Decizie nr. 134 din 20.04.2022

Ulterior adoptării Legii nr. 85/2014, legiuitorul a înțeles să deroge în mod expres de la dispozițiile acesteia, instituind în Codul de procedură fiscală, prin OG nr. 30/2017 aprobată prin Legea nr. 150/2018, o procedură specială pentru realizarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârşirea de infracţiuni.

Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014, prevederile art. 266 ind.1 din Codul de procedură fiscală sunt aplicabile și în cazul debitorilor declarați insolvenți.

(Secția a II-a civilă , Decizia nr. 134/ 20 aprilie 2022)

Constată că, prin contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A.

SRL, societate aflată în procedura de faliment, reprezentată de către lichidatorul judiciar B.

SPRL, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Braşov, s-a solicitat să se dispună anularea măsurilor de executare silită întreprinse de intimat în dosarul nr... pentru suma de 65.174.405 lei, precum și suspendarea tuturor măsurilor de executare silită până la soluţionarea prezentei cauze.

În fapt, s-a arătat că împotriva societății A. SRL s-a deschis procedura de faliment, conducerea activităţii acestei societăți fiind realizată de către lichidatorul judiciar B. SPRL.

Prin Adresa de înştiinţare a înființării popririi ca urmare a transformării măsurilor asiguratorii în măsuri executorii nr.A-EBV .../15.07.2021, intimatul a comunicat lichidatorului judiciar la data de 05.08.2021 faptul că poprirea a fost înființată pentru suma de 65.174.405 lei, reprezentând obligaţii fiscale restante, menționându-se că sumele de bani indisponibilizate la Raiffeisen Bank SA, BCR SA, Intesa Sanpaolo România SA, Patria Bank SA și Banca Transilvania SA vor fi virate în contul RO..., deschis la unitatea de Trezoreria Municipiului M. pe numele contestatoarei A.

SRL, în termenul prevăzut la art. 236, alin. 13 și 20, din Legea nr. 207/2015.

Contestatoarea a mai arătat că prin derularea executării silite de către intimat în dosarul de executare silită nr.../2021 se încalcă o normă imperativă, legiuitorul statuând că nu se poate realiza niciun act de executare individuală a creanţelor, indiferent de natura acestora, dacă procedura insolvenţei, al cărei subiect este debitorul, s-a deschis anterior datei de 02.10.2018 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018).

În acest sens, s-a precizat că, aşa cum s-a dezlegat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 28 din 16.04.2018 a ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ori de câte ori este vorba despre un demers judiciar având ca scop realizarea unei creanţe asupra unui debitor aflat în insolvenţă, prevalență capătă legea insolvenţei, astfel că în cadrul procedurii de insolvenţă nu pot fi aplicate dispoziţiile contrare dintr-o altă lege, chiar dacă acestea reglementează o procedură de stabilire a creanţelor fiscale.

În sprijinul celor afirmate s-a menționat că, potrivit art.2 din Legea nr.85/2014, scopul legii insolvenţei este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia; că art.75, alin.1, din Legea nr.85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, iar valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor; că toate operaţiunile efectuate prin contul unic se realizează cu acordul prealabil al administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar ori judecătorului sindic, astfel că executorul judecătoresc sau banca nu vor putea efectua nicio plată în afara celor ordonate de către administratorul judiciar sau judecătorul sindic, sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 84 alin.1 din Legea nr.85/2014, și că indisponibilizarea lichidităţilor din contul unic se traduce în blocarea activităţii debitoarei.

În plus, susține contestatoarea, chiar în lipsa interdicţiei exprese de la art.163, alin.3, din Legea nr.85/2014, poprirea contului debitoarei nu ar fi fost posibilă, întrucât aceasta reprezintă o măsură de executare silită, menită a conduce la recuperarea individuală a creanţei creditorului intimat.

Or, în insolvenţă, regula este suspendarea și, respectiv, încetarea tuturor măsurilor de recuperare individuale ale creanţelor, dat fiind că procedura insolvenţei este o procedură colectivă, obligatorie pentru toţi creditorii, care nu au opţiunea de a alege recuperarea creanţei prin altă modalitate, cât timp debitoarea a intrat sub regimul insolvenţei.

Cu toate acestea, creditorii bugetari s-au prevalat abuziv de dreptul de a cere executarea silită a creanţelor în condiţiile art.143, alin.1, teza finală, din Legea nr.85/2014, fără a tine cont de faptul că debitorul este în procedura prev. de Legea nr.85/2006 sau că procedura insolventei fusese deschisă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr.88/2018.

Prin întâmpinare, intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale-Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, a invocat excepţia tardivităţii, solicitând respingerea contestaţiei la executare, ca tardiv formulată, arătând că adresa de înștiințare a popririi a fost comunicată lichidatorului judiciar la data de 05.08.2021, iar contestația a fost depusă la data de 25.08.2021, cu depășirea termenului de 15 zile prev. de art. 260 și 261 din Legea nr.207/2015 privind Codul fiscal.

Pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând că intimata creditoare a depus declarații de creanță, sumele solicitate a fi înscrise la masa credală fiind constituite atât din creanţe fiscale justificate cu documente fiscale, cât şi din sume acordate cu titlu de despăgubiri civile în dosarele penale.

Referitor la sumele provenite din dosarele penale, s-a menționat faptul că, prin Sentinţa penală nr.../F/09.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală în dosarul penal nr.../2/2014, definitivă prin Decizia penală nr.../A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestatoarea a fost obligată, în solidar cu alte peroane juridice și fizice, la plata sumei de 209.146.958,96 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu accesorii aferente, calculate începând cu data scadenţei şi până la data plății integrale, precum și la plata sumei de 700.000 lei, reprezentând amenda penală, şi a sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Ordonanţa DNA, Secţia de combatere a corupţiei, din data de 23.07.2012, dată în dosarul nr.../.../2012, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor de orice natură deţinute de debitoarea contestatoare, precum şi poprirea asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile acesteia.

Această măsură a fost menţinută prin Sentinţa penală nr.../.../09.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia penala în dosarul penal nr. .../.../2014, definitivă prin Decizia penală nr.../A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin Adresa nr.../26.07.2012, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a comunicat unităților bancare la care debitoarea figura cu conturi bancare deschise la acea dată, respectiv BCR SA, Banca Comercială Carpatica SA, Banca Transilvania SA, Banca Comerciala Intesa Sanpaolo România SA și Raiffeisen Bank SA, înfiinţarea poprii asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti deținute de către debitoarea contestatoare.

Ca urmare a faptului că măsurile asigurătorii au devenit executorii, fiind menţinute prin Sentinţa penală nr.../2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul penal nr.../2/2014, definitivă prin Decizia penală nr.../A/15.04.2019 a ICCJ, ANAF, prin DGESCS - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Braşov, a emis și comunicat Adresa nr.

A-EBV .../15.07.2021, prin care s-a prevăzut continuarea executării prin poprire pentru suma 65.174.405 lei, reprezentând obligaţii fiscale restante din dosarele penale.

S-a mai precizat de către intimat că adresa de înştiinţare privind înfiinţarea popririi ca urmare a transformării măsurilor asigurătorii în măsuri executorii a fost emisă în acord cu prevederile legale în materie de executare silită prin poprire şi în considerarea dispoziţiilor derogatorii care permit îndeplinirea acestora, în speţă fiind vorba despre executarea silită a unei creanţe bugetare stabilite printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în materie penală.

Aceste dispoziții sunt art. 2661 şi art. 2663 din Legea nr.207/2015 (Codul de procedură fiscală) și constituie o excepţie de la prevederile Legii nr.85/2014.

Ele sunt ulterioare adoptării legii insolvenţei, iar ignorarea lor ar conduce la lipsirea de eficienţă şi finalitate a unui text de lege adoptat de legiuitor.

Acestea trebuie coroborate cu dispozițiile OPANAF nr.../2015 privind stabilirea cazurilor speciale de executare silită, cu modificările şi completările ulterioare, pentru recuperarea de creanţe bugetare de la debitori persoane fizice, juridice sau de la orice alte entităţi, stabilite prin hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală.

Prin urmare, în speță, este vorba de despre o executare silită dispusă de organul de executare silită în temeiul unor dispoziţii legale speciale şi derogatorii de la legea insolvenţei, dispoziţii validate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 90/2021, prin care s-a reținut că, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme cu scopul de a eficientiza această operaţiune şi pentru a-i imprima un ritm mai accelerat.

Adoptarea unui regim juridic special în materia creanţelor bugetare, inclusiv în ceea ce priveşte executarea silită a creanţelor fiscale sau bugetare, îşi găseşte fundamentul constituţional şi în dispoziţiile art. 135, alin. 2, lit.b, din Constituţie.

Prin Încheierea din data de 20.09.2021, cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare a fost respinsă ca neîntemeiată, iar prin Încheierea din data de 18.10.2021, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Prin Sentința civilă nr.../C/2021, pronunțată în dosarul nr.../85/2017/a1, Tribunalul S. a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatoarea SC A. SRL, societate aflată în procedura de faliment.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din Adresa de înştiinţare privind înfiinţarea popririi ca urmare a transformării măsurilor asigurătorii în măsuri executorii nr.

A-EBV .../15.07.2021, emisă în dosarul execuţional nr. 106/2021, rezultă că suma pentru care continuă poprirea este de 65.174.405 lei.

S-a mai reținut, contrar opiniei contestatoarei, exprimate prin lichidatorul judiciar, că executarea silită demarată de intimată în dosar execuţional nr.../2021 nu este lovită de nulitate.

Regula generală în insolvenţă este, într-adevăr, suspendarea acţiunilor judecătoreşti, respectiv încetarea tuturor măsurilor de recuperare individuale ale creanţelor de către creditori, dat fiind că procedura insolvenţei este o procedură colectivă, obligatorie pentru toţi creditorii.

Aceştia nu au opţiunea de a alege recuperarea creanţei prin altă modalitate, cât timp debitoarea a intrat sub regimul insolvenţei.

Cu toate acestea, în speţa este vorba de o situaţie de excepţie.

Creditorul bugetar nu s-a prevalat abuziv de dreptul de a cere executarea silită a creanţelor în condiţiile art.143, alin.1, teza finală, din Legea nr.85/2014, deşi societatea se afla în procedura prevăzută de Legea nr.85/2014.

În acest sens, s-a reținut de către judecătorul sindic că în dosarul de insolvenţă au fost depuse declaraţii de creanţă de către creditorul bugetar, atât la deschiderea procedurii generale, cât şi la deschiderea falimentului, sumele solicitate a fi înscrise la masa credală fiind constituite din creanţe fiscale, justificate cu documente.

Acestora li se adaugă sume provenite din Sentinţa penală nr.../F/09.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia I Penală în dosarul penal nr.../.../2014, definitivă prin Decizia penală nr.../A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care contestatoarea a fost obligată, în solidar cu alte peroane juridice și fizice, la plata sumei de 209.146.958,96 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu accesorii aferente, calculate începând cu data scadenţei şi până la data plății integrale, precum și la plata sumei de 700.000 lei, reprezentând amenda penală, şi a sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Totodată, judecătorul sindic a reținut că, prin Ordonanţa DNA, Secţia de combatere a corupţiei, din data de 23.07.2012, emisă în dosarul nr.../.../2012, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor de orice natură deţinute de debitoarea contestatoare, precum şi poprirea asupra sumelor de bani prezente şi viitoare aflate în conturile acesteia.Această măsură a fost menţinută prin Sentinţa penală nr.../F/09.06. 2016, pronunțată de Curtea de Apel B.- Secţia penala în dosarul penal nr.../.../2014, definitivă prin Decizia penală nr.../A/15.04.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Măsura asiguratorie a fost dusă la îndeplinire de către Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili prin Adresele de înfiinţare a poprii asigurătorii nr.../26.07.2012, comunicate către unităţile bancare la care debitoarea figura cu conturi bancare deschise, respectiv: BCR SA, Banca Comercială Carpatica SA, Banca Transilvania SA, Banca Comerciala Intesa Sanpaolo România SA, Raiffeisen Bank SA.

Fiind menţinute prin Sentinţa penală nr.../2016, pronunţată de Curtea de Apel B. - Secţia I Penală în dosar penal nr.../.../2014, definitivă prin Decizia penală nr.../A/15.04.2019 a ICCJ , măsurile asigurătorii au devenit executorii potrivit art. 266, ind. 3, Cod de procedură fiscală.

În consecință, ANAF, prin DGESCS - Serviciul executări silite cazuri speciale regional Braşov, a emis şi comunicat Adresele de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti nr.

A-EBV .../15.07.2021, actele de executare având ca temei prevederile art. 213, alin.3, art. 236, alin.7, art. 266, ind. 1, şi art. 266, ind. 3, Cod de procedura fiscala coroborate cu cele ale OPANAF nr. 3744/2015 privind stabilirea cazurilor speciale de executare silită, cu modificările şi completările ulterioare, pentru recuperarea de creanţe bugetare de la debitori persoane fizice, juridice sau de la orice alte entităţi, stabilite prin hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate în materie penală.

Prin aceste dispoziții legale, prin derogare expresă, în ceea ce privește recuperarea unor creanţe bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală, se instituie o excepție de aplicarea art. 75 din Legea 85/2014.

A mai reținut judecătorul sindic faptul că, prin Decizia nr.90/2021, Curtea Constituțională, având a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.266, ind. 3, din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, precum și ale art.I, pct.102, din Ordonanța Guvernului nr.30/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală și ale Ordonanței Guvernului nr.30/2017, în ansamblu, a constat caracterul constituțional al acestor prevederi legale și a respins excepția de neconstituționalitate.

De asemenea, judecătorul sindic a subliniat că dispoziţiile art.266 ind.3 Cod procedură fiscală au fost introduse prin OG 30/2017, act normativ care a fost aprobat prin Legea nr. 150/2018, deci derogarea de la dispoziţiile Legii nr.85/2014 s-a realizat printr-un act normativ de acelaşi nivel.

În concluzie, dispoziţiile art.266 ind. 1 şi art. 266 ind. 3 din Legea nr.207/2015(Codul de procedura fiscală) constituie o derogare de la dispoziţiile Legii nr.85/2014, sunt ulterioare adoptării legii insolvenţei şi trebuie interpretare în sensul în care produc efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce niciunul.

Împotriva Sentinței civile nr. 411/C/2021 a declarat apel debitoarea SC A.

SRL, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, în rejudecare, să se procedeze la admiterea cererii și să se dispună anularea actelor și formelor/măsurilor de executare silită întreprinse de intimată în dosarul nr.../2021, pentru suma de 65174405 lei .

În expunerea motivelor de apel, apelanta arată că prin emiterea și comunicarea Adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr.

A-EVB .../15.07.2021 în dosarul de executare nr. .../2021, intimata încalcă norma imperativă prin care legiuitorul a statuat că nu se poate realiza niciun act de executare individuală a creanțelor, indiferent de natura acestora, dacă procedura insolvenței s-a deschis anterior datei de 02.10.2018, data intrării în vigoare a OUG nr. 88/2018.

Apelanta precizează că nu poate achiesa la cele reținute de către judecătorul sindic în considerentele sentinței atacate, deoarece, ori de câte ori este vorba de un demers judiciar având ca scop realizarea unei creanțe asupra unui debitor aflat în insolvență, prevalență capătă legea insolvenței, așa cum s-a statuat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 28/16.04.2018 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

De asemenea, nimeni nu poate adăuga la lege, astfel că nici prevederile art. 266 ind.1 și art. 266 ind.3, din Legea nr. 207/2015 nu pot fi compatibile sau reținute ca fiind incidente situațiilor în care debitorul este subiect al procedurii de insolvență.

A susține altfel, adică în sensul considerentelor reținute de către instanța de fond, echivalează cu un conflict de legi, și aceasta cu atât mai mult cu cât textele de lege reținute ca fiind aplicabile cauzei sunt lipsite de claritatea, precizia și previzibilitatea necesare, nefiind stipulat niciunde în conținutul acestora că sunt incidente și pentru debitorii subiecți ai procedurilor de insolvență.

Primindu-se eficiența juridică generată de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 207/2015, considerate incidente cauzei de către instanța de fond, s-ar ajunge la înfrângerea scopului și principiilor procedurii de insolvență, la recunoașterea unei proceduri paralele de executare individuală, de natură a deturna scopul inițial al procedurilor de insolvență.

A interpreta că dispozițiile art. 266 ind.1 și 3 din Legea nr. 207/2015 constituie o derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014 echivalează cu crearea unui tratament diferențiat nejustificat în mod obiectiv și rațional între creditorii bugetari, cu creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, și ceilalți creditori, creându-se în favoarea celor dintâi premisa demarării unor executări individuale.

Apelata mai susține că prin art. 163 alin.3 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a interzis indisponibilizarea contului unic prev. de art. 39, alin.2, fără a se face vreo distincție, astfel că este interzisă orice măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organe de cercetare penală, de organe administrative sau alte instanțe judecătorești prin care se tinde la indisponibilizarea sumelor din contul unic.

Prin întâmpinare intimata solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, arătând, în esență, că potrivit art. 266 ind.3 alin.1 Cod procedură fiscală, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor prevăzute la art. 266 ind.1 datorate de debitorii declarați insolvență se realizează potrivit dispozițiilor prezentului cod.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta reiterează susținerile și criticile din cererea de apel.

Examinând apelul în raport cu criticile formulate prin cererea de apel și apărările din întâmpinare, Curtea de Apel constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

În contextul stării de fapt reținute de către judecătorul sindic și care nu comportă discuții sub aspectul celor stabilite în faza judecării fondului, se constată că problema ce se impune a fi dezlegată în speță este aceea a priorității aplicării între două norme cu caracter special, pe de-o parte, dispozițiile art. 266 ind.1 și 266 ind.3, din Codul de procedură fiscală, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 75 alin.1, teza I-a și a II-a, din Legea nr. 85/2014.

Conform art. 75 alin.1, teza I-a și a II-a, din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.

Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.

Potrivit art. 266 ind.1 din Codul de procedură fiscală, introdus prin O.G. nr. 30/2017 de la data de 3 septembrie 2017, prezentul capitol, respectiv Capitolul XII, ind.1-Dispoziții aplicabile cazurilor speciale de executare silită, se aplică pentru executarea silită a tuturor creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală, provenite din săvârşirea de infracţiuni, astfel: a) sumele reprezentând repararea prejudiciului material; b) amenzi; c) cheltuieli judiciare; d) sume confiscate.

De asemenea, potrivit art. 266 ind.3 alin.1 din același act normativ, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, executarea silită a creanţelor prevăzute la art. 266 ind.1, datorate de debitorii declaraţi insolvenţi, se realizează potrivit dispoziţiilor prezentului cod.

Așadar, contrar celor susținute de către apelantă, modificând dispozițiile Codului de procedură fiscală prin OG nr. 30/2017, aprobată prin Legea nr. 150/2018, legiuitorul a stipulat în mod expres în conținutul art. 266 ind.3 alin.1 că, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 85/2014, prevederile art. 266 ind.1 din Codul de procedură fiscală sunt aplicabile și în cazul debitorilor declarați insolvenți.

Fără îndoială că, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin paragrafele 65 și 66 din Decizia nr.28/2018, atât legea insolvenței, cât și codul fiscal conțin dispoziții cu caracter special, fiecare având propriul domeniu de reglementare, iar, în condițiile în care la procedura colectivă, egalitară și concursuală a insolvenței participă toți creditorii, inclusiv creditorii bugetari, aceștia trebuie să se supună prevederilor legii insolvenței în procesul de realizare a creanței.

Însă, dincolo de faptul că în speță nu se regăsește ipoteza avută în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept atunci când a pronunțat Decizia nr.28/2018, este de observat că ulterior adoptării Legii nr. 85/2014, legiuitorul a înțeles să deroge în mod expres de la dispozițiile acesteia, instituind în Codul de procedură fiscală, prin OG nr. 30/2017 aprobată prin Legea nr. 150/2018, o procedură specială pentru realizarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârşirea de infracţiuni.

Alegația apelantei că o interpretare a dispozițiile art. 266 ind.1 și 3 din Legea nr. 207/2015 în sensul instituirii unei derogări de la dispozițiile Legii nr. 85/2014 echivalează cu crearea unui tratament diferențiat, nejustificat în mod obiectiv și rațional, între creditorii bugetari, cu creanțe stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală, provenite din săvârșirea de infracțiuni, și ceilalți creditori, creându-se în favoarea celor dintâi premisa demarării unor executări individuale, nu constituie un argument temeinic pentru admiterea apelului.

Aceasta întrucât, așa cum s-a observat de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 306/2021, paragrafele 54, 55, dispozițiile criticate sunt clare și nu afectează principiul securității raporturilor juridice.

Acestea dau prevalență apărării interesului public într-o situație specială, respectiv punerea în executare a tuturor creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală provenite din săvârșirea de infracțiuni(...), ele au drept scop evitarea sustragerii de la plată a unor sume de bani, ca urmare a unor posibile acțiuni dolosive întreprinse în desfășurarea procedurii insolvenței.

Astfel, pentru realizarea veniturilor publice, legiuitorul, în conformitate cu Legea fundamentală, a prevăzut întotdeauna norme cu scopul de a face mai eficientă executarea și pentru a-i imprima un ritm mai accelerat.Adoptarea unui regim juridic special în materia creanțelor bugetare își găsește fundamentul constituțional în dispozițiile art. 135 alin.2 lit. b din Constituție(...).

De asemenea, se constată că sunt neîntemeiate și criticile formulate prin cererea de apel de către apelata, ce se referă la încălcarea dispozițiilor art. 163 alin.3 din Legea nr. 85/2014, prin care legiuitorul a interzis indisponibilizarea contului unic prev. de art. 39 alin.2, fără a se face vreo distincție, ceea ce, în opinia apelantei, interzice orice măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organe de cercetare penală, de organe administrative sau alte instanțe judecătorești prin care se tinde la indisponibilizarea sumelor din contul unic, se constată că acestea sunt neîntemeiate.

Relativ la aceste critici, instanța reține că actele de executare silită demarate de către intimată prin emiterea Adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr.

A-EVB .../15.07.2021 în dosarul de executare nr.../2021 privesc doar sumele provenite din dosarele penale, nu și restul creanțelor fiscale declarate și înscrise la masa credală, și ele nu vizează contul unic de insolvență, deschis în condițiile art. 39, alin.2, ci conturile pe care debitoarea le are deschise încă din momentul în care au fost instituite măsurile asiguratorii de către organele de urmărire penală.

În consecință, față de considerentele ce au fost expuse, apelul declarat de debitoarea SC A.

SRL împotriva Sentinţei nr.../C/2021, pronunţate de judecătorul sindic în dosarul nr.../85/2017/a1 al Tribunalului S. a fost considerat neîntemeiat, sentința apelată fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 480 Cod procedură civilă, acesta va fi respins.