Decizie nr. 297 din 12.10.2022

Nu este abuzivă inserarea în contractul de concesiune a clauzei care îi dă dreptul concedentului să perceapă penalități de întârziere, în situația nerespectării de către concesionar a obligației de plată a redevenței în termenul stabilit, în raportat de dispozițiile art. 66 din OUG nr. 34/2006 coroborat art. 56 alin. 2 din OUG nr. 54/2006, cât și în art. 325 alin. 8 din OUG nr. 57/2019.

(Secția a II-a civilă, Decizia nr. 297/12 octombrie 2022)

Prin Sentinţa nr.../CA/2022 pronunţată de Tribunalul H. – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.../278/2021 s-a luat act de renunţarea la cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul Municipiul P. - Serviciul Impozite şi Taxe, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. și s-a respins cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată, formulată de pârâta A., în contradictoriu cu reclamantul Municipiul P. - Serviciul Impozite şi Taxe, prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul H. a reţinut că reclamantul Municipiul P. - Serviciul Impozite şi Taxe, prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., să se dispună:

- obligarea acesteia la plata sumei totale de 12.108,27 lei, din care din care suma de 4747.51 lei reprezintă redevenţă pe perioada trim.

II 2017- trim.

IV 2020, datorată conform contractului de concesiune nr.../17.12.2009, iar suma de 7360,76 lei reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei trim.

II 2017 – trim.

III 2020, penalități care cresc în permanență, până la data achitării debitelor restante;

- rezilierea contractului de concesiune nr... încheiat la data de 17.12.2009, între Primăria Municipiului P. și pârâta A.

În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 17.12.2009, între Consiliul Local al Municipiului P.- Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat, în calitate de concedent, și pârâta A., în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de închiriere nr..., având ca obiect "concesionarea terenului situat în P., str..., amplasamentul nr... (lângă ...) în suprafaţă de 23,10 mp, cu respectarea destinaţiei de garaj".

Că, durata contractului de concesiune este până la data de 09.02.2029, cu respectarea destinaţiei de garaj.

Că, redevenţa pentru suprafaţa de 23.10 mp este de 307.23 dolari/an, aşa cum rezultă din oferta prezentata în cadrul licitaţiei publice din data de 27.10.2004.

Că, potrivit pct.5 art.4 din contractul de concesiune cu numărul de mai sus, pârâta și-a asumat obligația de a achita redevenţa în lei la cursul dolarului din data efectuării plăţii până în ultima zi a ultimei luni a fiecărui trimestru, iar potrivit pct. 5 art. 4 alin. 3,”Neplata în termen a ratelor trimestriale atrage penalităţi de întârziere în cuantum de 0.25%/ zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată".

Că, pe parcursul executării contractului, deși a folosit și folosește în continuare terenul concesionat, aceasta nu și-a îndeplinit întocmai obligația de plată a redevenţei, fiind chemată în judecată pentru recuperarea datoriilor față de bugetul local.

Mai mult de atât, la punctul 10 art. 11 din contractul de concesiune doamna A. se obliga să preia și să plătească toate obligaţiile de plată aferente vechiului contract, începând cu data de 07.01.2006, dată la care cumpăra construcţia de pe terenul concesionat, însă nici acest articol din contract nu este respectat fiind acţionată în judecată în anul 2014 pentru neplata redevenţei. (Dosar nr.../278/2014).

Că, pârâta a fost notificată de către Serviciul Urbanism și Amenajare Teritorială prin Adresa nr.../25.11.2019, însă plicul s-a întors cu menţiunea ”Avizat negăsit acasă”.

Astfel, în Nota de plată nr... din 01.02.2021 este descrisă suma totală de 12108.27 lei, din care 4747.51 lei debit principal (redevenţa, evidențiată pe coloana 2 rămășiță ani anteriori) perioada trim.

II 2017 – trim.

IV 2020 și 7360,76 lei penalități (accesorii - coloana 4), perioada trim.

II 2017 – trim.

III 2020.

Reclamanta mai arată că, atâta vreme cât pârâta utilizează terenul concesionat, este firesc să și plătească redevenţa așa cum și-a asumat prin semnarea contractului, fără a depăși termenul de plată pe care părțile au înțeles să îl precizeze, în caz contrar să suporte și penalitățile pe care, tot în contract, părțile au înțeles să le prevadă.

Că, în contractul existent între părți, la punctul 5 art. 4 alin. 3 se prevede cuantumul eventualelor penalități pentru plata cu întârziere a redevenţei, respectiv 0,25% pe zi de întârziere, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată.

Cu privire la rezilierea contractului de concesiune nr... încheiat la data de 17.12.2009, reclamanta arată că, potrivit clauzei contractuale respectiv, art. 7b.1 ”concesiunea se retrage și contractul se reziliază în cazul în care concesionarul nu respecta obligaţiile stipulate prin contract, constatarea făcându-se de organele de control autorizate și este obligat să plătească o cota de 20% din redevenţa rămasă pe care concedentul ar fi putut să o încaseze până la data încetării contractului”.

Că, pârâta și-a încălcat în mod repetat și obligația de plată a redevenţei stabilită prin art. 3 din contract şi, pentru recuperarea debitelor, a fost acţionată în instanţă de mai multe ori, însă debitul restant nu a putut fi recuperat.

În drept a invocat prevederile art.969, art.1073 din Codul civil.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat pe cale de excepţie:

- respingerea acțiunii prin constatarea prematurității introducerii acțiunii formulate de reclamantă, motivat de lipsa procedurii prealabile privind soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere sau conciliere directă (și neîndeplinirea efectivă a procedurii prealabile, deoarece, Notificarea nr.../25.11.2019 a fost comunicată la adresa unde nu mai locuia din anul 2013 și nu a avut cunoştinţă despre aceasta și nici despre vreo altă notificare sau punere în întârziere cu privire la rezilierea contractului de concesiune nr.../17.12.2009),

- respingerea acțiunii prin constatarea încălcării competenței materiale a dreptului la acțiune formulat de reclamantă - conform art. 10 din Contractul de concesiune nr... din 17.12.2009;

- respingerea acțiunii prin constatarea intervenirii prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile (debit și penalități) solicitate anterior datei de 04.02.2018 (3 ani înainte de data formulării de reclamantă a acțiunii din prezenta cauză) și constatarea lipsei de interes cu privire la debitul pretins cu orice titlu în afara perioadei de prescripție a dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii în pretenții și a capătului de cerere cu privire la rezilierea contractului de concesiune nr... din 17.12.2009, ca neîntemeiată.

Pe cale reconvenţională, pârâta a solicitat:

- obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională la depunerea modului de calcul detaliat și corect întocmit a redevenței aferentei perioadei faţă de care nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, respectiv, pentru perioada 04.02.2018 - 31.12.2020, să dispună acordarea unui termen de plată de 6 luni, în favoarea pârâtei pentru executarea în termen rezonabil a obligaţiei, motivat de faptul că nu este încadrată în muncă, nu realizează venituri nici în țară și nici în străinătate și se obligă să achite pretențiile recalculate pentru perioada 04.02.2018 - 31.12.2020 cu titlu de redevenţă;

- să constate abuzivă și nelegală clauza prevăzută la punctul 5 (plata redevenţei) art. 4 alin. 3 cu privire la "neplata în termen a ratelor trimestriale atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,25%/ zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată", respectiv, eliminarea acestei clauze din Contractul de concesiune nr.../17.12.2009;

În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta confirmă că între ea și reclamant a fost încheiat Contractul de concesiune nr.../17.12.2009 pentru care a achitat redevență și penalități până la finele trimestrului I al anului 2017, că încă de la sfârşitul anului 2013 și până în prezent nu a realizat venituri, iar datorită dificultăților financiare și lipsei de venituri proprii, persistă în imposibilitatea de a-şi onora la timp obligațiile contractuale ce derivă din contractul de concesiune pentru perioada indicată de reclamantă în prezenta acțiune și, de asemenea, penalitățile exagerat de mari stabilite în sarcina sa.

Cu toate acestea, pârâta consideră că reclamanta, deși a depus la dosarul cauzei dovada transmiterii Notificării .../25.11.2019, totuși, cu rea credință, a omis să arate instanței că pârâta nu a avut cunoștință despre nici o notificare prealabilă, iar, până la data primirii citației din prezentul dosar, nu a avut cunoștință despre nici un fel de înștiințare sau punere în întârziere.

În drept, a invocat art. 193, 209, 397, 674 Cod procedură civilă, art. 2538 Cod civil, OUG 54/2006, OUG 57/2019.

Prin Sentinţa civilă nr.../21.04.2021, Judecătoria P. a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, excepţie admisă, cu consecinţa declinării cauzei spre competentă soluţionare, în favoarea Tribunalului H. – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului H. - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de 06.05.2021, sub acelaşi nr.../278/2021.

La data de 17.01.2022, reclamantul Municipiul P. – Serviciul Impozite şi Taxe, prin Primar a depus la dosar cerere de renunţare la judecată, arătând că, pârâta a achitat debitul restant, la data de 12.01.2022, beneficiind de prevederile HCL nr.../2021, privind modificarea anexei la HCL nr.../2020, privind aprobarea anulării accesoriilor obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020, inclusiv, datorate bugetului local al Municipiului P.

Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 406 din Codul de procedură civilă.

La data de 01.03.2022, pârâta a depus o precizare la cererea reconvenţională, prin care a arătat că, solicită continuarea judecării acesteia doar pentru aliniatul 3 din cerere, respectiv să se constate clauza abuzivă și nelegală prevăzută la punctul 5 (Plata redevenței), art. 4 alin. 3 cu privire la "neplata în termen a ratelor trimestriale atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,25%/zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată", respectiv, eliminarea acestei clauze din Contractul de concesiune nr.../17.12.2009, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A mai solicitat instanţei să ia act de faptul că, nu doreşte anularea Contractului de concesiune nr.../17.12.2009 și nici rezilierea acestuia (după cum a solicitat reclamanta), deoarece, are nevoie de acest teren unde este ridicat garajul, ce îi este imperios necesar desfășurării unei vieți decente de trai și în continuare doreşte să respecte clauzele contractuale și în ceea ce privește redevența stabilită la cap. 4 art. 3 în valoare de 13,3 dolari/an, însă, în privința penalităților de întârziere arată că, această clauză nu a fost negociată și acceptată de pârâtă, chiar dacă a semnat contractul cu condiția abuzivă prestabilită de reclamantă la acea vreme și despre care şi-a dat seama abia ulterior, deoarece, contractul în sine a fost prestabilit de aceasta.

Tribunalul a reținut că, între Consiliul Local al Municipiului P. - reprezentat prin Primar, Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat, în calitate de concedent, și pârâta A., în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de închiriere nr..., având ca obiect "concesionarea terenului situat în P., str..., amplasamentul nr... (lângă ...) în suprafaţă de 23.10 mp, cu respectarea destinaţiei de garaj".

Terenul ce face obiectul contractului de concesiune face parte din domeniul public al Municipiului P., iar la data de 17.01.2022, reclamantul Municipiul P. – Serviciul Impozite şi Taxe, prin Primar, a înţeles să renunţe la judecată, motivat de împrejurarea că, pârâta a achitat debitul restant, la data de 12.01.2022, beneficiind de prevederile HCL nr.../2021, privind modificarea anexei la HCL nr.../2020, privind aprobarea anulării accesoriilor obligaţiilor bugetare restante la data de 31 martie 2020, inclusiv, datorate bugetului local al Municipiului P.

În consecinţă, raportat la dispozițiile art.406 alin.1 NCPC, instanţa a luat act de renunţarea reclamantului Municipiul P. – Serviciul Impozite şi Taxe, prin Primar, la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta A.

Cu privire la cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată, reţine că pârâta solicită să se constate clauza abuzivă și nelegală prevăzută la punctul 5 (Plata redevenței), art. 4 alin. 3 cu privire la "neplata în termen a ratelor trimestriale atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,25%/zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată", respectiv, eliminarea acestei clauze din Contractul de concesiune nr.../17.12.2009, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la pretinsul caracter abuziv al penalităţilor contractuale de întârziere, invocat de către pârâtă, instanţa subliniază faptul că prezentul litigiu nu se încadrează în sfera protecţiei consumatorului, nici sub incidenţa Legii nr. 193/2000, astfel că, în speţă nu se pune problema unui contract încheiat între un profesionist (art. 3 alin. 2 C. civ.) şi un consumator astfel cum este definit de Legea nr. 296/2004, respectiv: orice persoană fizică (…), care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Curtea Europeană de Justiţie a Uniunii Europene, la rândul său, a reţinut în cauza C-110/14 Horaţiu Ovidiu Costea, că noţiunea de consumator, în sensul art. 2 lit. b Directiva 93/13, care defineşte consumatorul ca fiind persoana fizică (…), are un caracter obiectiv şi este independentă de cunoştinţele concrete pe care persoana în cauză le poate avea sau informaţiile de care această persoană dispune în mod real.

Prin urmare, reținând că respectivul contract încheiat în cauză nu intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, cererea reconvenţională a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta – reclamantă reconvențională A., solicitând admiterea în parte a cererii reconvenționale, prin modificarea parţială a Sentinţei civile nr.../CA/2022 a Tribunalului H., în sensul eliminării clauzei prevăzută la punctul 5 (plata redevenței) art. 4 alin. 3 din Contractul de concesiune nr.../17.12.2009 cu privire la "neplata în termen a ratelor trimestriale atrage penalităţi de întârziere în cuantum de 0,25%. începând cu prima zi după expirarea termenului de plată".

În ceea ce priveşte soluționarea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost formulată şi precizată, a susținut apelanta că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, deoarece, instanţa a analizat caracterul abuziv al clauzei prevăzut la pct. 5 art. 4 alin. 3 din Contractul de concesiune nr.../17.12.2009 raportat la Legea nr. 193/2000 (care nu este incidentă în cauză) şi nu a analizat caracterul abuziv şi nelegal al acestei clauze privind penalităţile de întârziere din prisma art. 66 din OUG 54/2006 și a OUG 57/2019 privind Codul Administrativ, în care nu se prevede dreptul unilateral al intimatei de a stabili clauze penalizatoare pentru neplata redevenţei, ci dreptul autorităţii publice de a pretinde redevenţa la termenele stabilite în contract.

În acest sens, arată instanţei că este eronată interpretarea reclamantei - intimate menţionată în ultimul al paginii 6 din sentinţă, cum că "...conduce la concluzia că, şi pe viitor, se intenţionează a se plăti cu întârziere redevenţa, fără ca reclamanta să poată sancţiona într-un fel conduita pârâtei", deoarece, tocmai acesta formă de sancţiune constituie nemulţumirea apelantei, întrucât, legea (Legea 219/1998, OUG 54/2006 şi OUG 57/2019) nu prevede dreptul autorităţii publice de a percepe penalităţi, însă, această clauză privind "penalităţi de 0,25% /zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată" constituie o clauză sancţionatorie care a generat şi perpetuat situaţia în care se află în prezent şi care este necesară a fi supusă analizei instanţei de judecată competente, pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea sau nu a acesteia.

A precizat că sub nici o formă nu se aduce atingere dreptului concedentului de a i se datora şi plăti redevenţa, însă, potrivit legii, nu poate fi aplicată nici o sancţiune, fie ea și penalizatoare sub forma clauzei prin care să se perceapă penalităţi de întârziere într-un contract de concesiune, deoarece, aşa cum a motivat tocmai instanţa cu articolele din Codul civil, s-ar diminua astfel chiar efectul dreptului civil de punere în întârziere, de acordare a penalităţilor de la data introducerii acţiunii până la achitarea debitului (redevenţei) sau chiar despăgubiri potrivit Legii 554/2004 (toate sub control judiciar), penalităţi ce pot fi dispuse doar de instanţă ca sancţiune pentru neexecutarea contractului, respectiv, pentru neplata la termen a redevenţei, fapt ce nu ar mai permite concedentului rămânerea în pasivitate până aproape de împlinirea termenului de prescripţie şi nici exercitarea unei sancţiuni abuzive şi ilegale asupra concedentului prin reținerea unei sume exagerat de mari cu titlu de penalităţi de întârziere în procent stabilit aleatoriu de acesta.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelul este nefondat.

Astfel, în contractul de concesiune nr.../17.12.2009, încheiat între Consiliul Local al Municipiului P., prin Primar, Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat, în calitate de concedent, și A., în calitate de concesionar, s-a prevăzut, la pct.5, modalitatea de plată a redevenței, în lei la cursul dolarului din data efectuării plății, până în ultima zi a ultimei luni a fiecărui trimestru, prin ordin de plată în contul concedentului de la Trezoreria P. sau la casierie (art. 4 alin. 1 și 2).În alin. 3 al art. 4 din contract este inserată clauza conform căreia "neplata în termen a ratelor trimestriale atrage penalități de întârziere în cuantum de 0,25 %/zi, începând cu prima zi după expirarea termenului de plată".

Sub un prim aspect, verificarea caracterului abuziv al unor clauze presupune existența unui contract valabil încheiat, așadar reprezentând un acord de voință al părților, guvernat, în contextul normativ intern, de principiul forței obligatorii a contractului – pacta sunt servanda – consacrat de art.1270 din Noul Cod civil.

Astfel, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ţinute să-și execute întocmai obligaţiile asumate.

Din această perspectivă, se constată că, într-adevăr, instanța a reținut că respectivul contract încheiat în cauză nu intră sub incidenţa Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, act normativ de care pârâta – reclamantă reconvențională nu s-a prevalat, dar a avut în vedere și dispozițiile art.1350 și, respectiv, pe cele ale art.1547 – 1548 din Codul civil.

Răspunderea contractuală îşi găseşte reglementarea generală în cuprinsul art.1350 Cod civil, care statuează: ,,(1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”.

Clauza penală este definită de art.1538 din Codul civil ca fiind „aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale”.

Instanţa trebuie să ţină cont de natura juridică a clauzei penale, care, înainte de a fi o modalitate de reparare a prejudiciului, este şi o sancţiune pentru debitorii care nu îşi execută obligaţia, un mijloc de descurajare a debitorilor rău-platnici.

Prin urmare, nu se poate reține nelegalitatea inserării în contract a clauzei care îi dă dreptul concedentului să perceapă penalități de întârziere în situația nerespectării de către concesionar a obligației de plată a redevenței în termenul stabilit, clauza penală fiind întrebuințată în aproape toate contractele cu titlu oneros, cu executare succesivă sau instantanee, inclusiv în contractele de concesiune, dispozițiile art.66 din OUG nr. 34/2006 neputând conduce la o altă concluzie.

Aceasta în condițiile în care, contrar susținerilor apelantei, atât în art.56 alin. 2 din OUG nr.54/2006, cât și în art.325 alin. 8 din OUG nr.57/2019, acte normative pe care apelanta și-a fundamentat criticile, se face trimitere la eventualitatea datorării de penalități.

În doctrină, clauza penală a fost definită ca fiind acea convenţie accesorie (care urmează a îndeplini condiţiile de validitate ale oricărei convenţii), prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare obligaţiei de către debitorul său.

Clauza penală, fiind o convenţie accesorie, urmează soarta juridică a obligaţiei principale, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

Pentru acordarea penalităţilor de întârziere prevăzute de clauza penală este necesar să fie îndeplinite toate condiţiile care atrag răspunderea contractuală, şi anume: să existe un contract valabil, neexecutarea obligaţiei să fie culpabilă şi să aibă ca efect producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, iar între neexecutare şi prejudiciu să existe legătură de cauzalitate.

În speță, apelanta – reclamantă reconvențională nu a invocat motive de nulitate, care să atragă constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la penalitățile de întârziere în situația constatării existenței lor.

Așa fiind, în considerarea celor expuse, făcând aplicarea prevederilor art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă a fost respins apelul declarat de apelanta A. împotriva Sentinţei nr. .../CA/2022 pronunţată de Tribunalul H. - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.../278/2021.