Decizie nr. 705 din 29.03.2022

În ceea ce priveşte natura acţiunii promovate, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta nu a solicitat doar obligarea pârâtei la soluţionarea notificării, ipoteză în care nu erau incidente dispoziţiile art. 35 alin 2 şi 3 din Legea nr. 165/2013, ci a solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri, solicitare care presupune soluţionarea pe fond a notificării, instanţa fiind chemată să analizeze calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită şi imposibilitatea restituirii în natură ( 35 alin 3)

Curtea constată că prima instanţă a adus o calificare corectă cererii şi a aplicat dispoziţiile art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013 în acord cu interpretarea dată de ÎCCJ în cuprinsul Deciziei civile nr. 45/2019.

(Secția I civilă. Decizia civilă nr.705/29 martie 2022)

Prin acţiunea civilă înregistrată sub dosar nr.../107/2020 formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.N.C.I. s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1.

Obligarea pârâtei de ordinul 2 la emiterea titlului de despăgubire, respectiv a deciziei de compensare prin puncte în dosarul nr.../CC pentru imobilul situat administrativ în loc.

S., str..., nr..., jud.

Alba fost intabulat în CF nr...

S., nr top ..., ..., imobil care a fost expropriat de Statul Român în anul 1959;

2. Obligarea pârâtei de ordinul 1 la emiterea titlului de plată în favoarea reclamantei, în soluţionarea dosarului cu nr.../CC;

Prin sentința civilă nr.../2021, pronunțată de Tribunalul Alba s-a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâta C.N.C.I. şi în consecinţă:

S-a respins ca tardivă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., având ca obiect soluţionarea pe fond a notificării ce face obiectul dosarului nr.../CC.

S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P..

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art.34 alin. 1 din Legea 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni iar conform alin. 2, dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

Potrivit art.35 alin.2 din acelaşi act normativ, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

În ce priveşte sfera de aplicare a prevederilor art.35 alin.2 din Legea 165/2013, Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a pronunţat prin decizia nr. 45/14 octombrie 2019, reţinând următoarele:

„147.

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, vizate de sesizările de faţă, „în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor”.

148.

Finalitatea demersului judiciar la care se referă norma citată este explicitată în alin. (3), care trimite în mod expres la alin. (2) din art. 35, în sensul că, „în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi”.

149.

Conexiunea logică impusă de norma de trimitere indică sfera acţiunilor la care se referă art. 35 alin. (2), anume cele în care notificarea este soluţionată pe fond chiar de către instanţa de judecată.

În cadrul acestor acţiuni, instanţa procedează în acelaşi mod ca în cazul contestaţiei reglementate prin art. 35 alin. (1), formulate împotriva deciziei/dispoziţiei motivate emise de entitatea învestită de lege, cu diferenţa că acţiunile prevăzute de alin. (2) sunt generate de refuzul de soluţionare a notificării pe cale administrativă.

150.

Acţiunile prin care se tinde la soluţionarea pe fond a notificării de către instanţa de judecată sunt în mod evident distincte de cele prin care titularul notificării urmăreşte doar a-l constrânge pe debitor, cu concursul instanţei, să execute el însuşi obiectul obligaţiei.

În primul caz, persoana îndreptăţită urmăreşte constatarea de către instanţă a existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi pronunţarea unei hotărâri de restituire în natură a bunului sau, după caz, de acordare a măsurilor reparatorii în condiţiile legii.

151.

Chiar dacă ambele acţiuni sunt îndreptate împotriva refuzului nejustificat al entităţii învestite de lege de soluţionare a notificării, ele relevă mijloace procesuale diferite, în primul rând pretenţii diferite, ca obiect al cererii de chemare în judecată, şi conduc la un rezultat diferit, anume la un titlu executoriu privind însuşi dreptul la măsuri reparatorii în primul caz, respectiv la un titlu executoriu pentru obligarea entităţii învestite de lege la soluţionarea notificării, în al doilea caz”.

În raport de dezlegarea dată de către instanţa supremă în ce priveşte sfera de aplicare a prevederilor art. 35 alin. 2 din Legea 165/2013, Tribunalul a constat că, în speţă, acţiunea reclamantei vizează obţinerea unui titlu executoriu privind însuşi dreptul la măsuri reparatorii, fiindu-i deci aplicabil termenul impus de art. 35 alin. 2 din lege.

Cum în speţă termenul de soluţionare a cererii a expirat la 20.05.2018 (60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013), reclamanta se putea adresa instanţei anterior datei de 20.11.2018, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, acţiunea acesteia fiind înregistrată la data de 30.09.2020, context în care excepţia invocată de pârâtă este întemeiată.

În ce priveşte cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., instanţa a făcut aplicarea art.406 NCPC, luând act de manifestarea de voinţă a reclamantei.

Faţă de soluţia adoptată în ce priveşte cererea de chemare în judecată, instanţa a respins solicitarea pârâtei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.I din Legea 219/2020 pentru modificarea şi completarea Legii 165/2013.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea soluţiei, în sensul admiterii acţiunii şi obligării C.N.C.I. la validarea Dispoziţiei primarului Municipiului S. nr.../2006 şi obligarea la emiterea unei decizii de compensare.

În dezvoltarea motivelor de apel se susţine că în mod nelegal prima instanţă a admis excepţia tardivităţii acţiunii, fără a observa că pârâta la momentul la care a invocat excepţia era decăzută din acest drept, prin nedepunerea întâmpinării în termenul stabilit de instanţă.

Susţine apelanta că a invocat decăderea, însă prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestui aspect.

Prima instanţă a apreciat că a formulat o acţiune prin care a solicitat soluţionarea pe fond a acţiunii, în condiţiile în care acţiunea are ca obiect obligaţie de a face.

Potrivit dezlegării date de ÎCCJ în cuprinsul deciziei nr. 45/2019, termenul de 6 luni nu se aplică cererilor formulate împotriva refuzului entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, altele decât cele prevăzute de art. 35 alin 3 din Legea nr. 165/2013.

Mai susţine apelanta că a formulat o acţiune de obligare la soluţionarea notificării, care este o acţiune având ca obiect obigaţie de a face, întemeiată pe dispoziţiile art. 1528 Cod civilă, nu pe dispoziţiile art. 35 alin 3 din Legea nr.165/2013.

Curtea, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma criticilor formulate, reţine următoarele:

Termenul de 6 luni reglementat în cuprinsul art.35 alin.2 din Legea nr. 135/2013 este un termen procesual imperativ, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii.

Excepţia tardivităţii, decurgând din nerespectarea termenului prevăzut de lege este o excepţie de ordine publică, astfel încât, în ceea ce o priveşte pe pârâtă, nu a operat decăderea prin neinvocarea în cuprinsul întâmpinării.

Potrivit art. 208 Cod procedură civilă, pârâtul care nu depune întâmpinare în termen este decăzut din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază ca nefondate criticile vizând modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii.

În ceea ce priveşte natura acţiunii promovate, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta nu a solicitat doar obligarea pârâtei la soluţionarea notificării, ipoteză în care nu erau incidente dispoziţiile art. 35 alin 2 şi 3 din Legea nr. 165/2013, ci a solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubiri, solicitare care presupune soluţionarea pe fond a notificării, instanţa fiind chemată să analizeze calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită şi imposibilitatea restituirii în natură ( 35 alin 3)

Curtea constată că prima instanţă a adus o calificare corectă cererii, şi a aplicat dispoziţiile art. 35 alin.2 din Legea nr. 165/2013 în acord cu interpretarea dată de ÎCCJ în cuprinsul Deciziei civile nr. 45/2019.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei.