Decizie nr. 97 din 22.03.2022

Instanţa a fost chemată să se pronunţe asupra unor incidente ivite în cursul executării silite pornite la cererea creditorului B. împotriva debitorului A., respectiv cu privire la perimarea executării şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin 3 şi 4 Cod procedură civilă, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel.

(Secția I civilă, Decizia civilă nr. 97/ 22 martie 2022)

Prin acţiunea înregistrată sub dosar nr.../176/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. să se constate perimată executarea silită ce formează obiectul dosarului execuţional nr.../2014 al BEJ C., cu consecinţa desfiinţării tuturor actelor de executare, şi constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu constând în decizia penală nr.../2014.

Prin sentinţa civilă nr.../2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosar civil nr.../176/2020, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B.

Prin decizia civilă nr.../A/2021, pronunţată de Tribunalul Alba s-a respins apelul formualt de reclamant împotriva sentinţei nr.../2020.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, care a decedat pe parcursul procesului, demersul său fiind continuat de moştenitorii legale.

Prin cererea de recurs s-a solicitat casarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, încadrate în dispoziţiile art. 44 alin 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurentul a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 818 alin. 2 din Codul de procedura civila.

Chiar dacă creditorul a formulat o primă cerere de partaj, la data de 03.06.2016 (cerere care a format obiectul dosarului nr.../176/2017 disjuns din dosar nr. .../176/2016*), aceasta nu era aptă să întrerupă sau să suspende termenul de perimare, întrucât aceasta cerere de partaj s-a perimat.

În raport de prevederile art. 709 Cod procedura civila, formularea cererii de partaj de către creditor nu a produs niciun efect, perimarea cererii fiind prevăzută ca o sancţiune pentru pasivitatea acestuia în demersul judiciar intentat.

Raţionamentul instanţei, în sensul că formularea unor cereri de partaj repetate, care să nu fie soluţionate si să nu producă vreun efect, creditorul lăsându-le să se perime de fiecare dată, ar fi de natură a suspenda de fiecare dată cursul prescripţiei și respectiv al perimării, este un raţionament eronat și care lipseşte de conținut interpretarea dată de legiuitor reglementării de la art. 709 Cod procedură civila.

La data de 12.12.2016, în cadrul dosarului nr.../2014, BEJ C. a transmis o notificare pârâtului, prin care i s-a solicitat ca, în temeiul art. 818 Cod procedură civilă, în vederea continuării executării silite imobiliare, în scopul valorificării imobilelor, să procedeze în instanţă la partajarea imobilului din str.... nr..., înscris în CF ...

Alba Iulia, nr. top .../2/2; .../1, imobil pe care reclamantul îl deţine împreună cu soţia sa, D.

Cum de la data de 12.12.2016 și până la data promovării prezentei acţiuni, pârâtul nu a făcut niciun alt demers în sensul solicitat de către BEJ C., lăsând astfel să se împlinească termenul prevăzut de art. 697 Cod procedură civilă, se impune a se constata că executarea silită demarată de acesta în dosar execuțional nr.../2014 al BEJ C. este perimată, culpa pârâtului în calitate de creditor fiind una evidentă.

Potrivit art. 697 Cod procedură civilă, în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

În speță, termenul de perimare s-a împlinit, având în vedere că din data de 12.12.2016, dată la care executorul i-a solicitat în mod expres pârâtului să facă demersul judiciar de partaj al imobilului, și până la data la care acesta a înțeles să îl promoveze în cadrul dosarului nr.../176/2019, înregistrat doar la data de 01.10.2019, au trecut aproape 3 ani calendaristici, respectiv cu mult peste termenul de 6 luni, prevăzut de art. 697 din Codul de procedura civila.

În speță, termenul de perimare s-a împlinit, raportat la data solicitării executorului judecătoresc pusă în sarcina creditorului, de a efectua partajul, partaj care a fost solicitat de acesta doar la data de 01.10.2019.

Reţinerea instanţei, în sensul că demersul solicitat creditorului de către executorul judecătoresc de efectuare a partajului nu ar fi apt să determine și momentul de început al termenului de perimare pentru celelalte forme de executare silită, este, de asemenea, eronată.

Chiar dacă executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea, nu există dovada că ulterior acestui moment s-au încasat sume prin această formă de executare și că prin urmare poprirea ar fi avut vreun efect.

Cu alte cuvinte, este necesar ca poprirea să fie efectivă, adică să fie urmată de acte de executare, pentru ca aceasta să poată avea vreun efect întreruptiv al termenului de perimare.

Nu poate fi ignorat că de la data de la care i s-a solicitat creditorului efectuarea partajului, au trecut în mod evident mai mult de 6 luni, iar pe de altă parte nu au fost îndeplinite nici alte acte de executare de către executorul judecătoresc.

Prin urmare, prin prisma dispoziţiilor art.697 alin.l Cod procedura civilă, termenul de perimare a executării silite în dosarul execuțional al BEJ C. s-a împlinit, atât pentru executarea silită imobiliară, cât și prin poprire.

Ca efect al admiterii perimării executării silite, se impune ca toate actele de executare să fie desființate, cu excepția celor care au dus la realizarea, în parte, a creanței, în considerarea prevederilor art. 698 alin, 2 din Codul de procedură civilă.

Perimarea executării silite a fost reglementată pentru a sancţiona pasivitatea creditorului în procedura execuțională. Fiind vorba de o sancţiune la adresa creditorului, ea nu ar putea fi extinsa dincolo de rațiunea reglementării.

Urmare a admiterii cererii privind perimarea executării silite, se impune a se constata prescris dreptul de a cere executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr... din 10.04.2014 pronunțată de ICCJ în cadrul dosarului nr.../3/2011.

Conform art. 706 din Codul de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art.709 alin. 3 din acelaşi cod, prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Din oficiu, Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului din perspectiva dispoziţiilor art.483 alin.2 Cod procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 651 Cod procedură civilă.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei invocate, Curtea reţine următoarele:

Prin prezenta acţiune, instanţa a fost chemată să se pronunţe asupra unor incidente ivite în cursul executării silite pornite la cererea creditorului B. împotriva debitorului A., respectiv cu privire la perimarea executării şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin 3 şi 4 Cod procedură civilă, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin 2 Cod procedură civilă, teza finală, nu sunt supuse recursului hotărârile date în apel atunci când legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Principiul legalităţii căii de atac este reglementat expres în Noul cod de procedură civilă la art. 457 alin. 1 care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, părţile nu pot exercita alte căi de atac decât cele pe care legea le prevede expres pentru o anumită procedură.

Pentru toate considerentele expune, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantul A., continuat de moştenitorii D., E. şi F., împotriva deciziei civile nr.../A/2021, pronunţată de Tribunalul Alba