Decizie nr. 298 din 27.10.2022

Dispozițiile art. 453 alin. 2 C.pr.civ. nu impun un anumit mod de calcul al cheltuielilor de judecată în cazul admiterii în parte a acțiunii, ci conferă judecătorului dreptul de a aprecia cu privire la cuantumul acestor cheltuieli, nefiind exclus să fie acordate în integralitate cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în astfel de situații.

Modalitatea de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată, prin raportare la o culpă procesuală generată de o soluţie de admitere în parte a acţiunii, este o chestiune de apreciere a instanţei de fond, de temeinicie a hotărârii analizate, şi nu aspect de nelegalitate care să poată fi supus cenzurii instanţei de judecată în faza procesuală a recursului.

( Secția I civilă ,Decizia nr. 298/27 octombrie 2022)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 12.04.2021 sub numărul .../221/2021 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor reprezentat de C.N.A.I.R.

România S.A., obligarea pârâtului la plata sumei de 3430 lei reprezentând onorariu expert în dosarul nr.../97/2014 al Tribunalului Hunedoara din care 3330 lei onorariu şi 100 cheltuieli de executare.

Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2128/2021 pronunţată de Judecătoria Deva s-a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 3330 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr.../97/2014 al Tribunalului Hunedoara – diferenţă onorariu expert.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 258,10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru datorată şi achitată.

A fost respinsă în rest cererea.

Prin decizia civilă nr.../A/2022 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins ca nefondat, apelul civil declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, reprezentat prin C.N.A.I.R.

S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri T. împotriva sentinţei civile nr.../2021, pronunţată de Judecătoria Deva.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3430 lei reprezentând onorariu expert în dosarul nr. .../97/2014 al Tribunalului Hunedoara, din care 3330 lei onorariu şi 100 cheltuieli de executare.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că potrivit sentinţei civile nr. .../4.06.2019 a Tribunalului Hunedoara, pronunţată în dosarul nr.../97/2014, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii (reclamanţi şi în prezenta cauză) A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., având ca obiect expropriere, fiind obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de C.N.A.I.R., să plătească reclamanților şi intervenientelor în interes propriu suma de 9.264,75 lei, cheltuieli de judecată în fond. (f.X-dosar fond)

În considerentele sentinţei civile nr.../2019, s-a reţinut, relativ la cheltuielile de judecată la care a fost obligat pârâtul, că ele constau în onorariu cuvenit experţilor şi onorariu de avocat.

Conform chitanţei depuse la dosar onorariul de avocat a fost în cuantum de 4000 lei. (f. X-vol.III -dosar ataşat nr.../97/2014)

În ceea ce priveşte onorariul cuvenit experților, instanța a făcut trimitere la filele X- vol.I al dosarului, 35, 38, 109 - vol.II şi respectiv fila X- vol. III.

Potrivit dovezilor, aflate la filele de la dosar la care instanța a făcut trimitere, reclamanții au achitat suma de 501,70 lei (f.X-vol.I), suma de 1003 lei (f.X-vol.II), suma de 1003 lei (f.X-vol.II), suma de 501,70 lei (f.X-vol.II) şi respectiv suma de 2256,75 lei (f.X -vol.III) rezultând suma totală de 5266,15 lei, cu titlu de onorariu cuvenit experților și care a fost efectiv achitată de către reclamanți.

Suma de 2256,75 lei, reţinută de instanță a fi achitată, reprezintă însă doar o parte din onorariul solicitat de către experți pentru completarea la raportul de expertiză dispus în cauză (f.X-vol II), completare petru care, potrivit decontului depus la dosar, s-a solicitat suma totală de 5580 lei. (f.X- vol.III- dosar nr. .../97/2014)

Acesta este și motivul pentru care, prin cererea depus la dosar, expertul P. a şi învederat instanţei că, din totalul sumei de 5580 lei solicitate pentru completarea la raport, reclamanţii au achitat doar suma de 2250 lei (sumă efectiv pusă în cont 2550 lei, plus 6,75 lei comision CEC Bank), solicitând a se pune în vedere reclamanţilor să achite şi diferenţa de decont în cuantum de 3330 lei. (f.X-vol.III-dosar ataşat)

Prin încheierea de amânare iniţială a pronunţării din data de 28.05.2019, pronunţată în dosarul nr.../97/2014, constatând că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de la termenul de judecată anterior, în sensul achitării diferenţei de onorariu expert, în cuantum de 3330 lei, s-a dispus darea lor în debit pentru suma restantă, respectiv 3330 lei. (f.X -dosar ataşat .../97/2014)

Prin decizia civilă nr.../10.10.2019, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CNAIR SA - DRDP T., împotriva sentinţei civile nr.../4.06.2019 a Tribunalului Hunedoara - Secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr.../97/2014, fiind obligat pârâtul la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. (f.X - dosar fond)

Ulterior, ca urmare a cererii formulate de expertul P., prin încheierea civilă din data de 22 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr.../97/2014, s-a admis cererea formulată de acest expert fiind lămurit dispozitivul încheierii de amânare iniţială a pronunţării din data de 28.05.2019, în sensul că toţi reclamanţii din dosar datorează în solidar petentului expert suma de 3330 lei, reprezentând diferenţa din onorariul de expert cuvenit acestuia pentru raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.../97/2014. (f.X vol.III- dosar ataşat nr.../97/2014)

Expertul, astfel cum au susţinut reclamanţii, a formulat cerere de executare silită, în temeiul acestei încheierii civile, conform chitanţei seria C21 nr... din data de 17.02.2021, rezultând că reclamanţii, prin reprezentant Q., au achitat în contul expertului P. suma de 3330 lei, cu titlu de diferenţă onorariu expert, raport expertiză în dosarul nr.../97/2014 al Tribunalului Hunedoara şi 100 lei, cu titlu de cheltuieli de executare. (f.X-dosar fond)

Rezumând cele expuse și având în vedere dovezile depuse la dosar, este adevărat, astfel cum a susţinut apelantul-pârât, că acesta a achitat reclamanţilor, conform ordinului de plată nr.../30.12.2019 suma de 9264,75 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la prima instanță și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel, potrivit ordinului de plată nr.../24.12.2019 (ordinul cuprinzând şi suma datorată reclamantului A., cu titlu de despăgubiri), ordine depuse la dosarul de fond. (f.X, f.X -dosar fond nr.../221/2021)

Contrar însă susținerilor apelantului, acesta nu a achitat și suma de 3330 lei, reprezentând diferență onorariu expert (din suma totală de 5558 lei solicitată pentru completarea la raportul de expertiză dispus de instanță), în condițiile în care această sumă a fost efectiv achitată de către reclamanți, doar la data de 17.02.2021, conform chitanţei seria C21 nr.../17.02.2021. (f.X-dosar fond)

În mod corect prima instanță a reținut, relativ la această sumă solicitată de reclamanți, pe calea unei cereri separate, ce a format obiectul dosarului nr. .../221/2021, că această sumă este datorată de pârât, în condițiile art. 453 alin.1 C.pr.civilă, pârâtul fiind, în raport de modul de soluționare a acțiunii civile în dosarul nr.../97/2014 al Tribunalului Hunedoara, partea care a pierdut procesul.

Tot astfel, cu deplin temei instanţa a reţinut și că natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de „despăgubire” acordată părţii care a câştigat procesul, pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a celeilalte părţi, fapta părţii care pierde procesul declanşând o răspundere civilă, al cărei conţinut îl constituie obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv fapta ilicită, constând în admiterea cererii formulată de reclamanţi, în dosarul nr.../97/2014, prejudiciul constând în cheltuielile efectuate de partea care a câştigat procesul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, mai exact faptul că, cheltuielile nu s-ar fi produs dacă pârâtul s-ar fi manifestat în limitele prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă, dar și vinovăţia pârâtului, dovedită prin pierderea procesului declanșat de reclamanţi, legal și temeinic, prima instanță a obligat pârâtul apelant la plata sumei de 3300 lei, solicitată de reclamanții intimați, cu titlu de diferență onorariu expert achitat în dosarul nr.837/97/2014 al Tribunalului Hunedoara.

În consecință, reținând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii la situația de fapt stabilită, în baza art. 480 alin.1 C.pr.civilă, Tribunalul Hunedoara a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.I.R. S.A. prin DRDP T., solicitând casarea deciziei şi, urmare a rejudecării să se respingă în totalitate acţiunea.

În expunerea de motive, recurentul susţine că, prin decizia civilă nr. .../A/24.02.2022 Tribunalul Hunedoara, în mod greşit, neîntemeiat şi nefondat, a respins apelul, reţinând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită şi a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, Tribunalul Hunedoara a apreciat în mod eronat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art.453 alin.2 CPC.

Menţionează că, la soluţionarea cauzei, instanţa de fond nu a luat în considerare argumentele pârâtei şi nici nu a aplicat corect prevederile legale în vigoare.

Recurentul expune întreg istoricul cauzei, soluţia pronunţată de prima instanţă şi de instanţa de fond, precizând că, în mod greşit şi neîntemeiat, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi, făcând referire la prevederile art.453 alin.1 CPC, cu toate că erau depuse suficiente probe la dosar şi trebuiau aplicate prevederile art.453 alin. 2 CPC.

Faţă de toate aceste considerente, solicită admiteţi recursul formulat, şi rejudecând cauza, să se dispună respingerea în totalitate a acţiunii civile formulată de către reclamanţi ca nefondată, motivat de faptul că s-au achitat toate cheltuielile de judecată dispuse prin sentinţa Tribunalului Hunedoara, respectiv decizia Curţii de Apel Alba Iulia în dosarul .../97/2014.

Recurentul îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 488 alin.1, pct.6 şi 8 C.pr.civ.

Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate şi a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Recursul este nefondat.

Un prim motiv de casare pe care recurentul pȃrȃt îşi fundamentează cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin.1, pct. 6 C. pr. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Curtea reţine că motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţă a atribuţiilor de control judiciar.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a dreptului la un proces echitabil, exigenţă a art.21 alin. (3) din Constituţia României şi a art.6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În cauza de faţă, nu se poate constata incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 6 C. pr. civ, întrucât considerentele deciziei cuprind o analiză a criticilor formulate de apelant, instanţa de apel prezentând în mod clar raţionamentul în baza căruia a ajuns la soluţia dispusă.

Nu se poate reţine existenţa unei motivări contradictorii şi nici nu se constată inserarea unor motive străine de natura cauzei, dimpotrivă, considerentele deciziei recurate, prezintă în mod coerent motivele de fapt şi de drept pe baza cărora s-a adoptat soluţia reţinută în dispozitiv, iar considerentele nu se îndepărtează de la natura cauzei şi nu depăşesc limitele deduse judecăţii.

Se observă că recurentul pȃrȃt nu argumentează în mod detaliat incidenţa cazului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct. 6 C. pr. civ., şi nu arată în concret care sunt criticile invocate prin raportare la acest caz de casare.

Simpla nemulţumire a pȃrȃtului cu privire la soluţia dispusă de instanţa de apel nu îl îndreptăţeşte pe acesta să invoce cazul de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct.6 C. pr. civ. atȃt timp cȃt hotărȃrea judecătorească corespunde exigenţelor rezultate din prevederile art. 425 C. pr. civ.

Al doilea motiv de casare invocat de recurentul pȃrȃt este cel prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 C. pr. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când ”hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.”

Prin prisma acestui motiv de casare, recurentul invocă faptul că instanţa nu a ţinut cont că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 453 alin.2 C.pr.civ., care prevăd următoarele: „ Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.” Recurentul nu detaliază nici acest motiv invocat prin cererea de recurs, ci doar susţine că nu s-a ţinut cont de prevederile art. 453 alin.2 C.pr.civ.

În primul rând, trebuie precizat că modalitatea de aplicare a prevederilor art. 453 din Codul de procedură civilă ar putea fi analizată prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1, pct.8 C.pr.civ., întrucât, deşi sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, aceste norme reprezintă, de fapt, o transpunere în plan procesual a normelor de drept material referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Nu se poate însă reţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ., astfel cum susţine apelantul.

Confirmând soluţia primei instanţe, instanţa de apel menţine dispoziţia de obligare a pârâtului la plata către reclamant a sumei de 3330 lei, reprezentând diferenţă onorariu expert, pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.I.R.

S.A fiind partea care a pierdut procesul, în sensul art. 453 alin.1 C.pr.civ.

Recurentul face trimitere la dispoziţiile art.453 alin.2 C.pr.civ., însă Curtea subliniază că această prevedere legală nu impune un anumit mod de calcul al cheltuielilor de judecată în cazul admiterii în parte a acţiunii, ci conferă judecătorului dreptul de a aprecia cu privire la cuantumul acestor cheltuieli, nefiind exclus să fie acordate în integralitate cheltuielile de judecată solicitate de reclamant în astfel de situaţii.

Modalitatea de apreciere a cuantumului cheltuielilor de judecată, prin raportare la o culpă procesuală generată de o soluţie de admitere în parte a acţiunii, este o chestiune de apreciere a instanţei de fond, de temeinicie a hotărârii analizate, şi nu aspect de nelegalitate care să poată fi supus cenzurii instanţei de judecată în faza procesuală a recursului.

Față de cele ce preced, în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.I.R.

S.A. prin DRDP T. împotriva deciziei civile nr. .../A/2022 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia I Civilă în dosarul nr.../221/2021.

În temeiul art.453 alin.1 C. pr. civ, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, instanţa va obligă recurentul să plătească intimaţilor suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, potrivit chitanţei depuse la dosar (f.X).