Decizie nr. 187 din 14.06.2022

Dobândit de stat în domeniul privat, terenul în litigiu s-a aflat la momentul apariției Legii nr. 18/1991, de drept, în administrarea Primăriei C, astfel încât, în ceea ce privește regimul său juridic s-a produs schimbarea reglementată în cuprinsul art.36 din Legea nr. 18/1991, în sensul că: „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 „.

Prin urmare, contrar aprecierii instanței de apel, UAT C justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, fiind singura entitate care ar putea ridica pretenţii cu privire la terenul pe care reclamantul susține că l-a dobândit prin prescripție achizitivă.

Statul Român nu mai justifică un drept actual, faţă de aceleaşi dispoziţii cuprinse în art. 36 din Legea nr. 18/1991, astfel încât, în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive în privința statului.

(Secția I Civilă. Decizia civilă nr. 187/14.06.2022)

Prin sentinţa civilă nr.../2021, pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. .../191/2018, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UAT C., prin Primar şi prin Consiliul Local, şi a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei X.

S.A şi a fost respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Prin decizia civilă nr.../2021, pronunţată de Tribunalul Alba, s-a respins apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr.../2021. a Judecătoriei Alba Iulia, pronunţată în dosarul nr.../191/2018.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea deciziei, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut că a promovat o acţiune în constatarea dobândirii proprietăţii unui teren prin uzucapiune.

Având în vedere că terenul este situat într-o zonă unde funcţionează regimul cărţilor funciare a chemat în judecată fostul proprietar al terenului înscris în cartea funciară, dar şi Statul Român şi UAT C., faţă de împrejurarea că instituţia bancară ce figurează în cartea funciară a fost naţionalizată.

Apreciază că decizia tribunalului este nelegală, prin încălcarea dreptului la apărare al proprietarului tabular, pentru care nu s-a numit un curator special, prin nemotivarea unor argumente aduse în susţinerea cererii de chemare în judecată, prin preluarea succintă a argumentelor aduse de către AJFP prin întâmpinare, în sensul că trebuia dovedită proprietatea extratabulară a statului prin prezentarea decretului de naţionalizare.

Apreciază recurentul că în mod greşit i s-a imputat o astfel de lipsă de dovadă, în condiţiile în care termenul de naţionalizare presupune trecerea în proprietatea statului a imobilului supus unei astfel de măsuri, iar lăsarea lui timp îndelungat în posesia unui terţ impune sancţionarea proprietarului nediligent.

Reţinând că reclamantul nu a dovedit naţionalizarea imobilului, deşi există o lege în acest sens, instanţa de apel a reţinut greşit lipsa calităţii procesuale pasive a statului şi a unităţii administrativ teritoriale.

Se mai susţine că în mod nelegal s-a reţinut lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a băncii, fără să existe dovada radierii acesteia ca persoană juridică.

Lipsa informaţiilor cu privire la o societate comercială nu conduce automat la reţinerea dispariţiei acesteia.

O altă critică vizează susţinerea instanţei de apel în sensul necesităţii declarării succesiunii vacante în ceea ce priveşte unitatea bancară.

Apreciază recurentul că succesiunea vacantă este o instituţie juridică aplicabilă persoanelor fizice, nu juridice.

Mai susţine că în mod greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a UAT C., în condiţiile în care prin două minute de unificare a practicii s-a stabilit că unităţile administrativ teritoriale justifică calitatea procesuală pasivă în procesele vizând constatarea unzucapiunii în ipoteza decesului fără moştenitori a proprietarului tabular sau când acesta este necunoscut, pe considerentul că este singura persoană care ar putea contesta dreptul de proprietate pretins de către reclamanţi, în temeiul art. 477 din Codul civil de la 1864 coroborat cu art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Invocă şi Decizia ÎCCJ nr.24/2017, în considerentele căreia se reţine calitatea procesuală pasivă a UAT-urilor în practica majoritară a instanţelor.

Terenul ce se solicită a fi uzucapat, susţine recurentul, nu aparţine domeniului public şi este un bun fără stăpân.

O ultimă critică vizează admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, pe considerentul că nu s-a dovedit că terenul a trecut în proprietatea statului Român, în condiţiile în care, anterior, instanţa de apel a reţinut că acesta a făcut obiectul măsurii de naţionalizare.

Pe fondul cauzei, susţine că a stăpânit terenul timp de 30 de ani în condiţiile cerute de lege pentru a opera prescripţia achizitivă.

Pârâta UAT C. a depus întâmpinare, prin care s-a declarat de acord cu admiterea recursului, casarea hotărârii şi rejudecarea procesului în contradictoriu cu Statul Român.

Curtea analizând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, reţine următoarele:

Reclamantul a promovat o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren situat în comuna C.

Situat în regim de carte funciară, terenul figurează întabulat pe X S.A.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a fixat cadrul procesual chemând în judecată proprietarul tabular, Statul Român şi UAT C.

Ca urmare a demersurilor efectuate la fond a rezultat că în prezent nu există în funcţiune o instituţie bancară cu denumirea de X. SA, prin urmare, în mod corect s-a reţinut de către instanţele de fond lipsa capacităţii de folosinţă a acesteia.

În ce priveşte bunurile din patrimoniul băncii, faţă de momentul întabulării terenului pe numele X.S.A, se reţine în cauză incidenţa dispoziţiilor art.1 din Legea nr. 119/1948, în acord cu care se naţionalizează societăţile de orice fel şi asociaţiunile particulare industriale, bancare ...

Naţionalizarea reprezintă o modalitate de trecere a bunurilor din proprietatea privată în proprietatea statului, astfel încât, în mod greşit instanţa de apel, deşi reţine că terenul a făcut obiectul naţionalizării, impută reclamantului lipsa probelor privind dobândirea terenului de către stat.

Terenul este situat pe teritoriul UAT C., nici statul, nici unitatea administrativ teritorială nu a pretins că ar face parte din categoria bunurilor aparţinând domeniului public.

Dobândit de stat în domeniul privat, terenul în litigiu s-a aflat la momentul apariţiei Legii nr. 18/1991, de drept, în administrarea Primăriei C., astfel încât, în ceea ce priveşte regimul său juridic s-a produs schimbarea reglementată în cuprinsul art.36 din Legea nr. 18/1991, în sensul că „terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 „.

Prin urmare, contrar aprecierii instanţei de apel, UAT A. justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, fiind singura entitate care ar putea ridica pretenţii cu privire la terenul pe care reclamantul susţine că l-a dobândit prin prescripţie achizitivă.

Statul Român nu mai justifică un drept actual, faţă de aceleaşi dispoziţii cuprinse în art. 36 din Legea nr. 18/1991, astfel încât, în mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa statului.

Pentru toate considerentele expuse, reţinând incidenţa în cauză a motivului de recurs reglementat în cuprinsul art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul că instanţa de apel nu a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va casa decizia instanţei de apel şi, rejudecând apelul, va anula în parte sentinţa apelată, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT C. şi va trimite cauza spre rejudecarea acţiunii în contradictoriu cu acesastă pârâtă Judecătoriei Blaj, menţinând celelate dispoziţii ale sentinţei apelate.