Decizie nr. 934 din 20.04.2022

Nu poate fi luată în considerare apărarea că reclamantul ar fi venit de bunăvoie la serviciu sau pentru a repara greșeli ale echipei sale în producție.

Curtea are în vedere că reclamantul deținea o funcție de conducere, de coordonare a unei echipe, astfel că acesta nu presta munca suplimentară singur, ci împreună cu toate persoanele care își dădeau acceptul.

Dacă era nevoie ca toate persoanele cu funcție de execuție să vină la serviciu peste programul normal de lucru, aspect dovedit prin listele depuse la dosar, această necesitate se răsfrânge implicit și asupra muncii prestate de reclamant.

Dacă au existat situații când reclamantul sau întreaga echipă coordonată de acesta ar fi făcut greșeli tehnice, care ar fi impus repararea acestora după program, soluția legală nu era cea de a nu îi fi plătită munca suplimentară, ci eventual ca angajatorul să își fi exercitat prerogativa disciplinară.

(Secția I civilă, Decizia civilă nr.934/20 aprilie 2022)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe sub dosar nr.../107/2017 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând:

1. obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate de către reclamant în ultimii trei ani, respectiv echivalentul a 1437 ore ;

2. obligarea pârâtului la plata dobânzii legale corespunzătoare sumelor solicitate prin petitul 1, de la data scadenţei şi până la data plătii efective

3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în considerarea dispoziţiilor art. 453 CPC.

Prin sentința civilă nr.../2019 Tribunalul Alba a respins acțiunea, reținând următoarele:

Reclamantul A. este salariat al societăţii pârâte B., în funcţia de şef de secţie, conform contractului individual de muncă, încheiat şi înregistrat sub nr.../01.04.2011, depus la dosar.

Reclamantul pretinde că în ultimii trei ani de activitate societatea angajatoare nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile legale stabilite prin contractul individual de muncă, respectiv plata orelor suplimentare prestate, respectiv echivalentul unui număr de 1.437 ore.

Potrivit art.272 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Instanţa a constatat că potrivit art.112 alin. 1 din Codul muncii, pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână, iar conform art.120 alin. 1 din Codul muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.112, este considerată muncă suplimentară.

De asemenea, conform art.122 din Codul muncii:

(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

(2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

În sfârşit, conform art.123 din Codul muncii:

(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Potrivit menţiunilor din contractul de muncă încheiat între părţi, timpul de lucru pentru care reclamantul a fost angajat a fost o normă întreagă de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, după cum rezultă din clauza inserată la litera H – Durata muncii.

Pârâta a reglementat, prin Regulamentul Intern al societăţii B., aspectele referitoare la orele suplimentare, după cum urmează:

- potrivit art. 13.1. teza a 2-a din Regulamentul Intern al societăţii B. ”... orele suplimentare se efectuează numai la solicitarea conducerii în funcţie de nevoile societăţii” , „La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz ” .

- potrivit art. 13.1 .teza a 3-a din Regulamentul Intern al societăţii B.: ” Orele suplimentare efectuate din cauza defecţiunilor la maşini nu sunt considerate ore suplimentare şi vor fi plătite ca ore normale de muncă”, cum, de altfel, nu se consideră ore suplimentare conform art. 13.2. din Regulamentul intern: ” orele efectuate peste programul normal de lucru:

a) pentru îndeplinirea sarcinilor aferente programului normal de lucru, dacă întârzierea îndeplinirii acestora este din vina salariatului;

b) pentru recuperarea unor ore sau zile libere avute în cursul lunii respective, cu

aprobarea şefului ierarhic;

c) fără solicitarea sau aprobarea conducerii ” .

Din economia dispoziţiilor art.120 alin.1 şi următoarele din Legea nr.53/2003 modificată, coroborate cu prevederile Regulamentului Intern al societăţii, rezultă că munca suplimentară poate fi prestată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: 1) să existe solicitarea angajatorului în acest sens; 2) să existe acordul salariatului; 3) să fie respectate dispoziţiile Codului muncii referitoare la durata legală a timpului de muncă de 48 de ore pe săptămână şi calculul acesteia.

Prin urmare, în analizarea temeiniciei cererii formulate de către reclamant, s-a impus a se verifica dacă sunt îndeplinite aceste condiţii.

În speţă, reclamantul a stabilit orele de muncă lucrate suplimentar la un număr de 1.437.

Astfel, o condiţie pentru efectuarea muncii suplimentare (alături de limita sa maximă de 48 de ore pe săptămână, incluzând şi orele suplimentare) constă în exprimarea acordului salariatului, potrivit dispoziţiilor art.120 (2) din Codul Muncii, ,,munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului...".

Drept urmare, angajatorul nu poate dispune în mod unilateral prestarea acestei munci.

De altfel, efectuarea de ore suplimentare peste norma legală se face în cadrul unităţii, cu nominalizarea persoanelor care urmează să presteze activitatea şi semnătura de acceptare a acestora.

Raportat la aceste clauze inserate în Regulamentul Intern al unităţii angajatoare, se reţine că la dosarul cauzei, unitatea a depus în probaţiune „Tabele Nominale cu salariaţii care îşi dau acordul pentru efectuarea orelor suplimentare la solicitarea angajatorului dar şi modalitatea de compensare a orelor suplimentare efectuate – plătite cu spor de 100%” – fila ...

Analizând aceste Tabele Nominale se observă faptul că numele reclamantului nu apare pe nici un tabel şi nu a fost depus niciun înscris care să probeze faptul că angajatorul a solicitat prestarea de către reclamant a orelor de muncă suplimentare sau că angajatul şi-a exprimat acordul cu privire la efectuarea lor.

Mai mult decât atât reclamantului îi era cunoscută procedura de efectuare a orelor suplimentare, aspect relatat de martorii audiaţi în cauză, după cum urmează:

Martorul C. (fila ... – vol.

II) a declarat că ”în calitate de inspector resurse umane se ocupa de procedura de efectuare a orelor suplimentare care se efectuau la solicitarea angajatorului cu acordul scris al angajaţilor....

Reclamantul nu a efectuat ore suplimentare, acesta făcea parte din personalul de conducere care nu avea un program fix … Eu ştiu că reclamantul trebuia să solicite acceptul şefului său direct care era administratorul societăţii, însă acestuia nu i s-a solicitat niciodată efectuarea de ore suplimentare.

Eu nu am primit niciodată din partea administratorului acte privind solicitarea ca reclamantul să efectueze ore suplimentare ”.

Acelaşi martor C. a relatat că ” .. primeam de la reclamant informări privind solicitarea de efectuare a orelor suplimentare de către angajaţii din subordinea sa.

Eu personal primeam informaţia privind necesitatea efectuării orelor suplimentare, după ce în prealabil conducerea aproba aceste ore suplimentare.

Reclamantul avea cunoştinţă de modalitatea în care se efectuau orele suplimentare.

Reclamantul nu mi-a solicitat niciodată sau nu mi-a pus întrebări niciodată în legătură cu fluturaşul său de salariu sau în legătură cu orele suplimentare”.

Martorul D. (fila ... – vol.

II) a declarat „când efectuam ore suplimentare se întocmea un tabel în care angajaţii care optau pentru aceste ore suplimentare, se înscriau şi semnau, îşi dau acordul pentru efectuarea acestora, însă aveam şi posibilitatea să refuzăm prestarea orelor suplimentare”.

În atare situaţie în cauza dedusă judecăţii nu se poate susţine şi nici reţine existenţa unei solicitări tacite din partea angajatorului, reclamantul nefiind în măsură să dovedească prin probele administrate că i-ar fi fost impuse sarcini suplimentare faţă de cele curente, a căror îndeplinire să reclame prestarea unei munci suplimentare.

Martorul E. a declarat că ” eu personal am fost solicitat de conducerea firmei şi sâmbăta să efectuez ore suplimentare şi am fost plătit pentru orele suplimentare prestate sâmbăta .... nu era obligatorie prezenţa reclamantului ca şef de secţie atunci când efectuam orele suplimentare sâmbăta nici în celelalte zile.

Şeful de atelier rămâne de regulă la orele suplimentare alături de noi cu excepţia cazurilor în care sâmbăta avea alt program”.

La dosarul cauzei nu s-a depus nici un înscris care să ateste că angajatorul a stabilit sarcini de serviciu suplimentare faţă de cele înscrise în fişa postului.

Prin urmare, cel care trebuia să aibă iniţiativa orelor suplimentare este angajatorul care le solicită, solicitare care poate să fie scrisă sau verbală.

Solicitarea poate fi expresă, dar şi implicită sau tacită.

Or, în cauză, societatea angajatoare susţine că nu a solicitat reclamantului să presteze ore suplimentare iar reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada existenţei unei asemenea solicitări exprese sau tacite a angajatorului.

O solicitare expresă nu a fost probată, dar nici o solicitare tacită rezultând de exemplu din impunerea unor sarcini suplimentare faţă de cele curente, a căror îndeplinire reclama prestarea unei munci suplimentare, fără a se face referire la timpul de lucru ori încurajarea de către pârâta angajatoare a prestării orelor suplimentare în condiţiile în care necesităţile de serviciu impuneau acest lucru.

Este posibil ca reclamantul să nu-şi fi îndeplinit atribuţiile de serviciu în timpul programului normal de lucru şi depăşind astfel durata normală a timpului de lucru, nu ar putea pretinde că a efectuat ore suplimentare.

În perioada de referinţă supusă analizei judecătoreşti se reţine faptul că reclamantul a avut cereri de învoire fie pe o zi întreagă sau un număr limitat de ore pe anumite zile, stare de fapt care e posibil să fi generat prestare de activitate şi după ora 16.00 ( cereri de învoire – fila ... vol.

I).

Pe de altă parte, în dovedirea prestării orelor de muncă, au fost depuse la dosar pontajele întocmite de către angajator şi în baza cărora a fost plătit reclamantul, pentru perioada martie 2014 – februarie 2017, care atestă faptul că în perioada mai sus arătată nu a fost prestat un număr de ore de muncă mai mare decât cel stabilit de dispoziţiile art. 112 alin. 1 din Codul muncii (fila ...).

În ceea ce priveşte evidenţa orelor de muncă prestate de reclamant, depusă la dosar de către acesta în format electronic, susţine pârâta că, nefiind un înscris care să emane de la angajator (nepurtând semnătura persoanelor autorizate de către angajator), nu putea să aibă forţă probantă pentru dovedirea stării de fapt.

De altfel, acest document, care a stat şi la baza întocmirii raportului de expertiză informatică întocmit în cauza a fost contestat de către angajator prin obiecţiunile formulate, fiind practic în totală contradicţie cu evidenţa orelor de muncă ţinută de către angajator în sistem informatic şi consemnată în pontaje.

În legătură cu acest înscris, instanţa reţine că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, expertul a considerat că ambele seturi de date analizate - cele de pe CD-ul depus de reclamant şi cele de pe calculatorul responsabilului de resurse umane – sunt autentice din punct de vedere al perioadei de timp pe care o reprezintă.

Cu toate acestea, chiar dacă din pontajul electronic prezentat de reclamant rezultă că acesta ar fi efectuat ore peste programul normal de lucru, nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost solicitate de angajator, aşa cum s-a arătat mai sus.

Pe de altă parte, dar în aceeaşi ordine de idei, regula este că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acestora (art.122 alin.1 Codul muncii).

Atunci când compensarea nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin.1, cel în cauză va primi un spor la salariu, corespunzător duratei acesteia.

Astfel, în condiţiile în care a considerat că a efectuat ore suplimentare în favoarea societăţii pârâte, reclamantul avea posibilitatea să solicite angajatorului compensarea prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile după efectuarea acestora.

Or, în condiţiile în care nu a adresat o asemenea cerere pârâtei, demersul său judiciar de plată a acestor ore suplimentare nu poate fi admis.

În ce priveşte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, a fost respinsă în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că acestea au fost angajate în prezenta cauză.

Astfel, din împuternicirea anexată întâmpinării (fila ... vol.

I) nu rezultă numărul contractului de asistenţă juridică încheiat de pârâtă cu avocata sa iar din factura depusă la fila ... vol.

VI rezultă că onorariul de 3000 lei a fost achitat în baza actului adiţional la contractul de asistenţă juridică nr.../2017.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamantul A. și apel incident pârâta B.

I. Prin apelul declarat de reclamantul A. s-a solicitat a se schimba în tot sentința atacată, cu consecința admiterii acțiunii formulate.

În motivare s-au arătat următoarele:

Hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Din considerentele hotărârii rezultă că instanţa foloseşte două modalități de argumentare a soluţiei care în esenţă se exclud reciproc.

Astfel, instanţa reține în principal că nu a existat în speţă dovadă că apelantului i s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare însă sub un alt aspect retine ca raportat la concluziile raportului de expertiza informatică și evidența ținută de către apelant deşi este considerată autentică din punctul de vedere al perioadei pe care o prezintă, în această situaţie apelantul aste considerat răspunzător pentru ca nu a solicitat compensarea orelor suplimentare în 60 de zile de la efectuarea acestora.

În nici una din cele doua variante instanţa nu analizează argumentele invocate de către apelant și probațiunea administrată în argumentarea poziţiei procesuale.

Calitatea de șef a apelantului care se ocupa singur și direct de angajaţii aflaţi în subordine nu permitea compensarea orelor suplimentare cu zile libere.

O atare solicitare ar fi afectat productivitatea și profitul societăţii și ar fi întrerupt cursul activității.

Introducerea acţiunii prin care s-a solicitat plata orelor suplimentare este urmare a faptului că aceste ore au fost real efectuate, pe întreaga perioadă cât reclamantul apelant a fost angajatul societăţii.

În fapt, între anii 2011-2014 volumul orelor suplimentare a fost mult mai mare decât între anii 2014-2017, însă conform prevederilor legale s-a solicitat retroactiv plata acestor ore pe perioada ultimilor 3 ani.

Orele suplimentare nu au fost efectuat ca urmare a unor deficiente profesionale, organizatorice, de atitudine față de angajator, a funcţionării deficiente a utilajelor etc, ci din raţionamente care ţineau de funcţionarea de ansamblu a B.

Programul de lucru stabilit de administraţia societăţii era de la 07.30- 17.00, cu pauza de masă 12,00-12.30 care nu era inclusă în program și două pauze de cate cinci minute, 09.30-09.35 și 14.30-14.35 incluse în program pentru sch.1 și 17.00-01.00 (noaptea) pentru sch.2.

Astfel în fiecare zi programul la sch. l era de 9 ore cel puţin.

Acest program a fost aplicat pe întreaga perioada cât apelantul a fost angajatul societăţii.

În aceste condiţii luând în considerare responsabilităţile pe care le avea apelantul în calitate de sef de secţie în ceea ce priveşte coordonarea activității, transmiterea și distribuirea sarcinilor pe angajaţi, acesta nu putea pleca la ora 16,00 când se împlineau cele 8 ore de munca, ci cel mai devreme la 17.00 (9 ore de munca), însă zilnic rămânea o perioada de timp și cu cei de la sch.2, cel puţin pentru a le distribui sarcinile acestora (urmare a faptului ca nu se putea încadra într-un program normal și normat de lucru - ore peste program, şedinţe, etc. - nu a putut beneficia de transportul în comun cu microbuzul asigurat de societate, trebuind să folosescă pentru navetă maşina personală).

În acelaşi context al responsabilităţilor şefului de secţie, în condiţiile în care se lucra sâmbăta (și aceste situaţii erau aproape saptămânale) și neavând intermediari între apelant și personalul direct productiv, reclamantul trebuia să fie prezent cu cei care erau sambăta la lucru (cca. 40-50% din angajaţi aproape în fiecare sâmbătă).

În aceste situaţii, chiar dacă solicitarea administraţiei nu a fost expresă, aceasta a fost cel puţin implicită și tacită, contravenind argumentelor înregistrate la pag. 8 a motivării hotărârii.

Aproape zilnic se ţineau şedinţe de producţie (la acestea participau aproape obligatoriu apelantul, Dl F. ca șef grupa tehnică, Dl G. ca șef serviciu planificare, și eventual un reprezentant al serviciului control calitate și contabila şefă).

Aceste şedinţe se ţineau fie pe parcursul programului, fie cel puţin de 1-2 ori pe saptămână la sau după terminarea programului de la sch.l, și aveau o durata de 1,5-2 ore.

De asemenea se ţineau şedinţe de producţie chiar și sâmbăta, începând cu 19.05.2019 şedinţele de producţie s-au ținut exclusiv dimineaţa de la ora 09.00 și nu s-au mai ținut deloc sâmbăta.

Referitor la argumentele de la pag.8 a motivării, cele ale martorei C. legate de faptul ca orele suplimentare se efectuau la solicitarea angajatorului și cu acordul angajaţilor, aceasta procedură nu s-a aplicat decât de la jumătatea anului 2014 și doar pentru orele prestate sâmbăta, și acest lucru s-a pus în aplicare la solicitarea apelantului, deoarece până atunci solicitarea făcându-se verbal și acordul muncitorilor venind tot verbal, aceştia nu se simţeau obligaţi să respecte promisiunea, afectând astfel programul de producţi, însă odată cu acordul scris al acestora, prezenta devenea obligatorie.

Pentru ora suplimentara de la 16,00-17.00 nu a existat niciodată solicitare scrisă.

În ceea ce îl priveşte pe apelant, având în vedere că avea foarte mulţi muncitori la lucru, și luând în considerare acelaşi argument că nu exista un intermediar între reclamant și aceştia, iar lista cu muncitorii care erau solicitaţi sâmbăta la lucru o înainta acesta administraţiei, supravegherea revenindu-i apelantului, solicitarea de efectuare a orelor suplimentare era implicită.

Referitor la cererile de învoire la care se face referire la pag.9 a motivării, acestea nu au fost mai multe ca și a colegilor care au activat sau activau pe acelaşi palier ierarhic, și cărora le-au fost plătite orele suplimentare ( Dl H.- fost șef secţie, Dl F. - șef secţie interimar, etc. ).

Pontajele depuse de către angajator și de care se aminteşte la aceeași pag.9 a motivării, au fost cele care se utilizau la calculul salariilor, dar care erau adaptate încât să fie respectate prevederile legale, și în acelaşi timp prevederile CIM-ului fiecărui angajat și ale ROL.

La pag.9 a hotărârii instanţa retine că potrivit concluziilor raportului de expertiză, expertul a considerat că ambele seturi de date analizate - cele de pe CD-ul depus de reclamant și cele de pe calculatorul responsabilului; de resurse umane - sunt autentice din punct de vedere al perioadei de timp pe care o reprezintă.

Cu toate acestea, chiar daca din pontajul electronic prezentat de reclamant rezulta ca acesta ar fi efectuat ore peste programul normal de lucru, nu s-a făcut dovada ca acestea ar fi fost solicitate de angajator, așa cum s-a arătat mai sus.

În acest sens precizează că apelantul a fost cel discriminat prin aplicarea dublei masuri în calculul venitului pentru angajaţii situați pe același post de șef secții și cărora le-au fost plătite orele suplimentare prestate.

În aceeași ordine de idei, primul fluturaș de salariu al apelantului, respectiv cel aferent lunii aprilie 2011, i-a fost întocmit în două exemplare distincte: pe primul, contabilul șef Dl I. știind că era prevăzut în CIM plata orelor suplimentare l-a întocmit respectând principiul plății acestora, venitul net calculat fiind de 8.441 lei, pentru 152 ore timp efectiv și 32 ore timp suplimentar.

Al doilea, la intervenţia administraţiei societăţii a fost calculat la suma de 3.887 lei luandu-se în calcul doar timpul efectiv.

Considera ca reclamantul apelant a probat în cauza veridicitatea informaţiei oferite referitor la evidenta orelor suplimentare împrejurare confirmata prin concluziile raportului de expertiza informatică.

Nu exista nici o legătură intre decizia societăţii de a desfiinţa locul de munca ocupat de către reclamant și prezenta acţiune în sensul invocat de către pârâtă.

Plata orelor suplimentare este un drept și respectiv o obligaţie corelaţi/a a paratei iar reclamantul nu a inteles sa renunţe la beneficiul conferit în acest de Codul Muncii și CCM.

Funcţia și calitatea pe care reclamantul apelant a avut-o în cadrul societăţii au impus efectuarea orelor suplimentare - acesta având atribuţii de conducere și organizare a producţiei, coordonând un segment important din activitatea pârâtei.

Orele suplimentare efectuate nu au nici o legătură cu aspecte imputabile reclamantului sau cu recuperarea unor învoiri nefiind nici o legătură între activitatea peste program și remedierea unor probleme din procesul de producţie sau îndeplinirea defectuoasa a atribuţiilor de serviciu.

Orele suplimentare nu privesc și nu au legătură cu timpul în plus necesar în situaţia defecţiunilor apărute la maşini, la maşinile acestea fiind necesare având în vedere necesitatea de a face față comenzilor și contractelor încheiate cu partenerii de afaceri.

Pontajul la B. se ţinea în perioada de referinţă în următoare modalitate :

- pontajul electronic original aferent orelor înregistrate intre momentul marcării cu cartela electronică a începutului programului și momentul marcării cu cartela electronică a încheierii programului de munca, pontaj la care în principiu are acces doar Biroul Resurse Umane

- pontajul diminuat după care se face plata orelor suplimentare, care rezulta prin ajustarea în minus a fracţiunilor sub 1/4 dintr-o ora și care pentru cei care au acces la un calculator din cadrul societăţii poate fi accesat.

Cei cărora li s-au plătit orele suplimentare au primit Înscris pe fluturasul de plata ; a) valoarea băneasca a orei or suplimentare până la incidenţa legală a acestora, respectiv 48H/ săptămână; b) diferența până la orele efectuate, sub forma de primă.

Având în vedere că informația stocata de către reclamantul apelant este anterioară celei de care se prevalează pârâta este evident că modificarea evidentei orelor suplimentare s-a făcut ulterior de către pârâtă în sensul diminuării nejustificate a drepturilor cuvenite reclamantului.

II. Prin apelul incident declarat de pârâtă, s-a solicitat schimbarea sentinței în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.

Apreciind că Tribunalul Alba a aplicat greșit dispozițiile art. 453 Cod de procedură civilă, arată că numărul contractului de asistență nu trebuie menționat obligatoriu, se face dovada plății onorariului, împuternicirea avocațială și factura sunt semnate de reprezentantul societății, aspecte care justifică cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată.

În drept invocă art. 472, 452 și 453 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata pârâta B. a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant, arătând următoarele:

În mod judicios instanța de fond a concluzionat că cererea reclamantului este nefondată întrucât prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei solicitări exprese, implicite sau tacite din partea angajatorului de prestare a orelor suplimentare de către reclamant.

Au demonstrat cu înscrisurile depuse la dosar și cu depozițiile tuturor martorilor că în cadrul societății intimate efectuarea orelor suplimentare se face în conformitate cu prevederile Codului Muncii și ale Regulamentului Intern al societății.

O condiție esențială pentru prestarea muncii suplimentare este solicitarea angajatorului, și este firesc să fie așa, întrucât angajatorul este cel care trebuie să compenseze, prin ore libere plătite, munca suplimentară sau să o plătească prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia.

În cadrul societății intimate, efectuarea orelor suplimentare este expres reglementată în Regulamentul intern care, la art. 13.1 prevede că orele suplimentare se efectuează numai la solicitarea conducerii, în funcție de nevoile societății” și doar cu acordul prealabil al salariatului, exprimat în scris de către acesta, prin semnătură.

În acest sens a depus la dosarul cauzei ( f. 103-158) tabelele nominale pe care societatea intimată le-a întocmit lunar în perioada de referință și din care rezultă fără putere de tăgadă că numele apelantului reclamant nu apare pe niciun tabel întrucât niciodată nu i s-a solicitat acestuia, de către conducerea societății, să efectueze muncă peste orele normale de lucru .

Că așa stau lucrurile rezultă și din depoziția martorei C. care a declarat că ”în calitate de inspector resurse umane se ocupa de procedura de efectuare a orelor suplimentare care se efectuau la solicitarea angajatorului cu acordul scris al angajaților....Reclamantul nu a efectuat ore suplimentare.

Acesta făcea parte din personalul de conducere care nu avea un program fix ... ...Eu știu că reclamantul trebuia să solicite acceptul șefului său direct care era administratorul societății însă acestuia nu i s-a solicitat niciodată efectuarea de ore suplimentare.

Eu nu am primit niciodată din partea administratorului acte privind solicitarea ca reclamantul să efectueze ore suplimentare.

Apelantului reclamant îi era cunoscută procedura de efectuare a orelor suplimentare în cadrul societății intimate atât prin prisma atribuțiilor de serviciu, cât și pentru faptul că acesta a participat la negocierea CCM și la întocmirea Regulamentului intern al societății.

În cauza dedusă judecății nu se poate susține și nici reține existenta unei solicitări tacite sau implicite din partea angajatorului, apelantul reclamant nefiind în măsură să dovedească prin probele administrate că i-ar fi fost impuse sarcini suplimentare față de cele curente, a căror îndeplinire să reclame prestarea unei munci suplimentare - cunoscut fiind faptul că în litigiile de muncă care au ca obiect plata drepturilor izvorâte din efectuarea de muncă suplimentară sarcina probei se inversează, astfel că probarea orelor suplimentare este în sarcina salariatului —reclamant ( actori incumbit onus probandi).

Potrivit înscrisurilor de la dosar, apelantul reclamant, A., a încheiat cu intimata B. contractual individual de muncă înregistrat sub nr.../04.04.2011 în registrul general de evidență al salariaților, în baza căruia acesta a ocupat funcția de șef secție .

La acea dată salariul negociat a fost de 4960 lei salariu de bază lunar brut și un spor de vechime de 15%, care ulterior, prin actul adițional nr. 32/01.02.2012 a fost majorat Ia 5700 lei.

Acțiunea ce face obiectul acestui dosar a fost formulată, doar în momentul în care societatea i-a adus la cunoștință apelantului că postul ocupat de acesta se desființează, noul post oferit de societate pentru același salariu 5700 lei + 15% vechime, fiind refuzat de apelant.

Susținerile apelantului conform cărora a fost nevoit să presteze ore suplimentare întrucât ” în calitatea de șef se ocupa singur și direct de angajații aflați în subordine (care erau toii muncitori direct productivi) . . .că nu exista un intermediar între apelant și muncitori, că apelantul întocmea și înainta administrației listele cu muncitorii solicitați sâmbăta la lucru, supravegherea acestora revenindu-i apelantului ” nu corespund adevărului.

Datorită funcției pe care o ocupa în cadrul societății șef de secție, apelantul avea un program flexibil, putând veni și pleca de la serviciu la ce oră dorea - bineînțeles cu condiția respectării timpului normal de muncă, motiv pentru care acesta a solicitat expres conducerii societății să i se permită să facă naveta la serviciu cu autoturismul personal, pentru care angajatorul îi asigura lunar combustibilul.

Chiar și în ipoteza în care apelantul ar fi rămas din proprie inițiativă la serviciu mai mult de opt ore, practica judiciară a statuat că munca prestată peste programul normal de lucru din inițiativa salariatului nu are regimul juridic al orelor suplimentare și nu conferă salariatului dreptul la compensare sau la plată ( C.Ap.

Alba Iulia - dec.../2008 ).

De altfel, la art.13.2 din Regulamentul Intern al societății intimate este prevăzut faptul că nu se consideră ore suplimentare ” orele efectuate peste programul normal de lucru... c) fără solicitarea sau aprobarea conducerii”.

Chiar dacă au existat situații în care apelantul reclamant a fost văzut în incinta societății în anumite zile la diferite ore, aceasta nu înseamnă că a efectuat ore suplimentare, fiind posibil să fi rămas fie pentru recuperarea unor învoiri, fie pentru că nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în timpul programului normal de lucru, ori pentru remedierea unor probleme apărute în procesul de producție.

Astfel:

Deși apelantul pretinde că a efectuat ore suplimentare, nu a făcut dovada că a solicitat intimatei să-i acorde ore libere plătite pentru orele pe care pretinde că le-ar fi lucrat suplimentar.

Așa cum am arătat mai sus, pe parcursul celor 3 ani, în numeroasele cereri de învoire scrise și semnate de apelant — existente la dosarul cauzei, acesta se obligă să recupereze orele pierdute și nu solicită o compensare a orelor lipsă cu ore suplimentare, împrejurare care denotă că nu a efectuat ore suplimentare.

De asemenea, din susținerea apelantului conform căreia lui nu i sau plătit orele suplimentare deși ”societatea a plătit orele suplimentare colegilor care au activat sau activau pe același palier ierarhic '', nu se poate desprinde decât aceeași concluzie, apelantul nu a efectuat ore suplimentare, societatea plătind ore suplimentare doar acelor angajați care le-au prestat.

Notabil este și faptul că, pe parcursul desfășurării contractului individual de muncă, intimata nu a primit nicio solicitare din partea apelantului, de plată a presupuselor ore suplimentare în următoarele 30 sau 60 de zile de la momentul efectuării lor, cu toate că acesta cunoștea că în Regulamentul intern al societății, la art. art. 13.3. se prevede că Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia", fapt care ne îndreptățește să afirmăm că demersul judiciar este tăcut cu rea credință.

Foile colective de prezență depuse de intimată în probațiune fac dovada certă a faptului că apelantul reclamant nu a prestat muncă peste program sau în zilele de sâmbătă, în Regulamentul intern fiind expres prevăzut la art. 15.1 că” Evidenta timpului de muncă efectuat de salariați se tine pe foi de pontaj iar în vederea stabilirii drepturilor de salarizare, timpul de muncă, efectiv lucrat trebuie să se regăsească în pontaje ”.

În cadrul B. nu se ține o dublă evidență a pontajului, cum malițios a încercat să insinuează apelantul reclamant, ci una singură, iar situația corectă și reală a orelor lucrate lunar atât de apelant cât și de ceilalți angajați este cea întocmită de Departamentul Resurse Umane și depusă la dosarul cauzei, întrucât acea situație a stat la baza întocmirii statelor de plata și a declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, depusă lunar la administrația financiară.

Doar salariatul de la resurse umane — martora C. în perioada la care face referire apelantul reclamant- avea acces la pontajul electronic și nimeni altcineva din cadrul societății care lucrează pe un calculator nu are acces la această evidență.

Din adresele emise de J. și de. societatea intimată rezultă faptul că informația generată de programul Acces Control se transferă pe un singur calculator și anume cel de la resurse umane, unde se transmit informațiile de la cititorul de carduri, informații care stau la baza întocmirii pontajului și că acest calculator de la resurse umane în care se prelucrează toată informația referitoare la pontaj nu a fost schimbat din 2014 până în prezent și că de pe acest calculator s-au cules date de către expertul K. pentru întocmirea raportului de expertiză.

Dovada numărului orelor lucrate suplimentar, apelantul reclamant a înțeles să o facă cu înscrierile cuprinse în fișierele de pe CD-ul depus de acesta la dosar.

B. nu a recunoscut valabilitatea înscrisurilor depuse de apelantul reclamant în probațiune, întrucât acestea nu emană de la societate, nu sunt întocmite, semnate și ștampilate de persoane abilitate din cadrul firmei, fiind întocmite pro causa, probabil de către reclamant sau de către orice altă persoană cunoscătoare a programului Excel.

Evidența pontajului depusă de apelantul reclamant în probațiune nici măcar nu se aseamănă la formă cu cea întocmită de către persoana abilitată din cadrul compartimentului resurse umane, iar din simpla vizualizare a înscrisurilor pe care reclamantul a tăcut mențiunea ” original iulie 2016 ” se poate observa că acesta figurează la poziția 101, în timp ce în actele depuse de noi în probațiune pentru aceeași lună, apelantul reclamant figurează la numărul curent 98.

Pentru dovedirea efectuării orelor suplimentare și a numărului acestora instanța de fond a încuviințat pentru apelantul reclamant efectuarea unei expertize informatice în cadrul căreia au fost verificate de către expert toate calculatoarele societății, însă în niciunul nu s-au găsit fișierele de pe CD-ul apelantului.

Astfel, aprecierea expertului Borza Sorin conform căreia ” ambele seturi de date analizate - cele de pe CD-ul depus de la dosar și cele de pe calculatorul responsabilului de la resurse umane - sunt autentice din punct de vedere al perioadei de timp pe care o reprezintă ” în condițiile în care în același alineat același expert admite că ” practic datele de creare, de modificare a unui fișier se pot modifica prin program sau prin modificarea datei calendaristice de pe calculator", naște semne de întrebare în ce privește validitatea documentelor de pe CD- ul de care se prevalează apelantul în dovedirea orelor suplimentare.

Chiar dacă în actualul cod de procedură civilă este admis ca mijloc de probă și înscrisul pe suport informatic, în ce privește prezumția de validitate a înscrierii, disp. art. 283 CPC prevăd faptul că înscrierea datelor unui act juridic pe suport informatic este prezumată a prezenta garanții suficient de serioase pentru a face deplină credință în cazul în care ea este făcută în mod sistematic și fără lacune și când datele înscrise sunt protejate contra alterărilor astfel încât integritatea documentului este deplin asigurată.

În drept invocă art. 205 și urm. NCPC, art. 453 NCPC.

CURTEA, verificând, potrivit art. 479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Prin demersul procesual de față reclamantul urmărește plata drepturilor salariale neacordate, cuvenite în temeiul contractului individual de muncă, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în intervalul februarie 2014 - 2017.

Prima instanță a respins cererea formulată privind plata orelor suplimentare, fundamentându-și soluția pe motivarea că prestarea acestora nu a fost dovedită, nefiind întrunite cerințele art.121 Codul muncii privind solicitarea de efectuare a orelor suplimentare.

Cadrul legal de reglementare a muncii suplimentare îl regăsim în secțiunea a doua, titlul 3 din Codul muncii, care definește orele suplimentare ca fiind munca prestată de către un salariat la solicitarea angajatorului în afara duratei programului normal de lucru.

Art. 121 din Codul muncii condiționează așadar efectuarea muncii suplimentare de solicitarea angajatorului, care poate fi o solicitare expresă, dar și una tacită, însă cu caracter neechivoc.

Pentru a stabili dacă în cauza dedusă judecății intimatul a efectuat ore suplimentare, trebuie pornit, în analiza raportului juridic dedus judecății, de la specificul muncii desfășurate de acesta și de la persoana care putea da ordinele de efectuare a muncii suplimentare.

Organizarea timpului de muncă este atributul angajatorului.

El este cel îndrituit să stabilească norma de muncă, în condițiile art.132 din Codul muncii, solicitând salariaților prestarea unei activități care să nu poată depăși durata normală a timpului de lucru.

În speță, pârâta a invocat că reclamantul nu poate dovedi că i s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare de către conducerea societății, orele suplimentare pretinse nefiind vreodată efectuate.

Reclamantul A. a îndeplinit în cadrul societăţii pârâte B. funcţia de şef de secţie, conform contractului individual de muncă - fila ..., persoanele care îi puteau solicita efectuarea de ore suplimentare fiind, în cazul său, cele din conducerea societății.

Curtea reține, în principal, că în cadrul societății pârâte prestarea de ore suplimentare de către salariați era o practică obișnuită, acest aspect reieșind din declarațiile martorilor și din înscrisuri.

Astfel, din tabelele aflate la filele ... vol. I dosar fond reiese că, lunar, la nivelul societății se întocmeau liste cu salariații care își dădeau acordul pentru efectuarea de ore suplimentare.

Din declarația martorei C. – responsabil cu resurse umane la societatea pârâtă în perioada în discuție – reiese că reclamantul era acela care se ocupa cu întocmirea listelor pentru efectuarea de ore suplimentare și cel care trimitea persoanei care efectua pontajul – martora C. – informări privind necesitatea efectuării acestor ore suplimentare.

În schimb, dacă societatea pârâtă recunoaște că personalul încadrat efectua uzual ore suplimentare, contestă efectuarea acestora de către reclamant, personal de conducere.

Din declarația aceleiași martore C. reiese că la angajarea acesteia i s-a comunicat că personalul de conducere nu efectuează ore suplimentare.

Pornind de la această premisă, martora a arătat că reclamantul figura cu pontaj în afara orelor de program, însă acesta nu era plătit pentru orele suplimentare, întrucât se considera că personalul de conducere nu efectua aceste ore – fila ... vol.

II.

Această declarație se coroborează cu cele ale martorilor E. – fila ... vol.

II și L. – fila ...

Vol.

II, foști angajați ai societății aflați în subordinea reclamantului, din care reiese că reclamantul era prezent la serviciu în majoritatea cazurilor când angajații din subordine efectuau ore suplimentare, atât în zilele când se lucra peste program, cât și în cazul zilelor de sărbători – sâmbăta.

Totodată, cu privire la sistemul de plată/recompensare a orelor prestate suplimentar, toți cei trei martori au arătat că o parte dintre orele suplimentare se plăteau sub formă de bonusuri, iar nu ca și contravaloare a orelor suplimentare.

Au arătat martorii E. și L. că se plăteau ca și ore suplimentare doar 32 dintre cele prestate, iar restul sub formă de bonusuri/premii.

Curtea constată că la fila ... vol.

I apel se află depuși de reclamantul apelant doi fluturași de salariu, pentru aceeași perioadă – aprilie 2011, din primul reieșind că reclamantul primea un salariu de 3877 lei net, iar din cel de al doilea că salariul net era de 8441 lei, întrucât pe cel de al doilea fluturaș de salariu se inclus sume cu titlu primă și suplimentar.

În fața instanței de fond s-a dispus efectuarea unei expertize informatice cu privire la evidenţa orelor de muncă prestate de reclamant, depusă la dosar de către acesta în format electronic.

Acest document este contestat de către angajator întrucât este în contradicţie cu evidenţa orelor de muncă ţinută de către angajator în sistem informatic şi consemnată în pontaje.

Analizând atât suportul electronic pus la dispoziție de către reclamant, care consemnează, potrivit acestuia, situația orelor prestate efectiv, cât și evidențele societății, expertul a considerat că ambele seturi de date analizate - cele de pe CD-ul depus de reclamant şi cele de pe calculatorul responsabilului de resurse umane – sunt autentice din punct de vedere al perioadei de timp pe care o reprezintă.

Însă, cu privire la datele stocate în evidența angajatorului, expertul a arătat că sistemul Control Acces funcționa normal, și că datele se transmit corect.

S-a arătat însă că, prin intervenție umană, acestea se pot modifica pentru a obține fișierul de pontaj pe o lună – fila ...vol.

II dosar fond.

Această constatare se coroborează cu declarația martorilor audiați, în special a responsabilului resurse umane care efectua pontajul, care a arătat că unele ore suplimentare se plăteau ca bonusuri.

Întrucât doar 32 de ore suplimentare se plăteau cu acest titlu, restul ca bonusuri, pontajul fiecărui salariat trebuia să reflecte această realitate, respectiv prestarea a doar 32 de ore suplimentare.

Din coroborarea acestor situații de fapt, reieșite din declarațiile martorilor, foști angajați ai societății pârâte, înscrisurile aflate la dosar și constatările expertului concluzia care se desprinde este aceea că reclamantul a efectuat ore suplimentare în perioada în care a lucrat la pârâtă, dar nu era plătit pentru acestea întrucât premisa salarizării cadrelor de conducere în unitate era aceea că aceștia nu efectuau ore suplimentare.

Această premisă însă este contrazisă atât de situația de fapt reieșită din declarațiile martorilor, cât și de faptul că, periodic, reclamantul era recompensat cu bonusuri și suplimente la salariu, care erau, astfel cum reiese din declarația martorilor, consecința prestării orelor suplimentare.

Dovedită fiind efectuarea de către reclamant a prestării orelor suplimentare în perioada în care a avut calitatea de angajat al pârâtei, se va analiza condiția menționată de Codul muncii pentru plata acestora, aceea de a fi fost solicitate de conducerea societății.

Întrucât a reieșit din declarația martorei C. că reclamantul era cel care se ocupa, la nivelul societății, cu ținerea evidenței orelor suplimentare, în sensul că stabilea cine dintre persoanele din subordine va munci peste program și coroborat cu faptul că efectuarea lucrărilor în termen era responsabilitatea sa potrivit fișei postului, curtea apreciază că a existat o solicitare a angajatorului ca acesta să lucreze peste program.

Această solicitare nu este probat a fi fost explicită, însă raportat la întregul ansamblul probator se poate considera a fi implicită, conferindu-i deci salariatului dreptul la plata acestora conform valorilor stabilite de expertiza contabilă efectuată în apel.

Faptul că solicitarea nu a avut caracter explicit, consemnat în scris, este generată de aceeași premisă a conducerii societății relatată de martora C., în sensul că nu efectuează ore suplimentare cadrele din conducerea societății.

Or, câtă vreme i s-a comunicat acest lucru, martora, care efectua pontajele în societate, nu a solicitat vreodată pentru reclamant nici o solicitare a angajatorului, nici o evidentă a orelor suplimentare.

Cu privire la numărul orelor suplimentare, se reține că prestarea lor efectivă și solicitarea din partea angajatorului, implicită, nu sunt însoțite de o evidență zilnică/săptămânală/lunară a orelor efectuate suplimentar pentru a permite instanței verificarea realității faptice.

Relativitatea invocată de pârâtă în determinarea numărului de ore suplimentare se datorează acesteia, întrucât (așa cum s-a arătat în considerentele anterioare) organizarea timpului de lucru și ținerea evidențelor este atributul exclusiv al angajatorului.

Așa fiind, apelanta nu își poate invoca propria culpă pentru a fi exonerată de plata unor astfel de ore suplimentare.

În consecință, atât timp cât prin expertiza informativă se reține că și CD-ul prezentat de reclamant conține date autentice raportat la perioada solicitată, coroborat cu declarațiile martorilor E. și L. care au arătat că reclamantul a fost văzut de aceștia prestând activitate peste programul zilnic de lucru, cât și sâmbăta, Curtea va da relevanță acestor constatări și va considera ca dovedite orele suplimentare pretinse de reclamant, care reies din înregistrarea electronică prezentată de acesta - CD.

Pârâta B. a invocat în apărare că orele în care reclamantul stătea peste programul normal de lucru erau prestate în compensarea faptul că acesta a beneficiat de numeroase învoiri de la program, cu durate diferite, depunând în acest sens un set de înscrisuri din care reiese că aceste învoiri erau aprobate de conducerea societății.

Se reține însă că numărul învoirilor nu este atât de mare încât să acopere întreaga perioadă de prestare a orelor suplimentare, iar aceste perioade în care reclamantul era învoit au fost avute în vedere de expertul contabil la calcularea orelor suplimentare – fila ... verso, vol.

II apel.

Nu poate fi luată în considerare nici apărarea că reclamantul ar fi venit de bunăvoie la serviciu sau pentru a repara greșeli ale echipei sale în producție.

Curtea are în vedere că reclamantul deținea o funcție de conducere, de coordonare a unei echipe, astfel că acesta nu presta munca suplimentară singur, ci împreună cu toate persoanele care își dădeau acceptul.

Dacă era nevoie ca toate persoanele cu funcție de execuție să vină la serviciu peste programul normal de lucru, aspect dovedit prin listele depuse la filele ... dosar, această necesitate se răsfrânge implicit și asupra muncii prestate de reclamant.

Dacă au existat situații când reclamantul sau întreaga echipă coordonată de acesta ar fi făcut greșeli tehnice, care ar fi impus repararea acestora după program, soluția legală nu era cea de a nu îi fi plătită munca suplimentară, ci eventual ca angajatorul să își fi exercitat prerogativa disciplinară.

Întrucât în cauză nu se contestă încetarea raporturilor de muncă dintre părți, neexistând posibilitatea de a acorda timp liber corespunzător muncii prestate suplimentar, Curtea va aprecia ca întemeiate pretențiile reclamantului, cuantificarea sumelor solicitate de acesta, corespunzător orelor suplimentare efectiv prestate, fiind făcută prin raportul de expertiză efectuat în faza apelului.

Din acest raport de expertiză, aflat la filele ... dosar apel, vol.

II, reiese că totalul sumelor nete lunare, pe întreaga perioadă, actualizate cu indicele de inflație și cumulate cu dobânda legală penalizatoare corespunzătoare fiecărei perioade calcul, este în suma de 90.719 lei, la plata căreia urmează a fi obligată pârâta către reclamantul A.

Față de considerentele reținute anterior, care presupun că instanța de apel a reapreciat și completat probatoriul administrat de prima instanță, ceea ce a condus la reținerea unei alte situații de fapt și încadrare în drept, cu consecința schimbării soluției cu privire la fondul cauzei și reținerea temeiniciei pretențiilor reclamantului, nu se vor mai analiza criticile formulate prin apel vizând contradictorialitatea considerentelor sentinței primei instanțe, aceste considerente fiind înlocuite prin schimbarea soluției cu cele reținute de instanța de apel.

Ca urmare a constatării temeiniciei pretențiilor reclamantului și admiterii acțiunii, conform art. 453 Cod de procedură civilă va fi obligată pârâta B. să îi plătească reclamantului suma de 6900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fața primei instanțe, reprezentând onorariu expert specialitatea informatică, plătite conform înscrisurilor aflate la filele ...,... vol.

II, fila ... vol.

III și fila ... vol.

VI.

Pentru aceleași considerente pentru care s-au admis cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în fața Tribunalului Alba și raportat la soluția dată prezentului apel, în sensul admiterii în tot a pretențiilor reclamantului, se va respinge și apelul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiași sentințe.

Acest apel a vizat exclusiv majorarea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță în favoarea pârâtei, însă ca urmare a schimbării în tot a sentinței și admiterii acțiunii, aceste cheltuieli nu mai sunt datorate de către reclamant, impunându-se respingerea în tot a acestora în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, pârâta fiind parte căzută în pretenții.

Faţă de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr.../2019 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr.../107/2017.

Va schimba în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.

Va obliga pârâta B. să plătească reclamantului suma de 90.719 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare efectuate de către reclamant în perioada 2014-2017, dobânda legală aferentă acestei sume, precum și actualizarea de la data scadenţei şi până la efectuării raportului de expertiză, 20.09.2021.

Va obliga pârâta să îi plătească reclamantului suma de 6900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fața primei instanțe.

Va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Va respinge ca nefondat apelul incident declarat de pârâta B. împotriva aceleiași sentințe.

Conform art. 453 Cod de procedură civilă, va obliga intimata pârâtă B. la plata sumei de 4000 lei în favoarea apelantului A., reprezentând cheltuieli de judecată în apel – onorariu expert contabil, plătit potrivit înscrisurilor aflate la filele 131 și 342 dosar apel, vol.

II.

În temeiul aceluiași art. 453 Cod procedură civilă, va respinge cererea intimatei apelante B. de obligare a intimatului A. la plata cheltuielilor de judecată în apel.