Decizie nr. 23 din 26.01.2022

Reclamantul nu are un drept de opțiune între răspunderea contractuală şi răspunderea delictuală în calitate de comitent a pârâtei, atât timp cât au convenit că în orice situație de încălcare de către prestator a obligațiilor asumate prin contract în ce privește asigurarea pazei pădurii, deci şi în situația săvârșirii de fapte ilicite de către personalul silvic în executarea atribuțiilor de serviciu, intervine răspunderea contractuală.

(Secția I civilă, Decizia civilă nr. 23/26 ianuarie 2022)

Prin sentinţa civilă nr.../2020 pronunţată de Judecătoria Deva în dosar nr.../221/2017, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea formulată de către reclamantul Composesoratul A. în contradictoriu cu pârâţii Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA, prin Direcţia Silvică H., Ocolul Silvic S., B. şi C.

Prin decizia civilă nr.../A/2021 pronunţată de Tribunalul Huneodara a fost respins ca nefondat apelul civil declarat de reclamantul Composesoratul A. împotriva sentinţei civile nr.../19 octombrie 2020 pronunţată de Judecătoria Deva.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la dispoziţiile legale de drept material aplicabile cauzei deduse judecăţii, Tribunalul a reţinut că faptele incriminate pentru care se solicită intervenţia instanţei s-au derulat în perioada martie - septembrie 2011.

Cum noul cod civil a intrat în vigoare din data de 01 octombrie 2011, pentru perioada reclamată au aplicabilitate dispoziţiile codului civil de la 1864.

Chiar dacă prima instanţă a făcut referire la articolele ce reglementează răspunderea civilă delictuală din noul cod civil, normele de drept material stipulau aceleaşi condiţii pentru antrenarea răspunderii atât în vechea reglementare cât şi în cea nouă.

Atât legea cât şi jurisprudenţa în materie au statuat că o persoană poate fi chemată în judecată pentru repararea prejudiciului pretins de reclamant fie în temeiul răspunderii civile delictuale, fie în temeiul răspunderii civile contractuale.

Dreptul de opţiune nu există pentru reclamant deoarece dacă între părţi există relaţii contractuale, nu se poate uza de normele răspunderii civile delictuale, atât timp cât contractul este legea părţilor.

Răspunderea civilă delictuală reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile, în lipsa unor raporturi contractuale între părţile litigante.

Cum, însă, între pârâta Direcţia Silvică H. şi reclamantul Composesoratul A. a fost încheiat contractul de prestări servicii silvice cu pază păduri nr.../09.07.2000, reclamantul nu poate apela la temeiul juridic al cererii bazat de normele răspunderii civile delictuale pentru că ar ignora convenţia pe care a încheiat-o cu pârâta.

Neputând înlătura răspunderea civilă contractuală cererea reclamantului justificată pe răspunderea civilă delictuală nu putea fi primită de prima instanţă.

În aceste condiţii, sentinţa pronunţată de prima instanţă este una legală şi temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins ca nefondat apelul promovat de reclamant.

Nu s-au cerut de către intimați cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Composesoratul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate, admiterea apelului şi a acțiunii aşa cum a fost formulata, raportat la prevederile art.488 alin.1 , pct. 5, 6, 7 şi 8 C.pr.civ.

Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În expunerea de motive, recurentul a arătat, în esenţă, că dreptul de opțiune există atunci când neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligației contractuale constituie infracțiune, legea părților neavând nicio relevanță în acest context.

Răspunderea civilă delictuală are existența şi reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile, independent şi în mod de sine stătător, ca instituție juridica cu un conținut şi fizionomie proprii, iar nu doar, şi nu datorita lipsei unor raporturi contractuale între părțile litigante.

Nu se pune problema posibilității înlăturării răspunderii civile contractuale; problema care se pune, însă, este aceea a existentei dreptului de opțiune al păgubitului, în primul rând, între acțiunea delictuala şi acțiunea contractuala, în cazul în care neexecutarea contractului constituie, în același timp, şi o infracțiune, prevăzută în legea penală .

Apoi, în al doilea rând, dreptul de opțiune, între invocarea, fie a răspunderii pentru fapta proprie a autorului pagubei şi, respectiv, a faptei ilicite - cu caracter si infracțional - în temeiul art. 998 - 999 C.civ., fie a răspunderii pentru fapta altuia a comitentului, în temeiul art. 1000 alin. 3 C.civ. sau a amândurora, în mod solidar.

Consideră că instanțele de fond au încălcat acest drept de opțiune.

În speță, a existat o paguba de 71.087,06 lei, plus dobânda legală, reprezentând contravaloarea a 431 mc de masa lemnoasă; în acțiunea penală ce a constituit obiectul dosarului penal au fost inculpați D., E., pentru presupusa fapta de tăiere ilegala de arbori, dar şi B. şi C., ale căror acțiuni, respectiv omisiuni se încadrează în antecedenta cauzală - condiții cu relevanta cauzala - a faptelor de taiere ilegala şi sustragere a 431 mc lemn.

Faţă de B. s-a aplicat art. 18/1 C. penal anterior, nu pentru inexistenta faptei, ci pentru lipsa de pericol social al faptei, D. şi E., au fost achitați, fapta rămânând cu autori necunoscuți.

Dar, şi în aceste condiții, răspunderea civila delictuala a lui B. şi C., pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptelor prevăzute de legea penala, reținute cu autoritate de lucru judecat în sarcina lor, subzista în continuare.

Nu se pune problema înlăturării răspunderii civile contractuale, ci aceea a dreptului de opțiune între aceasta şi răspunderea civila delictuala.

Invocă practica judiciară şi doctrina în materie şi arată că instanța a încălcat principii fundamentale ale procesului civil, respectiv prevederile art. 7, art. 9 alin. 2, art. 13, art. 14 alin. 5 şi 6, art. 20, art. 22 C.pr.civ.

În drept, art. 488 alin. 1 pct.5,6,7 şi 8 C.pr.civ.

Intimata Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, prin Direcţia Silvică H., Ocolul Silvic S. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă, raportat la prevederile art. 1350 Cod civil, care împiedică părțile legate printr-un contract să înlăture răspunderea contractuală, că în mod temeinic şi legal a reținut instanța că cererea reclamantului întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile delictuale nu poate fi primită.

În cauză nu sunt întrunite nici condițiile impuse de art. 1373 Cod civil.

Intimatul C. a depus întâmpinare.

Intimatul B. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate şi a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de recurs invocat se referă la încălcarea prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul nu a dezvoltat acest motiv de recurs, invocând formal încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil de către instanța de apel, respectiv prevederile art.7, art.9 alin.2 , art.13, art.14 alin.5 şi 6, art. 20 şi art. 22 Cod procedură civilă, fără a indica motivele pentru care apreciază că instanța de apel a încălcat aceste prevederi legale.

Criticile recurentului vizează încălcarea dreptului de opțiune între invocarea acțiunii civile delictuale şi acțiunii civile contractuale, în cazul în care neexecutarea contractului constituie, în același timp, şi o infracțiune, prevăzută de legea penală, redând pasaje din doctrina şi practica judiciară, recurentul fiind nemulțumit de modul în care instanțele de fond au aplicat normele de drept material care reglementează condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale or, aceste critici pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

Şi criticile vizând nesocotirea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat de care se bucură soluția pronunțată în dosarul penal nr.../.../2013, critici ce pot fi încadrate cazului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă sunt nefondate, în condițiile în care cererea reclamantului întemeiată pe răspunderea civilă delictuală nu a fost analizată de către instanțele de fond, acestea apreciind că reclamantul are la îndemână doar acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Din aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.

Şi criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă vor fi respinse ca nefondate, în condițiile în care recurentul se limitează în a reproduce ipoteza textului de lege fără o argumentare, iar din motivarea instanței de apel rezultă motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, fiind analizate criticile invocate în apel, dezlegarea dată de instanța de apel problemelor de drept deduse judecății, fiind pe deplin și coerent susținută de considerente ce nu se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv.

Instanța de apel a arătat motivele pentru care cererea reclamantului justificată pe răspunderea civilă delictuală nu poate fi primită, reținând că între pârâta Direcţia Silvică H. şi reclamantul Composesoratul A. a fost încheiat contractul de prestări servicii silvice cu paza pădurii nr.../09.07.2000, convenție ce nu poate fi ignorată.

Așa cum s-a reținut anterior criticile recurentului privind modul în care instanțele de fond au interpretat şi aplicat normele de drept material incidente pot fi încadrate în prevederile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă, nemulțumirea recurentului cu privire la soluția tribunalului neechivalând cu nemotivarea hotărârii.

Faptul că instanța de apel a înlăturat criticile reclamantului și a respins apelul declarat de aceasta nu însemnă că hotărârea este nemotivată, insuficient motivată sau cuprinde o motivare contradictorie, din moment ce instanța de apel și-a prezentat argumentele care reflectă soluția în raport de aplicarea și interpretarea normelor legale privind răspunderea civilă.

Prin urmare, critica întemeiată pe prevederile art.488 alin.1 pct.6 Cod procedură civilă, va fi respinsă ca nefondată.

Recurentul a mai invocat în susținerea căii de atac prevederile art. 488 pct. 7 Cod de procedură civilă, conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Nici acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat de recurent, recurentul redând doar pasaje din doctrină referitoare la principul puterii de lucru judecat, or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textului de lege, aşa cum a procedat recurentul, invocând dispoziţiile art.488 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică o minimă argumentare a criticii în drept.

Critica privind încălcarea principiului puterii de lucru judecat a fost analizată de instanță în cadrul motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, iar, în speță nu este incident motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 7 Cod de procedură civilă, urmând a fi respins ca nefondat.

Recurentul a mai invocat în susținerea căii de atac prevederile art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, susținând că în speță instanțele de fond au interpretat şi aplicat greșit normele de drept material, încălcând dreptul de opțiune între invocarea acțiunii civile delictuale şi acțiunii civile contractuale, în cazul în care neexecutarea contractului constituie, în același timp, şi o infracțiune, prevăzută de legea penală.

Aceste critici sunt nefondate.

Astfel cum în mod corect au reținut instanțele de fond răspunderea civilă delictuală este răspunderea de drept comun în materie civilă, iar cea contractuală este răspunderea specială.

În cazul când prejudiciul invocat este cauzat ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, creditorul păgubit nu are dreptul de a opta între acțiunea contractuală și acțiunea delictuală, deoarece s-ar încălca domeniul de aplicare al răspunderii contractuale, care este o răspundere specială, așa cum s-a reținut anterior.

Susținerile recurentului relativ la faptul că de la principiul neadmiterii opțiunii între cele două acțiuni, delictuală sau contractuală, există o singură excepție, opțiunea fiind permisă în situația în care neexecutarea contractului constituie, în același timp o infracțiune prevăzută de legea penală, sunt corecte, însă în speță această condiție nu este îndeplinită.

În cauză, cu referire la perioada în litigiu, s-a încheiat contractul de prestări servicii silvice cu paza pădurii asigurată prin ocol, respectiv contractul nr.../09.07.2000 ( f... dosar fond), părțile contractului fiind Direcția Silvică H., în calitate de prestator şi Composesoratul A., în calitate de beneficiar.

Pentru a se stabili dacă fapta păgubitoare invocată de reclamant este rezultatul neîndeplinirii obligațiilor contractuale izvorâte din contractul nr.../09.07.2000 se impune examinarea obiectului contractului, respectiv al obligațiilor născute în temeiul acestui contract.

Prin acest contract, prestatorul s-a obligat, prin intermediul Ocolului Silvic Simeria, să asigure paza pădurii aflate ȋn proprietatea reclamantului, ȋn vederea prevenirii tăierilor ilegale de arbori, distrugerii sau degradării vegetaţiei forestiere, păşunatului abuziv şi a altor fapte infracţionale şi contravenţionale – art. 2 lit.a din contracte.

Potrivit prevederilor art. 19 din contract paza pădurilor se asigură prin personalul silvic de specialitate în scopul prevenirii tăierilor ilegale de arbori, distrugerii sau degradării vegetației forestiere, pășunatului abuziv şi a altor fapte infracționale sau contravenționale, iar conform art. 27 din contract orice încălcare a clauzelor prezentului contract atrage după sine răspunderea părților în condițiile Codului comercial, ale Codului civil şi ale legislației silvice în vigoare.

Se constată că prin contractul anterior menționat părțile contractului, respectiv reclamantul Composesoratul A. în calitate de beneficiar şi Direcția Silvică H., în calitate de prestator, au convenit ca răspunderea pentru neexecutarea contractului, executare ce se realiza prin personalul de specialitate, în orice situație de încălcare de către prestator a obligațiilor asumate prin contract, deci inclusiv pentru eventuale fapte ilicite ale angajaților în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, este o răspundere contractuală, nici una dintre părțile contractului neputând înlătura răspunderea contractuală.

Prin urmare, reclamantul nu poate eluda răspunderea contractuală, chemând în judecată pe pârâta Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, prin Direcţia Silvică H., Ocolul Silvic S., în calitate de comitent pentru fapta ilicită a prepușilor, atât timp cât prin contractul încheiat părțile au convenit că intervine răspunderea contractuală pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului, iar nu răspunderea civilă delictuală.

Curtea mai reține că, faptele pentru care au fost cercetați pârâții B. şi C., în calitate de angajați ai Ocolului Silvic S., sunt infracțiuni în legătură cu modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu, acestea putând produce un prejudiciu angajatorului în executarea contractului şi nu infracțiunii contra patrimoniului reclamantei, angajatorul fiind cel care, în situația în care ar fi obligat la plata de despăgubiri către beneficiar, ar putea să se întoarcă împotriva celor vinovați de săvârșirea faptelor ilicite care au cauzat prejudiciul.

Din considerentele încheierii penale nr.../CC/2017 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar penal nr.../221/2017 (f.... dosar fond), rezultă că pârâții B. şi C. nu au fost cercetați pentru infracțiunile de complicitate la tăiere fără drept de arbori şi complicitate la furtul arborilor astfel doborâți, judecătorul de cameră preliminară constatând că organul de urmărire penală a reținut o corectă încadrare juridică, faptele comise de aceștia întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual şi neglijență în serviciu.

Or, infracțiunile de tăiere fără drept de arbori, furtul arborilor doborâți, complicitate la tăiere fără drept de arbori şi complicitate la furtul arborilor astfel doborâți, infracțiuni contra patrimoniului pentru care reclamantul s-a constituit parte civilă în procesul penal şi cu privire la care are un drept de opțiune, nu au fost reținute în sarcina pârâților B. şi C.

Prin urmare, în speță, reclamantul nu are un drept de opțiune între răspunderea contractuală şi răspunderea delictuală în calitate de comitent a pârâtei Direcția Silvică H., atât timp cât au convenit că în orice situație de încălcare de către prestator a obligațiilor asumate prin contract în ce privește asigurarea pazei pădurii, deci şi în situația săvârșirii de fapte ilicite de către personalul silvic în executarea atribuțiilor de serviciu, intervine răspunderea contractuală.

În raport de clauzele contractului anterior menționat, reclamanta ar putea să tragă la răspundere contractuală doar pe Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, în numele şi pentru Direcţia Silvică H. şi doar în temeiul răspunderii civile contractuale, iar nu delictuale, pentru ca apoi dacă această parte este obligată la plata de despăgubiri către beneficiar, să se poată întoarce împotriva celor vinovați de săvârșirea faptelor ilicite care au cauzat prejudiciul, cum în mod corect au reținut instanțele de fond.

Pârâţii B. şi C., ȋn calitate de angajaţi ai Ocolului Silvic S., ar putea să răspundă din punct de vedere delictual doar pentru prejudiciul ce depășește răspunderea contractuală a prestatorului de servicii, răspundere derivată din contractul nr.../09.07.2000.

În concluzie, cum originea obligației care a fost încălcată (de asigurare a pazei pădurii) este contractul, obligația de plată a despăgubirilor pentru prejudiciul produs din culpa angajaților pârâtei Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, în numele şi pentru Direcţia Silvică H. rezultând din contractul încheiat între părți, răspunderea acesteia poate fi antrenată doar în temeiul răspunderii civile contractuale, răspunderea civilă delictuală operând doar în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.

Susținerile recurentului referitoare la dreptul de opțiune între cele două răspunderi –contractuală sau delictuală - deși sunt corecte, sunt irelevante în cauză, deoarece faptele pentru care au fost cercetați pârâți B. şi C., ȋn calitate de angajați ai Ocolului Silvic S. în dosar penal .../.../2013 sunt infracțiuni în legătură cu modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu, respectiv a obligației de asigurare a pazei pădurii aparținând reclamantului, iar eventualul prejudiciu produs din aceste fapte se circumscrie obiectului contractului nr.../09.07.2000.

Prejudiciul produs prin infracțiunile de tăiere fără drept de arbori şi furtul arborilor doborâți şi cu privire la care reclamantul are un drept de opțiune între cele două răspunderi –contractuală sau delictuală, nu poate fi imputat pârâților B. şi C., atât timp cât aceste fapte nu au fost reținute în sarcina pârâților.

Față de cele reținute anterior, se constată că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în speță, motivarea instanței de apel fiind una clară, precisă şi atașată circumstanțelor cauzei, conducând în mod logic la soluția din dispozitiv, motiv pentru care, în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Composesoratul A. împotriva deciziei civile nr.../A/2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.../221/2017.

Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.