Decizie nr. 2354 din 29.11.2022

Față de ultimele modificări ale art.21 alin.6 din Legea 165/2013, care stabilesc luarea în calcul a grilelor notariale din anul precedent emiterii deciziei de compensare (în situația de față anul 2019), nu mai pot primi aplicabilitate dispozițiile art. 4 din OUG nr.72/2020, care vizează actualizarea sumei în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum.

Art.4 OUG 72/2020 prevede că, în situaţia în care grilele notariale sunt elaborate în moneda naţională a României, leul, valoarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada mai 2013 - data aprobării emiterii deciziei de către C.N.C.I.

Este adevărat că grila notarială aferentă anului 2019 cuprinde valorile exprimate în monedă națională însă, în cauză, nu este incident textul normativ menționat, întrucât această prevedere vizează doar situația existentă inițial în care numărul de puncte era determinat prin aplicarea grilei notariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Când despăgubirile erau stabilite prin raportare la grila notarială din 2013, această măsură de actualizare cu indicele de creștere a prețurilor de consum era pe deplin justificată, actualizarea având tocmai rolul de a compensa deprecierea monetară survenită pe acest interval de timp.

Ulterior modificării art.21 alin. 6 din Legea 165/2013 prin Legea 193/2021, dispozițiile art. 4 din OUG nr. 72/2020 nu mai sunt aplicabile.

(Secția I civilă , Decizia civilă nr. 2354/29 noiembrie 2022)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă la data de 31.07.2020, sub nr.../3/2020, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. Anularea Deciziei de compensare nr.../19.06.2020 emisă de C.N.C.I. în dosarul de despăgubiri înregistrat sub nr.../CC la A.N.R.P., decizie dată cu nerespectarea si aplicarea greşită a dispoziţiilor legale;

2.

Consecinţa anulării Deciziei de compensare nr.../19.06.2020, obligarea C.N.C.I. la emiterea unei noi Decizii de compensare (prin echivalent, puncte de compensare), urmând ca noua decizie să fie dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi cu aplicarea corectă a grilei de calculare a punctelor de compensare, conform dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii noii Decizii;

3. Obligarea C.N.C.I. la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate prin promovarea prezentei acţiuni.

Prin sentinţa civilă nr.../16.12.2020 a Tribunalului Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi în considerarea disp. art. 132 alin. (3) NCPC, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., toţi cu domiciliul ales la SCPA E.

Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I.

Bucureşti, în favoarea Tribunalului Sibiu.

Prin sentinţa civilă nr.../2021 a Tribunalului Sibiu a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., D., în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I. şi, în consecinţă:

A fost anulată Decizia nr.../19.06.2020 de Compensare prin 160823 puncte și obligă pe pârâtă să emită o nouă Decizie de Compensare prin 431233 puncte pentru imobilul teren în suprafaţă de 648mp situat în Sibiu, Calea ... nr... ce face obiectul dosarului înregistrat la Secretariatul CNCI cu nr.../CC/01.08.2011.

A fost respinsă în rest cererea formulată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.../12.06.2019 a Tribunalului Bucureşti, definitivă, urmare a respingerii apelului prin decizia civilă nr.../27.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis cererea reclamanţilor A., B., C. şi D. şi s-a dispus emiterea de către CNCI a unei decizii care să conţină propunerea de acordare a măsuri reparatorii prin puncte în ce priveşte imobilul teren în suprafaţă de 648 mp situat în Sibiu, Calea... nr..., ce face obiectul dosarului de despăgubire nr.../CC/01.08.2011.

S-a reţinut calitatea de persoane îndreptăţite, respectiv de moştenitori, a reclamanţilor B., A., C., D. după defuncta F., născută J., precum şi a reclamanţilor B. şi C. după defuncta F.

S-a stabilit că imobilul teren de 648 mp a fost preluat abuziv, că acesta era situat în intravilan la momentul preluării, respectiv că face obiectul Legii 10/2001 şi că este imposibil de restituit în natură, impunându-se în sarcina CNCI obligaţia de a emite decizie prin care să stabilească acordarea de măsuri reparatorii prin puncte, întrucât instanţa nu fusese învestită cu solicitarea de a stabili numărul de puncte în compensare.

În executarea acestei hotărâri definitive, CNCI a emis la data de 19.06.2020 Decizia nr... prin care s-a validat Decizia A.V.A.S.

S-a stabilit valoarea imobilului situat în Sibiu, Calea ... nr..., jud.

Sibiu, înscris iniţial în CF nr..., transcris în CF nr...

Sibiu, nr. top.../2, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor de 1458lei, încasate în anul 1973, actualizate cu coeficientul de actualizare, ca reprezentând 160823 puncte.

Reclamanţii au contestat această decizie, în temeiul art. 35 alin.1 din Legea 165/2013.

Analizând contestaţia formulată, tribunalul a constatat că aceasta este parţial întemeiată, faţă de următoarele considerente:

În ceea ce priveşte legea aplicabilă deciziei de compensare, tribunalul are în vedere că faţă de data emiterii acesteia 19.06.2020, în mod corect au fost aplicate prevederile OUG 72/14.05.2020 prin care s-a suspendat aplicarea prevederilor nr. 21 alin.6 din Legea 165/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 22/18.03.2020.

Este nerelevant aspectul că printr-un proiect de lege s-ar fi respins OUG 72/14.05.2020 şi că Guvernul ar fi formulat sesizare la Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea proiectului de lege, din moment ce, chiar din susţinerile reclamanţilor rezultă că nu este vorba de adoptarea efectivă a unei legi intrate în vigoare, iar un simplu proiect de lege nu poate produce efecte asupra ordonanţei în discuţie.

Astfel, potrivit art. 115 alin 7 şi 8 din Constituţia României, „ (7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.”

În ceea ce priveşte aspectul că, dacă CNCI ar fi soluţionat mai repede dosarul, ar fi fost în vigoare Legea nr.22/18.03.2020, tribunalul reţine că dosarul administrativ a fost soluţionat într-un termen rezonabil raportat la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr.../12.06.2019 a Tribunalului Bucureşti (27.03.2020), iar simpla aşteptare a reclamanţilor ca decizia de compensare să fi fost emisă în perioada de aplicare a Legii nr.22/18.03.2020 nu este de natură a atrage nelegalitatea deciziei în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea că Decizia contestată nu este argumentată, tribunalul constată că instanţa are plenitudine de competenţă în a se pronunţa asupra modalităţii de evaluare a imobilului, astfel că simpla nemotivare a deciziei nu atrage anularea acesteia, câtă vreme din dosarul administrativ rezultă modul cum s-a efectuat calculul punctelor stabilite prin decizie, iar acesta poate fi cenzurat.

Referitor la contestarea numărului de puncte stabilite prin decizie, acţiunea reclamanţilor este parţial întemeiată, după cum urmează.

În primul rând, se are în vedere faptul că CNCI a stabilit numărul punctelor prin raportare la valoarea indicată în grilele notariale aplicabile pentru anul 2013, pentru zona C, deşi terenul a cărei valoare trebuia stabilită se află în zona centrului istoric al oraşului, fiind aplicabilă valoarea pentru zona A, iar nu C, aspect care se deducea inclusiv din raportul de evaluare aflat în dosarul administrativ în care este localizat imobilul, prin raportare la harta cu zonarea fiscală a mun.

Sibiu din care rezultă cu evidenţă că zona C se află la periferia oraşului şi nicidecum în aria centrală.

Aşa fiind, trebuia avută în vedere valoarea de 600lei/mp, iar nu cea de 300lei/mp, conform grilelor aflate la fila X.

Mai mult, din dosarul administrativ, rezultă că CNCI nu numai că a aplicat valoarea raportat la zona C, în loc de zona A, dar a şi aplicat o corecţie în minus de 25% pe motiv că terenul se află în indiviziune sau cote părţi.

Or, şi sub acest aspect contestaţia reclamanţilor care, la fila X, arată că trebuia stabilită suma nediminuată de 600lei/mp× 648 mp este fondată.

Aceasta, întrucât, astfel cum s-a stabilit şi în practica judiciară referitoare la aplicarea Legii nr.165/2013, aplicarea acestui coeficient de reducere prevăzut de art. 39 din Raportul de estimare globală a valorii proprietăţilor imobiliare nu este legală, în condiţiile în care imobilul în sine nu face obiectul unui litigiu, stabilindu-se imposibilitatea restituirii sale în natură, pentru ca această stare de indiviziune să îi diminueze valoarea, între solicitanţi existând un consens deplin, astfel că nu se justifică diminuarea dreptului la despăgubiri.

Aşa fiind, s-a înlăturat coeficientul de reducere cu 25% aplicat în mod eronat de către CNCI, rezultând astfel valoarea de 600 lei× 648mp =388 800 lei.

Din această valoare se scade valoarea actualizată de despăgubirilor deja achitate la nivelul anului 1973, respectiv de 1279,16 lei, astfel cum de data aceasta, în mod judicios, a procedat CNCI.

Astfel, au fost aplicate dispoziţiile Titlului II, art.

I alin1 din OUG 184/2002, potrivit cărora pentru actualizarea despăgubirilor acordate în perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989 se va utiliza un coeficient de actualizare aferent fiecărui an prin raportarea cursului leu/dolar S.U.A. din anul preluării, la cursul leu/dolar S.U.A. din anul emiterii deciziei/dispoziţiei prin care se soluţionează notificarea.

Acest coeficient de actualizare se va utiliza şi pentru calculul valorii estimative a construcţiilor şi terenurilor preluate în mod abuziv în intervalul de referinţă al legii.

Aşadar, în mod neîntemeiat susţin reclamanţii că raportarea trebuia efectuată la cursul leu/dolar din anul 2013, în condiţiile în care chiar textul legal la care fac referire stabileşte raportarea la cursul leu/dosar de la data emiterii deciziei, respectiv anul 2020.

În fine, în mod corect CNCI a făcut şi aplicarea art.4 din OUG 72/2020, potrivit căruia în situaţia în care grilele notariale sunt elaborate în moneda naţională a României, leul, valoarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada mai 2013 - data aprobării emiterii deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aplicând astfel un indice de 1.1128, indicele de 1,11130 indicat de reclamanţi fiind mai mic decât cel aplicat de CNCI pentru actualizarea despăgubirilor ce se impune a se acorda.

Aşa fiind, aplicând indicele de 1,1128 stabilit de CNCI, însă prin raportare la valoarea de 388 800 lei, după cum s-a stabilit anterior, rezultă o valoare de 431233,190 lei pentru imobilul teren în suprafaţă de 648mp situat în Sibiu, Calea ... nr... ce face obiectul dosarului înregistrat la Secretariatul CNCI cu nr. .../CC/01.08.2011.

Se are în vedere că potrivit art. 21 alin 6 teza finală a art. 21 alin. 6 din Legea 165/2013 în forma de la data emiterii deciziei, un punct are valoarea de un leu.

În fine, în ceea ce priveşte susţinerea privind tergiversarea emiterii deciziei de către CNCI, instanţa constată că aceasta nu prezintă relevanţă raportat la niciunul dintre petitele cu care a fost învestită instanţa, din moment ce nu s-a solicitat o eventuală obligare a CNCI la plata de despăgubiri pentru pretinsa tergiversare.

Aşa fiind, în temeiul art. 35 alin.1 din Legea 165/2013, tribunalul a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta C.N. pentru C.I. şi, în consecinţă:

S-a anulat Decizia nr.../19.06.2020 de Compensare prin 160823 puncte și a fost obligată pârâtă să emită o nouă Decizie de Compensare prin 431233 puncte pentru imobilul teren în suprafaţă de 648mp situat în Sibiu, Calea ... nr... ce face obiectul dosarului înregistrat la Secretariatul CNCI cu nr.../CC/01.08.2011.

S-a respins în rest cererea formulată

Deşi reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nu s-au depus dovezi cu privire la efectuarea acestora, motiv pentru care se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.N.C.I.

În expunerea de motive, apelanta critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul obligării la emiterea unei decizii de compensare prin 431.233 puncte pentru imobilul situat în municipiul Sibiu, Calea ... nr..., judeţul Sibiu, înscris în CF nr..., transcris în CF nr...

Sibiu, cu nr. top.../2, susţinând că, în mod greşit s-a înlăturat coeficientul de reducere de 25%.

Solicită să se observe faptul că imobilul teren era în indiviziune la momentul preluării, astfel că se impune corecţia de 0,75 şi nu cum în mod eronat reţine instanţa de fond că aceasta trebuie înlăturată.

Precizează că, din extrasul de carte funciară nr.../13.10.1994 existent în cuprinsul dosarului administrativ, la nr. top.../2 figurează imobilul în suprafaţă de 643 mp, având ca proprietari pe domnii F. (născută J.) cu cota de 2/8, G. fiică cu cota de 3/8 şi H. cu cota de 3/8, fiind vorba deci de un imobil în indiviziune.

Împotriva sentinţei civile nr. 176/2021 pronunţată de Tribunalul Sibiu au declarat apel și reclamanţii.

Apelanţii critică soluţia primei instanţe de stabilire a despăgubirilor cuvenite în cuantum de 431 233 puncte de compensare, considerând că prima instanţă a aplicat greşit cadrul legal, având în vedere multiplele intervenţii şi modificări legislative survenite, fiind instituite o serie de măsuri tranzitorii în ceea ce priveşte procedura de despăgubire.

Precizează că, la data emiterii Deciziei contestate, respectiv, data de 19.06.2020, având în vedere respingerea de către Parlament a OUG nr.72/14.05.2020, intimata - pârâtă CNCI trebuia să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite Reclamanţilor prin raportare la dispoziţiile legislative valabile anterior adoptării OUG nr.72/14.05.2020, respectiv, să fie stabilite conform dispoziţiilor Legii nr.22/18.03.2020 (prin care se modifica Legea nr.165/2013).

Astfel, apelanta arată ca despăgubirile trebuie stabilite prin raportare la grilele notariale valabile la data emiterii Deciziei de către CNCI, respectiv grilele din anul 2020, aceste dispoziţii fiind valabile şi la momentul pronunţării sentinţei apelate.

Apelanţii consideră că este greşită şi soluţia Tribunalului cu privire la modul de calcul al despăgubirilor încasate în 1973 de către autorii apelanţilor.

Tribunalul a făcut un calcul greşit şi, actualizând despăgubirile încasate în 1973 (actualizarea trebuie realizată conform OUG 184/2002, Titlul II, Art.

I. alin. 1), i-a rezultat suma în cuantum de 1279,16 lei.

Prin prisma acestor dispoziţii legale, valoarea despăgubirii în sumă de 1458 lei, încasate de către autorii apelanţilor pentru terenul ce face obiectul cauzei a fost greșit actualizată.

Apelanții susțin că valoarea corectă a actualizării este în sumă de 1.084 lei.

Criticând modalitatea de stabilire a despăgubirilor, apelanţii susţin că prima instanţă trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 22/ 18.03.2020 şi să stabilească despăgubirile prin raportare la grilele notariale valabile la data emiterii Deciziei, respectiv, la data de 19.06.2020.

Astfel, despăgubirile cuvenite trebuiau să fie calculate pe baza grilelor notariale din anul 2020 (aceasta fiind o sumă mult mai mare decât cea calculată având ca referinţă grilele notariale din anul 2013).

In aceste condiţii, cuantumul brut al despăgubirilor prin puncte de compensare, pentru întreaga suprafaţă de 648 m.p. teren, este de 622.080 RON (648 m.p. suprafaţă de teren x 960 RON/1 m.p).

Din suma de 622.080 RON (stabilită cu titlul de despăgubiri) trebuie să fie scăzută valoarea despăgubirilor încasate în 1973, respectiv, suma de 1.084 lei.

Apelanţii critică şi dispoziţia primei instanţe de respingere a cererii reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Solicită să se constate că Tribunalul a ignorat apărările formulate de către reclamanţi şi nu a observat că, prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond din data de 18.02.2021 s-a solicitat să se ia act de faptul că aceştia şi-au rezervat dreptul de a recupera pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate prin promovarea prezentei acţiuni.

Prin urmare, trebuia să ia act de apărările formulate, nu să dispună respingerea acestui capăt de cerere ca fiind neîntemeiat.

Ca o consecinţă a desfiinţării dispoziţiilor instanţei de fond de respingere ca neîntemeiată a cererii reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, solicită instanţei de apel să ia act de faptul că îşi rezervă dreptul de a recupera pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate prin promovarea prezentei acţiuni (în faza de fond şi în faza de apel).

CURTEA, verificând, potrivit art. 479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

1.Apelul formulat de pârâtă este nefondat.

Singura critică invocată de pârâtă se referă la înlăturarea de către instanța de fond, din algoritmul de calcul al despăgubirilor, a coeficientului de reducere a valorii cu 25% pe motiv că terenul este în indiviziune.

Curtea apreciază că această critică nu poate fi primită, întrucât, în situația dată, în mod corect prima instanță a înlăturat această corecție în minus care a fost luată în calcul de către C.N.C.I. la momentul emiterii deciziei contestate.

Faptul că terenul era în indiviziune potrivit înscrierilor din carte funciară nu prezintă nicio relevanță sub aspectul calculării despăgubirilor, atâta timp cât bunul a fost preluat în întregime de către stat, iar, în mod corelativ, reclamanții sunt îndreptățiți în prezent la acordarea despăgubirilor pentru întreg imobilul.

Aceștia au acționat în mod unitar, ca un singur proprietar, iar faptul că inițial imobilul era în indiviziune nu justifică aplicarea coeficientului de diminuare a valorii indicat de pârâtă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C.N.C.I.

2. Apelul formulat de reclamanți este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanții critică soluția primei instanțe sub aspectul grilei notariale aplicabile pentru calculul despăgubirilor, a modului în care au fost actualizate despăgubirile acordate la momentul exproprierii și a dispoziției de respingere a cheltuielilor de judecată.

Apelanții susțin că, în mod greșit, prima instanță a calculat despăgubirile prin raportare la grila notarială pentru anul 2013, întrucât trebuia să aibă în vedere valorile din grila notarială din anul 2020, anul emiterii deciziei de compensare.

Ulterior, în lumina ultimelor modificări legislative și a dezlegărilor date de instanța supremă, prin concluziile formulate pe fondul cererii de apel, reclamanții au solicitat raportarea la grila notarială din anul 2019, aceștia indicând un calcul final de 453.342,79 lei, după aplicarea actualizării cu indicele de creștere a prețurilor de consum.

Curtea reține că, într-adevăr, pentru calculul despăgubirilor ar trebui luate în considerare valorile din grila notarială aferentă anului 2019, anul precedent emiterii deciziei contestate.

Se are în vedere că, potrivit art.21 alin.6 din Legea 165/2013, în forma care a fost modificată de Legea 193/2021, „(6) Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către C.N., în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia.”

Această prevedere legală este aplicabilă şi raportului juridic ce face obiectul prezentei cauze, fiind vorba despre o situaţie juridică în curs de constituire (facta pendentia), din moment ce dreptul de a obţine reparaţia prevăzută de lege este supus evaluării jurisdicţionale.

Nu se poate vorbi de o aplicare retroactivă a legii, ci, dimpotrivă, situaţia vizează apariţia unei norme de imediată aplicare (modificarea adusă articolului 21 alin. 6 din Legea 165/2013 ca urmare a intrării în vigoare a Legii 193/2021), care este incidentă în cazul unor situaţii juridice aflate în derulare.

Modul de aplicare în timp a acestei dispoziţii legale este indicat şi în Decizia nr.26/2022 pronunţată de ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cuprinsul căreia se menţionează în mod expres (paragraf nr. 70) că această modificare legislativă se aplică „şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor la data intrării sale în vigoare, inclusiv celor aflate în calea de atac a apelului, astfel cum se arată în jurisprudenţa anterioară a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - atât în decizia citată, nr. 46 din 7 iunie 2021, cu referire expresă la modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, cât şi anterior, prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018”.

De asemenea, și prin Decizia nr. 57/2022 pronunțată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă a statuat: ”În interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, stabileşte că, într-un litigiu care are ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de compensare emise de C.N.C.I., dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către C.N.C.I., ce face obiectul contestaţiei judiciare.”

În consecință, în cauza de față, s-ar fi impus calcularea despăgubirilor potrivit grilelor notariale din anul 2019, care pentru imobile teren situate în Sibiu în zona A, stabilesc o valoare de 630,36 lei/mp.

Rezultă că valoarea terenului astfel calculată ar fi de 408.473,28 lei (630,36 x 648).

Trebuie precizat însă, că, față de ultimele modificări ale art.21 alin.6 din Legea 165/2013, care stabilesc luarea în calcul a grilelor notariale din anul precedent emiterii deciziei de compensare (în situația de față anul 2019), nu mai pot primi aplicabilitate dispozițiile art. 4 din OUG nr.72/2020, care vizează actualizarea sumei în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum.

Art.4 OUG 72/2020 prevede că, în situaţia în care grilele notariale sunt elaborate în moneda naţională a României, leul, valoarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada mai 2013 - data aprobării emiterii deciziei de către C.N.C.I.

Este adevărat că grila notarială aferentă anului 2019 cuprinde valorile exprimate în monedă națională însă, în cauză, nu este incident textul normativ menționat, întrucât această prevedere vizează doar situația existentă inițial în care numărul de puncte era determinat prin aplicarea grilei notariale de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Când despăgubirile erau stabilite prin raportare la grila notarială din 2013, această măsură de actualizare cu indicele de creștere a prețurilor de consum era pe deplin justificată, actualizarea având tocmai rolul de a compensa deprecierea monetară survenită pe acest interval de timp.

Ulterior modificării art.21 alin. 6 din Legea 165/2013 prin Legea 193/2021, dispozițiile art. 4 din OUG nr. 72/2020 nu mai sunt aplicabile.

Acest argument este susținut și de modificările operate succesiv asupra actului normativ în discuție, care în forma inițială a fost adoptat pentru suspendarea aplicării prevederilor art.21 alin.(6) din Legea nr.165/2013 şi instituirea unor măsuri tranzitorii.

Prin Legea nr.219/2020 dispoziţiile art.1 şi art.2 din OUG nr.72/2020 au fost abrogate.

În condiţiile abrogării art. 1 şi 2 din OUG nr. 72/2020 despăgubirile nu se mai stabilesc la nivelul anului 2013, iar, în baza modificării Legii nr. 193/2021 despăgubirile trebuie stabilite la nivelul anului anterior emiterii deciziei de compensare.

Prin urmare lipseşte primul termen de referinţă, punctul de pornire, de la care se calculează indicele de creştere a preţurilor de consum prevăzut de art. 4 din OUG 72/2020.

Chiar dacă art. 4 din OUG nr.72/2020 nu a fost abrogat, Curtea reţine că acesta avea şi are aplicabilitate doar în situaţia în care despăgubirile se stabileau la nivelul anului 2013 și doar pe perioada suspendării dispuse prin art.1.

În plus, este de observat că, prin aplicarea în cauză a grilei notariale din 2019, devine lipsită de obiect orice formă de actualizare aferentă perioadei 2013 și până la data emiterii deciziei.

În consecință, aplicând grila notarială din anul 2019 se obține o valoare de 408.473,28 care nu mai poate fi actualizată în condițiile art.4 din OUG 72/2020.

Din această sumă trebuie să se scadă valoarea actualizată a despăgubirilor acordate în perioada comunistă.

Contrar susținerilor apelaților, actualizarea valorii acestor despăgubiri a fost în mod corect calculată de prima instanță la suma de 1279,16, făcându-se aplicarea prevederilor alin.1, art.

I din Titlul II al OUG 184/2002.

Astfel, despăgubirile care ar putea fi acordate prin raportare la grila notarială din 2019 sunt de 407.194,12 (408.473,28 -1279,16).

Având în vedere că această sumă este varianta totală a despăgubirilor, fiind exclusă, astfel cum s-a arătat, actualizarea cu indicele de creştere a preţurilor de consum, se observă că suma astfel obținută ar fi mai mică decât suma totală acordată de prima instanță care este în valoare totală de 431.233 puncte.

În atare condiții devin aplicabile dispozițiile art. 481 C.pr.civ., ce consacră principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac.

Conform acestei prevederi legale, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte la aceasta.

În ipoteza de față, prin solicitarea de aplicare a grilei notariale din anul 2019, nu se poate considera că apelanții au consimțit la crearea unei situații mai rele în propria cale de atac, întrucât ei au luat în calcul și actualizarea sumei cu indicele de creştere a preţurilor de consum, solicitând acordarea unor despăgubiri în valoare de 453.342,79 lei, sumă mai mare decât cea avută în vedere de prima instanță.

Pentru aceste considerente nu poate fi primit motivul de apel privind calcul despăgubirilor acordate, întrucât s-ar ajunge la agravarea situației în propria cale de atac.

Nici motivul de apel privind cheltuielile de judecată nu este întemeiat.

Apelanții susțin că, în mod greșit, prima instanță a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, învederând că, prin concluziile scrise ei au solicitat să se ia act că vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Curtea reține că, în mod just, prima instanță a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, prin cererea de chemare în judecată, a fost formulat un capăt de cerere de obligare la plata cheltuielilor de judecată, iar reclamanții nu au făcut dovada acestor cheltuieli până la închiderea dezbaterilor, în acord cu prevederile art. 452 C.pr.civ.

Faptul că prin concluziile scrise depuse în interiorul termenului de amânare a pronunțării s-a solicitat să se ia act că cheltuielile vor fi solicitate pe cale separată nu schimbă cu nimic situația, în condițiile în care înscrisurile și solicitările depuse după închiderea dezbaterilor nu mai pot fi luate în considerare, conform art. 394 alin.3 C.pr.civ.

În consecință, pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefundat apelul formulat de reclamanţii A., B., C., D. împotriva sentinţei civile nr.../2021 a Tribunalului Sibiu - Secţia I Civilă, pronunţată în dosar nr.../3/2020