Decizie nr. 426 din 26.03.2026

Acțiunea unei persoane de a deplasa în mod voluntar autoturismul pe drumul public, efectuând manevre multiple, inclusiv mergerea cu spatele, în scopul urmărit/asumat de a lovi un alt autoturism și alte persoane, pe fondul unui conflict preexistent, corespunde elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p., inculpatul înregistrând și o alcoolemie de 2,43 gr.%o, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei.

În conținutul constitutiv al infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p. nu sunt prevăzute cerințe esențiale privind distanța parcursă, prezența altor persoane sau vehicule, abilitățile făptuitorului, marcarea drumului cu benzi de circulație, astfel că aceste date ori împrejurări nu influențează existența infracțiunii.

De aceea, susținerea inculpatului conform căreia operațiunile/manevrele efectuate cu autoturismul nu reprezintă o activitate de conducere pe drumurile publice întrucât nu erau prezente alte persoane, vehicule ori semne de circulație, nu corespunde sensului reglementării legale, adăugând cerințe neprevăzute de lege în conținutul constitutiv al infracțiunii, ceea ce este de natură a încălca principiul legalității incriminării, prev de art. 1 Cod penal: legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.

Pe rol, soluționarea apelului promovat de inculpatul ............împotriva sentinței penale nr. 3027 din data de 12 decembrie 2025, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ............

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 27 februarie 2026, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunța, când instanţa de control judiciar, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 406 alin. 1 C.p.p. a stabilit termen pentru deliberare, redactarea şi pronunţarea hotărârii la data de 26 martie 2026, iar în temeiul art. 405 alin 1 C.p.p. a dispus că pronunţarea hotărârii va avea loc prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor, a persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale dedusă judecății, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3027 din data de 12 decembrie 2025 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ........, în baza art. 336 alin. 1 Cod penal rap. la art. 5 Cod penal cu aplicarea 41 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul ............la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, cu executare în regim privativ de libertate, conform art. 60 C.pen.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 2.090 lei (din care, suma de 1.090 lei este aferentă fazei de urmărire penală şi suma de 1.000 lei aferentă camerei preliminare şi judecăţii).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. ............al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului ............pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin.1 C.pen.

În faza procedurii de cameră preliminară, inculpatul nu a invocat cereri şi excepţii privind legalitatea sesizării instanţei ori a efectuării şi administrării probelor, iar judecătorul de cameră preliminară nu s-a sesizat din oficiu cu privire la aceste aspecte.

Prin încheierea din data de 13.11.2024 pronunţată în dosarul nr. ........., definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat competenţa materială, teritorială şi personală a instanţei, precum şi legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii în cauză.

În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 16.01.2025, fiind ascultat, inculpatul a arătat că nu recunoaște fapta care a fost reținută în sarcina sa prin actul de sesizare; în continuare, a precizat că uzează de dreptul la tăcere.

La termenul de judecată din data de 24.04.2025 s-a procedat la audierea inculpatului ....., depoziția dată fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În fapt, instanța de fond a reținut că, în data de 15.12.2021, în jurul orei 23:30, inculpatul ............a condus autoturismul marca ..... cu nr. de înmatriculare ....., pe drumurile publice, pe str. ..... comuna/sat .... având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,43 g‰ alcool pur în sânge, la ora 23:30.

Din bonul alcooltest marca „........”, testul nr. ......../16.12.2021 s-a reținut că, la ora 06:01 inculpatul a avut o alcoolemie de 0,39 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar potrivit rezultatelor buletinului de analiză toxicologică nr. ..../08.04.2022 emis de către I.M.L.-..... la ora 06:10 - când s-a recoltat prima mostră de sânge - alcoolemia inculpatului era de 1,03 ‰, iar la ora 07:10 - când s-a recoltat cea de-a doua probă - alcoolemia era de 0,82‰. (fila 36 d.u.p.).

Din raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. ..../27.06.2022 întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „....... a reieșit că, la data de 15.12.2021 - ora 23.30 (momentul săvârşirii infracţiunii), inculpatul prezenta o alcoolemie de 2,43 g ‰ alcool în sânge.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului ........, instanța de fond a constatat o succesiune de legi în timp cu privire la fapta inculpatului, de la data săvârșirii - 15.12.2021, și până la data pronunțării prezentei sentințe și, având în vedere că regimul sancţionator pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal este mai sever potrivit noii reglementări, în aprecierea legii penale mai favorabile s-a ținut cont de forma în vigoare a Codului penal anterioară modificărilor reglementate de Legea nr. 172 din 31.05.2024, intrată în vigoare la data de 03.06.2024.

Astfel, în drept s-a reținut că fapta inculpatului care, data de 15.12.2023, în jurul orei 23:30, a condus autoturismul marca ...... cu nr. de înmatriculare ....., pe drumurile publice, str. ......, comuna/sat ........, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,43 g‰ alcool pur în sânge, la ora 23:30, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Cu privire la starea de recidivă, examinând fişa de cazier a inculpatului în raport de data săvârşirii infracţiunii (15.12.2021), prima instanță a constatat că fapta din prezenta cauză se află în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 656 din 24.02.2017 a Judecătoriei Craiova pronunţată în dosarul nr. ......, definitivă prin neapelare la data de 20.03.2017, pedeapsă ce a fost suspendată pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Astfel, s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43 alin. 5 C.pen.

La individualizarea sancțiunii, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art. 74 alin. 1 Cod penal.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul ......., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în principal, că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea prev de art. 336 alin. l Cp., în opinia sa, fapta descrisă in actul de sesizare nu intruneste elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 336 alin. 1 C.pen., pentru următoarele argumente:

-nu a desfăşurat acţiunea de „conducere pe drumurile publice a unui vehicul”;

-activitatea sa nu a fost de natura să creeze o stare de pericol pentru siguranța circulaţiei pe drumurile publice.

Astfel, conducerea unui vehicul presupune deplasarea controlata si ordonată a vehiculului pe drumurile publice, alături de ceilalţi participanţi la traficul rutier: pietoni, biciclişti, alte mijloace de transport, cu respectarea regulilor de circulaţie, astfel incât sa nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporala a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private (art. 35 din OUG 195/2002).

Or, in seara de 15.12.2021, in jurul orelor 23:30, el nu era un participant la traficul rutier si nu a desfăşurat o activitate de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, in sensul reglementat de dispoziţiile OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice .

Tot din probatoriul administrat rezultă că, in seara de 15.12.2021, in jurul orelor 23,30, a fost adus pe strada ...... din comuna ...., in dreptul imobilului cu nr. ... cu autoturismul condus de fratele său, numitul ......

Dupa ce a coborât de pe scaunul din dreapta-fata a autoturismului, el a avut un incident cu fraţii ........ si ...... și, fiind sub iunfluența unei puternice stări de emoție, s-a urcat la volanul autoturismului si a lovit autoturismul proprietatea lui ......, provocandu-i avarii, după care autovehiculul s-a oprit cu rotile intr-o grămada de pietriş.

Ulterior, la volanul autoturismului s-a urcat fratele său, deplasându-se la domiciliul lor din comuna .....

Astfel, cum a și declarat, înainte de a fi adus de fratele său pe strada ..... din comuna ..... în dreptul imobilului cu nr. .... el consumase alcool cu un prieten, apreciind așadar că acţiunea sa de a se urca la volanul autoturismului si de a lovi intenţionat, pe fondul acelui conflict, autoturismul proprietatea lui ....., care era staţionat, nu a fost de natura să creeze o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Așadar, nu a condus autoturismul ca pe un mijloc de transport, pentru a se deplasa pe drumul public, ci l-a folosit in scopul lovirii autoturismul proprietatea lui ......., el nefiind un participant la traficul rutier.

Fapta sa este absorbita in infracţiunea de tentativă la omor calificat pentru care a fost trimis in judecata in dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză.

Nu s-a dovedit, dincolo de orice indoială rezonabila, faptul că, in seara de 15.12.2021, in jurul orelor 23:30, atunci cand, aflandu-se pe strada ...... din comuna ....., si a urcat la volanul autoturismului marca ....... nr. de inmatriculare....., ar fi avut o alcoolemie mai mare decât 0,80 g%, in sânge, deoarece a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând o alcoolemie de 0,39 mg/litru alcool in aerul expirat doar in ziua următoare, la ora 06:01.

De altfel, in declaraţia sa a arătat că, după ce a ajuns la domiciliu, a fost invitat de vecinul său - ....... - la domiciliul acestuia, unde au consumat băuturi alcoolice.

In opinia sa, există un dubiu cu privire la gradul de concentraţie alcoolică prezentat de el in seara de 15.12.2021, in jurul orelor 23,30.

În subsidiar, inculpatul a invocat greşita individualizare a pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru infracțiunea prev de art. 336 alin. 1 C.p.

Față de împrejurările săvârșirii faptei, inculpatul a solicitat aplicarea pedepsei alternative a amenzii penale.

În cursul cercetării judecătorești în apel, la termenul din data de 27 februarie 2026 a fost audiat inculpatul .......... conform art. 420 alin. 4 C.p.p., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după citire și semnare.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel reține următoarele:

Potrivit art. 99 alin. (1) din C. proc. pen., în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.

Prin sarcina probaţiunii (onus probandi) se înţelege obligaţia procesuală ce revine unui participant la procesul penal de a dovedi împrejurările care formează obiectul probaţiunii.

O regulă generală în materie de probaţiune cere ca proba să fie efectuată de cel care afirmă existenţa unei fapte sau împrejurări de fapt (onus probandi incumbit ei qui dicit sau actori incumbit probatio).

Dacă împrejurarea de fapt a fost dovedită, persoana care invocă o altă împrejurare de fapt (de negaţie sau explicativă) este obligată, la rândul său, să o dovedească (reus în excipiendo fit actor).

Sarcina probaţiunii poate reveni celui care a făcut prima afirmaţie, dacă acesta invocă o altă împrejurare ce trebuie dovedită.

Aplicând acest algoritm în procesul penal, învinuirea trebuie să fie dovedită de cel care o formulează - procurorul, iar împrejurările în apărare de către cel care le invocă - inculpatul.

Conform art. 100 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.

În cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale.

În ce priveşte alegerea mijloacelor de probă pentru dovedirea unei fapte sau împrejurări de fapt, noul sistem probator se întemeiază pe libertatea probelor, în sensul că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are obligaţia să folosească un anume mijloc de probă pentru dovedirea unei anumite fapte, având facultatea de a alege, dintre toate mijloacele de probă prevăzute de lege, în condiţiile în care proba a fost administrată în cursul procesului penal, pe cel mai potrivit pentru împrejurarea pe care o are de dovedit.

La art. 103 din C. proc. pen. cu denumirea marginală "aprecierea probelor" se arată că, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi.

Prin aprecierea probelor, ca operaţie finală a activităţii de probaţiune, organele de urmărire şi instanţa de judecată determină măsura în care probele le formează încrederea că sunt în concordanţă cu adevărul, în sensul că faptele şi împrejurările de fapt la care se referă au avut sau nu loc în realitatea obiectivă.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, se formează concluzia organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, concluzie care trebuie să reflecte adevărul.

Prin sintagma prevăzută de dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. "probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege" a fost consacrat principiul liberei aprecieri a probelor.

Tot art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. indică modul cum se pot avea în vedere probele, respectiv că sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, totodată, arătând şi în ce măsură poate fi încadrată această liberă apreciere, în concret, prin evaluarea tuturor probelor administrate în cauză.

Din cele arătate, se poate ajunge la concluzia că mijlocul de apreciere constă în "examinarea tuturor probelor administrate", atât cele din faza de urmărire penală, cât şi cele din faţa instanţei de judecată (probele neavând o valoare mai mare sau mai mică, în funcţie de faza procesuală unde au fost administrate legal), instanţa alegând motivat pe care acele probe le reţine pentru stabilirea situaţiei de fapt, arătând de ce le înlătură pe celelalte, această operaţiune desfăşurându-se în urma evaluării probelor, respectiv, în măsura în care se coroborează (sunt susţinute şi de alte probe) între ele (în definiţia legii - prin evaluarea tuturor probelor administrate în cauză).

Prin prisma acestor consideraţiuni teoretice va fi structurată şi analizată acţiunea cu caracter infracţional reţinută în sarcina inculpatului.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate pe parcursul procesului penal (bon alcooltest marca ”.......”, testul nr. ...../16.12.2021, buletin analiză toxicologică-alcoolemie eliberat la data de 08.04.2022 de către IM.L. ...., raport de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei emis de I.N.M.L. ”.........., declarații în calitate de suspect/inculpat, alte înscrisuri) conform art. 103 C.p.p., se constată îndeplinite condițiile prev de art. 396 alin. 2 C.p.p. pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului ............sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în data de 15.12.2021, inculpatul a consumat alcool în intervalul orar 17:00 – 19:30, la domiciliul unui prieten, după care a plecat cu autoturismul condus de fratele inculpatului, către un alt prieten care tocmai a fost liberat din închisoare, unde a mai consumat alcool.

In cursul serii de 15.12.2021, in fata locuintei unui prieten comun( .....), unde inculpatul a consumat prima data alcool, au venit mai multe persoane, printre care frații ...... și ........

Ulterior între persoanele prezente a izbucnit un conflict ce a presupus inițial conducerea autoturismului de către fratele inculpatului, apoi chiar de către inculpat, iar activitatea acestuia a presupus efectiv demararea autoturismului, efectuarea unor manevre pe drumul public, îndreptarea cu autoturismul către autoturismul aparținând fraților ..., pe care l-a lovit în mod repetat în zona stâlpului dintre portierele de pe partea stângă și apoi îndreptarea cu același autoturism înspre persoanele aflate pedestru; inculpatul a îndreptat autoturismul către frații ....., lovind pe unul dintre aceștia, determinând o altă persoană să se ferească.

Conținutul și succesiunea actelor de conduită adoptate de inculpat în noaptea de 15.12.2021 rezultă din: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procedeu probatoriu efectuat în cursul urmăririi penale, care a surprins avariile autoturismului condus de inculpat; testarea pentru consumul de alcool a inculpatului; vătămarea corporală a victimei ........ rezultată din coliziunea cu autoturismul condus de inculpat; din declarațiile martorilor audiați în cauza penală inițială privind cercetarea inculpatului pentru tentativă la omor calificat, care au surprins actul de conduită al inculpatului de a demara autoturismul și a vira perpendicular pe alt autoturism, după care a repetat acțiunile de lovire violentă, culminând cu mergerea în marșarier și îndreptarea autoturismului spre mai multe persoane aflate la fața locului.

De asemenea, se are în vederea declarația martorului ......, care în cursul cercetării judecătorești în primă instanță a perceput în mod direct fapta inculpatului de a urca la volanul autoturismului, a merge cu spatele, lovind o mașină, după care a mai condus 20-30 metri pe un drum neasfaltat, dar care era drum public.

Prin declarațiile din cursul cercetării judecătorești în primă instanță și în apel, inculpatul a confirmat în principiu situația de fapt, respectiv efectuarea unor manevre cu autoturismul, parcurgerea unei distanțe de câțiva metri și intenționarea lovirii unui alt autoturism pe fondul unui conflict cu alte persoane.

Prin declarația din cursul cercetării judecătorești, inculpatul a menționat întoarcerea autoturismului, în sensul că ”m-am urcat la volan având în vedere incidentul dintre părți și am lovit mașina fraților .....

Nu mai țin minte dacă am efectuat o singură lovitură sau am și mers în marșarier și am lovit mașina din nou”.

În apel, inculpatul a declarat că ”m-am urcat la volanul mașinii mele și am parcurs 3-4 metri, după care am lovit mașina fraților ......

Am vrut să lovesc mașina fraților .....”.

În ambele declarații inculpatul confirmă desfășurarea acțiunilor pe o stradă din comuna ........ județul ....

Interpretarea juridică pe care apărarea inculpatului o acordă situației de fapt, actelor sale de conduită concretă, este contrară legii.

Prin Decizia nr. 6/HP/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a explicitat sensul noțiunii de conducere, arătând că aceasta este ”este operaţiunea tehnică prin care o persoană pune în mişcare autovehiculul şi îl dirijează pe drumurile publice.

Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mişcare.

Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcţioneze, ci înseamnă "a dirija mersul unui vehicul, al unei maşini" din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcţiune.”

Acțiunea unei persoane de a deplasa în mod voluntar autoturismul pe drumul public, efectuând manevre multiple, inclusiv mergerea cu spatele, în scopul urmărit/asumat de a lovi un alt autoturism și alte persoane, pe fondul unui conflict preexistent, corespunde elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p., inculpatul înregistrând și o alcoolemie de 2,43 gr.%o, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei.

În conținutul constitutiv al infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p. nu sunt prevăzute cerințe esențiale privind distanța parcursă, prezența altor persoane sau vehicule, abilitățile făptuitorului, marcarea drumului cu benzi de circulație, astfel că aceste date ori împrejurări nu influențează existența infracțiunii.

De aceea, susținerea inculpatului conform căreia operațiunile/manevrele efectuate cu autoturismul nu reprezintă o activitate de conducere pe drumurile publice întrucât nu erau prezente alte persoane, vehicule ori semne de circulație, nu corespunde sensului reglementării legale, adăugând cerințe neprevăzute de lege în conținutul constitutiv al infracțiunii, ceea ce este de natură a încălca principiul legalității incriminării, prev de art. 1 Cod penal: legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni.

Examinând materialul probator se observă că, în realitate, în circumstanțele desfășurării activității de conducere a autoturismului de către inculpat, era prezent autoturismul avariat de el, persoanele pe care el a intenționat să le lovească, astfel că și în interpretarea sa subiectivă ar fi întrunite cerințele constitutive ale infracțiunii, el desfășurând în concret acțiunea de a se deplasa cu mașina din punctul în care s-a urcat la volan până în punctul unde s-a aflat autoturismul avariat și, apoi, până în punctul în care se aflau persoanele pe care a intenționat să le lovească.

Astfel, activitatea persoanei de a se așeza la volanul unui autoturism, efectuând mai multe manevre în cadrul cărora a lovit un autoturism și o persoană, pe o stradă ce constituie drum public intr-o localitate rurală, corespunde activității de a conduce un autoturism pe drumurile publice.

Astfel, în data de 15.12.2021, în jurul orei 23:30, inculpatul a condus autoturismul marca ... cu nr. de înmatriculare ....., pe drumurile publice, respectiv str. ....din comuna ..... județul .....

În procesul verbal de recoltare a mostrelor biologice au fost menționate felul băuturii alcoolice și intervalul de consum pe baza propriilor declarații ale persoanei testate, respectiv ale inculpatului, acesta declarând că a consumat 0,5 – 1 litru vin în intervalul orar 17:30 – 23:00 și a consumat alimente.

Această declarație extrajudiciară a fost efectuată la scurt timp după consumul alcoolului, respectiv în cadrul procedurii de recoltare a mostrelor biologice din data de 16.12.2021, orele 06:10 – 07:10, iar consumul alcoolului și fapta de a conduce autoturismul sub influența alcoolului s-au derulat în ziua precedentă, de 15.12.2021, în intervalul 17:30 – 23:00.

Din bonul alcooltest marca „.......” se retine că, la ora 06:10, inculpatul a avut o alcoolemie de 0,39 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Potrivit rezultatelor Buletinului de analiză toxicologică nr. .../08.04.2022 emis de către I.M.L...... la ora 06:10 (recoltarea primei mostre de sânge) alcoolemia era de 1,03 ‰, iar la ora 07:10 (recoltarea celei de-a doua probe) alcoolemia era de 0,82‰. (fila 36 d.u.p.).

Criticile formulate împotriva acestui mijloc de probă sunt lipsite de suport probator și reprezintă aprecieri subiective ale inculpatului, ce nu au corespondent legal, având în vedere respectarea prevederilor art. 178 C.p.p. privind conținutul raportului de expertiză.

Au fost efectuate două rapoarte de expertiză medico-legală pentru a stabili în mod distinct alcoolemia în funcție de declarația de consum a inculpatului din procesul-verbal de recoltare (imediat dupa comiterea faptei) și în funcție de declarația de consum conform declarației inculpatului din cursul urmăririi penale.

Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală nr. ...../2022 s-a menționat că alcoolul provenit din consumul declarat de inculpat și menționat în procsul-verbal de recoltare, s-ar fi metabolizat și eliminat total până la data și ora recoltării probelor biologice, ceea ce înseamnă că alcoolemiile stabilite la analiză provin dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare, nerecunoscut de către inculpat.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. ..../2022 s-au specificat următoarele: alcoolul provenit din consumul menționat în declarația de inculpat (în care menționează că a consumat trei pahare cu vin a câte 200 ml., fără a mânca, iar ulterior, după 40 de minute a mai consumat 1,5 litri vin și a mâncat), s-ar fi metabolizat și eliminat total până la data și ora recoltării probelor biologice, ceea ce înseamnă că alcoolemiile stabilite la analiză provin dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare, nerecunoscut de către inculpat.

În ambele rapoarte de expertiză, care au analizat variantele de consum indicate succesiv si diferit de inculpat pe parcursul declarațiilor, a fost identificată astfel o alcoolemie consecventă: 2,43 gr.%o la ora 23:30, în data de 15.12.2021.

În raport de succesiunea și conținutul acestor mijloace de probă, apărările formulate de inculpat, conform cărora nu a consumat alcool înainte de manevrarea autoturismului pe strada din comuna ...... județul ...... ci după această acțiune, nu sunt apte a determina exonerarea de răspundere penală, întrucât, prin rapoartele de expertiză medico-legală au fost analizate ambele variante de consum(diferite in continut) indicate în mod succesiv de către inculpat prin procesul-verbal de recoltare și, ulterior, prin declarația de inculpat.

Referitor la stabilirea îmbibaţiei alcoolice, în practică se are în vedere, de cele mai multe ori, valoarea rezultată ca urmare a prelevării primei mostre biologice, atât timp cât recoltarea are loc la un moment apropiat de cel al consumării faptei, iar în situaţia în care valoarea rezultată la prima probă recoltată este foarte apropiată de limita legală, se are în vedere valoarea ce rezultă din concluziile expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

În cadrul expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei, estimarea concentraţiei posibile de alcool în sânge are drept temei declaraţia de consum a conducătorului autoturismului.

Calculul efectuat se întemeiază în parte pe consumul de băuturi şi alimente declarat de conducătorul auto, ce poate fi invalidat dacă nu concordă cu estimarea ştiinţifică.

Cauza penală privind cercetarea penală a inculpatului pentru infracțiunea prev de art. 336 alin. 1 C.p. a fost disjunsă din dosarul penal nr. ...... al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, măsura disjungerii fiind dispusă prin rechizitoriul din 25.02.2022.

În această primă cauză penală, inculpatul a fost cercetat pentru infracțiunile de: tentativă la omor calificat prev de art. 32, 188, 189 alin. 1 lit. f C.p., tulburarea ordinii și liniștii publice prev de art. 371 C.p., iar prin rechizitoriul din dosarul penal nr. ..... s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar penal având ca obiect săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prev de art. 336 alin. 1 C.p.

Ansamblul probator care a stat la baza acuzației penale privind infracțiunea prev de art. 336 alin. 1 C.p. provine atât din primul dosar penal nr. ......., ce reprezintă baza factulă pe care se întemeiază acuzația penală, dar și din prezentul dosar penal disjuns și apoi dezvoltat procesual.

De aceea, apărarea inculpatului privind lipsa urmăririi penale în cauză, este nefondată, întrucât urmărirea penală a început prin ordonanța din 14.04.2022, prin ordonanța din 09.06.2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru infracțiunea prev de art. 336 alin. 1 C.p., confirmată prin ordonanța procurorului, după care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța din 14.06.2024.

Inculpatul nu a formulat cereri și excepții în cursul fazei camerei preliminare, ceea ce denotă asentimentul în privința legalității administrării probelor, efectuării actelor de urmărire penală, legalității sesizării instanței, astfel că, în cursul judecății este inadmisibilă reluarea problemelor de drept care au format obiectul camerei preliminare, cât timp nu s-a dispus conform art. 3861 C.p.p. reluarea procedurii de cameră preliminară.

Relevante pentru stabilirea sincerității inculpatului sub aspectul momentului consumării alcoolului sunt declarațiile de suspect și inculpat date atât în cauza penală inițială, nr. ...... a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și cele date în prezenta cauza penală ulterior disjunsă din cea initiala, privind săvârșirea infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p.

Astfel, în dosarul penal nr. ....., în declarațiile de suspect și inculpat s-au descris evenimentele petrecute în data de 15.12.2021 și inculpatul a menționat consumul a trei pahare a câte 200 ml. de vin și ulterior a încă 1,5 litri vin, înainte de derularea conflictului în cadrul căruia s-a urcat la volanul mașinii personale, s-a deplasat pe mijlocul drumului, a efectuat un viraj și a lovit prin mai multe manevre înainte-înapoi un alt autoturism, după care a încercat să lovească pe frații .....

Prin declarațiile de inculpat din dosarul nr. .... au fost menținute integral declarațiile de suspect.

În concluzie, în aceste prime declarații nu există nici o mențiune privind consumul alcoolului după manevrele efectuate cu autoturismul pe strada din comuna ......, județul .....

Ulterior, prin declarațiile de suspect și inculpat din cursul urmăririi penale în prezenta cauză penală, inculpatul nu a dorit să dea declarații (filele 127 si 130).

Prin declarația din cursul cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul a menționat și un consum de alcool ulterior manevrelor pe drumul public efecuate cu autoturismul, adică ulterior conducerii autoturismului pe drumurile publice.

Nu există o explicație obiectivă și rațională pentru a justifica menționarea consumului alcoolului după evenimentul rutier pentru prima dată doar în cursul judecății, adică după un interval de 4 ani de la data săvârșirii faptei, de aceea declaratia astfel formulata are un caracter subiectiv, fiind formulata pro causa.

Consumul alcoolului după un eveniment rutier în care a fost implicat inculpatul este prohibit de lege, respectiv prin dispozițiile art.78 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002: „conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere, precum şi examinatorului autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile acestuia, implicaţi într-un accident de circulaţie, le este interzis consumul de alcool sau de substanţe psihoactive după producerea evenimentului şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

În situaţia în care nu sunt respectate dispoziţiile alin. (1), se consideră că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului".

Inculpatul nu poate invoca încălcarea prevederilor legale care interzic consumul alcoolului după un eveniment rutier în care a fost implicat autoturismul, pentru a obține valorificarea dreptului procesual constând în consolidarea prezumției de nevinovăție ca urmare a imposibilității stabilirii consumului de alcool.

Art.78 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 a fost supus controlului de constitutionalitate inclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţia României, care consacră prezumţia de nevinovăţie şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, exceptiile fiind respinse însă de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 417/2010, nr. 372/2012 şi nr. 559/2021.

Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002 sunt redactate cu suficientă precizie, claritate, permiţând destinatarilor legii să îşi conformeze conduita şi să înţeleagă consecinţele ce decurg din nerespectarea normelor prescrise, fiind conforme cu garanţiile dreptului la un proces echitabil.

Curtea Constituţională a apreciat că prezumţia legală prevăzută de art. 78 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, răspunde criteriilor constituţionale de previzibilitate, principiului legalităţii incriminării şi nu înlătură prezumţia de nevinovăţie.

Astfel, în considerentele Deciziei nr. 417 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 25 mai 2010, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea Constituţională a constatat că "instituirea unei astfel de prezumţii se întemeiază pe importanţa şi semnificaţia obligaţiei stabilite în art. 78 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică orice consum de alcool sau substanţe cu efecte similare după producerea unui accident de circulaţie, în vederea stabilirii în condiţii de maximă operativitate şi cu exactitate a condiţiilor producerii accidentului, respectiv a stării conducătorului auto la acel moment.

Norma criticată este menită practic să sancţioneze o conduită contrară dispoziţiilor legale, în considerarea scopului ordonanţei, respectiv asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private.

Referindu-se la regimul probelor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Cauza Salabiaku împotriva Franţei, 1988, că prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, de vreme ce în orice sistem de drept sunt operate prezumţii de drept sau de fapt, iar Convenţia nu le interzice în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite şi nu încalcă drepturile apărării.

În cauză, conducătorul auto este avertizat cu privire la consecinţele faptei interzise de legiuitor, acesta trebuind să cunoască dispoziţiile legale care interzic consumul de alcool, substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea accidentului rutier şi până la testarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice, precum şi prezumţia care operează în cazul nerespectării acestora.

Absenţa unei astfel de interdicţii ar determina, de altfel, dificultăţi în stabilirea cu exactitate a stării conducătorului auto la momentul producerii accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator şi, în esenţă, al respectării principiului aflării adevărului".

Raportat la cele arătate, rezultă că, în situaţia în care sunt incidente în cauză, dispoziţiile art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 vor produce toate efectele derivate din aplicarea lor, inclusiv reţinerea infracţiunii prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. în cazul în care şi celelalte condiţii prevăzute de lege sunt întrunite pentru existenţa acestei fapte.

În drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 15.12.2021 a condus un autoturism pe drumurile publice din comuna ....... județ ....... având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 2,43 g‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., în forma în vigoare la data faptei, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Prin Decizia nr. 732 din 16.12.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţioală.

Instanţa de contencios constituţional a arătat: "(...) cerinţa ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor".

În baza acestei decizii, prevederile art. 336 alin. 1 C.p. au fost modificate în scopul punerii în concordanță cu decizia Curții Constituționale, astfel că, în prezent, valoarea alcoolemiei trebuie raportată la momentul consumării infracțiunii, care este acela al identificării în trafic a conducătorului de către organele de poliție (în cazul infracțiunilor flagrante) ori a încetării acțiunii de a conduce a autoturismului de către inculpat.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p. constă în acțiunea de a conduce un vehicul, iar atașate elementului material au fost reglementate mai multe cerințe care întregesc conținutul constitutiv: pe drumul public, un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l. alcool pur în sânge.

Circumstanţele factuale şi mijloacele de probă, analizate coroborat, permit formularea unei concluzii determinante în sensul anterior enunţat, neexistând un dubiu referitor la calificarea faptei drept infracţiune.

Probatoriul administrat în cauză permite determinarea, în mod cert, a faptului că inculpatul a avut o îmbibaţie alcoolică peste limita de 0,80 g‰ la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice (moment ce se identifică cu cel al săvârşirii faptei), limită de la care fapta de a conduce vehicule pe drumurile publice se sancţionează penal.

Infracțiunea se consumă în momentul în care s-a realizat acțiunea ce constituie verbum regens, respectiv în momentul conducerii pe drumul public de către o persoană având alcoolemia prevăzută de norma de incriminare, iar în acel moment se produce urmarea imediată.

Urmarea imediată a infracțiunii prev de art. 336 alin. 1 C.p. constă în producerea unei stări de pericol pentru siguranța traficului rutier, infracțiunea fiind de pericol abstract.

Nu este necesar, pentru existența infracțiunii, crearea unei stări concrete, efective de pericol pentru valoarea socială ocrotită, starea de pericol abstract rezultând din însuși faptul consumării infracțiunii, dar, în prezenta cauză, urmarea imediată a dobândit o formă concretă prin transformarea vehiculului în instrument de avariere intenționată a altui vehicul și de lovire tot cu intenție a altor persoane.

Chiar prin motivele de apel inculpatul a sustinut ca a folosit autoturismul in scopul lovirii unui alt autoturism.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

În cadrul analizei privind sancţiunea aplicată, Curtea subliniază că pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii şi să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.

Pedeapsa amenzii solicitate de inculpat este insuficienta pentru indeplinirea scopului preventiv si functiei punitive, dar este si disproportionata in raport de gravitatea faptei in circumstantele concrete de producere si de persoana inculpatului si conduita sa procesuala.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi se realizează prin funcţia de constrângere a pedepsei (care implică o privaţiune de drepturi la adresa inculpatului), funcţie de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar şi prin funcţie de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecţi de drept penal să evite săvârşirea de noi infracţiuni, datorită consecinţelor la care se expun.

Or, pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Prin urmare, este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanţei de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei şi periculozitatea infractorului, precum şi durata şi modalitatea de executare a sancţiunii, pe de altă parte.

Cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei stabilite de prima instanţă pentru fapta supusă judecăţii răspund funcției disuasive, scopului preventiv şi educativ urmărit de legiuitor, având în vedere modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta şi consecinţele care s-ar fi putut produce, precum şi faptul că inculpatul are antecedente penale.

Infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită la data de 15.12.2021, înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnările aplicate prin sentința penală nr. 656/2017 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 20.03.2017, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la două pedepse de câte 1 an închisoare, contopite în pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni, cu aplic. art. 91 C.p. privind suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 2 ani; pedeapsa se consideră executată la 19.03.2019, prin împlinirea termenului de supraveghere, dată de la care a început să curgă termenul reabilitării de drept de 3 ani, care nu s-a împlinit până la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății.

Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiuni intenționate, fiind astfel incidentă cauza de majorare a limitelor de pedeapsă cu jumătate, conform art. 43 alin. 5 C.p.

Argumentele expuse determină respingerea apelului și obligarea inculpatului, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de apelantul-inculpat ............ (fiul lui ..... şi ....., născut la data de ....... în oraş ....., jud. ..... posesor al CI seria ..... nr. ......, CNP ...... cu domiciliul în oraș ..., str. ....... nr. ...... judeţ .....) împotriva sentinței penale nr. 3027 din data de 12 decembrie 2025, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ......, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea deciziei la dispoziția părților şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 26 martie 2026.