Curtea de Apel CRAIOVA · .........

Decizie nr. 334 din 12.03.2026

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: .........
Obiect: Detinerea de droguri pentru consum propriu. Art.4 din legea 143/2000
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Activitatea de consum a drogurilor nu este incriminată şi pedepsită de legea penală, însă deţinerea de droguri de risc ori mare risc, anterioară şi diferită de activitatea propriu zisă a consumului, are caracter penal, antrenând răspunderea penală a persoanei care deţine astfel de substanţe.

Pentru întrunirea elementelor de tipicitate a faptei prevăzute de art.4, al.l din Legea nr. 143/2000 legea nu prevede condiţii privind o durată a acţiunii de deţinere ori cu privire la o anumită calitate a subiectului activ.

Astfel, acţiunea de deţinere de droguri de risc ori mare risc în vederea consumului propriu are caracter penal indiferent de durata pe care se întinde, fiind fără relevanţă împrejurarea că persoana care consumă substanţa psihoactivă face acest lucru pentru prima dată ori este într-o relaţie de dependenţă faţă de aceasta.

Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial ...... împotriva sentinței nr. 286 din data de 07.08.2025 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ........., privind pe inculpatul ..........

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p. părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2025, susţinerile părţilor fiind reţinute şi consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, prin care s-a dispus stabilirea unui termen pentru deliberare, redactarea şi pronunţarea hotărârii la data de 29 ianuarie 2026, 24 februarie 2026, apoi pentru data de 12 martie 2026, când:

CURTEA

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 286 din data de 07.08.2025 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ......, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. cu referire la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p. a fost achitat inculpatul ......, sub aspectul săvârşirii infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit. b teza I C.p.p., a fost achitat inculpatul ......, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art. 336 alin. 2 Cp.

În baza art. 197 alin. 1 C.p.p., CD-ul ce conţine declaraţia inculpatului ......... constituie mijloc materiale de probă, dispunându-se a fi arhivat cu dosarul cauzei.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr. ........ din data de 21.06.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial ........, a fost trimis în judecată inculpatul ....., pentru săvârşirea, în concurs, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art.336 alin. 2 Cp. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp., fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, dosarul penal nr. ......

În actul de sesizare s-au reţinut, în esenţă, următoarele:

În data de 27.06.2023, ora 23.45, inculpatul ..... a condus autoturismul marca ....... cu numărul de înmatriculare ....... pe str. ........, din mun. ........, jud. ......., sub influența substanțelor psihoactive.

În data de 27.06.2023, în intervalul orar 03.00 - 04.00, inculpatul a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, o țigaretă care conținea Cannabis.

Conform buletinului de analiză toxicologică nr......11.08.2023 întocmit de I.N.M.L. ......, urina recoltată de la inculpatul ...... a fost pozitivă la canabinoizi, în urină fiind identificat și metabolitul THC-COOH.

Situaţia de fapt mai sus menţionată a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarație de inculpat ...... din data de 21.06.2024, raport de evaluare Centrul de Prevenire, Evaluarea și Consiliere Antidrog ..... nr. ....... din 18.03.2024, plan individualizat de asistență nr. ....... din 18.03.2024, copie buletin de analize medicale, acord de asistență medicală, psihologică și socială, declarație de suspect ...... din data de 16.02.2024, copie cazier judiciar ........, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 28.06.2023 întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Secției .......de Poliție ........., rezultat DrugTest, copie carte de identitate, permis de conducere ...... și certificat de înmatriculare, copie dovadă fără drept de ciruculație, copie raport de reținere permis de conducere, copie permis de conducere .........și copie dovadă reținere permis, copie raport de reținere permis de conducere, proces-verbal consemnare acord prelevare probe biologice, cerere de analiză, proces verbal de recoltare mostre biologice, examen clinic, procese-verbale depozitare trusă standard seria ........ buletin de analiză toxicologică nr. ...... din data de 11.08.20223 ........../2023 Institutul Național de Medicină Legală „.......”, copie factură fiscală seria ........ nr. ..........

Institutul Național de Medicină Legală „........”,

În faza camerei preliminare, prin încheierea din 10.09.2024, definitivă prin necontestare, în baza art. 346 alin. 1 C.p.p. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Întrucât inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea expusă în rechizitoriu, s-a dispus începerea cercetării judecătoreşti, conform procedurii de drept comun.

Având în vedere că dosarul a fost preluat într-o nouă componenţă a completului de judecată, iar în cauză a fost efectuată cercetare judecătorească, la termenul din 07.05.2025 a fost reaudiat inculpatul.

De asemenea, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanţiere, constând în legitimaţie de student, încheiere ORC şi certificat de înregistrare (filele 35-37 d.i.).

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi judecată, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În fapt, la data de 27.06.2023, ora 23.45, inculpatul ...... a fost oprit în trafic de un echipaj de poliţie, pe str. ........, din mun. ........, jud. ........, în timp ce conducea autoturismul marca ......, cu numărul de înmatriculare .......

Având în vedere că inculpatul a fost testat cu aparatul Drager Drugtest, iar rezultatul a fost pozitiv la THC-5, acesta a fost condus la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice.

Astfel, conform procesului-verbal de recoltare mostre biologice din 28.06.2023, de la inculpatul ........ au fost recoltate: o probă de sânge, în data de 28.06.2023, la ora 00.40 și o probă de urină, în data de 28.06.2023 la ora 00.45.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale, pentru a se stabili dacă, în data de 27.06.2023, ora 23.45, inculpatul ...... a condus autoturismul sub influența substanțelor psihoactive.

Astfel, conform buletinului de analiză toxicologică nr......./11.08.2023 întocmit de I.N.M.L. ........., urina recoltată de la inculpatul ...... a fost pozitivă la canabinoizi, în urină fiind identificat și metabolitul THC-COOH.

Fiind audiat în cursul urmării penale, inculpatul ........ a declarat, în esenţă, că a fost oprit în trafic în data de 27.06.2023, ora 23.45, de organele de poliţie şi este de acord cu rezultatul analizei toxicologice, însă nu s-a aflat sub influenţa substanţelor psihoactive.

A precizat că, în dimineața zilei de 27.06.2023, în jurul orelor 03:00-04:00, a consumat dintr-o țigaretă care conținea Cannabis, fiind abordat de niște persoane, care în schimbul sumei de 20 de lei, i-au dat să fumeze din acea țigaretă, pe care le-a și restituit-o ulterior.

A susţinut că nu mai consumase Cannabis sau altfel de drog anterior și nici nu a mai consumat ulterior.

Cu ocazia audierii în cursul judecăţii, inculpatul şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale, relatând aceeaşi situaţie de fapt.

A precizat, şi în faţa instanţei, că ţigara ce conţinea canabis, din care a fumat, a rămas la persoanele cărora le-a plătit cei 20 de lei pentru a trage câteva fumuri.

Examinând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reţinut că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p., cu referire la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p., pentru ambele infracţiuni ce fac obiectul judecăţii.

Astfel, cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, aceasta constă în ,,cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept”

Infracţiunea în discuţie prezintă element material alternativ, reprezentat de cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fără drept, nefiind astfel suficient ca subiectul activ al infracţiunii să fie consumator de droguri, atâta timp cât una dintre acţiunile prevăzute de lege nu a fost dovedită.

În cauză, tribunalul a reţinut că nu a fost dovedită varianta deţinerii în vederea consumului propriu, în această modalitate fiind necesar ca inculpatul să fi deţinut (stăpânit) drogul o minimă perioadă de timp, deținerea neputând fi instantanee.

Instanţa a precizat că nu contestă faptul că, pentru a se aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deținerii de droguri pentru consum propriu nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se află încă în detenția cantității de drog, fiind suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de drog a cărei destinație era consumul propriu, iar faptul consumării între timp a acestei cantități de drog constituie o probă suplimentară că aceasta a fost destinația (în acest sens decizia nr. 2332/09.06.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație şi Justiției, Secția penală).

Însă, în cauză, tribunalul a reţinut un dubiu cu privire la existenţa acțiunii de deținere efectivă, ce nu poate echivala cu o simplă ingestie a unei substanțe, ci reprezintă o stare de stăpânire ce trebuie constatată nemijlocit prin mijloacele de probă administrate.

Or, în speţă, asupra inculpatului nu au fost identificate droguri, iar din declaraţiile sale rezultă că acesta a tras câteva fumuri dintr-o singură țigară de canabis, în dimineaţa zilei în care a fost surprins în trafic, în jurul orelor 3,00, declaraţie ce se coroborează cu Buletinul de analiză toxicologică nr........./11.08.2023 întocmit de I.N.M.L. ........, raportat la substanţele identificate în probele de urină (THC -COOH).

Cum acţiunea de consum de droguri nu este incriminată, tribunalul a reţinut că simpla prezenţa în probele biologice a substanţelor menţionate nu poate constitui un element cert în dovedirea acţiunii de deţinere a drogurilor în vederea consumului propriu.

O interpretare contrară ar presupune ca persoanele consumatoare testate pozitiv la o simplă analiză medicală la spital pentru astfel de substanţe să fie condamnate pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în varianta deţinerii de droguri pentru consum propriu cât timp orice consum implică o deţinere.

Astfel, reţinând un dubiu cu privire la tipicitatea obiectivă a infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, prima instanţă a acordat eficienţă temeiului de achitare prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I-a Cod procedură penală.

Cu privire la infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. 2 C.p., elementul material a fost reprezentat de acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de catre o persoană care se află sub influenţa substantelor psihoactive.

Prin decizia nr. 25/2025 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit: „În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei”.

În cauză, conform Buletinului de analiză toxicologică nr......../11.08.2023 întocmit de I.N.M.L. ........., rezultatul analizei probei de sânge a fost negativ la canabinoizi, iar în proba de urină a fost identificat doar un metabolit inactiv -THC -COOH.

Tribunalul a reţinut, potrivit literaturii de specialitate, că THC – COOH este un metabolit inactiv (fără efecte psihoactive) generat prin metabolizarea THC -ului (componentă psihoactivă principală a cannabisului ce poate afecta capacitatea de a conduce autovehicule prin modificarea performanţelor cognitive şi psihomotorii).

După asimilarea substantei prin sânge, THC pătrunde rapid în ţesuturile bogate în adipocite şi în ţesuturile foarte vascularizate, inclusiv creier şi muşchi, rezultând o scădere relativ rapidă a concentraţiei plasmatice.

Această distributie tisulară este urmată de redistribuirea lentă a substantelor din depozite înapoi în fluxul sanguin.

Metabolizarea THC-ului are loc îndeosebi la nivel hepatic.

Principalul metabolit activ al THC-ului este THC -OH (cu efecte psihoactive ce pot afecta capacitatea de a conduce autovehicule), din care ulterior, prin oxidare catalizată cu enzime citocrom 450 dependente generează un metabolit inactiv reprezentat de THC -COOH.

Astfel, la momentul recoltării probelor biologice de la inculpatul ........, principalul compus psihoactiv al cannabisului (THC) nu mai era prezent în sângele inculpatului, fiind astfel aplicabilă ultima teza din paragraful 153 al Deciziei nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - „Pe timpul cât substanţa activă şi metaboliţii săi nu se mai află în sânge, dar substanţa încă se mai află în corpul acelei persoane prin metaboliţi activi şi/sau inactivi în diferite căi de eliminare (urină, fir de păr), se apreciază într-un consens ştiinţific şi medico-legal că persoana respectivă nu se mai afla în starea de a fi sub influenţa substanţelor psihoactive şi medico-legal, întrucât în creier, unde se exercită efectele psihoactive, nu se mai află substanţa”.

În consecinţă, fată de rezultatele Buletinului de analiză toxicologică nr......../11.08.2023 întocmit de I.N.M.L. ........., precum şi ca urmare a deciziei nr. 25/2025 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite, din punct de vedere al laturii obiective, condiţiile prevăzute de art. 336 alin. 2 Cp., inculpatul ...... neaflându-se sub influenţa unor substante psihoactive în momentul conducerii autovehiculului, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial ......., criticând hotărârea instanţei de fond sub aspectul temeiniciei, întrucât, în mod neoportun a dispus achitarea inculpatului ........sub aspectul săvârşirii infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fară drept, pentru consum propriu, prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, parchetul a apreciat că probatoriul administrat în cauză interpretat în mod coroborat confirmă săvârşirea de către inculpatul .......... a infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000.

Astfel, s-a apreciat că inculpatul a avut un consum important de cannabis, fapt relevat de analiza toxicologică, motiv pentru care nu este credibilă precizarea sa, cum că nu ar fi fost în posesia unei ţigarete, ci aceasta ar fi fost ţinută în mână de altă persoană.

Reaudiat fiind de către instanţă, la termenul din 14.11.2024, inculpatul ........ a menţionat că în data de 27.06.2023, în intervalul 3 - 4 dimineaţa se întorcea de la o petrecere, mergea către staţia de taxi şi a fost abordat de către un grup de persoane necunoscute dacă vrea o ţigară.

A tras de la acele persoane dintr-o ţigară 2 - 3 fumuri şi le-a oferit 10 - 20 lei.

Cu ocazia audierii, în faţa instanţei, inculpatul a precizat o variantă diferită faţă de cea din declaraţia dată la procuror, cu privire la faptul că a ţinut ţigara în mână sau i-au ţinut-o persoanele de la care a achiziţionat-o, menţionând că nu mai ţine minte exact, însă probabil că i-au dat-o şi lui în mână să tragă din ea.

Totodată acesta a precizat că ţigara respectivă era o ţigară artizanală deosebită de ţigara obişnuită şi ştia că acesta conţinea cannabis pentru că persoanele respective i-au spus.

De asemenea, în contextul în care a consumat alcool a arătat că e posibil să-i fi fost afectată starea la momentul respectiv.

A mai arătat inculpatul cu ocazia audierii sale că a mai consumat cannabis cu o lună, două înainte de acest episod, a fumat doar câteva fumuri de la alţi cunoscuţi, niciodată o ţigară de cannabis.

Cu privire la acest ultim aspect, atunci când a fost audiat de către procuror, inculpatul ......... a învederat că nu mai consumase anterior cannabis sau vreun alt drog.

La audierea ulterioară, în faţa instanţei, la data de 07.05.2025, inculpatul şi-a menţinut în esenţa declaraţiile fără a mai preciza dacă a ţinut ţigara în mână sau i-a fost ţinută de altă persoană.

Parchetul a apreciat ca fiind greu de crezut că inculpatul ........ a achiziţionat o ţigară de la o altă persoană şi acea persoană îi ţinea ţigara, aceasta fiind o precizare suplimentară la audierea sa în cursul urmăririi penale, deoarece în mod normal când se fumează o ţigară se ţine în mână de către cel care o fumează.

Mai mult, cu ocazia ultimei audieri, a încercat să acrediteze ideea că a cumpărat doar „fumuri”.

Cu toate acestea, în cadrul audierii din data de 14.11.2024, în faţa instanţei, inculpatul a admis, că „probabil că mi-au dat-o şi mie în mână să trag din ţigara respectivă”.

Astfel, cum se poate observa din declaraţiile inculpatului .........., acesta confirmă că a consumat cannabis, însă singurul aspect esenţial oscilant îl reprezintă faptul că acesta a ţinut sau nu ţigara de cannabis în mână.

S-a apreciat de către parchet că declaraţia sub acest aspect, în sensul că alte persoane i-ar fi ţinut ţigara, este una nesinceră, chiar inculpatul precizând ulterior în faţa instanţei contrariul celor susţinute iniţial.

Contrar opiniei instanţei, parchetul a arătat că, deşi fapta nu a fost descoperită în timp ce persoana se afla încă în detenţia cantităţii de drog, deci anterior consumării, este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia (de fapt detenţia) unei cantităţi de drog a cărei destinaţie era consumul propriu, iar faptul consumării între timp a acestei cantităţi de drog constituie o probă suplimentară că aceasta a fost destinaţia, aspect dovedit în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză.

Instanţa de fond a reţinut că asupra inculpatului ....... nu au fost identificate droguri şi că din declaraţiile sale rezultă că acesta a tras câteva fumuri dintr-o singură ţigară de cannabis, în dimineaţa zilei în care a fost suprins în trafic, în jurul orelor 3,00, declaraţie ce se coroborează cu buletinul de analiză toxicologică nr. ......./11.08.2023 întocmit de I.N.M.L. ..........., raportat la substanţele identificate în probele de urină THC -COOH).

De asemenea, instanţa a arătat că acţiunea de consum de droguri nu este incriminată, reţinând că simpla prezenţa în probele biologice a substanţelor menţionate nu poate constitui un element cert în dovedirea acţiunii de deţinere a drogurilor în vederea consumului proprii.

Mai mult, în doctrină s-a reţinut în mod constant că diferenţa între consum şi deţinere este insesizabilă, iar varianta de consum în absenţa deţinerii este pur teoretică, întrucât nu poţi consuma fară a deţine.

Mai mult, chiar inculpatul a recunoscut că a consumat dintr-o ţigară de cannabis, pe care s-a apreciat că nu putea să o fumeze, în lipsa deţinerii acesteia, indiferent de durata acestei deţineri, însă este cert că aceasta a fost deţinută în data de 27.06.2023 intervalul 03.00 - 04.00, aspect confirmat de către acesta.

Cât timp în organismul inculpatului ....... au fost determinate substanţe psihoactive este evident că acele substanţe trebuie să fi ajuns în organismul său, fie voluntar, fie involuntar, însă inculpatul a confirmat că acestea au ajuns în mod voluntar în corpul său.

Raportat la modul concret de comitere al infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 ar însemna ca în toate situaţiile în care deşi probe ştiinţifiice confirmă prezenta substanţelor psihoactive în corpul persoanelor, însă acestea nu se mai găsesc asupra acestora la momentul depistării, să se aprecieze că nu a existat o deţinere efectivă.

Raportat la calitatea subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 4 din legea 143/2000, acela de consumator simplu sau dependent, rezultă că ingerarea drogului de către o persoana are la baza manifestarea sa de voinţa în deplină cunoştinţa de cauză, consimţământul sau neviciat.

Astfel, din materialitatea activităţii de ingerare sau consum a drogului, rezultă faptul că activitatea consumului este precedată de cea a deţinerii, chiar si pentru o perioadă foarte scurtă de timp, deţinerea fiind indispensabilă consumului voluntar fără drept.

S-a apreciat astfel că operează o prezumţie simplă, bazată pe materialitatea activităţii obiective, în sensul că persoana a consumat drogul anterior deţinut în mod voluntar, chiar şi pentru o perioada foarte scurtă de timp.

Mai mult, prezumţiile pot constitui probe, iar prezenţa drogurilor în organism prezumă nu doar faptul consumului, ci şi faptul concomitent sau anterior consumului, adică faptul juridic al deţinerii drogurilor.

Deţinerea de droguri constă în posesia, stăpânirea, păstrarea sau dispunerea de astfel de substanţe, astfel că simplul fapt al consumării presupune o posesie, o stăpânire, o dispunere de astfel de substanţe, iar legea nu impune o anumită durată a deţinerii, nefiind necesar ca aceasta să se prelungească în timp.

Este suficient sa se dovedească împrejurarea conform căreia, la un moment dat, inculpatul ........ a deţinut droguri pentru consum, adică a posedat, a avut droguri, indiferent de întinderea momentului deţinerii, infracţiunea subzistând chiar si daca deţinerea a avut o durata foarte redusa, întrucât persoana a consumat imediat drogul.

Consumul drogurilor constituie dovada evidentă a faptului material al deţinerii, întrucât anterior consumului persoana a avut la dispoziţie drogul, a avut în stăpânire drogul, destinat pentru consum propriu.

Probele administrate însă confirmă un consum voluntar de cannabis, cât si deţinerea acestuia anterior consumului.

Totodată prin Decizia 2332 din 9 iunie 2011 a ICCJ - Secţia penală - s-a reţinut că: (...) pentru reţinerea infracţiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu se impune condiţia ca deţinerea de droguri, fără drept, să se prelungească în timp.

Pentru reţinerea infracţiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în momentul în care inculpatul deţinea drogul, fără drept - deci anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu să se probeze că inculpatul a deţinut drogul, fără drept, în vederea consumului propriu.

În caz contrar, reţinerea infracţiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000 ar fi posibilă numai în ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voinţei legiuitorului.

Astfel, s-a reţinut că pentru a se aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 din Legea 143/2000, în modalitatea deţinerii de droguri pentru consum propriu nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se află încă în detenţia cantităţii de drog, deci anterior consumării, ci este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantităţi de drog a cărei destinaţie era consumul propriu, iar faptul consumării între timp a acestei cantităţi de drog constituie o probă suplimentară că aceasta a fost destinaţia.

O altă interpretare ar conduce la concluzia că fapta de deţinere de droguri pentru consum propriu ar putea fi considerată infracţiune doar dacă ar fi descoperită în flagrant, nerezultând din modul de redactare al art. 4 din lege că aceasta ar fi voinţa legiuitorului.

În prezenta cauză s-a făcut dovada că inculpatul ........ a consumat droguri, anterior depistării sale, deşi acesta a încercat să acrediteze ideea, cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, că nu a pus mâna pe ţigara de cannabis, ulterior admiţând, în faţa instanţei, că probabil a pus mâna pe acesta pentru a trage fumurile.

Astfel, parchetul a apreciat că, deşi consumul de droguri nu este prevăzut explicit printre modalităţile de comitere ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, de vreme ce o persoană este surprinsă sub influenţa stupefiantelor, deci imediat ulterior momentului consumului, se va reţine faţă de aceasta infracţiunea prevăzută la art. 4, întrucât nu este posibil consumul de droguri fără comiterea în prealabil a unuia dintre oricare alte acte materiale incriminate expres.

La acest argument se pot adăuga şi dispoziţiile art. 22 din lege, conform cărora „consumul de droguri este interzis”, precum şi prevederile art. 22-25, care conţin măsurile ce trebuie luate faţă de consumatori şi consumatorii dependenţi. (vezi TR.

DIMA, Consumul ilicit de droguri infracţiune nu contravenţie, în Revista de drept penal nr. 3/2002, p. 39-40/ V.

CIOCLEI, Consumul ilicit de droguri - probleme de ordin penal şi criminologie, seria Drept nr. 1/2003).

Faţă de faptul că drogurile sunt substanţe supuse controlului naţional astfel cum rezultă din art. 1 din lege, unele pot fi folosite şi în scop medical scop medical, fie ca analgezice foarte puternice, fie ca medicaţie necesară pentru tratarea anumitor afecţiuni neurologice sau psihiatrice, situaţie în care drogurile sunt prescrise de către medici.

Infracţiunea de la art. 4 nu poate fi săvârşită decât în ipoteza în care consumul de droguri se face „fără drept”.

Dacă o persoană necesită administrarea unei/unor substanţe aflate pe vreuna din listele din Tabelele I-III, respectiva substanţă îi poate fî prescrisă de medicul specialist, cu respectarea condiţiilor speciale aplicabile tipului de formular folosit.

Aşadar, pentru această ipoteză, elementului material al laturii obiective îi este ataşată o cerinţă esenţială, aceea ca substanţele să fie consumate fără drept, deci fară ca persoana să primească drogurile de la un medic specialist, care a eliberat o prescripţie medicală în acest sens.

Alături de substanţele ce pot fi consumate fără drept, întrucât nu a fost emisă o reţetă către consumator, infracţiunea priveşte consumul fară drept a oricăror substanţe psihoactive care nu ar putea fi prescrise, întrucât nu au dublă întrebuinţare - consum cu scop medical, respectiv consum recreativ.

Astfel, doar în ipoteza în care inculpatul ar fi consumat substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive ca urmare a unei prescripţii medicale, anterior depistării sale, nu ar fi putut fi reţinută infracţiunea de deţinere fară drept de droguri de mare risc pentru consum propriu.

Mai mult, parchetul a apreciat că, ignorându-se susţinerile inculpatului ......., care a admis că probabil i-a fost dată în mână ţigara pentru a trage fumurile din acesta, s-ar crea o situaţie defavorabilă inculpaţilor care deşi nu sunt depistaţi în timp ce deţin droguri, adoptă o atitudine sinceră şi de recunoaştere şi sunt condamnaţi pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000 pentru aceştia apreciindu-se că există probe în sensul dispoziţiilor art. 100 alin.2 C.p.p care conduc la convingerea că acuzaţia este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

Astfel, în cazul inculpatului ........., atât declaraţia acestuia, cât şi rezultatele din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică dovedesc acţiunea de deţinere a drogurilor în vederea consumului propriu.

Contrar opiniei instanţei, s-a apreciat că faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea 143/2000, şi declaraţiile oscilante ale inculpatului ......., care iniţial a precizat că nu a pus mâna pe ţigara de cannabis, ulterior admiţând că probabil a pus mâna pe acesta pentru a trage fumurile, buletinul de analiză toxicologică care a stabilit că acesta era pozitiv la canabionizi, respectiv THC-COOH, nu există niciun dubiu că, în data de 27.06.2023, în jurul orelor 03-04, anterior identificării acestuia de organele de urmărire penală şi recoltării de probe biologice, inculpatul nu ar fi deţinut o ţigară de cannabis, din care a şi consumat.

Concluzionând în sensul menţionat anterior, s-a arătat că deşi consumul de droguri nu este prevăzut explicit printre actele materiale ale infracţiunii prev. de art. 4 alin.l din Legea 143/2000, de vreme ce o persoană este surprinsă sub influenţa stupefiantelor, deci imediat ulterior momentului consumului, se reţine faţă de aceasta infracţiunea prevăzută la art. 4, întrucât nu este posibil consumul de droguri fără comiterea în prealabil a unuia dintre oricare alte acte materiale incriminate expres ( cumpărare/deţinere).

Faptul deţinerii (care nu trebuie confundat cu posesia), ca orice fapt juridic, se poate proba prin orice mijloc de probă legal administrat, cum este de exemplu buletinul de analiză toxicologică, probă ştiinţifică, coroborat cu declaraţiile inculpatului.

Pentru motivele expuse mai sus parchetul a apreciat că în ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că această faptă există, este prevăzută de legea penală, a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, este nejustificată şi îi este imputabilă acestuia.

Concluzionând, s-a precizat că probatoriul administrat în cauză a confirmat săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, faptă prev. de art. 4 alin.l din Legea 143/2000, iar instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpatului ......., în temeiul art. 16 alin.l lit. b teza I C.p.p.

Pentru motivele invocate, s-a solicitat ca în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit a C.p.p. să se dispună admiterea apelului declarat, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului ........., în limitele legale impuse de aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 1, 2 C.p.p, pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, iar ca modalitate de executare, să-i fie aplicate dispoziţiile art. 91 Cp, privind suspendarea executării sub supraveghere.

Verificând sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial ....... este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4, al. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri constituie infracţiune cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc sau mare risc, pentru consum propriu, fără drept.

Atunci când fapta priveşte droguri de risc se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Dacă acţiunile care constituie elementul material al laturii obiective privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Prin art.l. lit.h şi i din aceeaşi lege au fost definite noţiunile de consumator, respectiv consumator dependent.

Astfel, consumatorul este persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, in mod ilicit, prin înghiţire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism, iar consumatorul dependent este acel consumator care. ca urmare a administrării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinţe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale;

Prin rechizitoriul nr. ..... din data de 21.06.2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial ......., a fost trimis în judecată inculpatul .........., pentru săvârşirea, în concurs, conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art.336 alin. 2 Cp. și deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp., fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, dosarul penal nr. ..........

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în data de 27.06.2023, ora 23.45, inculpatul ...... a condus autoturismul marca .........., cu numărul de înmatriculare ....., pe str. ........, din mun. ........., jud. ........., sub influența substanțelor psihoactive, respectiv că în data de 27.06.2023, în intervalul orar 03.00 - 04.00, inculpatul a deținut fără drept, în vederea consumului propriu, o țigaretă care conținea Cannabis.

Referitor la infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art.336 alin. 2 Cod penal, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art.16, al.1, lit.b, teza I Cod procedură penală, reţinând, prin raportare şi la considerentele Deciziei nr.25/2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept, că substanţa depistată în urina recoltată de la inculpat nu a avut aptitudinea să afecteze capacitatea acestuia de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Soluţia de achitare a inculpatului ....... nu a fost apelată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial ......., criticând hotărârea instanţei de fond doar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.4, al.1 din Legea nr.143/2000.

Efectuând propria analiză a probatoriului administrat în cauză, Curtea constată întemeiat apelul declarat în cauză.

Apreciază instanţa de control judiciar că din coroborarea probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, rezultă atât existenţa faptei de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, imputate intimatului - inculpat, cât şi săvârşirea acesteia cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Potrivit art.103, al. 1 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Dând relevanţă acestui principiu.

Curtea constată că din concluziile expertizei toxicologice nr. ...../11.08.2023, efectuată în cauză de I.N.M.L. „.......", rezultă că în probele de urină recoltate de la inculpat la data de 28.06.2023 a fost identificat metabolitul inactiv THC COOH al canabisului – drog de risc, inclus în Anexa nr.III a Legii nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Concluziile astfel formulate se coroborează cu declaraţiile date de intimatul inculpat în faza de urmărire penală, la data de 16.02.2024 (declaraţie dată în calitate de suspect) în care acesta, în prezenţa apărătorului ales, a arătat că ,,în dimineaţa zilei de 27.06.2023, în jurul orelor 03.00 - 04.00, am consumat dintr-o ţigaretă care conţinea cannabis.

Am fost abordat de nişte persoane, care, în schimbul sumei de 20 lei mi-au dat să fumez din acea ţigaretă, pe care le-am si restituit-o ulterior.” În următoarea declaraţie dată în faza de urmărire penală, în calitate de inculpat, ,,,,,,, a arătat că ,,precizez că nu îmi amintesc dacă am primit o ţigaretă şi am tras din ea sau pur şi simplu mi s-a oferit să trag dintr-o ţigaretă, pe care nu am ţinut-o în mână”.

În cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia primei audieri, inculpatul şi-a menţinut declaraţia sub aspectul modalităţii în care a fost abordat de alte persoane, menţionând că ,,am tras de la acele persoane dintr-o ţigară 2-3 fumuri şi le-am oferit 10 - 20 lei, nu mai ştiu exact.”.

Fiind întrebat dacă a ţinut ţigara în mână ori i-a fost ţinută de persoanele care i-o oferiseră, inculpatul a arătată că ,, nu mai ţin minte exact, probabil mi-au dat-o şi mie în mână să trag din ţigara respectivă”.

Cu ocazia ultimei declaraţii dată la Tribunalul Dolj, în şedinţa publică din data de 07.05.2025, inculpatul a arătat că ,,îmi amintesc că am tras nişte fumuri dintr-o ţigară de canabis în aceeaşi zi, în jurul orelor 2 -3 dimineaţa, în zona ....... după ce m-am întors de la un chef.

Eu mergeam spre casă, spre o staţie de taxi, iar în faţa scării unui bloc se aflau mai multe persoane care m-au strigat şi m-au întrebat dacă vreau să-mi dea nişte fumuri pentru 20 lei.

Eu am plătit cei 20 lei şi am fumat din ţigara respectivă, iar ţigara a rămas la persoanele cărora le-am plătit”.

Instanţa reţine ca fiind cea mai relevantă declaraţie pentru stabilirea situaţiei de fapt cea dată în calitate de suspect, la data de 16.02.2024, cea mai apropiată de momentul săvârşirii faptei.

Reiese fără îndoială că inculpatul fumat dintr-o ţigară în care i se spusese că se află canabis, ţigară pe care a restituit-o după ce a fumat de câteva ori din ea.

Restituirea ţigaretei semnifică faptul că inculpatul a deţinut-o, în vederea consumării drogului de risc despre care avea cunoştinţă că se afla în ţigaretă.

Împrejurarea că în următoarele declaraţii inculpatul a arătat că nu-şi aminteşte exact dacă a ţinut el însuşi ţigara ori i-a fost ţinută de persoanele de la care o cumpărase este explicabilă prin trecerea timpului şi alterarea memoriei inculpatului ori prin intenţia acestuia de a nu răspunde penal cu privire la fapta imputată.

Prin urmare, Curtea constată dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, acţiunea care se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art.4, al.l şi 2 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deţinerii, apreciind totodată că acţiunea de consumare a drogului este ulterioară deţinerii, care nu se suprapune acesteia din urmă.

Deşi intimatul inculpat a solicitat menţinerea soluţiei de achitare, pe considerentul că legea nu incriminează consumul de droguri, instanţa de control judiciar subliniază că acuzaţia reţinută în sarcina inculpatului priveşte acţiunea de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, iar nu pentru acţiunea succesivă deţinerii, respectiv aceea de consum.

Întrucât textul de lege care incriminează deţinerea de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, nu prevede un timp minim ori o cantitate minimă pentru ca acţiunea de deţinere să capete relevanţă penală, instanţa apreciază că fapta reţinută în sarcina intimatului apelant, în modalitatea conturată de probatoriul administrat, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art.4, al.1 din Legea nr.143/2000.

Probele anterior analizate sunt suficiente pentru a stabili că inculpatul ........... la data de 27.06.2023, a deţinut, în vederea consumului propriu, o ţigară care conţinea canabis, substanţă pe care, de altfel, a şi consumat-o.

După cum s-a menţionat anterior, probele sunt supuse principiului liberei aprecieri a organelor judiciare, neavând o valoare dinainte stabilită.

Curtea nu contrazice susţinerile primei instanţe privind împrejurarea că activitatea de consum a drogurilor nu este incriminată şi pedepsită de legea penală, însă subliniază că deţinerea de droguri de risc ori mare risc, anterioară şi diferită de activitatea propriu zisă a consumului, are caracter penal, antrenând răspunderea penală a persoanei care deţine astfel de substanţe.

Orice condiţionare a reţinerii infracţiunii prevăzute de art.4 din Legea nr. 143/2000 de o prelungire în timp a oricăreia din modalităţile alternative de comitere a faptei sau de o anumită calitate a subiectului activ, consumator dependent ori ocazional, reprezintă o adăugare la lege, inadmisibilă în ceea ce priveşte normele de drept penal.

Apreciind asupra tratamentului sancţionator aplicat de prima instanţă, Curtea reţine incidenţa art.74, al.1 şi 2 Cod penal, la stabilirea naturii, duratei şi a cuantumului pedepsei urmând a fi avute în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c ) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f ) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penale; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Aplicând criteriile enunţate mai sus la situaţia din speţă, instanţa reţine în acest sens gradul de pericol social redus al faptei săvârșite prin prisma cantităţii reduse a substanţei consumate, dar şi a naturii acesteia – drog de risc.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa are în vedere că acesta este integrat social, este student în anul 3 în cadrul Facultăţii de .........din mun..........

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul desfăşurării prezentei proceduri judiciare, s-a prezentat la chemările organelor judiciare, dând declaraţii cu privire la împrejurările comiterii faptei.

Aplicând criteriile legale generale și cumulative prevăzute de articolul 74 Cod penal instanța de control judiciar va stabili în sarcina inculpatului pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 lei (120 zile amendă a câte 10 lei/zi amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

La stabilirea cuantumului unei zile amendă, instanţa va face aplicarea art.5 Cod penal, urmând a avea în vedere limitele unei zile amendă cuprinse între 10 lei şi 500 lei, prevăzute de art.61, al.2 Cod penal, în forma anterioară modificării prin Legea nr.116/2025.

Conform art.83 C.p., instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; prima instanţă a stabilit o pedeapsă de un an închisoare pentru infracţiunea prev.de art.336 C.p.

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu a mai fost anterior condamnat, neavând antecedente penale.

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii – materializat în declaraţia formulată în faţa primei instanţe de judecată.

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În raport de dipoziţiile art.83 Cod penal, Curtea apreciază că scopul preventiv al pedepsei poate a fi atins prin stabilirea pedepsei amenzii penale, în cuantumul minim prevăzut de lege, urmată de amânarea aplicării pedepsei, întrucât datele existente în cauză, rezultate din probele administrate, constituie premisa necesară pentru a se aprecia că aplicarea imediată a unei pedepse, chiar și cu amenda, nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru anumită perioadă determinată.

Concluzionând, în temeiul art.421, al.1, pct.2, lit.a Cod procedură penală, instanţa de control judiciar va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial ..... împotriva sentinței nr. 286 din data de 07.08.2025, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. ........., privind pe inculpatul ..........

Va desfiinţa în parte sentința penală apelată şi, rejudecând, în temeiul art. 4, al.1 din Legea 143/2000, raportat la art. 61 alin. 2, alin. 4, lit. b Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, va stabili pentru inculpatul ......... pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 lei (120 zile amendă a câte 10 lei/zi amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

În temeiul art. 83 alin. 1) Cod penal va dispune amânarea aplicării pedepsei amenzii în cuantum de 1200 lei, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune ........ la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 85, alin. 2, lit. c Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, va impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 404 alin.3) Cod procedură penală raportat la art.83, al.4 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art.275, al.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 2600 lei.

În temeiul art.275, al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.421, al.1, pct.2, lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial ....... împotriva sentinței nr. 286 din data de 07.08.2025, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. ........., privind pe inculpatul ............., CNP ........., fiul lui ............ și ........ născut la data de ........, în mun. ........, jud. ........, domiciliat în comuna ......... str. ..........., nr........, jud. ......

Desfiinţează în parte sentința penală apelată şi, rejudecând:

În temeiul art. 4, al.1 din Legea 143/2000, raportat la art. 61 alin. 2, alin. 4, lit. b Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, stabilește pentru inculpatul Russu Robert Virgil pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 lei (120 zile amendă a câte 10 lei/zi amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

În temeiul art. 83 alin. 1) Cod penal amână aplicarea pedepsei amenzii în cuantum de 1200 lei, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune ...... la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 85, alin. 2, lit. c Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 86 alin. 1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85, alin. 1), lit. c) - e) Cod penal se comunică Serviciului de Probaţiune .....

În temeiul art. 404 alin.3) Cod procedură penală raportat la art.83, al.4 Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art.275, al.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 2600 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art.275, al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată azi, 12 martie 2026, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.