Decizie nr. 417 din 26.03.2026

Deținerea drogurilor nu este absorbită în mod necesar în conținutul infracțiunii de trafic internațional, ci reprezintă o faptă penală autonomă, cu existență de sine stătătoare, care poate coexista în concurs real cu infracțiunea de trafic.

Faptul că scopul urmărit de inculpat a fost consumul personal nu transformă în mod automat cele două fapte într-o unitate naturală de infracțiune și nu elimină existența concursului real.

Scopul consumului propriu are relevanță pentru individualizarea pedepsei și poate justifica reținerea unor circumstanțe atenuante, astfel cum Curtea va analiza în continuare, dar nu afectează tipicitatea infracțiunii de trafic internațional, al cărei element material, respectiv introducerea în țară, este realizat indiferent de intenția finală a autorului.

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2026:003.000417

Dosar nr. ...........

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 417/2026

Şedinţa publică de la 26 Martie 2026

Completul compus din:

PREŞEDINTE ......

Judecător ........

Grefier ......

Ministerul Public este reprezentat prin procuror ......., din cadrul

DIICOT – Serviciul Teritorial .......

Pe rol, pronunţarea asupra rezultatului dezbaterilor consemnate în încheierea de şedinţă de la data de 26 Februarie 2026, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul formulat de inculpatul ......... împotriva sentinţei penale nr. 355 din 24 septembrie 2025, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. ......

C U R T E A

Asupra apelului de faţă, constată că, prin sentinţa penală nr. 355 din 24 septembrie 2025, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. ........, în baza art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin.2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul ........., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. 1 şi 2 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, care se va executa, conform art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul ....... la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 89 alin.1 Cod penal, a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare dispuse prin sentinţa penală nr. 3075/28.11.2022, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. ........, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022 pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.2 , teza a III-a Cod penal.

În baza art. 89 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ........in la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.2 , teza a III-a Cod penal. (faptă comisă la data de 12.12.2021).

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 89 alin. 1 Cod penal, au fost contopite cele trei pedepse şi aplică inculpatului ............ pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare ( 6 luni+6 luni =12 luni :3=4 luni), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare, care se va executa, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului ......., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, care se va executa, conform art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul ....., necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul ...... a fost informat cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului lor genetic.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 112 alin. 1 lit. f) Cod penal, cu referire la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul ..... în vederea distrugerii a cantități de 0,22 grame pulbere care conține JWH-210 (proba nr. 2), droguri rămase după efectuarea constatărilor tehnico-științifice, cu păstrarea de contraprobe, conform art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria ......... din 10.11.2022.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial ....., de confiscare a cantităţii de 0,22 grame substanță care conține ADB-BUTINACA (proba nr. 3) care a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ...... conform dovezii seria ...... din 10.11.2022, cantitățile de 2,70 grame pulbere care conțin ADB-BUTINACA (proba nr. 1a), 4,60 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1b), 4,45 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1c), respectiv 4,63 grame pulbere care conține ADB-5BR-INACA (proba nr. 1b), care au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ...... conform dovezii seria ...... din 10.11.2022.

În baza art.146 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă reprezentând un suport optic tip DVD conținând măsurile de supraveghere tehnică efectuate în cauză, conform procesului-verbal de predare-primire din 04.05.2023 aflat la fila 4 dosar instanţă şi înaintat la instanţă conform adresei DIICOT-Serviciul Teritorial ...... în dosarul nr........

În baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat în cuantum de 1044 lei, conform delegaţiei nr. ...../2025, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând a rămâne în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul ......... la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 6000 de lei, din care suma de 2500 de lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, in stanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. ...... al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial .... din data de 20.04.2023 înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. .... s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului ..... sub aspectul săvârşirii, în concurs, a infracţiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de trimitere în judecată s-a reţinut, în esenţă, că în luna februarie 2022, inculpatul ...... a comandat și introdus în țară cantitatea de circa 6,08 grame JWH-210 și un timbru în care s-a pus în evidență LSD (Lysergide) provenind din Olanda şi a deținut, fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea de circa 5,76 grame grame JWH-210.

Situaţia de fapt expusă mai sus s-a probat cu următoarele mijloacele de probă enumerate în rechizitoriu, respectiv procesele-verbale de investigații încheiate de lucrătorii B.C.C.O. ...., procesele-verbale din datele de 28.01.2022 și 09.02.2022 încheiate de lucrătorii B.C.C.O. ... privind percheziționarea coletelor destinate inculpatului ........ însoțite de planșele foto, procesul-verbal din 28.02.2022 privind activitatea de depistare a inculpatului ......., rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. ..... din 13.10.2022 și ..... din 14.10.2022 ale Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, procesele-verbale privind supravegherile operative realizate conform mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză însoțite de planșele foto, procesul-verbal privind percheziția informativă efectuată asupra telefonului mobil ridicat de la inculpatul ......, declarațiile martorului .......; declaraţiile inculpatului .....

În procedura camerei preliminare, fază procesuală distinctă de faza judecăţii, în dosarul nr. ...... al Tribunalului Dolj, la termenul din data de 22.09.2023, în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ...... emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj - DIICOT – Serviciul Teritorial ...., privind pe inculpatul ......, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, a dispus începerea judecăţii cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 21.04.2023, sub numărul .......

Analizând, coroborat, materialul probator administrat în cauză, instanța a reţinut următoarele:

În fapt, inculpatul ....., fiind consumator de substanţe psihoactive noi, obişnuia să efectueze comenzi în mediul on-line, comandând de pe site-uri din Olanda produsele psihotrope care îi parveneau prin intermediul serviciilor de curierat.

Astfel, din exploatarea mandatului de supraveghere nr. .......at discuții cu reprezentanții firmei de curierat ...... interesându-se de un colet având AWB-ul ......

În acest sens, în ziua de 09.02.2022, conform încheierii nr. 65 din 08.02.2022, dată de Tribunalul Dolj – Secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. nr. ..... și mandatul de supraveghere tehnică nr. ..../08.02.2022, lucrătorii B.C.C.O. .... au procedat la percheziționarea acestui colet poștal expediat din Olanda prin intermediul firmei de curierat ......

S-a constatat faptul că destinatarul acestuia este inculptul ...... ce folosește adresa de livrare mun. ...... str. ....., nr ...., bl ...... sc........, ap ........

Cu acest prilej a fost identificat un plic de hârtie conținând trei folii de plastic:

În prima din ele, având dimensiunile de circa 10X6 cm și aplicat un autocolant inscripționat ......., 5g NOT FOR HUMAN CONSUMPTION, a fost identificată o substanță pulverulentă de culoare cafenie în greutate de circa 6,08 grame.

Cea de-a doua folie de plastic, tot de circa 10X6 cm, având aplicat un autocolant inscripționat ......, 5g NOT FOR HUMAN CONSUMPTION, conținea o substanță de culoare alb-gălbui în greutate de circa 5,51 grame.

Cea de-a treia folie de plastic de aceleași dimensiuni având aplicat un autocolant inscripționat .........., conținea o bucată de hârtie de dimensiuni 1X1 cm ce a fost ridicată probe în vederea analizării.

Astfel, în urma percheziţionării coletului s-au ridicat probe în vederea analizării, conform procesului-verbal din data de 09.02.2022( filele nr. 40-46 dup), coletul fiind resigilat în vederea continuării cercetărilor.

Cele trei probe au fost introduse într-un plic de hârtie de culoare albă sigilat cu sigiliul tip ........ aplicat pe silicon transparent și inscripționat ”.....”.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. ....../13.10.2022, probele înaintate spre analiză privind pe inculpatul ..... sunt constituite din: proba nr. 2 - 0,32 grame pulbere care conține JWH-210, proba nr. 3 – 0,36 grame substanță solidă care conține ADB-BUTINACA, proba nr. 4 - o doză de timbru în care s-a pus în evidență LSD (Lysergide).

Probele 2, 3 și 4 au fost ambalate și sigilate într-un plic alb inscripționat ”.......”.

...... și .......(........) fac parte din Tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu modificările şi completările ulterioare.

În proba nr. 3 nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000.

Compusul ADB-BUTINACA se regăsește în clasa cannabinoizilor sintetici fiind notificată ca ”substanță psihoactivă nouă” în sistemul european de alertă timpurie, în anul 2018.

Cantitățile de 0,22 grame pulbere care conține JWH-210 (proba nr. 2), respectiv 0,22 grame substanță care conține ADB-BUTINACA (proba nr. 3) au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ...... conform dovezii seria ...... din 10.11.2022.

În același mod, conform mandatului de supraveghere tehnică emis în cauză, s-a procedat la supravegherea inculpatului ........

Astfel, în ziua de 10.02.2022 în jurul orei 15:00, inculpatul ...... a fost observat pe strada ..... întâlnindu-se cu șoferul autoutilitarei marca ...... cu numărul de înmatriculare .......de la care a primit un plic, ulterior intrând în scara ........ a blocului ....., după cum reiese din exploatarea mandatului de supraveghere tehnică.

Inculpatul a deţinut astfel, în vederea consumului propriu, cantitatea de 5,76 grame grame JWH-210, drog de mare risc, substanţă rămasă în colet după ridicarea unei mici cantităţi de către organele de urmărire penală, cu ocazia percheziţionării trimiterii poştale.

În acelaşi sens, fără a face obiectul cauzei pendinte, s-a constatat că inculpatul a mai comandat de pe site-uri din Olanda substanţe cu efecte psihotrope în cursul lunii ianuarie 2022, primind coletul la data de 28.01.2022, cât şi la data de 28.02.2022, când a fost efectuată prinderea sa în flagrant, urmată de percheziţionarea coletelor poştale depistate asupra sa.

Or, fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul ....... a arătat că, fiind consumator de „etnobotanice” pe care inițial le cumpăra de la niște „copii” din zona ........, a decis să-și achiziționeze singur aceste substanțe de pe internet.

Fără a-și aminti site-ul de pe care a comandat substanțele, a recunoscut faptul că în trei rânduri a comandat și primit astfel de substanțe destinate consumului propriu.

Dacă în momentul primirii celui de-al treilea colet, a fost oprit de polițiști care i-au confiscat marfa, referitor la substanțele existente în primele două colete, a arătat că le-a consumat.

În faţa instanţei, apărarea sa s-a grefat, în principal, pe faptul că respectivul colet nu îi aparţinea, învederând chiar că martorul ....... era cel care se ocupa de aceste comenzi.

Din declaraţiile martorilor ........ şi ........ instanţa a reţinut că în perioada ianuarie-februarie 2022 aceştia au locuit împreună cu inculpatul ......

Din aceleaşi depoziţii, s-a reţinut că cele trei persoane obişnuiau să consume substanţe psihoactive noi, însă apărările inculpatului conform cărora acesta nu avea cunoştinţă de natura produselor comandat este apreciată de către instanţă ca fiind nefondată.

Astfel, din exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în cauză, s-a constatat îndeletnicirea inculpatului în manevrarea unor substanţe prohibite de legea penală, acesta purtând diferite conversaţii cu persoane care cunosc implicarea inculpatului în asemenea activităţi ilicite, cu titlu de exemplu fiind conversaţia din data de 27.03.2022 purtată de inculpat cu o persoană neidentificată( filele 159-162 dup).

În ceea ce priveşte depoziţia martorului ..... instanţa a apreciat-o că fiind nesinceră şi subiectivă, în condiţiile în care inculpatul urmăreşte disculparea sa, invocând faptul că întreaga vină aparţine martorului ........

Alegaţiile sale sunt contrazise de interceptările telefonice dispuse în cauză, din acestea reieşind cu certitudine că inculpatul era cel care gestiona comanda şi primirea coletelor ce conţineau substanţe cu efecte psihotrope, iar starea psihică invocată, în sensul în care acesta nu putea raţiona acţiunile pe care le întreprinde, nu este relevată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, acesta fiind pe deplin conştient de activităţile sale ilicite.

Astfel, atât datele descoperite cu ocazia percheziției informatice efectuate asupra telefonului inculpatului ........, cât și convorbirile telefonice interceptate conform mandatelor de supraveghere emise în cauză, au confirmat în mod clar interesul inculpatului pentru substanțele cu efect psihoactiv.

Instanţa a reţinut că aprecierea probelor într-o cauză dedusă judecăţii este rezultatul unui proces de cunoaştere a realităţii obiective, în cadrul căruia probele dau naştere unui sentiment de certitudine în legătură cu existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, confirmarea sau absenţa vinovăţiei persoanei trimise în judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 103 Cod de procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită.

Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Relativ la aprecierea probelor se impune a se reţine că aceasta este operaţiunea finală a activităţii de probaţiune, care permite instanţei de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor celor administrate, în ansamblul lor, instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.

Mai mult, orice infracţiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă prevăzute de lege, dacă organul judiciar şi-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecăţii.

Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este reglementată şi în dispoziţiile art. 6 paragr. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecinţe: a) în privinţa organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudenţă în examinarea actului de trimitere în judecată şi să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea şi în defavoarea inculpatului; b) în privinţa inculpatului, prezumţia de nevinovăţie implică dreptul său de a propune probe în apărarea sa şi acela de a nu depune mărturie contra lui însuşi.

În sistemul nostru de drept, prezumţia de nevinovăţie – astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 4 şi art. 99, ambele din Codul de procedură penală – îmbracă două coordonate: administrarea probelor şi interpretarea acestora.

În ceea ce priveşte interpretarea probelor, pentru a putea fi operantă prezumţia de nevinovăţie, este necesar ca instanţa să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximaţiile, pentru că atunci când infracţiunea nu este dovedită cu certitudine, prezumţia de nevinovăţie împiedică pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

În consecinţă, instanţa analizând toate probele administrate, în mod conjugat şi nu independent una de alta, s-a apreciat că în cauză există suficiente probe directe şi indirecte, suficient de precise şi concordante, care coroborate converg, dincolo de orice îndoială rezonabilă, spre convingerea că inculpatul ...... se face vinovat de săvârşirea activității infracționale anterior descrise.

În drept, faptele inculpatului ...... constând în aceea că, că în luna februarie 2022, a comandat și introdus în țară cantitatea de circa 6,08 grame JWH-210 și un timbru în care s-a pus în evidență LSD (Lysergide) provenind din Olanda şi a deținut, fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea de circa 5,76 grame grame JWH-210, întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea 143/2000 şi deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt incriminate introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri, fără drept.

În ceea ce privește elementul material al laturii obiective al infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea 143/2000, respectiv de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, acesta este reprezentat de acțiunea inculpatului de a comanda și introduce în țară prin intermediul unei firme de curierat a cantităţii de circa 6,08 grame JWH-210 și un timbru în care s-a pus în evidență LSD (Lysergide) provenind din Olanda, pe care a şi deţinut-o în vederea consumului.

Urmarea imediată a infracțiunii o constituie starea de pericol pentru sănătatea publică, respectiv pentru consumatori, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptelor.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunilor, aceasta a fost săvârşită sub forma intenţiei directe potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece, din modul concret de realizare a faptelor reţinute rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptelor, urmărind producerea acestuia prin săvârșirea faptei.

Având în vedere data consumării infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea 143/2000 şi modificările legislative dispuse prin Legea nr. 45/2023 intrată în vigoare la data de 05.03.2023 prin care au fost mărite limitele de pedeapsă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. 2, instanţa a valorificat dispoziţiile legii penale mai favorabile conform art. 5 Cod penal.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei instanţa s-a raportat la limitele de pedeapsă de la 7 ani la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, dispoziţii aplicabile la data consumării infracţiunii, anterior modificării survenite la data de 05.03.2023, având în vedere că limitele actuale sunt cuprinse între 10 ani şi 20 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Cum săvârşirea infracţiunilor şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite, dincolo de orice dubiu rezonabil, instanţa a dispus condamnarea acestora, respectiv dispunerea unor măsuri educative proporţional gradului de pericol social al faptelor comise şi periculozităţii infractorilor.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi criterii generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a acestuia, precum şi circumstanţele atenuante sau agravante ale săvârşirii faptei.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului prevăzut de lege, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Totodată pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța a avut în vedere că această sancţiune penală reprezintă o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; instanţa va ţine cont şi de faptul că prin executarea acesteia se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte circumstanţele reale de comitere a faptelor, la nivel abstract, infracțiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc este de o gravitate extrem de ridicată ce se desprinde din natura valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, respectiv relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, din implicațiile pe care le au asupra persoanelor, dar şi ilustrat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune (închisoare de la 7 la 15 ani pentru traficul internaţional de droguri de mare risc).

Astfel, instanţa a apreciat că inculpatul a adus atingere valorilor sociale protejate de legiuitor prin incriminarea faptei de trafic de droguri de mare risc respectiv sănătatea publica, aceasta fiind prezumată de legiuitor ca fiind afectată prin consumul unor atare substanţe, în acest sens fiind art. 3 din Legea 339/2005, potrivit căruia: „Toate plantele şi substanţele ce sunt prevăzute în convenţiile internaţionale, la care România este parte, ca stupefiante sau psihotrope, precum şi preparatele lor, ce pot fi periculoase pentru sănătatea populaţiei, din cauza efectelor pe care abuzul acestora le poate produce, sunt prevăzute în tabelele I, II şi III din anexă”.

S-a reținut că traficul de droguri provoacă tulburări grave ale ordinii publice atât interne, cât şi internaţionale, prin acesta fiind amenințată în mod real securitatea sănătății publice.

S-a avut în vedere, totodată, înmulţirea alarmantă a fenomenului infracțional legat de traficul de droguri, fenomen care impune intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracţiuni, atât pentru conservarea ordinii publice, cât și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere al populației în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, iar nu în ultimul rând pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de infracțiuni, care generează un pericol deosebit de ridicat pentru sanatatea publica.

În acelaşi sens, la nivel abstract, infracțiunile de deţinerea de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu sunt de o gravitate ridicată ce se desprinde din natura valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, respectiv relațiile sociale referitoare la sănătatea publică, dar și din implicațiile pe care le au asupra persoanelor.

Obiectul activității de deținere ce se impută inculpatului este reprezentat de droguri de mare risc, iar natura acestor substanțe imprimă faptei un coeficient mediu de gravitate.

Instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpat prezintă o gravitate foarte ridicată, iar modul și circumstanțele de comitere a acestora denotă o mare îndrăzneală şi dezinhibiție în săvârşirea unor fapte antisociale.

În ceea ce priveşte circumstanţele personale, inculpatul este în vârstă de 41 de ani, stagiu militar nesatisfăcut, studii postliceale, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale.

În cursul lunii martie a anului 2022, inculpatul a fost internat în cadrul Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie ......... fiind depuse în acest sens înscrisuri doveditoare( filele nr. 112-115 vol. 1,di)

Prin sentinţa penală nr. 3075/28.11.2022, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. ....., definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022, în baza art. 335 alin. 2 teza III Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 1, 4 şi 10 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod Penal, s-a stabilit în sarcina inculpatului ........ pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere ( faptă săvârşită la data de 12.12.2021), iar în baza art. 83 Cod penal raportat la art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 84 Cod penal, care s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Deşi inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră, acest aspect nu poate fi interpretat în defavoarea inculpatului, făcând parte din modalitatea în care inculpatul a ales să se apere.

Pentru considerentele expuse, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, având în vedere şi circumstanţele faptice, astfel cum au fost analizate, instanţa a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei va fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minim.

Astfel, în baza art. 3 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin.2 Cod procedură penală, instanţa a condamnat inculpatul ..........., cercetat în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, cu executare în regim de detenţie, cuantum suficient, în opinia instanţei, pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Corelativ condamnării inculpatului pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, în baza art. 67 alin. 1 şi 2 Cod penal, instanţa a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, care se va executa, conform art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Necesitatea aplicării pedepsei complementare în modalitatea determinată de instanţă rezultă fără tăgadă din obligaţia instituită în acest sens de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 şi din perspectiva gravității ilicitului penal imputat inculpatului.

Potrivit art. 66 alin. 1 Cod penal, interzicerea exercitării drepturilor cu titlu de pedeapsă accesorie se realizează atunci când aceleaşi drepturi au fost interzise de instanţă ca pedeapsă complementară.

Astfel, în baza art. 65 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

De asemenea, în baza art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa a condamnat inculpatul ....... la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

Instanţa a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului prin sentinţa penală nr. 3075/28.11.2022, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. .........., definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022.

Potrivit art. 89 alin. 1 Cod penal, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Astfel, în temeiul art. 89 alin.1 Cod penal, instanţa a anulat amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare dispuse prin sentinţa penală nr. 3075/28.11.2022, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. ......., definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022 pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.2 , teza a III-a Cod penal.

În temeiul art. 89 Cod penal, instanţa a condamnat inculpatul .........la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin.2, teza a III-a Cod penal. (faptă comisă la data de 12.12.2021).

Totodată, în baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 89 alin. 1 Cod penal, instanţa a contopit cele trei pedepse şi a aplicat inculpatului ........ pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare ( 6 luni+6 luni =12 luni :3=4 luni), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare, care se va executa, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului ......., pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, care se va executa, conform art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. 5 rap. la art. 45 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă 7 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Prin Decizia nr. 20/2022, ÎCCJ - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, prelevarea de probe biologice de la persoane condamnate definitiv sau faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexa Legii nr. 76/2008, are caracter facultativ, iar nu caracter obligatoriu, instanţele având competenţa de a aprecia dacă trebuie sau nu introduse amprente genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În situația supusă analizei, având în vedere natura infracțiunii de trafic internaţional de droguri pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, coeficientul de gravitate sporită ce se desprinde din maniera de acțiune implementată de inculpat și amplitudinea consecințelor generate prin săvârșirea acestor fapte, instanța a apreciat că prelevarea de probe biologice de la inculpatul ........ reprezintă o măsură necesară și proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea acesteia.

În consecință, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul ......, necesare în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul ....... a fost informat cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului lor genetic.

Prin rechizitoriu, s-a propus confiscarea şi distrugerea substanțelor cu efect psihoactiv rămase în urma analizelor de laborator, astfel:

- cantitățile de 0,22 grame pulbere care conține JWH-210 (proba nr. 2), respectiv 0,22 grame substanță care conține ADB-BUTINACA (proba nr. 3) care au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- DCJSEO conform dovezii seria ....... din 10.11.2022.;

- cantitățile de 2,70 grame pulbere care conține ADB-BUTINACA (proba nr. 1a), 4,60 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1b), 4,45 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1c), respectiv 4,63 grame pulbere care conține ADB-5BR-INACA (proba nr. 1b), au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ....... conform dovezii seria ..... din 10.11.2022.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 112 alin. 1 lit. f) Cod penal, cu referire la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul ....... în vederea distrugerii a cantități de 0,22 grame pulbere care conține JWH-210 (proba nr. 2), droguri rămase după efectuarea constatărilor tehnico-științifice, cu păstrarea de contraprobe, conform art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria ......... din 10.11.2022.

Faţă de solicitarea formulată de parchet cu privire la respectiv cantitatea de 0,22 grame substanță care conține ADB-BUTINACA (proba nr. 3) care a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ....... conform dovezii seria ...... din 10.11.2022, cantitățile de 2,70 grame pulbere care conțin ADB-BUTINACA (proba nr. 1a), 4,60 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1b), 4,45 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1c), respectiv 4,63 grame pulbere care conține ADB-5BR-INACA (proba nr. 1b), care au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- .... conform dovezii seria ...... din 10.11.2022, instanţa a reţinut-o inadmisibilă.

Astfel, în ceea ce priveşte cantitatea de substanţe antemenţionate ridicate de la inculpat, instanţa a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011 nu face obiectul învestirii instanţei de judecată, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârşirii doar a infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. 1 şi 2 şi art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.

În acelaşi sens, s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. ......., în baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr.194/2011 .

Cu privire la acest aspect, se impunea sesizarea judecătorului de cameră preliminară în acord cu dispoziţiile art. 549 ind. 1 Cod procedură penală, nicidecum instanţa de judecată, tribunalul neavând competenţa funcţională de a se pronunţa cu privire la substanţele supuse confiscării.

În consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial ........, de confiscare a cantităţii de 0,22 grame substanță care conține ADB-BUTINACA (proba nr. 3) care a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ...... conform dovezii seria ..... din 10.11.2022, cantitățile de 2,70 grame pulbere care conțin ADB-BUTINACA (proba nr. 1a), 4,60 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1b), 4,45 grame pulbere care conține ADB-D-5BR-INACA (proba nr. 1c), respectiv 4,63 grame pulbere care conține ADB-5BR-INACA (proba nr. 1b), care au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R.- ......conform dovezii seria ........ din 10.11.2022.

În baza art.146 alin.3 Cod procedură penală, instanţa a dispus conservarea mijloacelor materiale de probă reprezentând un suport optic tip DVD conținând măsurile de supraveghere tehnică efectuate în cauză, conform procesului-verbal de predare-primire din 04.05.2023 aflat la fila 4 dosar instanţă şi înaintat la instanţă conform adresei DIICOT-Serviciul Teritorial ...... în dosarul nr......

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul inculpatul ........., solicitând, în temeiul art. 421 pct.2 lit.a Cod Procedura Penala admiterea apelului declarat și, desființând sentința primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b “...când există vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta...”

Analizând materialului probator administrat in faza de urmărire penala, a reieşit fara echivoc faptul ca prin încălcarea art. 90 C.p.p. coroborat cu art. 281 alin. 1 lit. f C.p.p. i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, consacrat de art. 6 CEDO și art. 24 din Constituție.

In acest sens, a invocat excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală efectuate fără asigurarea asistenței juridice obligatorii, conform art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.

Deși excepția nu a fost ridicată în camera preliminară, a solicitat instanței să ia act că, potrivit Deciziei CCR nr. 302/2017, regimul nulității absolute permite invocarea acesteia în orice fază a procesului.

Pe cale de consecința a invocat excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală efectuate fără asigurarea asistenței juridice obligatorii, conform art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. şi raportat la Decizia CCR nr. 840/2015 (paragraf 19-20) şi excluderea tuturor probelor administrate nelegal, actele respective fiind lovite de o nulitate ce nu poate fi acoperită.

A arătat că, prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial ......... s-a reținut că a comandat un colet provenind din Olanda, colet care conținea aproximativ 6,08 grame JWH-210 și un timbru LSD.

Pe baza acestei împrejurări, instanța de fond a reținut infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc.

La data de 24.02.2023, a fost citat de către DIICOT ......si audiat în calitate de suspect si imediat, in aceeași zi, in calitate de inculpat pentru fapta prevăzută si pedepsita de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 si art. 4 alin 1 si 2 din Legea 143/2000.

Limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc fiind 7 - 15 ani, iar asistenta juridica obligatorie conform art. 90 C.p.p.

In opinia acestuia, lipsa apărătorului în caz de asistență obligatorie atrage nulitatea absoluta, care nu poate fi acoperita şi înlăturată prin lipsa invocării in camera preliminară.

În practica instanței supreme s-a reținut în mod constant că: „asistența juridică obligatorie nu reprezintă o garanție formală, ci o condiție esențială pentru validitatea actului procesual, iar încălcarea acesteia conduce la nulitatea absolută a actului și a probelor subsecvente care se întemeiază pe acesta. ”

Deoarece nu a fost asistat de către un avocat ales sau din oficiu, acesta neavând reprezentarea gravitații situației juridice în care se afla nu a propus probe în apărarea sa ( nici măcar în circumstanțiere) , nu a solicitat expertiza psihiatrica atât de necesara având în vedere antecedentele medicale psihiatrice, a dat declarații de recunoaștere a faptelor care ulterior i-au fost valorificate în analiza vinovăției, dar nu li s-a dat eficienta conform art. 396 alin. 10 Cod Procedura Penala.

Aceste declarații au fost folosite în cursul cercetării judecătorești la fond afectând tot probatoriul ulterior.

În cauză, a dat declarații auto încriminatorii fără a beneficia de consultanță juridică, fără a i se explica strategia procesuală, fără a i se indica posibilitatea contestării încadrării juridice sau a solicitării administrării de probe în apărare.

Este relevant că suferise anterior un episod depresiv reactiv, pentru care a fost internat într-o unitate de psihiatrie, aspect ce evidențiază o vulnerabilitate psihică ce impunea o protecție procesuală sporită.

În aceste condiții, procedura de urmărire penală s-a desfășurat într-un dezechilibru evident între acuzare și apărare.

Totodată, încălcarea gravă a dreptului la apărare s-a făcut si prin neadministrarea expertizei medico-legale dispuse de către instanța de fond, care a apreciat necesară efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea discernământului.

Ulterior, tot instanța a renunțat la probă motivând că inculpatul nu s-a prezentat la unele termenele stabilite.

Această soluția aleasa de instanța ca fiind nelegală, deoarece potrivit art. 172 - 177 C.proc.pen., dacă o persoană citată nu se prezintă, instanța poate dispune mandat de aducere.

Instanța de fond trebuia să epuizeze toate mijloacele procedurale pentru administrarea probei, inclusiv mandatul de aducere, daca era necesar.

Într-o cauză privind infracțiuni cu limite minime de 7 ani, în care există antecedente medicale (internare psihiatrică pentru episod depresiv reactiv), expertiza nu reprezintă o probă facultativă, ci una esențială pentru stabilirea răspunderii și individualizarea pedepsei.

Instanța avea obligația de a epuiza mijloacele procedurale pentru administrarea probei, iar renunțarea la expertiză fără mandat de aducere reprezintă o insuficienta cercetare judecătorească, încălcarea roiului active al judecătorului în aflarea adevărului şi afectarea dreptului la apărare.

În jurisprudența, s-a reținut că atunci când există indicii privind afectarea stării psihice, instanța trebuie să clarifice acest aspect înainte de pronunțarea condamnării!

Expertiza medico-legală privind discernământul NU este o probă facultativă banală.

Dacă există indicii privind afectarea stării psihice, instanța are obligația să clarifice capacitatea de răspundere penală, să stabilească dacă sunt incidente dispozițiile art. 28 Cod penal si, eventual, să analizeze art. 109 Cod penal (măsuri de siguranță).

Dacă instanța a apreciat inițial necesară expertiza, înseamnă că existau indicii serioase.

Odată dispusă expertiza, nu poate fi abandonată superficial.

Prin neadministrarea acestei probe, instanța a soluționat cauza în lipsa unui element esențial pentru individualizare și pentru stabilirea răspunderii penale.

În teza secundară, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. 1 şi 2 Legea 143/2000 în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000;

Din probatoriul administrat a rezultat că nu există acte de distribuire a drogurilor, nu există probă a obținerii de foloase, cantitățile deținute sunt foarte reduse, a susținut constant că substanțele au fost achiziționate pentru consum propriu, iar la flagrant nu au fost identificate droguri de mare risc, ci substanțe ce nu fac obiectul Legii nr. 143/2000.

Neexistând date sau indicii în sensul traficant, care sa exceada deținerea de droguri pentru uz propriu, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Elementul material al traficului presupune introducerea în țara în scopul comercializării sau distribuirii.

Simpla comandă online, în lipsa oricărei activități de punere în circulație, nu este suficientă pentru a caracteriza pericolul social specific traficului.

Se impune analiza posibilității reîncadrării juridice în favoarea sa, respectiv în forma mai puțin gravă.

Deși în actul de sesizare se rețin doua infracțiuni în concurs real - „deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu” prevăzută de art.4 alin.lsi 2 din Legea nr.143/2000 şi „trafic internațional de droguri de mare risc” prevăzută de art.3 alin.l şi 2 din Legea nr.143/2000 a solicitat instanței de apel sa constate raportat la împrejurările săvârșirii faptelor şi la probele administrate ca se află în fata unei unități naturale de infracțiune - o singura acțiune de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu din data de 09.02.2022 , astfel ca în baza art. 334 Codul de procedura penală, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de articol 3 alin.l şi 2 şi articolul 4 alin.l şi 2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000.” Indicam în acest sens Sentința penala nr.69 din 09.04.2012 a Tribunalul Brașov.

Relevant în susținerea schimbării încadrării juridice este şi Sentința penala 43/2008 a Tribunalului Hunedoara: „De asemenea, s-a reținui ca „introducerea în tara a cocainei s-a făcut exclusiv pentru consumul propriu al inculpatului, fiind inacceptabil ca acesta sa fie sancționat ea şi persoanele care fac trafic cu aceste substanțe.

Este evident ca inculpatul trebuie sancționai pentru consum (e vorba de deținere, n.n.) ilicit de droguri de mare risc şi nu pentru trafic de droguri de mare risc, prin voința legiuitorului unele acțiuni care definesc traficul de droguri fiind absorbite în latura obiectiva a consumului de droguri, ca şi în cazul de fata. ”

Într-o cauza similara, prin Deci fia penala nr. 166/24.02.2016, Tribunalul Vaslui, în baza art. 377 alin. 4 raportat la art. 386 Cod procedura penala, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, din infracțiunile de introducere în tara de droguri de mare risc prevăzută şi pedepsita de art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 st deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsita de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept prevăzută şi pedepsita de art.4 alin. 2 din Legea 143/2000, apreciind ca în situația în care introducerea în tara a cantitatii de droguri de mare risc a constituit o infracțiune mijloc, întrucât infracțiunea scop a inculpatului a fost deținerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, trecerea peste frontiera a drogurilor fiind făcută exclusiv pentru consumul propriu, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000ce absoarbe în conținutul sau fapta de introducere în tara de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.

Intr-o teza terțiara, având în vedere modalitatea concreta de săvârșire a faptelor raportata la gradul redus de pericol social, care oricum, având în vedere cei patru ani care au trecut de la săvârșirea infracțiunii este mult diminuat, la cantitatea foarte mica de droguri deținuta solicitam instanței reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii către minimul posibil rezultat din aplicarea legii penale mai favorabile şi reconsiderarea sporului.

Instanța de condamnare a aplicat 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, cu executare în regim de detenție.

„în baza art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, l-a condamnat inculpatul ......... la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, tară drept.

în baza art. 89 alin.l Cod penal, a anulat amânarea aplicării pedepsei de 6 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr. 3075/28.11.2022, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. ........ definitivă prin neapelare la data de 28.12.2022 pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.2 , teza a Hi-a Cod penal.

în baza art. 89 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul ........ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.2 , teza a III-a Cod penai, (faptă comisa la data de 12.12.2021).

în baza art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 89 alin. 1 Cod penal, a contopit cele trei pedepse și a aplicat inculpatului ......... pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care a adaugat un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare ( 6 luni+6 luni -12 luni :3=4 luni), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare, care se va executa, în regim de detenție”.

Astfel, pentru legalitatea hotărârii ce se va pronunța, analizând cu atenție dispozitivul hotărârii de condamnare şi considerentele acesteia, a solicitat să se observe ca instanța de fond a aplicat art, 89 alin. 1 Cod penal, considerând că noua infracțiune a fost săvârșită în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei de 6 luni pentru conducere fără permis și a dispus anularea.

Or, din actele dosarului rezultă că hotărârea prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei a rămas definitivă la data de 28.12.2022, iar faptele ce formează obiectul prezentei cauze au fost comise în cursul lunii februarie 2022, deci anterior rămânerii definitive.

Termenul de supraveghere începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii. în consecință, la momentul comiterii faptelor deduse prezentei judecăți, inculpatul nu se afla în termenul de supraveghere, astfel că dispozițiile art. 89 alin. 1 C.pen. nu sunt incidente.

Din punctul nostrum de vedere aplicarea acestui text este greșită și atrage nelegalitatea soluției de anulare a amânării.

In opinia acestuia şi prin analogie cu alte spete similare, chiar menținând încadrarea juridică, pedeapsa aplicată este excesivă raportat la circumstanțele concrete: -cantități reduse, nu exista pluralitate de acte materiale de trafic de droguri de mare risc; - lipsa antecedentelor pentru infracțiuni de trafic; - lipsa activității de distribuire, de comercializare, interceptările nu au evidențiat activitati de acest gen; - vulnerabilitate psihică; - conduită procesuală cooperantă, alterata doar de necunoașterea şi neînțelegerea termenilor juridici; -lipsa pericolului social concret specific rețelelor de trafic.

Chiar și în ipoteza în care instanța de control judiciar nu va primi criticile privind nulitatea ori schimbarea încadrării juridice, se impune cu evidență o reanalizare profundă a individualizării judiciare a pedepsei, în raport de dispozițiile art. 74 Cod penal și de principiul proporționalității sancțiunii.

Pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție apare, în contextul concret al cauzei, ca excesivă și disproporționată.

Pericolul social concret al faptei este net inferior ipotezei tipice avute în vedere de legiuitor la incriminarea traficului internațional.

Or, potrivit practicii constante a instanțelor de apel: „Individualizarea pedepsei trebuie să se raporteze la pericolul social concret al faptei, nu la gravitatea abstractă a incriminării”. (CA București, Secția I Penală, decizia nr. 1043/2021).

În cauză, pericolul social concret este redus, iar sancțiunea aplicată reflectă mai degrabă maximul abstract al incriminării decât situația factuală efectivă.

Faptele datează din anul 2022.De la momentul comiterii și până în prezent nu a mai săvârșit nicio infracțiune, nu a fost supus niciunei măsuri preventive, nu a încălcat vreo obligație procesuală, a avut o conduita socială conformă.

Jurisprudența CEDO și practica internă au statuat constant că: „Trecerea unei perioade îndelungate de timp fără reiterarea conduitei ilicite este un indicator al reintegrării sociale şi un argument pentru reducerea severității sancțiunii. ” (CA Cluj, decizia nr. 876/2020).

În speță, timpul a demonstrat că inculpatul nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.

Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv: este tânăr, are patru copii minori în întreținere, muncește în străinătate (Olanda), își asigură prin muncă veniturile familiei, nu a mai comis alte infracțiuni în acest interval, nu a manifestat perseverență infracțională, potrivit art. 74 Cod penal, instanța trebuie să țină seama de conduita după săvârșirea faptei, de situația familială, integrarea socială, posibilitățile reale de reintegrare.

Privarea de libertate pentru o perioadă atât de îndelungată ar produce consecințe devastatoare nu doar asupra inculpatului, ci și asupra celor patru copii minori care depind exclusiv de veniturile sale.

Curtea de Apel Timișoara a reținut în acest sens ca: „Sancțiunea penală nu trebuie să producă efecte disproporționate asupra familiei inculpatului, în special în prezența unor copii minori aflați în întreținere. ” (decizia nr. 422/2019).

In toată perioada cercetării și judecății inculpatul a fost cercetat în stare de libertate, nu a fost dispusă arestarea preventivă, nu au existat interdicții, nu s-a apreciat existența unui pericol concret pentru ordinea publică.

Dacă inculpatul nu a fost considerat periculos pentru a justifica o măsură preventivă severă, nu se justifică aplicarea unei pedepse efective îndelungate în lipsa unor elemente agravante reale.

Principiul proporționalității, consacrat de art. 53 din Constituție și reiterat constant în jurisprudența CEDO, impune ca sancțiunea penală să fie adecvată gravității reale a faptei.

O pedeapsă de peste 7 ani închisoare pentru o cantitate extrem de redusă, fără acte de comercializare, fără structură infracțională, fără perseverență, fără antecedente ulterioare, depășește nevoia legitimă de prevenție generală și specială.

Curtea de Apel București a reținut: „în cauzele privind cantități reduse de droguri, în lipsa elementelor concrete de trafic organizat, sancțiunea trebuie să reflecte gradul redus al pericolului social concret. ” (decizia nr. 1538/2020).

Conform art. 52 Cod penal, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni şi reintegrarea socială. Or, el este deja reintegrat social: muncește, își întreține familia, nu a recidivat.

În aceste condiții, o pedeapsă privativă de libertate de lungă durată nu mai are funcție reeducativă, ci doar represivă.

Aplicarea unei pedepse severe în speță nu ar mai servi scopului legii penale, ci ar deveni o sancțiune disproporționată față de realitatea factuală și umană a cauzei.

IN CONCLUZIE pentru toate aceste motive se impune reducerea substanțială a cuantumului pedepsei, orientarea acesteia sub minimul special sau cel puțin o reducere semnificativă a pedepsei rezultante.

Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază apelul declarat în cauză de către inculpat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, Curtea constată că prima instanță, în judecarea fondului cauzei a administrat nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, toate probele necesare aflării adevărului și a stabilit, în mod corect, pe baza unei analize juste și obiective a acestor probe, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății.

Astfel, procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, atât în prima instanță cât și în apel, în virtutea caracterului integral devolutiv al apelului, consacrat prin disp. art. 417 Cod procedură penală, în acord cu prima instanță, Curtea constată că este mai presus de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul ....... a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv trafic internațional de droguri de mare risc și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în luna februarie 2022, acesta a comandat și introdus în țară cantitatea de circa 6,08 grame JWH-210 și un timbru în care s-a pus în evidență LSD (Lysergide) provenind din Olanda şi a deținut, fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea de circa 5,76 grame grame JWH-210.

Împrejurările de fapt ale activității infracționale a inculpatului și vinovăția acestuia sunt demonstrate, în mod incontestabil, de probele administrate în cauză: procese-verbale de investigații încheiate de lucrătorii B.C.C.O. .......; procesul-verbal din 28.01.2022 privind percheziționarea coletului poștal destinat inculpatului; procesul-verbal din 09.02.2022 privind percheziționarea coletului poștal expediat din Olanda prin firma ...., însoțit de planșe foto; procesul-verbal din 28.02.2022 privind activitatea de depistare a inculpatului .......(prinderea în flagrant); raportul de constatare tehnico-științifică nr. ...../13.10.2022 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor; raportul de constatare tehnico-științifică nr. ......./14.10.2022 al aceluiași laborator; procese-verbale privind supravegherea operativă realizată conform mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, însoțite de planșe foto (inclusiv în baza mandatului nr. ......./27.01.2022 și mandatului nr. ..../08.02.2022 emis în baza încheierii nr. 65/08.02.2022 a Tribunalului Dolj); procesul-verbal privind percheziția informativă efectuată asupra telefonului mobil ridicat de la inculpat; declarațiile inculpatului ...... din faza de urmărire penală; declarațiile martorului ...... din faza de urmărire penală; declarația martorului ...... (fila 88, vol.

I dosar instanță); declarația martorului ........ (fila 106, vol.

I dosar instanță); declarația martorului ........ (fila 109, vol.

I dosar instanță); declarația inculpatului ....... (filele 110-111, vol.

I dosar instanță); înscrisuri în circumstanțiere depuse de apărare (filele 112-115, vol.

I dosar instanță, incluzând documente medicale privind internarea psihiatrică); fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului; sentința penală nr. 3075/28.11.2022 a Judecătoriei Craiova în dosarul nr. ........, definitivă la 28.12.2022 (filele 35-41, vol.

I dosar instanță), atașată din oficiu; suport optic tip DVD conținând măsurile de supraveghere tehnică efectuate în cauză, înaintat conform adresei DIICOT — Serviciul Teritorial ........ în dosarul nr. .....

Astfel, procedând la reevaluarea materialului probator care a fundamentat pronunțarea hotărârii de condamnare din partea instanței de fond, instanța de control judiciar reține aceeași situație de fapt ca cea reținută de instanța de fond.

Curtea nu va relua integral întreaga desfășurare faptică a evenimentelor care au condus înspre acuzarea inculpatului având în vedere acordul cu argumentația dezvoltată de către instanța de fond, ci doar în măsura necesară pentru a putea răspunde punctual aspectelor invocate de apelant și exclusiv cu privire la aspectele rezultate ca urmare a reexaminării tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Curtea reține că apelantul-inculpat a invocat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate la data de 24.02.2023, în temeiul art. 281 alin. 1 lit. f C.proc.pen., susținând că la acel moment nu a beneficiat de asistență juridică obligatorie, deși infracțiunea pentru care era cercetat (trafic internațional de droguri de mare risc) prevede o pedeapsă cu minimul special de 7 ani închisoare, situație care impunea asistența juridică obligatorie conform art. 90 lit. c C.proc.pen.

Curtea reține că, potrivit art. 281 alin. 4 lit. a C.proc.pen., nulitățile absolute prevăzute la alin. 1lit. b-f, atunci când privesc acte efectuate în cursul urmăririi penale, pot fi invocate până la închiderea procedurii de cameră preliminară.

Or, din actele dosarului rezultă că judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Dolj a constatat, prin încheierea din 22.09.2023, legalitatea sesizării, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, fără ca inculpatul sau apărătorul său să fi invocat această excepție până la acel moment.

Excepția a fost ridicată pentru prima dată în fața instanței de apel, la termenul din 26.02.2026, deci cu mult după epuizarea termenului procedural imperativ prevăzut de lege.

Curtea nu poate primi argumentul apărării potrivit căruia Decizia CCR nr. 302/2017 ar permite invocarea acestei nulități în orice fază a procesului, indiferent de momentul procedural.

Această decizie a Curții Constituționale a stabilit că nulitatea absolută pentru lipsa asistenței juridice obligatorii nu poate fi acoperită prin simpla tăcere a inculpatului, însă nu a suprimat termenul procedural de invocare prevăzut de art. 281 alin. 4 C.proc.pen.

A admite contrariul ar transforma orice termen procedural într-o formalitate lipsită de substanță și ar permite invocarea oricărei nulități în orice moment, inclusiv după condamnarea definitivă, ceea ce este incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice procesuale.

Chiar și din perspectiva fondului excepției, Curtea constată că, în faza de judecată, inculpatul a beneficiat de asistență juridică calificată, atât prin avocat ales, cât și prin avocat din oficiu desemnat la cererea instanței, putând formula toate apărările pe care le-a considerat necesare, inclusiv contestarea stării de fapt, a probatoriului, a încadrării juridice și a cuantumului pedepsei.

Analizând procesul penal în ansamblul său, astfel cum impune jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salduz c.

Turciei, cauza Ibrahim și alții c.

Regatului Unit), Curtea reține că echitatea globală a procedurii nu a fost afectată în mod iremediabil, dreptul la apărare al inculpatului nefiind compromis în substanța sa.

Prin urmare, motivul de apel privind nulitatea absolută este nefondat, cererea de trimitere spre rejudecare urmând a fi respinsă.

De asemenea, apelantul-inculpat a solicitat, prin motivele de apel și în susținerile orale din ședința din 26.02.2026, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 3 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, în concurs real, în infracțiunea unică de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, susținând că ne aflăm în fața unei unități naturale de infracțiune, o singură acțiune de deținere.

Curtea reține că această cerere este nefondată.

Situația de fapt stabilită dincolo de orice îndoială rezonabilă de către prima instanță, pe baza unui probatoriu amplu și coroborat (procese-verbale de percheziționare a coletelor, rapoarte de constatare tehnico-științifică, interceptări telefonice, supraveghere operativă, declarații de martori), relevă că inculpatul a comis două fapte distincte, cu conținuturi constitutive diferite: pe de o parte, introducerea în țară a cantității de circa 6,08 grame JWH-210 și a unui timbru LSD din Olanda, prin intermediul serviciului de curierat ...... (fapta prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000), iar pe de altă parte, deținerea fără drept a cantității de circa 5,76 grame JWH-210 în vederea consumului propriu (fapta prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000).

Infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000 incriminează distinct introducerea sau scoaterea din țară, importul ori exportul de droguri, fără drept.

Elementul material al acestei infracțiuni se consumă în momentul trecerii frontierei, respectiv al intrării coletului pe teritoriul național, și este distinct, sub aspectul conținutului constitutiv, de acțiunea de deținere reglementată de art. 4 din aceeași lege.

Cele două infracțiuni protejează valori sociale înrudite, dar au tipare normative autonome, fapte obiective distincte și momente de consumare diferite.

Curtea reține că deținerea drogurilor nu este absorbită în mod necesar în conținutul infracțiunii de trafic internațional, ci reprezintă o faptă penală autonomă, cu existență de sine stătătoare, care poate coexista în concurs real cu infracțiunea de trafic.

Aceasta este soluția consacrată în practica majoritară a instanțelor naționale și corespunde voinței legiuitorului, care a înțeles să incrimineze distinct aceste conduite tocmai pentru a asigura o protecție completă a valorilor sociale legate de sănătatea publică și de combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Faptul că scopul urmărit de inculpat a fost consumul personal nu transformă în mod automat cele două fapte într-o unitate naturală de infracțiune și nu elimină existența concursului real.

Scopul consumului propriu are relevanță pentru individualizarea pedepsei și poate justifica reținerea unor circumstanțe atenuante, astfel cum Curtea va analiza în continuare, dar nu afectează tipicitatea infracțiunii de trafic internațional, al cărei element material, respectiv introducerea în țară, este realizat indiferent de intenția finală a autorului.

Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice va fi respinsă, menținându-se reținerea concursului real prev. de art. 38 alin. 1 Cod penal între infracțiunile prev. de art. 3 alin. 1 și 2 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.

Curtea constată că, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, apelul este fondat, impunându-se intervenția instanței de control judiciar în sensul reținerii circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal și al reducerii corespunzătoare a pedepselor aplicate.

Potrivit art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, instanța poate reține ca circumstanță atenuantă împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Această circumstanță are caracter judiciar facultativ, lăsând la latitudinea instanței aprecierea dacă ansamblul circumstanțelor concrete justifică atenuarea răspunderii penale față de tratamentul sancționator standard al incriminării.

Spre deosebire de circumstanțele legale atenuante prev. de art. 75 alin. 1 Cod penal, care operează automat odată constatate, circumstanțele judiciare cer instanței un examen individualizat, raportat la concretul cauzei.

În speță, Curtea apreciază că ansamblul împrejurărilor reale și personale ale cauzei justifică pe deplin reținerea acestei circumstanțe, pentru următoarele considerente:

Deși fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc — prin introducerea în țară a substanțelor comandate online — modalitatea concretă de săvârșire se situează la polul cel mai redus al periculozității sociale specifice acestei incriminări.

Inculpatul a efectuat o singură comandă online, de cantități extrem de reduse (6,08 grame JWH-210, un timbru LSD), fără nicio structură organizatorică, fără complici, fără rețea de distribuție, fără activitate de comercializare sau punere în circulație.

Interceptările telefonice și supravegherea operativă efectuate în cauză, pe parcursul mai multor luni, nu au relevat nicio tranzacție, niciun cumpărător, niciun beneficiar al substanțelor în afara inculpatului însuși.

Legiuitorul a stabilit pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc limite de pedeapsă de 7-15 ani închisoare (la data faptei), având în vedere tiparul reprezentativ al acestei infracțiuni: traficantul care introduce substanțe în vederea comercializării lor, cu profit economic, generând un pericol real și multiplicat pentru sănătatea publică.

Fapta inculpatului, deși tehnic-juridic se circumscrie acestei incriminări, este calitativ diferită de această ipoteză standard, pericolul social concret al faptei sale reprezentând o fracție din pericolul abstract avut în vedere de legiuitor la stabilirea limitelor de pedeapsă.

Din întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, cantitățile extrem de reduse deținute, absența oricăror indicii de distribuire, rezultă că inculpatul a achiziționat substanțele exclusiv pentru consumul personal.

Această împrejurare, deși nu înlătură tipicitatea faptei de trafic internațional, constituie un element care diminuează semnificativ gravitatea concretă a infracțiunii, prin raportare la modelul standard al traficantului internațional de droguri, și reduce în mod obiectiv amploarea consecințelor sociale ale faptei.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, în cursul lunii martie 2022, imediat după comiterea faptelor, inculpatul a fost internat în Spitalul Clinic de ...... diagnoza stabilită relevând un episod depresiv reactiv.

Această vulnerabilitate psihică anterioară și concomitentă comiterii faptelor este relevantă sub aspectul periculozității subiective a inculpatului.

Consumul de substanțe psihoactive se înscrie frecvent, în astfel de contexte clinice, într-o conduită de automedicație și adicție, care diminuează semnificativ profilul inculpatului față de cel al traficantului profesionist.

Deși prima instanță a apreciat că dispunerea unei expertize medico-legale psihiatrice nu mai era necesară după ce inculpatul nu s-a prezentat la termenele stabilite de INML, Curtea reține că antecedentele medicale psihiatrice documentate reprezintă o împrejurare relevantă în procesul de individualizare, independent de efectuarea unei expertize formale.

Curtea apreciază însă că efectuarea unei expertize medico-legale nu este relevantă pentru soluţionarea cauzei în condiţiile în care nici măcar inculpatul nu a mai susţinut un astfel de motiv în concluziile orale din faţa instanţei de apel.

De altfel, natura infracţiunii, consum de droguri, nu impune administrare unei astfel de probe, consumatorul de substanţe interzise asumându-şi, prin consum, faptul că sănătatea sa psihică va fi afectată, putând fi afectat inclusiv discernământul, iar consumul de droguri, în cazul inculpatului, a fost unul voluntar.

Doar ipoteza unui consum involuntar ar putea impune administrarea unei expertize medico-legale.

Faptele datează din luna februarie 2022.

De la acel moment și până în prezent, o perioadă de peste patru ani, inculpatul nu a mai săvârșit nicio infracțiune, nu a fost supus niciunei măsuri preventive pe parcursul judecății, care s-a desfășurat în stare de libertate pe tot parcursul ei, nu a încălcat nicio obligație procesuală impusă de instanță și a menținut o conduită socială conformă.

Inculpatul muncește în Olanda, asigurând prin activitatea sa singurul venit al familiei și întreținerea celor patru copii minori aflați în îngrijirea sa.

Această conduită post-infracțională demonstrează că pericolul pe care inculpatul îl reprezintă pentru ordinea publică este unul redus, că reintegrarea sa socială este nu doar posibilă, ci deja realizată în fapt, iar scopul preventiv al pedepsei, astfel cum este consacrat de art. 52 Cod penal, poate fi atins printr-o sancțiune mai redusă decât cea aplicată de prima instanță.

Jurisprudența constantă a instanțelor de apel, dar și a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că trecerea unui interval semnificativ de timp de la comiterea faptei fără reiterarea conduitei ilicite constituie un indicator puternic al reintegrării sociale și un argument pentru moderarea severității sancțiunii.

Curtea reține că inculpatul are în întreținere patru copii minori, care depind exclusiv de veniturile obținute de acesta prin munca desfășurată în Olanda.

Privarea de libertate a inculpatului pe o perioadă de 7 ani și 4 luni, astfel cum a dispus prima instanță, ar produce consecințe grave și disproporționate nu numai asupra persoanei sale, ci și asupra copiilor săi minori, care ar fi lipsiți atât de sursa de venit familial, cât și de prezența și sprijinul parental pe durata unor ani determinanți în dezvoltarea lor.

Potrivit art. 74 Cod penal, situația familială a inculpatului constituie un criteriu explicit de individualizare judiciară a pedepsei.

În ceea ce privește antecedentele penale și conduita procesuală globală, Curtea constată că singurul antecedent penal al inculpatului este o infracțiune de conducere fără permis de conducere, faptă total distinctă ca natură și gravitate față de infracțiunile din prezenta cauză, care nu relevă o vocație infracțională sau o perseverență în domeniul traficului de droguri.

Inculpatul nu face parte din nicio rețea organizată de trafic, nu a mai fost implicat anterior în activități de natura celor judecate, iar atitudinea sa procesuală, deși nesinceră în faza de judecată, nu poate fi reținută în defavoarea sa, reprezentând exercițiul legitim al dreptului la apărare.

Față de toate aceste împrejurări, analizate în mod individual și în ansamblu, Curtea apreciază că reținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal este pe deplin justificată.

Împrejurările concrete ale cauzei - modalitatea de săvârșire, scopul urmărit, vulnerabilitatea psihică, reintegrarea socială efectivă, situația familială - diminuează în mod real și semnificativ atât gravitatea concretă a infracțiunilor, cât și periculozitatea inculpatului, justificând un tratament sancționator atenuat față de cel aplicat de prima instanță.

Astfel, potrivit art. 76 alin. 1 Cod penal, în cazul reținerii de circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se reduc cu o treime.

Pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 Cod penal) — limitele aplicabile la data faptei: 7-15 ani închisoare, după reducerea cu o treime limitele devin 4 ani și 8 luni — 10 ani închisoare.

Pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 — limitele prevăzute de lege: 6 luni - 3 ani închisoare, după reducerea cu o treime limitele devin 4 luni — 2 ani închisoare.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul ....... împotriva sentinței penale nr. 355 de la 24 septembrie 2025, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ în dosarul nr. ......

Va desființa, în parte, hotărârea atacată și rejudecând,

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare și va repune cele trei pedepse în individualitatea lor, astfel cum au fost stabilite de prima instanță: 7 ani închisoare, 6 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare.

Va reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. 2 lit. b raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale aferente infracțiunilor din prezenta cauză și va reduce pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare; va reduce pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare.

Va menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 teza a III-a Cod penal, ca urmare a anulării amânării aplicării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 3075/28.11.2022 a Judecătoriei Craiova, definitivă la 28.12.2022, nefiind afectată de motivele de apel admise.

Procedând la o nouă contopire a celor trei pedepse, în temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 89 alin. 1 Cod penal, Curtea va aplica pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv o treime din totalul de 10 luni (4 luni + 6 luni = 10 luni : 3 = 3 luni și 10 zile), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică obligatorie a inculpatului, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul ......., fiul lui .......și ........, născut la ....... în ........ jud. ....... domiciliat în mun. ....... str. ......., nr. ......, jud. ......

CNP .......... împotriva sentinței penale nr. 355 de la 24 septembrie 2025, pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ în dosarul nr. ........

Desființează, în parte, sentinţa penală atacată și rejudecând,

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare și repune cele trei pedepse în individualitatea lor: 7 ani închisoare, 6 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare.

Reține circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. 2 lit. b raportat la art. 76 alin. 1 Cod penal, cu privire la pedepsele individuale aferente infracțiunilor din prezenta cauză și reduce pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal, de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare şi reduce pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare.

Menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 teza a III-a Cod penal, ca urmare a anulării amânării aplicării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 3075/28.11.2022 a Judecătoriei Craiova, definitivă la 28.12.2022.

În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b și art. 89 alin. 1 Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse, respectiv o treime din totalul de 10 luni (4 luni + 6 luni = 10 luni : 3 = 3 luni și 10 zile), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani, 11 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică obligatorie a inculpatului, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia inculpatului şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 26 martie 2026.