Curtea de Apel CRAIOVA · ........
Decizie nr. 326 din 11.03.2026
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 12.01.2026 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr........., contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat ......., împotriva deciziei penale nr. 1469 din data de 17.12.2025 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. ........ solicitând în temeiul art. 431 și 432 C.proc.pen., admiterea contestației în anulare în principiu și pe fond, desființarea Deciziei penale nr. 1469/17.12.2025, rejudecarea apelului și admiterea acestuia.
De asemenea, în temeiul art. 430 C.proc.pen. a solicitat a se dispune suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare.
Astfel, prezenta contestație în anulare se întemeiază pe încălcarea gravă a principiilor procesului echitabil și al dreptului la apărare.
Prin refuzul de a-l audia pe inculpat, instanța de apel a încălcat dispozițiile procedurale imperative, precum art. 420 alin. (4) C. pr. pen., care impune ascultarea inculpatului la începutul dezbaterilor în apel (condiție îndeplinită aici, inculpatul fiind lipsa din motive mai presus de voința sa, fără a se acorda posibilitatea de prezentare în vederea expirării poziției procesuale in etapa apelului).
Mai mult, conduita instanței contravine art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României, care garantează dreptul la un proces echitabil și la apărare efectivă.
Curtea Constituțională a confirmat că părțile au dreptul la un proces echitabil, dreptul care include audierea personală a inculpatului.
În jurisprudența Curții Europene, a fost reținut că condamnarea unei persoane fără a fi fost audiată constituie încălcarea art. 6 CEDO.
Orice apreciere a stării personale sau a probelor trebuie făcută în prezența inculpatului și cu posibilitatea acestuia de a-și susține apărarea.
În dreptul intern, această situație este reglementată de art. 426 lit. h) C.pr.pen. care stabilește că instanța de apel trebuie să procedeze la ascultarea inculpatului, în toate cazurile în care aceasta era legal posibilă; sintagma ”când era legal posibilă ”, fiind interpretată de doctrina judiciară ca fiind aceea situație în care ”instanța nu a depus nici o diligență pentru a asigura prezenta inculpatului în fala instanței in scopul audierii (de pildă în ipoteza în care absenta inculpatului a fost justificată, iar instanța nu a amânat judecarea acestuia la următorul termen în toate aceste situații se va reține că audierea era legal posibilă și instanța nu a procedat la aceasta”.
În fața acestei încălcări, se întrezărește admisibilitatea contestației în anulare, potrivit art. 426 lit. h) C.pr.pen. (având în vedere că inculpatul avea posibilitatea de a se prezenta fizic în fața instanței la un termen ulterior, cât de scurt acordat, in lipsa acestei diligente a instanței de a determina asigurarea prezentei în fața instanței de apel și posibilitatea audierii, dreptul la apărare fiind total suprimat într-un mod arbitrar).
Mai mult, inculpatul a solicitat expres prin intermediul apărătorului ales audierea sa în fata instanței de control judiciar, situație tratată de către instanță drept o simplă formalitate.
Așa cum a relatat anterior, la termen, apărătorul ales a arătat explicit instanței că inculpatul dorește să fie audiat, solicitând amânarea cauzei tocmai pentru a se putea asigura prezența și ascultarea acestuia.
Refuzul instanței de a amâna a condus la suprimarea efectivă a unui drept procesual esențial: dreptul inculpatului de a fi ascultat înainte de soluționare.
Doctrina judiciară a fost unitară în acest sens, apreciind o obligație a instanței de apel în a audia inculpatul: ”în toate cazurile când ascultarea este posibilă, adică ori de cate ori inculpatul nu a renunțat expres au tacit la dreptul său de a se înfățișa la judecată și ori de cate ori acesta nu a uzat expres de dreptul la tăcere.
În doctrină se mai subliniază că motivul de contestație prevăzut de art. 426 lit. h) are în vedere tocmai situațiile în care, deși ascultarea era posibilă, instanța nu a realizat-o, afectând garanțiile procesului echitabil (inclusiv prin raportare la art. 420 alin. (4) C.proc.pen.).
În condițiile în care există înscrisuri medicale care atestă internarea, instanța nu poate substitui o evaluare medicală cu propria apreciere empirică asupra gravității/compatibilității cu prezența în instanța.
Prin motivarea oferită instanța de apel a transformat o imposibilitate de prezentare atestata medical, temporară, într-o „lipsă culpabilă” pentru ca mai apoi să pretindă că nu se impune audierea, deși există cerere expresa ca inculpatul a cerut audierea și a pus la dispoziție justificări.
CEDO a statuat constant că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă și de a participa efectiv la judecată este un element central al procesului echitabil, iar orice renunțare la acest drept trebuie să fie neechivocă și să rezulte dintr-o conduită clară, nefiind prezumată în detrimentul inculpatului.
În concluzie, instanța de apel nu a îndeplinit obligația legală de a-l audia pe inculpatul .........., transformând imposibilitatea de prezentare într-o atitudine voit culpabila a acestuia si suprimând dreptul la apărare.
Acest fapt contravine art. 426 alin.(l ) lit. h) C.pr.pen. și încalcă grav dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO și art. 21 alin. (3) Constituție.
Raportat la jurisprudența internă și europeană prezentată, se impune admiterea prezentei contestații în anulare, desființarea hotărârii penale atacate și dispunerea rejudecării apelului, cu citarea inculpatului conform art. 420 C.pr.pen. pentru a fi audiat în continuare
Față de aceste argumente a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile lit. h) art. 426 C.pr.pen.: inculpatul nu a fost era prezent fizic la termenul de la judecata în calea de atac a apelului, motivând imposibilitatea de prezentare prin înscrisuri medicale ce atestau internarea într-o unitate spitaliceasca, astfel că, în mod legal, audierea era posibilă și necesară, însă aceasta nu a avut loc.
Pentru aceste motive, s-a solicitat, în temeiul art.431 și 432 C.proc.pen., admiterea contestației în anulare în principiu și pe fond, desființarea Deciziei penale nr. 1469/17.12.2025 și rejudecarea apelului, sens în care a solicitat admiterea acestuia.
De asemenea, în temeiul art.430 C.proc.pen. a solicitat a dispune suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1249 din data de 05 noiembrie 2025 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. ....... în temeiul art. 337 din C. pen. cu aplic. art. 41 alin.(1) din Codul penal cu referire la art. 43 alin. (1) din Codul penal şi cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul ........ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la recoltarea de mostre biologic (fapta din 04.01.2021).
S-a constatat că infracţiunea prev. de art. 337 din C. pen. ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, reprezentând al doilea termen al recidivei postcondamnatorii faţă de infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 84/22.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. ......, definitivă prin dec. pen. nr. 81/21.01.2019 a C.
A.
Craiova, reprezentând primul termen al recidivei postcondamnatorii.
În temeiul art. 96 alin. (4) din Codul penal s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 84/22.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. ........, definitivă prin dec. pen. nr. 81/21.01.2019 a C.
A.
Craiova şi s-a dispus executarea pedepsei.
În temeiul art. 43 alin. 1 din C. pen. şi art.96 alin. (5) din Codul penal s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare din prezentul dosar, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 84/22.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. ....., definitivă prin dec. pen. nr. 81/21.01.2019 a C.
A.
Craiova şi, în consecinţă, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
S-a constatat executată pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa penală nr. 84/22.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. ......., definitivă prin dec.pen. nr.81/21.01.2019 a C.
A.
Craiova, a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g din Codul penal.
În temeiul art. 45 al. 5 din C. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi g din Codul penal aplicată pe lângă pedeapsa principală prin sentinţa penală nr. 84/22.05.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. ......, definitivă prin dec.pen. nr.81/21.01.2019 a C.A.Craiova.
În baza disp. art. 398 Cod procedură penală raportat art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și cheltuielile din faza de urmărire penală, în cuantum de 683 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul ........
Prin decizia penală nr.1469 din data de 17.12.2025 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. ............ s-a respins cererea de repunere pe rol.
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p., s-a respins apelul declarat de apelantul inculpat ........ împotriva s.p. nr. 1249/2025 a Judecătoriei Tg. Jiu, ca nefondat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare condamnatul .........
Contestaţia în anulare formulată de petentul ……… este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea.
Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătorești definitive și se promovează în condițiile procedurale reglementate expres în art. 426 – art. 432 din C. proc. pen., care sunt mult mai stricte decât în cazul căilor ordinare de atac (cât privește titularii, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susținerea lor etc.), tocmai în considerarea caracterului acestei instituții juridice, determinat de faptul că, prin formularea contestației în anulare, se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care își produce deja efectele.
Contestația în anulare poate fi exercitată pentru a desființa o hotărâre definitivă pronunțată ca urmare a îndeplinirii unor acte de procedură cu încălcarea dispozițiilor legale. concluzionează că scopul exercitării căii de atac este înlăturarea unor erori de procedură („error in procedendo”), iar nu greșita soluționare a fondului cauzelor.
Potrivit dipoziţiilor art. 431. C.proc. pen., instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in camera de consiliu, cu citarea partilor si cu participarea procurorului.
Instanta, constatand ca cererea de contestatie in anulare este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art. 426 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Curtea de Apel Craiova constată că cererea având ca obiect contestaţie în anulare, formulată de constatorul ……. nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi admisă în principiu.
În speţa de faţă, Curtea reţine că în motivarea contestaţiei în anulare, persoana condamnată a invocat dispoziţiile art. 426 alin.1, lit. a) C. proc. pen. şi anume judecata a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această posibilitate şi dispoziţiile art. 426 alin. 1 lit. h) C.proc. pen. referitoare la omisiunea instanţei de apel de a proceda la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.
Referitor la acest din urmă motiv, Curtea constată că mecanismul contestaţiei în anulare, pus în mişcare prin intermediul cazului reglementat de dispoziţiile art. 426 alin. 1, lit. h) C.proc. pen., se limitează la situaţia în care inculpatul a fost prezent în faţa instanţei de apel însă instanţa, prin încălcarea obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 420 alin. 4) C.proc. pen., a omis audierea inculpatului contestator.
Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, la termenul la care cauza a fost dezbătută cauza în faţa instanţei de apel, inculpatul ...... nu a fost prezent, chiar prin prezenta cerere de constestaţie în anulare fiind invocat, pe lângă cazul reglementat de lit. h) a articolului 426 C.proc. pen., şi cel prin care se reclamă soluţionarea cauzei de către instanţa de apel în lipsa inculpatului.
Acest aspect este suficient pentru Curtea în vederea constatării inadmisibilităţii contestaţiei în anulare pe acest temei legal.
Cu privire la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 alin. 1, lit. a) C.proc. pen., Curtea constată că în esență este criticată dispoziţia instanţei de apel care a respins cererea de amânare formulată de inculpat, prin apărător ales, în condiţiile în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dovedeau o imposibilitate obiectivă a inculpatului de a se prezenta în faţa instanţei spre a fi audiat.
Curtea observă că, deşi formal motivul formulat de inculpat .......... ar fi putut determina parcurgerea etapei admisibilităţii în principiu şi analizarea temeiniciei contestaţiei în anulare, în speţa de faţă, prevederile dispoziţiilor art. 426 alin. 1, lit. a) C.proc. pen. nu pot fi incidente.
Astfel, Curtea constată că prin Decizia 1469 din data de 17.12.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul .........., completul de apel a analizat toate criticile care fac obiectul prezentei contestaţii ajungând la concluzia lipsei de temeinicie a solicitării inculpatulului ......... de amânare a cauzei, ca urmare a imposibilităţii inculpatului de a se prezenta din motive medicale în faţa instanţei de apel.
În opinia Curţii, invocarea unor motive deja analizate de către completul de apel care a pronunţat decizia atacată, determină imposibilitatea reanalizării acestora pe calea contestaţiei în anulare, care reprezintă prin definiţie, o cale de atac de retractare prin care se urmăreşte înlăturarea unor erori de procedură.
În această situaţie, aspectele analizate de instanţa de apel nu mai pot fi calificate erori de procedură ci eventual erori de judecată care dobândesc autoritate de lucru judecat şi care nu mai pot fi reanalizate prin intermediul căii extraordinare de atac deoarece ar transforma contestaţia în anulare într-un apel deghizat.
Dat fiind faptul că instanţa, care a soluţionat apelul formulat de inculat, a analizat deja motivele invocate pe calea contestaţiei în anulare, iar completul investit cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu reprezintă o instanţă ierarhic superioară celei care pronunţat decizia atacată, pentru a putea reforma hotărârea atacată sub aspectul erorilor de judecată, Curtea constată că motivele invocate în susținerea contestației în anulare nu sunt unele apte pentru a genera o nouă judecată, situaţie în care, în raport de dispoziţiile art. 431 C.p.p., se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul ......, împotriva deciziei penale nr. 1469/17.12.2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ..........
Reţinând culpa procesuală în promovarea contestaţiei, în baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 431 C.proc. pen., respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat ........ (fiul lui ....... şi ......, născut la data de ....... în ......, jud. ....... cu antecedente penale, CNP ......., cu domiciliul procesual ales în ........, .......... nr. ......., cod poștal 21040; ......., mun. ....., str. ..... nr. ......, județ ......), împotriva deciziei penale nr. 1469 din data de 17.12.2025 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosarul nr. .........., ca inadmisibilă.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, data de 11.03.2026.