Curtea de Apel CRAIOVA · ......

Decizie nr. 220 din 12.02.2026

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: ......
Obiect: Circumstanța legala atenuanta. Provocarea. Art.75 alin.1 lit. a Cod penal Art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Infracţiunea săvârşită de către inculpat este, într – o anumită măsură, consecinţa comportării nedrepte a victimei.

Acesta, deşi vinovat, este clar pentru instanţă, ţinând cont de maniera în care s – au derulat evenimentele, că nu ar fi comis fapta dedusă judecăţii dacă nu s – ar fi găsit într – o stare de puternică tulburare sufletească sau emoţie determinată de actele provocatoare ale victimei, stare care l – a împiedicat să se stăpânească, săvârşind infracţiunea.

Prima instanţă, deşi a constatat că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută de procuror în rechizitoriu şi a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, a respins cererea inculpatului, apreciind că situaţia de fapt nu este suficient lămurită sub aspectul existenţei/inexistenței cauzei de atenuare a răspunderii penale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, impunându – se efectuarea cercetării judecătoreşti de drept comun.

Totodată, prima instanţă a consemnat că în situaţia în care, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa va constata aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de inculpat, va aplica acestuia beneficiul de drept material prevăzut de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Ţinând cont de rezultatul evaluării probatoriului în calea de atac a apelului, în sensul că în favoarea inculpatului se impune a fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării, Curtea va acorda inculpatului şi beneficiul de drept material prevăzut de dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, situaţia de fapt reţinută în sarcina acestuia fiind aceeaşi cu cea recunoscută prin declaraţia dată la termenul din 09.09.2025.

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2026:003.000220

Dosar nr. ......

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 220

Ședința publică de la 12 februarie 2026

PREŞEDINTE ......

Judecător .......

Grefier .......

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova –

a fost reprezentat prin procuror .........

Pe rol se află soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul ..... împotriva sentinţei penale nr. 205 din data de 10 noiembrie 2025 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. ..........

Conform art. 405 alin.3 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026, susţinerile părţilor fiind reţinute şi consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, prin care s-a dispus stabilirea unui termen pentru deliberare, redactarea şi pronunţarea hotărârii la data de 12 februarie 2026, conform art.391 alin.1 C.p.p., încheierea făcând parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 205 din data de 10 noiembrie 2025 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr......., în baza art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 C.pen. cu aplic. art. 199 alin.1 C.pen. a fost condamnat inculpatul ...........la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie.

În baza art. 67 alin. 2 şi art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.pen., au fost interzise inculpatului aceleaşi drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 72 alin. 1 C.pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive de la data de 30.01.2025, la zi.

În baza art. 399 alin. 1 şi 4 C.proc.pen., a fost constatată legalitatea şi temeinicia stării de arest preventiv şi, pe cale de consecinţă, a fost menţinută măsura preventivă a arestului preventiv dispusă faţă de inculpat.

S-a luat act că persoana vătămată ........ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul municipal ........ şi a fost obligat inculpatul ...........la plata sumei de 5.539,01 lei către această parte civilă, reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate cu persoană vătămată ........., sumă actualizată la data plăţii cu dobânda legală calculată de la data de 11.02.2025.

În baza art. 404 alin. 4 lit. d C.proc.pen. rap. la art. 112 alin. 1 lit. b C.pen., a fost dispusă confiscarea de la inculpatul ...........a unui cuţit ridicat cu ocazia cercetării locului faptei, folosit de către inculpat la comiterea infracţiunii.

În baza art. 404 alin. 4 lit. f C.proc.pen. rap. la art. 162 alin.4 C.proc.pen., a fost dispusă restituirea, la rămânerea definitivă a hotărârii, către persoana vătămată ......... a unui fragment de bâtă de baseball din lemn ridicat cu ocazia cercetării locului faptei, care aparține acesteia și care, potrivit datelor de la dosarul cauzei, nu prezintă urme ale săvârșirii infracțiunii.

S – a dispus ca probele biologice ridicate de către organele de urmărire penală, ambalate în plicul nr. 1, să rămână atașate dosarului cauzei.

A fost dispusă prelevarea de probe biologice de la inculpatul ...........în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În final, a fost făcută aplicarea art.274 alin.1, art. 275 alin.6 şi art. 275 alin.6 C.proc.pen.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. ........ din data de 22.02.2025 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului ...........pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art.32 alin.1 rap. la art. 188 alin.1 şi 2 C.pen. cu aplic. art. 199 alin.1 C.pen. şi art. 75 alin.1 lit.a C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 22.04.2025 sub nr. .......

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 26 din data de 02.06.2025, pronunţată în dosarul nr. ........, în baza art. 342 şi art. 346 alin. 2 C.proc.pen. a fost constatată competenţa instanţei în soluţionarea cauzei, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ....... din 22.04.2025 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma materialului probator administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul ...........locuia în comuna ...... sat ...... str. ......, nr. ........, jud. ...... împreună cu soția sa ......... și persoana vătămată, fiul lor în vârstă de 16 ani.

În curtea locuinței inculpatului sunt două imobile, respectiv un imobil mai vechi în care a avut loc incidentul și în care locuia inculpatul împreună cu soția sa, și un imobil în construcție în care se afla dormitorul victimei.

În după-amiaza zilei de 29.01.2025, persoana vătămată a consumat băuturi alcoolice la domiciliu, respectiv bere, inițial împreună cu prietenul său, martorul ......., ulterior şi împreună cu tatăl său, inculpatul ......., consum de alcool prelungit, cu aproximație, până în jurul orei 23.00.

În acest context, pe fondul consumului excesiv de alcool, între persoana vătămată şi inculpat a început un conflict spontan: iniţial, persoana vătămată, enervată de faptul că mama sa nu se trezea să-i prepare o cafea, a aruncat cu telecomanda în televizor, spărgându-l într-un colț; inculpatul, alertat de gălăgia produsă, a venit în camera în care dormea soția sa și i-a atras atenția persoanei vătămate să o lase să doarmă pe aceasta întrucât își luase tratamentul pentru depresie, moment în care persoana vătămată a lovit cu pumnul televizorul și a ieșit din cameră.

Inculpatul i-a reproșat persoanei vătămate că a spart televizorul, între cei doi având loc un schimb de cuvinte jignitoare, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-l lovească cu pumnul în bărbie pe fiul său.

Ulterior acestui moment, conflictul s-a amplificat, cei doi s-au lovit reciproc, persoana vătămată încercând să-l lovească pe inculpat cu o bâtă de baseball.

În acest context, inculpatul a luat de pe masă un cuțit de bucătărie și l-a lovit cu acesta pe fiul său ........ de mai multe ori, astfel: în zona abdominală i-a provocat 3 plăgi tăiate-înţepate, dintre care una este penetrantă în zona hipocondrului drept cu interesare hepatică, la nivelul hemifeţei stângi-o plagă tăiată-înţepată şi la nivelul brațului stâng - o plagă tăiată-înţepată, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa, conform concluziilor raportului de primă expertiză medico-legală - cu examinarea persoanei nr........ din 18.02.2025 întocmit de către S.J.M.L. ....... avizat de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală .....

S – a apreciat că starea de fapt reţinută de către instanţă în sarcina inculpatului ...........rezultă în afara oricărui dubiu din analiza coroborată a elementelor de fapt rezultate din declaraţiile persoanei vătămate ......, ale martorilor ....... şi ...., din raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr....... din 30.01.2025 emis de către Serviciul de Medicină Legală .... avizat de IML ..... prin avizul nr. ....... din data de 24.03.2025 (file 41-43 vol.II, dup), raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 155/A1/22 din 30.01.2025 (fila 32 vol.II, dup), raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. ...... din 31.01.2025 (fila 28, vol.II, dup), proces-verbal de cercetare la fața locului (fila 20, vol.I, dup), proces-verbal redare înregistrare convorbiri telefonice de la Centrul unic pentru apeluri de urgență (file 21-25, vol.I, dup), procesul-verbal de identificare și de examinare a cuţitului folosit de către inculpat la agresarea persoanei vătămate (fila 37-38, 46 vol.I, dup)+planșa fotografică anexată (file 42-45, vol.I, dup, file 2-21, vol.II, dup), dar, în parte, şi din declaraţiile inculpatului astfel cum au fost date în faza de urmărire penală.

Aşadar, concluziile medico-legale cuprinse în raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. ..... din 30.01.2025 emis de către Serviciul de Medicină Legală ...... avizat de IML .... prin avizul nr. ..... din data de 24.03.2025, confirmă mecanismul de producere a leziunilor indicat de către persoana vătămată, concluziile indicând în mod cert caracteristicile agentului traumatic şi cauza apariţiei leziunilor – prin lovire repetată cu corp dur tăietor-înțepător (posibil cuțit) și lovire de corp dur, posibil în data de 29.01.2025.

Mai departe, martorul ........., persoană care a perceput în mod nemijlocit agresiunea exercitată de către inculpat asupra persoanei vătămate (chiar a intervenit între cei doi pentru a pune capăt violențelor fizice), a descris acţiunile derulate de către inculpat începând cu primele momente ale izbucnirii conflictului dintre cei doi, confirmând conduita agresivă atât a inculpatului, cât și a persoanei vătămate, dar și împrejurările care au permis, într-un final, exercitarea actului de violență care face obiectul prezentei cauze - altercaţia derulată între inculpat şi persoana vătămată şi motivele care au determinat această dispută, starea de ebrietate în care se aflau părţile, jignirile pe care inculpatul i le-a adresat persoanei vătămate și injuriile pe care aceasta din urmă le-a adus tatălui său, faptul că cel care a pornind agresiunea fizică a fost inculpatul care a lovit persoana vătămată cu pumnul în bărbie, degenerarea rapidă a conflictului fizic dintre cei doi care a culminat cu aplicarea de lovituri cu un cuțit, de către inculpat. (filele 55-60 dup).

Sub aspectul examinării materialului probator, instanța de fond a reținut că martorul ......., în vârstă de aproximativ 18 ani și 5 luni la data audierii în cursul urmăririi penale, declarația acestuia din 18.03.2025, respectiv 30.01.2025 fiind furnizată la scurt timp (prima, la numai o zi) de la producerea incidentului violent din data de 29.01.2025, în contextul în care percepția martorului asupra celor văzute era proaspătă, nealterată de trecerea timpului, iar relatarea a fost coerentă, detaliată și lipsită de echivoc, acesta precizând în mod expres că l-a văzut pe inculpat atât în momentul în care a lovit cu pumnul persoana vătămată, inițiind agresiunea fizică, cât și momentul în care a lovit cu cuțitul persoana vătămată în zona abdomenului, în partea de jos, făcând o mișcare a cuţitului din lateral.

În schimb, cu ocazia audierii, în fața instanței de judecată la data de 07.10.2025, martorul a declarat că nu are o explicaţie pentru care în cursul urmăririi penale a făcut anumite precizări în referire la modalitatea în care a început agresiunea fizică, la persoana care a aplicat prima lovitură, la faptul că nu a văzut când inculpatul a tăiat persoană vătămată cu cuţitul, decât aceea că la acel moment nu știam ce se întâmplă cu mine, eram speriat.

Din coroborarea acestei conduite procesuale cu datele cauzei, instanța de fond a apreciat că schimbarea radicală a atitudinii martorului este justificată de vârsta fragedă și vulnerabilitatea psihologică a acestuia, precum și împrejurarea că audierea în fața instanței s-a realizat în condițiile în care inculpatul, arestat preventiv, se afla în boxa inculpaților, la o distanță mică, având vizibilitate directă către inculpat, aspect de natură să reactiveze eventuale trăiri de teamă determinate de gravitatea actelor de violență la care acesta a fost martor ocular.

Potrivit art.103 alin.1 și 2 C.proc.pen., instanța poate da eficiență probatorie declarațiilor date în faza de urmărire penală atunci când acestea sunt coroborate cu ansamblul probelor administrate și când retragerea sau modificarea lor ulterioară este nejustificată sau explicabilă prin împrejurări obiective care afectează sinceritatea relatării.

În cauză, declarația din 18.03.2025, respectiv 30.01.2025 a martorului .......... este confirmată prin probele administrate, respectiv prin declarațiile persoanei vătămate precum și procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre martorul ...... și operatorul SNUAU 112, ceea ce îi conferă un grad sporit de credibilitate.

Pe de altă parte, s – a apreciat că declarația din fața instanței, prin caracterul său evaziv și lipsit de conținut factual, nu poate fi considerată o relatare sinceră și spontană a împrejurărilor cauzei, fiind evident influențată de factori emoționali și contextuali specifici vârstei martorului și situației concrete a audierii, așa cum s-a menționat anterior.

În consecință, instanța de fond a înlăturat din ansamblul probator declarația martorului dată la termenul de judecată din 07.10.2025, acordând eficiență juridică declarațiilor detaliate din 18.03.2025 și 30.01.2025, reținute ca probe relevante în stabilirea situației de fapt.

În exercițiul coroborării tuturor probelor cauzei, instanța de fond a constatat că declarația martorului ..... furnizată în fața instanței la data de 07.10.2025 (fila 61 dosar instanță), nu poate fi reținută în analiza situației de fapt, întrucât aceasta este contrazisă în mod direct și nemijlocit de alte mijloace de probă administrate în cauză.

Deși martorul a arătat că își menține declarația furnizată în cursul urmăririi penale, fiind audiat de către instanța de judecată a susținut o stare de fapt nuanțată, vagă și echivocă conform căreia inculpatul ar fi fost provocat de persoana vătămată, că cel care ar fi iniţiat conflictul ar fi fost, de fapt, persoană vătămată, că nu a fost prezent când inculpatul a înţepat persoană vătămată cu cuţitul.

Instanța de fond a reținut că această susținere este infirmată de declarația persoanei vătămate și a martorului ....., inclusiv de conținutul convorbirii cu operatorul 112 și raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. ..... din 30.01.2025 care a concluzionat că martorul ....... a prezentat o leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire cu corp dur tăietor-înțepător (posibilă cuţit), posibilă în data de 29.01.2025.

Această ultimă concluzie se coroborează cu declaraţia inculpatului din data de 30.01.2025, potrivit căreia între noi se interpusese martorul Teo, ocazie cu care din greșeală l-am tăiat și pe acesta la mâna dreaptă, posibil.

În aceste condiții, coroborarea probelor conduce la concluzia că depoziția furnizată în fața instanței este lipsită de credibilitate, astfel că se impune a fi înlăturată, fiind făcută numai cu scopul de a-l plasa pe inculpat într-o stare de provocare.

Deși la audierea sa în instanţă, care a avut loc la termenul de judecată din data de 07.10.2025, martorul ..... a negat că ar fi văzut episoade importante ale conflictului, despre care a făcut vorbire în faza urmăririi penale, această atitudine nu determină convingerea instanţei în sensul noii variante expuse, cu atât mai puţin în condiţiile în care această variantă iniţială a fost confirmată de un număr de două declaraţii date în faza urmăririi penale, atât martorul cât şi persoană vătămată, chiar și inculpatul, expunând o ipoteză concordantă a evenimentelor, diferită de cea redată în faţa instanţei.

Mai departe, este adevărat că depoziţia acestui martor a scos în evidenţă şi conduita agresivă a persoanei vătămate, însă această conduită nu face obiectul acţiunii penale urmând să fie analizată, mai târziu, în cuprinsul prezentei hotărâri din perspectiva incidenţei în cauză a circumstanţei atenuante a provocării, reținută de procuror.

Relevantă sub aspectul stării de fapt reţinute de către instanţă este şi declaraţia martorei ......., soția inculpatului, persoană care a confirmat consumul de băuturi alcoolice de către părţi, la domiciliu, atitudinea violentă a inculpatului într-un moment premergător actului de agresiune care face obiectul judecății (inculpatul a luat o cană de pe masă, după ce s-a certat cu fiul său și și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare, încercând sa-l lovească pe fiul său în cap). (file 25 dpi)

Din declaraţia aceleiași martore rezultă că după ce persoana vătămată a spart televizorul, dând cu pumnul în el, inculpatul s-a supărat foarte tare și au început să se bată acolo în casă.

S-au lovit reciproc cu pumnii, aspecte ce infirmă susținerile procurorului că inculpatul a săvârşit fapta sub imperiul provocării din partea persoanei vătămate sau al temerii în legătură cu comportamentul acesteia.

S – a apreciat că starea de fapt reţinută de către instanţă rezultă, aşa cum se arăta mai sus, şi din declaraţiile persoanei vătămate care a confirmat starea conflictuală cu inculpatul, pornită spontan, pe fondul consumului excesiv de alcool, dar şi împingerile reciproce ale părţilor însoţite de încercarea inculpatului de a-l lovi.

Persoana vătămată a mai precizat că martorul ...... a încercat de mai multe ori să-i despartă, afirmaţie care se coroborează cu cea a martorului ......, declaraţiile acestui martor din cursul urmăririi penale fiind apreciate de către instanţă ca fiind corespunzătoare adevărului, pe de-o parte, pentru că acest martor, spre deosebire de părţi, consumase o cantitate mai mică de băuturi alcoolice în acea seară, existând astfel o probabilitate mai mare de a reda întâmplările într-o formă cât mai apropiată de realitate iar, pe de altă parte, pentru că declaraţiile sale cu privire la maniera de derulare a evenimentelor au fost constante, descriind aceeaşi stare de fapt în faza de urmărire penală.

Elementele de probă evidenţiate în cuprinsul procesului-verbal de cercetare a locului faptei şi planşei fotografice anexate confirmă afirmaţiile persoanei vătămate, ale martorilor şi cele ale inculpatului cu privire la locul şi împrejurările comiterii faptei, cu ocazia desfăşurării acestui procedeu probatoriu fiind identificat cuţitul folosit de către inculpat la comiterea agresiunii, obiect cu lungimea totală de 16 cm şi lungimea lamei de 6 cm, pe care au fost identificate urme de culoare brun-roşcată ce păreau a fi de sânge, dar și un obiect contondent cu aspect de bâtă confecționată din material lemnos de dimensiunea 29 cm cu mânerul învelit cu bandă de culoare neagră.

Mai departe, din procesul-verbal de identificare a unui cuțit și a unui fragment din bâtă de baseball (fila 37, 38, 41 vol.II, dup) rezultă că acesta (cuţitul) este instrumentul folosit de către inculpat la comiterea actelor de agresiune, mai exact la cauzarea leziunilor identificate pe corpul persoanei vătămate și aceasta este bâta de baseball cu care victima ....intenționase să-l agreseze pe tatăl său, inculpatul ......

La stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de fond, aşa cum se arăta mai sus, a avut în vedere şi raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. .... din 31.01.2025 privind pe inculpatul .... mijloc de probă care atestă că inculpatul, în urma incidentului în care a fost implicat, a suferit leziuni traumatice în zona hemitoracelui, zigomatic stînga, ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în data de 29.01.2025 care necesită 8-9 zile îngrijiri medicale de la data producerii, concluzii ce confirmă îmbrâncelile și loviturile reciproce dintre părți. (fila 28, vol.II, dup).

Nu în ultimul rând, la stabilirea stării de fapt instanța de fond a avut în vedere și conținutul convorbirii purtate de martorul ..... cu operatorul SNUAU 112, discuţie în care nu se evidenţiază o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanță.

În final, la evaluarea stării de fapt, instanţa de fond a avut în vedere şi planșa demonstrativă (fotografiile) privind victima ...... efectuată pe perioada internării Spitalul Municipal ......, secția ......., salon ......, fotografii în care sunt înfăţişate leziunile produse prin fapta inculpatului, dar şi cele determinate de intervenţia medicală necesară pentru salvarea vieţii persoanei vătămate.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, inculpatul ...........a avut o poziţie procesuală relativ constantă cu privire la fapta de agresiune exercitată asupra persoanei vătămate, recunoscând fapta reţinută în sarcina sa, declarând că „ eu m-am enervat, am luat un cuțit de pe masă pentru că acea încăpere o folosim și ca bucătărie și ca dormitor, cu care l-am lovit de 3 ori în zona burții.”

În faza de judecată inculpatul a recunoscut fapta, așa cum a fost reținută de procuror, în rechizitoriu, cu reținerea circumstanţei atenuante legale a provocării, precizând că a lovit persoana vătămată cu cuțitul, de mai multe ori, în zona abdominală, aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocarea din partea fiului său, ....... (fila 22 verso, dpi).

Inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se de către procuror circumstanța atenuantă legală a provocării.

Instanța de fond a apreciat, în raport de probele administrate în cauză, așa cum au fost prezentate și coroborate anterior, că se impune înlăturarea circumstanței atenuante legale, reținută în favoarea inculpatului .....

Astfel, în primul rând, instanţa de fond nu a reţinut că inculpatul a comis agresiunea asupra persoanei vătămate ca o formă de apărare la conduita acesteia din urmă care i-ar fi determinat o puternică tulburare determinată de faptul că l-ar fi lovit pe inculpat având în vedere că o astfel de stare de fapt nu este confirmată de celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, probele administrate în cauză confirmă existenţa unor îmbrânceli reciproce, a unor lovituri reciproce, inculpatul fiind cel a aplicat prima lovitură persoanei vătămate, cu pumnul, în zona bărbiei.

Deși la momentul examinării – 30.01.2025 inculpatul a prezentat leziuni traumatice pe cap, ceea ce confirmă faptul că acţiunile agresive ale persoanei vătămate (îmbrânceli, lovituri) atestate şi de martorii ...... și ......., nu au fost de o asemenea intensitate încât să justifice aplicarea de către inculpat a unei lovituri cu cuţitul, conduită care ar fi fost oricum vădit disproporţionată în raport cu acţiunile agresive reclamate de către inculpat.

În al doilea rând, instanţa de fond, în raport de probatoriul administrat în cauză, a apreciat că nu poate fi reţinută în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., nefiind îndeplinite condiţiile impuse de legea penală în legătură cu această circumstanţă.

Pentru a reţine această circumstanţă, procurorul a menționat că provocarea inculpatului a fost produsă prin violență, prin aplicarea anterior de lovituri cu pumnii în zona capului și amenințarea cu o bâtă de baseball.

În aceste condiţii, procurorul a apreciat că inculpatul a săvârşit fapta într-o stare de tulburare sau emoție specifică provocării ca urmare a pericolului la care inculpatul s-a considerat expus din partea victimei.

Deşi instanţa a acceptat că persoana vătămată a fost cea care a declanşat altercaţia prin insistențele ca mama sa să se trezească rapid să-i prepare o cafea și prin comportamentul violent pe care l-a manifestat în cameră pe fondul consumului de alcool, lovind televizorul, nu s – a putut aprecia că o astfel de atitudine, chiar repetată, este suficientă pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, fiind necesar, pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare acesta din urmă să se abţină de la ripostă prin săvârşirea de infracţiuni, condiţie care nu este îndeplinită în prezenta cauză în raport de probatoriul administrat în cauză.

În ceea ce priveşte celelalte acţiuni la care face trimitere procurorul – lovituri cu pumnii în zona capului, amenințarea cu o bâtă de baseball – deşi acestea sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză, în special prin declaraţiile martorului Belu Teodor Ionuț care a fost prezent în cea mai mare parte a timpului în care s-a derulat starea conflictuală dintre părţi, instanţa de fond a constatat că acestea nu pot fi asimilate acţiunilor definite de dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., care pot justifica reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, atâta timp cât acelaşi probatoriu confirmă că acţiunile agresive reclamate de către inculpat au avut caracter reciproc, inculpatul, față de comportamentul violent al persoanei vătămate spunându-i bă, dă-te dracu, eu te-am făcut, eu te omor, pleacă din camera mea că te omor.

În aceste condiţii, în care inculpatul şi persoana vătămată, în timpul derulării stării conflictuale, s-au implicat în mod voluntar în derularea de acţiuni agresive înainte de comiterea agresiunii care face obiectul acţiunii penale – ameninţări reciproce cu comiterea de acte de violenţă, împingerea reciprocă, din declaraţia martorului ...... rezultând că inculpatul a fost cel care a împins primul – nu s – a putut aprecia că atitudinea victimei ar fi determinat o puternică tulburare sau emoţie inculpatului care să-l împiedice să se abţină de la o ripostă prin comiterea unei infracţiuni.

Pe de altă parte, instanţa de fond a constatat că părțile au consumat împreună băuturi alcoolice, în seara respectivă, anterior derulării stării conflictuale, astfel că nu s-ar putea accepta că inculpatul ar fi fost surprins de conduita persoanei vătămate, conduită care să-i provoace o puternică tulburare sau emoţie şi să-l îndemne la comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

În raport de aceste motive, instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele procurorului inculpatului în referire la atitudinea provocatoare a victimei care ar fi determinat o reacţie violentă din partea sa, probatoriul administrat în cauză confirmând că ambele părţi s-au implicat în mod voluntar în acţiuni agresive, verbale sau fizice, înainte de comiterea actului care face obiectul judecăţii, fără ca inculpatul să pară sau să se declare tulburat sau emoţionat de purtarea victimei (fiul minor în vârstă de 16 ani).

În al treilea rând, deși nu au fost invocate astfel de apărări, totuși, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile pentru a se reţine circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen. în referire la starea de beţie a inculpatului care i-ar fi afectat capacitatea de înţelegere, de stăpânire a propriilor reacţii şi emoţii.

În concret, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul în care a venit în camera în care persoana vătămată lovise televizorul, că în intervalul de timp anterior consumase băuturi alcoolice fie singur, fie cu persoana vătămată și martorul ......., punând capăt acestei activităţi doar după momentul în care a lovit persoana vătămată cu cuţitul, împrejurare care nu-i poate fi favorabilă acestuia atâta timp cât acţiunea de consumare a băuturilor alcoolice a fost una conştientă iar starea de ebrietate în care s-a aflat inculpatul nu pare a-i fi afectat capacitatea de înţelegere a faptelor sale, aspect care rezultă atât din comportarea sa în intervalul de timp în care au fost comise faptele, având o exprimare suficient de coerentă în momentul în care încerca să-l convingă pe fiul său să o lase să doarmă pe mama sa întrucât își luase tratamentul, purtare de natură să infirme ipoteza că starea de beţie i-a afectat inculpatului capacitatea de înţelegere, de stăpânire a propriilor reacţii şi emoţii.

Din contră, starea de ebrietate în care s-a aflat inculpatul şi care a fost provocată chiar de acesta l-a făcut să adopte un comportament lipsit de inhibiţii şi să se implice cu uşurinţă, în acest context, în altercaţia cu persoana vătămată şi în agresarea acesteia cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii.

Constatând că în urma administrării probelor în cursul cercetării judecătoreşti derulate potrivit procedurii de drept comun, instanţa nu a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat cu ocazia solicitării ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond nu a acordat acestuia beneficiul de drept substanţial prevăzut de art. 396 alin. 10 C.proc.pen.

Analizând conţinutul dosarului pentru soluţionarea laturii penale, instanţa de fond a constatat că din probele administrate rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.

În drept, s – a apreciat că fapta inculpatului ......, care, în seara zilei de 29.01.2025, în jurul orelor 23.35, în urma unui conflict spontan, pe fondul consumului excesiv de alcool, l-a lovit pe fiul său .....(în vârstă de 16 ani) de mai multe ori cu un cuţit, respectiv, în zona abdominală, 3 plăgi tăiate - înţepate, dintre care una este penetrantă în zona hipocondrului drept cu interesare hepatică, la nivelul hemifeţei stângi-o plagă tăiată-înţepată şi la nivelul brațului stîng - o plagă tăiată-înţepată, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa, conform concluziilor raportului de primă expertiză medico-legală - cu examinarea persoanei-nr...... din 18.02.2025 întocmit de către S.J.M.L. .... aprobat de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale din cadrul Institutului de Medicină Legală ... întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor asupra unui membru de familie, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 C.pen. cu aplic. art. 199 alin. 1 C.pen.

În ceea ce priveşte circumstanța atenuantă legală a provocării reţinută de către procuror în actul de sesizare a instanţei, judecătorul a constatat că aceasta se impune a fi înlăturată nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.75 alin.1, lit.a C.pen., pentru motivele prezentate anterior, în cuprinsul prezentei hotărâri.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului s-a realizat prin aplicarea mai multor lovituri persoanei vătămate, într-o zonă vitală, cu un instrument tăietor-înţepător în zona abdomenului, cauzându-i mai multe leziuni traumatice.

Urmarea imediată este reprezentată de atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, prin punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate, existând legătura de cauzalitate directă între acțiunile de violență și leziunile persoanei vătămate, prin folosirea unor instrumente apte de a produce moartea.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a comis cu intenţie indirectă fapta reţinută în sarcina sa, având în vedere obiectul vulnerant folosit, respectiv instrumentul tăietor-înţepător (cuţit), dar și zona vizată, respectiv zona abdominală, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, rezultat pe care, deşi nu l-a urmărit prin săvârşirea acelei fapte, a acceptat posibilitatea producerii lui şi care nu s-a produs din motive independente de voinţa sa.

Având în vedere împrejurările de comitere a faptei, aşa cum au fost dezvoltate şi în paragrafele anterioare, obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii aplicate – apte să pună în primejdie viaţa victimei, zona corpului vizată – zona abdominală, zonă anatomică cunoscută prin existenţa mai multor organe vitale şi urmările produse – crearea unor plăgi la nivelul abdomenului, determinând un pericol iminent pentru viaţa persoanei vătămate, este evident că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu doar de a produce o vătămare.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 şi 2 C.pen.

Ţinând cont de aceste dispoziţii legale, la stabilirea duratei sau cuantumului, dar şi la alegerea pedepselor, instanţa de fond a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatului, prin însăşi împrejurările în care a fost comisă, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat.

Totodată, instanţa a avea în vedere şi natura infracţiunii săvârşită de către inculpat – infracţiune îndreptată împotriva vieţii persoanei, gravitatea acesteia aşa cum rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege dar şi urmarea deosebit de gravă a faptei inculpatului care, prin conduita sa, a pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere şi conduita procesuală a acestuia care a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, încercând, însă, să evidenţieze elemente de fapt apte să dea o gravitate atenuată faptei sale, împrejurări neconfirmate, însă, de probatoriul administrat în cauză, vârsta tânără a acestuia şi situaţia familială – căsătorit, un copil minor în întreţinere.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine integrat în familie şi în comunitate, aspecte care rezultă cu suficientă claritate din caracterizarea depusă la dosarul cauzei, emisă de Primăria Comunei ........ fila 36 dpi.

Cu respectarea limitelor prevăzute de lege şi ţinând cont de considerentele anterior expuse, instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea situate peste minimul prevăzut de lege, procedând la individualizarea judiciară a pedepsei de maniera expusă în partea de debut a prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că persoana vătămată ......, în prezenţa reprezentantului legal, mama sa ......, şi a avocatului din oficiu, a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, iar Spitalul municipal .....s-a constituit parte civilă cu suma de 5.539,01 lei, reprezentând costul îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate, precum şi majorările legale aferente până la achitarea integrală a debitului.

Prima instanţă a reţinut că Spitalul municipal ......., în calitate de furnizor de servicii medicale pentru persoana vătămată, are posibilitatea de a solicita cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală de la inculpat, care prin acţiunea lui au adus daune beneficiarului de servicii medicale, cheltuieli evidenţiate prin deconturile depuse la dosar.

Aşa fiind, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal .... şi a obligat inculpatul ...........la plata sumei de 5.539,01 lei către această parte civilă reprezentând cheltuieli spitalizare persoană vătămată, sumă actualizată la data plăţii cu dobânda legală calculată de la data de 11.02.2025.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul ........

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a susţinut, în esenţă, că în raport de situația de fapt reținută de instanța de judecată se impune reținerea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a C.p.

Apelantul inculpat ...........a solicitat, în esenţă, desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, considerând că aceasta a fost greşit individualizată, raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. rap. la art. 375 C.p.p., cu aplicarea art. 75 lit. a Cp.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanța de apel retine următoarele:

Sub aspectul stării de fapt care face obiectul cauzei, Curtea constată că probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală și în etapa procesuală a judecății în primă instanță, atestă, la nivelul exigențelor impuse de dispozițiile art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, că inculpatul ....., în data de 29.01.2025, în jurul orei 23.35, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului excesiv de alcool, l – a lovit pe fiul său, persoana vătămată ......, de mai multe ori cu un cuţit în zona abdominală, cauzându – i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 40 – 45 de zile de îngrijiri medicale şi care i – au pus în primejdie viaţa, evaluarea realizată de prima instanţă sub acest aspect fiind conformă cu probatoriul administrat în cauză şi, ca atare, însuşită de către instanţa de control judiciar care nu va mai relua argumentaţia situaţiei de fapt şi nu va proceda la o nouă evaluare a probelor avute în vedere la soluţionarea acţiunii penale.

Totodată, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanţă că fapta inculpatului întrunește elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracțiunii de Tentativă la Omor, săvârşită asupra unui membru de familie, prev. şi ped. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1, alin. 2 din Codul penal cu aplicarea 199 alin. 1 din Codul penal.

De altfel, examinând declaraţiile de apel formulate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul ......., Curtea constată că în cuprinsul acestora nu se contestă starea de fapt reţinută de către prima instanţă şi nici încadrarea juridică dată faptei imputate inculpatului, ci împrejurarea că nu a fost reţinută în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, astfel că evaluarea instanţei de control judiciar se va limita doar la această critică.

Analizând acest motiv de apel, referitor la înlăturarea de către prima instanţă a circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, Curtea constată că este fondat, sentinţa penală apelată fiind netemeinică sub acest aspect.

Curtea nu va constata că sentinţa penală apelată este nelegală, aşa cum a susţinut Ministerul Public prin declaraţia de apel, motivat de faptul că circumstanţele nu fac parte din elementele constitutive ale infracţiunii, având doar legătură cu fapta comisă sau persoana făptuitorului, putând conduce la atenuarea sau la agravarea pedepsei, după caz, fiind avute în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

În prezenta cauză nu suntem în prezenţa unei încălcări directe a legii penale ori procesual penale, ci a unei aprecieri greșite a faptelor și probelor cauzei, conduită procesuală care nu poate imprima un caracter nelegal sentinţei penale atacate, ci, cel mult, unul netemeinic.

Potrivit art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, constituie circumstanţă atenuantă legală săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr – o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

Materialul probator administrat în cauză relevă faptul că inculpatul ...........a lovit persoana vătămată ........ cu cuţitul fiind într – o stare de surescitare nervoasă, de indignare, cauzată de comportamentul violent al persoanei vătămate în raport cu bunurile mobile aflate în domiciliu, de cuvintele injurioase ce i – au fost adresate de către persoana vătămată, dar şi de violenţele exercitate de aceasta din urmă ori pe care a încercat să le exercite asupra inculpatului pe tot parcursul stării conflictuale.

În această privinţă, Curtea are în vedere declaraţiile persoanei vătămate ........din care rezultă că starea conflictuală a fost declanşată de el, pe fondul unei nemulţumiri legate de faptul că mama sa nu îi prepară o cafea, lovind televizorul aflat în locuinţa inculpatului şi ignorând atenţionările acestuia asupra comportamentului adoptat şi asupra necesităţii de a – i permite mamei sale, care suferea de o tulburare mentală, să se odihnească.

Din declaraţiile aceleiaşi persoane rezultă că solicitările inculpatului l – au enervat şi mai tare, astfel că a lovit cu pumnul acelaşi televizor, bun pe care l – a distrus, după care, dorind să iasă din cameră, l – a împins pe inculpat în zid, context în care au început să se îmbrâncească, încercând să – l doboare pe inculpat pe podea.

Observând că sângerează în partea dreaptă abdominală şi dorind să – i aplice inculpatului o corecţie fizică, s – a înarmat cu o bâtă de baseball şi, în ciuda opoziţiei verbale şi fizice exprimate de către martorul ......., a revenit în camera în care se afla inculpatul, încercând să – l lovească cu acea bâtă, împrejurare în care a fost tăiat cu cuţitul de către inculpat.

Declaraţiile persoanei vătămate sunt coroborate de cele ale martorului ....., date, de asemenea, în faza de urmărire penală, la puţin timp după comiterea faptei, acesta confirmând că ....... este atât cel care a declanşat starea de conflict în urma deteriorării televizorului din locuinţă, existând chiar un schimb de cuvinte injurioase şi acte de violenţă fizică cu inculpatul, cât şi cel care a determinat continuarea şi amplificarea acestei stări, înarmându – se cu o bâtă de baseball, deplasându – se în camera în care se afla inculpatul cu intenţia de a – i aplica o corecţie şi adresându – i acestuia injurii, context în care inculpatul, enervat de atitudinea injurioasă a persoanei vătămate, l – a tăiat de două ori cu cuţitul în zona abdomenului.

Relevante din perspectiva evaluării realizate de către instanţa de control judiciar sunt afirmaţiile acestui martor potrivit cărora, după epuizarea primului episod violent, inculpatul s – a aşezat pe pat, încercând să se liniştească, însă persoana vătămată a revenit în încăpere, înarmată cu o bâtă de baseball, ameninţându – l pe inculpat că îi rupe picioarele, purtare care l – a enervat pe inculpat, acesta afirmând, pe acest fond şi al injuriilor adresate de către fiul său, că dacă nu va părăsi încăperea îl va omorî, aplicându – i în momentele următoare două lovituri cu cuţitul în zona abdomenului faţă de refuzul de a părăsi camera şi de purtarea injurioasă şi provocatoare a victimei care îi solicita inculpatului să îl taie dacă are curaj – filele nr. 56 – 57, 59 – 60 d.u.p.

Aceleaşi elemente de fapt, în referire la atitudinea violentă a persoanei vătămate, declanşatoare a stării de conflict, şi la starea de tulburare sub imperiul căreia inculpatul a comis fapta, sunt puse în evidenţă şi prin declaraţiile martorei ....., dar şi prin declaraţiile inculpatului ......, acesta susţinând faptul că, faţă de purtarea persoanei vătămate, s – a enervat, a luat cuţitul de pe masă şi l – a lovit cu acest instrument în zona burţii, afirmaţiile acestuia fiind concordante cu cele ale persoanei vătămate şi ale martorului ...... – filele nr. 76 – 78 d.u.p.

Aşadar, din toate aceste mijloace de probă rezultă că inculpatul, constatând că persoana vătămată a adoptat diverse conduite provocatoare, constând în distrugerea unui bun din locuinţă, adresarea de cuvinte ofensatoare, exercitarea de acte de violenţă fizică şi înarmarea cu un obiect contondent în vederea exercitării unor astfel de acte, s – a arătat deranjat de acestea şi chiar i – a atras atenţia persoanei vătămate să înceteze, şi, întrucât aceasta nu a încetat, inculpatul s – a înarmat cu un cuţit şi a lovit puternic persoana vătămată în zona abdominală, provocându – i grave leziuni traumatice care i – au pus în primejdie viaţa.

Luând în considerare modalitatea şi împrejurările în care s – au petrecut faptele, astfel cum sunt evidenţiate de probele administrate în cauză, se poate aprecia în mod rezonabil că inculpatul a comis faptele deduse judecăţii pe fondul unei intense tulburări, a unei indignări faţă de purtarea victimei, fiind luat prin surprindere de conduita deosebit de violentă a acestuia la care, cel mai probabil, nu se aştepta ţinând cont de relaţia bună pe care aceştia o aveau, şi acţionând fără a se putea stăpâni, fără a – şi mai putea controla acţiunile.

Curtea este de acord că inculpatul l – a lovit pe fiul său cu pumnul în faza de debut a incidentului, dar şi că unele dintre acţiunile agresive(ameninţări, îmbrânceli), pe parcursul derulării stării de conflict, au avut caracter reciproc, însă nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul nu a avut în niciun moment iniţiativa declanşării ori amplificării conflictului, din contră, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului Belu Teodor Ionuţ, acesta a încercat să aplaneze conflictul, solicitându – i persoanei vătămate să înceteze acţiunile agresive, adoptând o conduită agresivă, inclusiv cea care face obiectul acţiunii penale, doar după ce victima, fie a distrus fără nicio justificare un bun din locuinţă, fie a adresat cuvinte ofensatoare la adresa inculpatului, fie a exercitat ori a încercat să exercite acte de violenţă fizică asupra inculpatului.

Or, în atare condiţii, în mod rezonabil se poate aprecia că infracţiunea săvârşită de către inculpat este, într – o anumită măsură, consecinţa comportării nedrepte a victimei.

Ţinând cont de relaţiile de rudenie dintre părţi, de relaţiile bune anterioare, dar şi de conduita anterioară a inculpatului care nu evidenţiază o predispoziţie pentru iniţierea de relaţii de conflict cu legea penală, Curtea consideră că starea de surescitare nervoasă, de mânie, în care se găsea inculpatul la momentul comiterii faptei oferă singura explicaţie şi motivaţie asupra reacţiei violente ce a îmbrăcat elementele de tipicitate ale infracţiunii de tentativă la omor.

În ceea ce priveşte condiţia de existenţă a actului provocator, respectiv ca acesta să se fi produs prin violenţă ori printr – o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, Curtea constată că aceasta este îndeplinită în oricare dintre componentele sale, în condiţiile în care din materialul probator administrat în cauză rezultă că persoana vătămată a distrus fără nicio justificare un bun din locuinţă, conduită care poate fi asimilată unei acţiuni ilicite grave, a adresat cuvinte ofensatoare inculpatului şi a încercat să exercite acte de violenţă fizică asupra acestuia cu o bâtă, atitudini care pot asimilate unor atingeri grave aduse demnităţii persoanei, şi chiar l – a agresat fizic pe inculpat, acţiune care răspunde cerinţei legii de a fi produsă prin violenţă.

Se constată, aşadar, că acţiunile inculpatului răspund cerinţei de a reprezenta un act provocator în sensul legii penale.

Totodată, Curtea, ţinând cont de conduita deosebit de agresivă a persoanei vătămate, lipsită de orice formă de justificare cel puţin în prima parte a conflictului, de insistenţa acestuia în a amplifica acest conflict(refuzând să părăsească încăperea la solicitarea inculpatului, adresându – i injurii şi solicitându – i să – l taie dacă are curaj), de natura relaţiilor existente între părţi(tată – fiu) şi de maniera de derulare a acestor relaţii anterior comiterii faptei(bună, potrivit declaraţiilor victimei şi martorei Calotă Ionica Mădălina), consideră că purtarea inculpatului a fost aptă a genera în psihicul inculpatului o stare de puternică tulburare sau emoţie caracteristică provocării.

Curtea apreciază că prevederile art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal nu impun ca între infracţiunea provocată şi actul provocator să existe o anumită proporţie, în sensul unei gravităţi apropiate, ci doar ca actul provocator, indiferent de natura, durata şi intensitatea sa, să fie acela care a generat starea de tulburare sau emoţie a infractorului, iar acesta din urmă să treacă la săvârşirea infracţiunii sub imperiul acestei stări psihice.

Este de acceptat că atunci când actul apreciat a fi provocator este unul lipsit de importanţă, care nu trezește vreun interes deosebit, autorul ripostei nu poate invoca circumstanţa atenuantă a provocării, starea de nervozitate, de emoţie, în care s – ar afla, fiind provocate de alte împrejurări, însă nu se regăseşte şi în cauza dedusă judecăţii această ipoteză.

Dimpotrivă, acţiunile ilicite derulate de către persoana vătămată au fost unele serioase, au fost adresate, în mod repetat, direct inculpatului şi, prin conţinutul lor, au fost apte să provoace o starea de puternică tulburare sau emoţie inculpatului, aşa cum s – a arătat în precedent şi cum o dovedeşte probatoriul administrat în cauză.

Chiar dacă ar fi fost însuşită evaluarea primei instanţe referitoare la inaptitudinea conduitei victimei de a produce în psihicul inculpatului o puternică tulburare ori emoţie, astfel încât nu i s – ar fi putut recunoaşte caracterul de act provocator în sensul art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, Curtea consideră, ţinând cont de purtarea victimei pe întreg parcursul conflictului, că s – ar fi impus o analiză şi, implicit, o recunoaştere a aceleiaşi conduite ca reprezentând o circumstanţă atenuantă judiciară în sensul definit de art. 75 alin. 2 lit. b din Codul penal, analiză care însă nu se mai impune a fi realizată având în vedere rezultatul evaluării actuale a probatoriului.

Aşa fiind, Curtea constată ca fiind fondat motivul de apel al parchetului şi al inculpatului referitor la nereținerea circumstanţei atenuante legale prev. de art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal.

Ca o consecinţă a acestui fapt, vor fi reţinute în cauză şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

În acest sens, se impune a sublinia că prin încheierea de şedinţă din 09.09.2025, prima instanţă, deşi a constatat că inculpatul ...........a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută de procuror în rechizitoriu şi a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, a respins cererea inculpatului, apreciind că situaţia de fapt nu este suficient lămurită sub aspectul existenţei/inexistenței cauzei de atenuare a răspunderii penale prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, impunându – se efectuarea cercetării judecătoreşti de drept comun.

Ţinând cont de aspectele expuse în precedent şi de rezultatul evaluării probatoriului în calea de atac a apelului, în sensul că în favoarea inculpatului se impune a fi reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării, Curtea va acorda inculpatului şi beneficiul de drept material prevăzut de dispoziţiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, situaţia de fapt reţinută în sarcina acestuia fiind aceeaşi cu cea recunoscută prin declaraţia dată la termenul din 09.09.2025.

Ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante legale prev. de art. 75 alin. 1, lit. a din Codul penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1, alin. 2 din Codul penal cu aplicarea 199 alin. 1 din Codul penal, de la 5 ani la 12 ani şi 6 luni închisoare, se reduc, potrivit art. 76 alin. 1 cu referire la art. 79 alin. 1 din Codul penal, cu o treime, acestea ajungând de la 3 ani şi 4 luni la 8 ani şi 4 luni închisoare.

Aceste din urmă limite de pedeapsă se reduc cu o treime, ca urmare a incidenţei în cauză a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, limitele finale de pedeapsă fiind de la 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare la 5 ani, 6 luni şi 20 zile închisoare.

Mai departe, în procesul de individualizare a pedepsei, Curtea, în acord cu prima instanţă, reţine că elementele de fapt ale cauzei conturează o gravitate ridicată a faptei săvârșite de inculpat şi o periculozitate sporită a acestuia din urmă ţinând cont de natura faptei (faptă care atentează la dreptul la viaţă a omului), gravitatea sa, modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpat (inculpatul a aplicat cu intensitate mai multe lovituri cu un cuţit persoanei vătămate, acceptând posibilitatea producerii unui rezultat ireversibil, moartea acesteia) şi urmările produse (persoana vătămată a suferit multiple leziuni traumatice, leziuni care i – au pus în pericol viaţa).

În egală măsură, la individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, vârsta acestuia, dar şi situaţia familială şi socială, fiind căsătorit, întreţinător al unei familii şi integrat corespunzător în comunitatea din care face parte.

Având în vedere rezultatul evaluării criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal, astfel cum a fost expus în precedent, dar şi incidenţa dispoziţiilor art. 76 alin. 1 din Codul penal, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală şi art. 79 alin. 1 din Codul penal, Curtea urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de Tentativă la Omor, săvârşită asupra unui membru de familie, prev. şi ped. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1, alin. 2 din Codul penal cu aplicarea 199 alin. 1 din Codul penal, art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, art. 76 alin. 1 din Codul penal şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, de la 8 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei cu închisoarea, Curtea constată că, în raport de durata acesteia, astfel cum a fost stabilită anterior, nu poate fi executată decât în regim de detenţie, concluzie la care ar fi ajuns instanţa chiar în condiţiile îndeplinirii cerinţei prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a din Codul penal în referire la cuantumul pedepsei, considerând că nu s – ar impune reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei, fapta imputată inculpatului, analizată prin raportare la împrejurările şi modul de comitere, dar şi la natura şi gravitatea rezultatului produs, astfel cum acestea sunt puse în lumină de probatoriul administrat în cauză, prezentând o gravitate sporită, doar aplicarea pedepsei, chiar însoțită de un ansamblu de obligații și măsuri de supraveghere, nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, fiind necesară, așa cum în mod just a constatat și prima instanță, executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

În aceste condiții, sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, se apreciază că inculpatul poate fi reeducat şi reintegrat în societate doar prin executarea efectivă a pedepsei, apelul formulat de către inculpat sub acest aspect fiind nefondat.

În ceea ce priveşte conţinutul pedepselor complementare şi al celor accesorii, Curtea constată că drepturile al căror exerciţiu a fost interzis decurg din natura infracţiunii care face obiectul judecăţii, astfel că nu se impune reindividualizarea acestor pedepse, necriticate, de altfel, de către parchet ori de către inculpat pe calea prezentei căi de atac.

Curtea constată că apelurile declarate de către parchet şi inculpat vizează doar modalitatea de soluționare a acțiunii penale, astfel că activitatea de control judiciar nu se va desfășura şi cu privire la soluţia dispusă de prima instanţă asupra acţiunii civile exercitate în cauză, mai exact, asupra măsurii în care aceasta putea fi influenţată de reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 75 alin 1 lit. a din Codul penal.

Având în vedere că pe durata desfășurării judecății în apel inculpatul s – a aflat în stare de arest preventiv în cauză, în temeiul art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală, va deduce, în continuare, din durata pedepsei aplicate inculpatului, astfel cum aceasta a fost redusă în apel, durata arestului preventiv de la 10.11.2025 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. 3 şi 6 din Codul de procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul ...........împotriva sentinței penale nr. 205 din 10.11.2025 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. .....

Desființează în parte sentința penală apelată, sub aspectul laturii penale, și rejudecând:

Reţine în favoarea inculpatului ...........circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal şi cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Reduce pedeapsa principală aplicată apelantului inculpat ....., fiul lui ..... şi ..... născut la data de ..... în or. ....... jud. ....., domiciliat în com. ........, sat ........, str. ........., nr. ....... jud. ......., CNP ....., pentru infracţiunea de Tentativă la Omor, săvârşită asupra unui membru de familie, prev. şi ped. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1, alin. 2 din Codul penal cu aplicarea 199 alin. 1 din Codul penal, art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, art. 76 alin. 1 din Codul penal, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală şi art. 79 alin. 1 din Codul penal, de la 8 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care va fi executată în regim de detenţie.

Menţine pedepsele complementare şi accesorii aplicate de prima instanţă, atât sub aspectul conţinutului, cât şi sub aspectul duratei acestora.

Deduce în continuare arestarea preventivă a inculpatului ...........de la 10 noiembrie 2025 la zi.

Menţine celelalte dispoziţii din cuprinsul hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul ...........rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 1044 lei, și cel al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în cuantum de 565 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 12 februarie 2026.

Președinte, Judecător, .............. .............

Grefier,

...............

Red.jud.......

Jud.fond:.......

.........../12.02.2026