Curtea de Apel CRAIOVA · .........

Decizie nr. 90 din 22.01.2026

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: .........
Obiect: Procedura in cazul recunoasterii invinuirii. Art.375 Cod procedura penala . Infractiunea de talharie. Art.233 Cod penal
Soluție
Sursa: portal.just.ro

1.Cererea inculpatului prin care a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei şi solicită judecarea sa în procedură abreviată a fost pusă în discuţie, fiind încuviinţată de către instanţă.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii acesta a relatat modul în care a fost comisă infracţiunea confirmând situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu şi a solicitat exclusiv administrarea probei cu înscrisuri.

În raport de această situaţie de fapt susţinerile inculpatului din cuprinsul declaraţiei date la instanţa de apel în sensul că revine asupra celor arătate anterior şi nu mai recunoaşte săvârşirea faptelor nu pot fi primite, neexistând indicii cu privire la alegata sa inducere în eroare sau cu privire la existenţa unei afecţiuni medicale care să îl fi împiedicat în mod obiectiv să înţeleagă consecinţele juridice ale manifestării sale de voinţă.

Pentru existenţa infracţiunii complexe de tâlhărie este necesar ca între cele două acţiuni să existe o relaţie de intercondiţionare, o relaţie de conexitate etiologică în absenţa căreia unitatea legală de infracţiune se rupe, fiind în prezenţa unui concurs între infracţiunea de furt (simplu sau calificat) pe de o parte şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe, vătămate corporală, etc...

În mod obişnuit existanţa legăturii de la mijloc la scop presupune ca din punct de vedere subiectiv autorul să fi luat rezoluţia de a comite furtul (infracţiunea scop sbsorbită în infracţiunea complexă) anterior momentului în care începe executarea actelor de violenţă sau ameninţare (infracţiunea absorbită sau mijloc), dat fiind că actele de violenţă, conform condiţiilor de tipicitate obiectivă trebuie săvârşite în scopul comiterii furtului.

Cu toate acestea, fapta este tipică din punct de vedere obiectiv şi subiectiv şi în situaţia în care scopul însuşirii pe nedrept a unui bun survine în mod spontan în timpul săvârşirii actelor de violenţă sau ameninţare, acte care iniţial au urmărit o altă finalitate.

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2026:003.000090

Dosar nr. .........

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANŢA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 90

Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2026

PREŞEDINTE ............ - judecător

............. - judecător

Grefier ...............

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror ........... din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

***

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică de la 26 noiembrie 2025, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din aceeaşi dată, pronunţare amânată ulterior la data de 22 decembrie 2025, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluţionarea apelului declarat de inculpatul ...........împotriva sentinţei penale nr. 354 din data de 30 iunie 2025 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. ..........

CURTEA,

Prin sentinţa penală nr. 354 din data de 30 iunie 2025 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. ......., în temeiul art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d) Cp., cu aplicarea art. 44 alin. (1) Cp., şi a art. 396 alin. 1, 2 şi 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul ...........la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. 1 Cp., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. 1 lit. c Cp.

În baza art. 65 alin. 1 Cp., s-a aplicat inculpatului .........., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, şi b Cp., ce se va executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală aplicată va fi executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în stare de concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 317/25.11.2024, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. .........., definitivă prin decizia penală nr. 365/A din data de 27.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, la pedepsele de 3 luni închisoare, pentrsu săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 1 Cp., şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cp., pe care le repune în individualitatea lor.

S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în stare de pluralitate intermediară cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, prin sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ........., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2020, la pedepsele de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cp., şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cp., pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. 1 Cp., art. 39 alin. 1 lit. b Cp. şi art. 44 alin. 2 Cp., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 317/25.11.2024, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ........, definitivă prin decizia penală nr. 365/A din data de 27.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi prin sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ........., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2020, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani şi 3 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni), care se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 Cp.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cp., s-a interzis inculpatului ........., ca pedeapsă complementară cea mai grea, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. 1 lit. c Cp.

În baza art. 45 alin. 5 Cp., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp.,

În baza art. 40 alin. 3 Cp. s-a dispus deducerea din pedeapsa principală rezultantă perioada deja executată de inculpat, de la data de 28.03.2025, la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare nr. ....../27.03.2025, emis în temeiul sentinţei penale nr. 317/25.11.2024, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ......., definitivă prin decizia penală nr. 365/A din data de 27.03.2025, şi emiterea noilor forme de executare la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul ...........la plata sumei de 900 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. ........ din data de 11.09.2024 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. ......., a fost trimis în judecată inculpatul ........, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. (1) - 234 alin. (1) lit. d) Cp. cu aplic. 44 alin. (1) Cp., constând în aceea că la data de 24.02.2022, în jurul orei 22:30, în timpul nopții, în timp ce se afla pe str....... din mun. ........ jud. ........, în urma unui conflict verbal cu persoana vătămată ......, l-a lovit pe acesta din urmă în repetate rânduri cu pumnii și picioarele la nivelul capului și al corpului, iar cu această ocazie, i-a sustras din buzunar un telefon mobil.

În faza de judecată, inculpatul, prezent în instanţă la termenul de judecată din data de 14.10.2021 a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei, solicitând totodată aplicarea dispoziţiilor art. 375 C.p.p., cu menţionarea faptului că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerere admisă de către instanţă.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi judecată, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 24.02.2022, în jurul orei 21:00, persoana vătămată .......a mers la un bar situat la intrarea din ....... pentru a consuma băuturi alcoolice, iar în jurul orei 21:30, urmând ca activitatea din incinta barului să fie închisă, acesta a plecat către casă.

Deplasându-se pe str. ....., către domiciliu situat pe str. ...., acesta s-a intersectat cu o persoană de sex bărbătesc.

Deși persoana vătămată avea căștile audio în urechi, ascultând muzică, a auzit persoana anterior menționată strigând către el.

Numitul ..... și-a continuat drumul, dar a fost oprit, întrucât autorul l-a prins cu mâna de umăr și i-a adresat mai multe injurii.

Inculpatul a împins persoana vătămată, iar aceasta a căzut la sol, urmând ca el să-şi continue drumul pe strada .......

Acesta s-a întors iar către persoana vătămată și s-a apropriat de ea, iar aceasta i-a pus mâna dreaptă în piept și a încercat să îl lovească cu mâna stângă.

Inculpatul s-a eschivat și l-a lovit consecutiv de trei ori cu braţul drept, acesta a căzut din nou și s-a lovit de portiera unui autoturism.

În momentul căzăturii, numitului ..... i-a căzut șapca de pe cap, iar autorul s-a întors și a plecat spre Aleea .....

Persoana vătămată s-a ridicat, gesticulând către autor și din nou acesta s-a întors la el și l-a lovit cu piciorul în zona pieptului și în zona capului, fiind trântit la pământ.

În timp ce persoana vătămată ...........se afla la sol, autorul îl lovea cu mâna dreaptă, iar cu mâna stângă i-a scos din buzunar un obiect luminos de formă dreptunghiulară, asemănător unui telefon mobil, pe care l-a introdus în buzunarul pantalonilor.

Autorul a plecat către str. ....., dar ulterior a revenit, purtând o discuție cu numitul ......

Cei doi au purtat o discuție în fața trecerii de pietoni, iar autorul s-a întors cu fața către obiectivul camerei de supraveghere identificată în zonă, unde se observă că scoate din buzunarul stâng un obiect asemănător cu cel luat de la persoana vătămată, pe care îl așază în lenjeria intimă.

Situația de fapt anterior menționată a rezultat în urma vizionării înregistrărilor video surprinse de sistemul de supraveghere video stradal.

Totodată, coroborat cu verificările realizate în baza de date privind evidența persoanelor a fost identificat autorul tâlhăriei în persoana numitului .......

Situaţia de fapt mai sus menţionată a fost reţinută în baza următoarelor mijloace de probă: declarația suspectului ......, declarația inculpatului ....., declarația persoanei vătămate ......, declarația martorului ......, declarația martorului ........, proces-verbal de vizualizare a camerelor de supraveghere video stradal și planșa fotografică aferentă, înregistrare video, proces-verbal de interpretare a datelor de listing.

În drept s-a apreciat că fapta inculpatului ......, astfel cum a fost descrisă întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. (1) - 234 alin. (1) lit. d) Cp. cu aplic. 44 alin. (1) Cp.

La individualizarea pedepsei, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cp., limitele de pedeapsă prevăzute de lege cuprinse între 2 ani și 6 ani și 8 luni închisoare ca efect al reducerii cu 1/3 a minimului şi maximului prev. de art. 233 Cp. art. 234 alin. (1) lit. d) Cp.

Instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii de care se face vinovat inculpatul, dedusă chiar din natura acesteia, contra patrimoniului și contra persoanei, din modalitatea de comitere, în timpul nopții, prin profitarea de disproporţia vădită de forţe dintre inculpat şi persoana vătămată, precum şi prin profitarea de starea de ebrietate evidentă în care se afla persoana vătămată, toate acestea fiind menite să conducă la anihilarea oricărei posibilităţi defensive a victimei, dar şi la asigurarea scăpării şi păstrării bunului sustras.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta nu este la primul contact cu legea penală, are vârsta de 35 de ani, necăsătorit, cu studii gimnaziale, nu este încadrat în muncă, iar din caracterizarea depusă la dosarul cauzei reiese faptul că acesta este este o persoană care se bucură de aprecierea celor din comunitatea sa, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei.

Sintetizând aceste criterii, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepsei îndreptate spre mediul prevăzut de art. 233 Cp. – art. 234 alin. 1 lit. d) Cp., respectiv o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pe care a apreciat-o drept proporțională cu gravitatea faptei săvârșite de inculpat

Observând fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa a reţinut faptul că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în stare de concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 317/25.11.2024, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ........, definitivă prin decizia penală nr. 365/A din data de 27.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, la pedepsele de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 1 Cp., şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prev. de art. 228 alin. 1 Cp., pe care le-a repus în individualitatea lor.

De asemenea, instanţa a constatat că fapta dedusă judecății a fost săvârşită în stare de pluralitate intermediară cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, prin sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ......, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2020, la pedepsele de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cp., şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cp., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul dispoziţiilor art. 96 alin. 4 Cp., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ....., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2020 iar în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. 1 Cp., art. 39 alin. 1 lit. b Cp. şi art. 44 alin. 2 Cp., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 317/25.11.2024, şi sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, ambele pronunțate de Judecătoria Drăgăşani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni, în total 4 ani și 3 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul ............, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea, desființarea sentinței, și, rejudecând să fie pronunțată o nouă hotărâre, prin care, în principal să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată potrivit art. 16 lit. b teza I, iar în subsidiar, reducerea pedepsei rezultante aplicată acestuia.

S-a susținut că în mod greșit, instanța de fond a reținut că în data de 24 februarie 2022 ar fi exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate ...........cu scopul de a-i sustrage telefonul mobil, încadrare ce a dus la aplicarea articolului 233 raportat la articolul 234 Cp.

S-a mai susținut că probele administrate în cauză, declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor, precum și vizionarea înregistrărilor video dovedesc cu prisosință faptul că fapta nu are caracterul unei tâlhării.

Astfel încă din cursul urmăririi penale, cauza a cunoscut o evoluție oscilantă și contradictorie, ceea ce indică o profundă incertitudine cu privire la existența și natura juridică a faptei.

Astfel, inițial, cauza a fost cercetată pentru loviri sau alte violențe prevăzute de articolul 193 Cp. și pentru însușirea bunului găsit, conform articolului 243 Cp.

Ulterior, s-a dispus schimbarea încadrării în loviri și alte violențe și furt calificat, în baza articolelor 228 și 229 Cp.

A urmat o propunere de clasare a cauzei cu privire la loviri și o renunțare la urmărirea penală pentru furt.

După aceasta, cauza a fost restituită pentru completarea urmăririi penale, dar a fost din nou emisă o ordonanță de renunțare la urmărirea penală pentru furt.

În cele din urmă, în mod cu totul nejustificat și contrar evoluției probelor, s-a dispus schimbarea încadrării în tâlhărie calificată și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru această infracțiune, pentru care și inculpatul a fost condamnat.

S-a arătat că din declarațiile constante ale persoanei vătămate infirmă existența unei fapte de tâlhărie.

Victima nu a afirmat niciodată că i-a fost luat telefonul mobil, nu a observat ca acesta să-i fi fost sustras în timpul altercației, nu a indicat o intenție a inculpatului de a o deposeda de vreun bun și a precizat expres că nu dorește continuarea urmăririi penale și că nu are pretenții civile sau penale.

A recunoscut, de asemenea, că în urma conflictului a pierdut telefonul, dar nu știe dacă inculpatul l-a luat.

Coroborând probele testimoniale administrate în cauză cu declarația persoanei vătămate, s-a apreciat că persistă îndoiala cu privire la vinovăția inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde, just individualizată, orientată sub minimul special prevăzut de lege, urmând să fie reanalizate circumstanţele comiterii infracţiunii și să fie redusă pedeapsa aplicată prin sentința contestată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 18 iulie 2025.

La termenul din 26 noiembrie 2025 s-a procedat la reaudierea inculpatului, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Totodată cu ocazia audierii inculpatul a arătat că nu îşi mai menţine declaraţia dată la prima instanţă fiind în eroare la momentul la care a recunoscut săvârşirea faptei.

A precizat totodată că la momentul audierii la prima instanţă se afla sub tratament medical, fiind în imposibilitate să îşi dea seama de ceea ce se întâmplă.

În cursul judecării cauzei în apel, la termenul din 26.11.2025 apelantul inculpat a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 Cp. - art. 234 alin. 1 lit. d) Cp. în două infracţiuni, respectiv însușirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor, prev. de art. 243 Cp. și loviri și alte violențe, prev. de art. 193 Cp.

În subsidiar, în cazul în care se apreciază că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunilor sus menționate, apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice în două infracțiuni, respectiv furt, prev. de art. 228 Cp. rap. la art. 229 Cp. și loviri și alte violente, prev. de art. 193 alin. 1 Cp.

S-a susținut că pentru existența infracțiunii de tâlhărie este esențial ca violența exercitată să aibă ca scop direct și nemijlocit sustragerea unui bun din posesia victimei sau păstrarea acestuia ori asigurarea scăpării.

În cauza de față, probatoriul administrat nu susține această legătură directă între actele de violență și o intenție patrimonială.

Chiar dacă a existat o altercație, conflictul a fost spontan și verbal inițial, degenerând într-un contact fizic fără ca scopul să fi fost sustragerea vreunui bun.

Loviturile aplicate nu au avut scopul deposedării, ci au fost expresia unui impuls agresiv, a unei reacții imediate, fără premeditare și fără intenție de furt.

Prin încheierea de la aceeași dată s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, atât în teza principală cât și în cea subsidiară, motivarea urmând a fi dezvoltată în considerentele prezentei decizii.

Verificând sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea constată că apelul este întemeiat urmând a fi admis în consecinţă pentru următoarele considerente.

Prealabil examinării motivelor de apel invocate Curtea reţine că la prima instanţă la termenul din 21 mai 2025, fiind audiat, inculpatul a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei şi solicită judecarea sa în procedură abreviată – declaraţie de la fila 37 dosar fond.

Cererea inculpatului a fost pusă în discuţie la acelaşi termen de judecată fiind încuviinţată de către instanţă (fila 38 dosar fond).

Potrivit art. 375 alin. (1) C.p.p. dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

După admiterea cererii de judecare potrivit procedurii abreviate, inculpatul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale de a fi judecat conform acestei proceduri, declaraţia de recunoaştere fiind în principiu, sub rezerva dovedirii unor vicii esenţiale, irevocabilă.

Acest aspect a fost statuat şi în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciindu-se că după acordul de voinţă liber exprimat al inculpatului de a fi judecat potrivit dispoziţiilor procedurii recunoaşterii vinovăţiei, acesta nu îşi mai poate retracta declaraţia de vinovăţie, care are caracter irevocabil (decizia penală nr. 654 din 07 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În situaţia în care s-ar recunoaşte şi inculpatului posibilitatea de a formula motive de apel, critici care să vizeze în mod direct situaţia de fapt pe care a recunoscut-o anterior şi pe care prima instanţa a reţinut-o nu doar în baza declaraţiei sale ci prin coroborarea tuturor probelor din dosar, s-ar admite ideea că acesta are posibilitatea de a renunţa, de a-şi retracta opţiunea de a fi judecat în baza recunoaşterii învinuirii.

În cauză, examinând în concret motivele invocate de apelant pentru a justifica retractarea declaraţiei anterioare Curtea observă că la momentul audierii la prima instanţa, magistratul fondului a adus la cunoştinţa inculpatului învinuirea ce i se aduce şi drepturile principale pe care le are în proces (încheiere de la fila 38 dosar), acesta fiind asistat de asemenea de avocat.

Totodată, cu ocazia audierii instanţa nu s-a limitat la a consemna poziţia inculpatului faţă de acuzaţii ci a solicitat lămuri suplimentare cu privire la modalitatea în care se presupune că ar fi fost comisă infracţiunea, acesta relatând că „a lovit în repetate rânduri cu pumnii şi picioarele persoana vătămată ... iar cu această ocazie i-a sustras din buzunar un telefon mobil” – declaraţie din 21 mai 2025.

În condiţiile în care declaraţia inculpatului este una care se referă în mod explicit la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, cuprinzând detalii ce au corespondent şi în restul probelor administrate în cauză (sustragerea telefonului mobil) este greu de admis că acesta nu era informat cu privire la acuzaţiile ce i se aduc sau că ar fi fost în eroare în privinţa celor pe care relatează.

În acelaşi timp, în absenţa oricăror înscrisuri medicale dar şi a oricăror referiri la presupuse afecţiuni medicale de natură a afecta capacitatea psihică a persoanei audiate, Curtea nu poate primi apărările invocate personal de inculpat în sensul că din cauza medicamentelor pe care le lua nu ar putut exprima un consimţământ valabil pentru a putea fi judecat în procedură simplificată.

De altfel, trecând peste lipsa suportului probator pentru cele invocate, instanța de control judiciar constată că şi cu ocazia audierii la instanţa de apel inculpatul a precizat că este tot sub tratament (cu triticoceprelex şi cipralex) dar cu toate acestea a arătat „că se simte bine şi nu este afectat”.

Procedând în continuare la propria evaluare a materialului probator administrat în cauză în examinarea criticilor apelantului inculpat cu privire la modalitatea concretă în care a fost săvârşită infracţiunea Curtea reţine că întregul incident a fost surprins de camerele de luat vedere de la sistemul de supraveghere video din municipiul ......., imaginile de pe CD-ul ataşat în plicul de la fila 14 vol.

II d.u.p. (în principal în intervalul 21:47:06 – până la 21:50), astfel cum sunt reflectate şi în planşa foto întocmită de organele de urmărire penală fiind lămuritoare din punct de vedere al circumstanţelor factuale.

În acest context trimiterile apărării la caracterul echivoc al declaraţiilor date de persoana vătămată sau la lipsa de relevanţă a declaraţiilor martorilor sub aspectul sustragerii telefonului de la victimă, deşi reale, nu influenţează în mod esenţial modul de interpretare a probatoriului, acestea coroborându-se cu aspectele rezultate din examinarea directă a filmărilor depuse la dosar.

Analiza tuturor probelor mai sus indicate conduce la stabilirea situaţiei de fapt cu certitudine, rezultând că la 24 februarie 2022 în intervalul orar 21:46 – 21:50 pe fondul unui conflict spontan aparent întreţinut chiar de persoana vătămată (care la momentul comiterii faptei era în evidentă stare de ebrietate) inculpatul a lovit-o pe aceasta în mod repetat cu pumnii şi cu picioarele.

În prima etapă a incidentului inculpatul s-a limitat la a împinge persoana vătămată şi a o lovi (intervalul orar 21:47:16 – 21:47:27), după care cei doi s-au despărţit, însă ulterior conflictul reizbucneşte iar cei doi recurg din nou la acte de agresiune fizică (21:50:40 – 21:50:53).

În acest context, în a doua etapă a conflictului, în timp ce inculpatul lovea persoana vătămată care era căzută la pământ lângă un autoturism, se observă cum acesta, cu mâna stângă sustrage un obiect luminos de formă dreptunghiulară de la victima şi îl introduce în buzunarul pantalonilor săi, în partea stângă.

Din observarea directă a înregistrărilor se observă că în timp ce victima era căzută la pământ iar inculpatul o lovea cu mâna dreaptă, acesta scotoceşte efectiv în buzunarul drept al victimei timp de aproximativ 2 secunde sustrăgând un obiect pe care îl pune ulterior în buzunarul său.

Este exclusă astfel varianta susţinută cu ocazia dezbaterilor în apel în sensul că este posibil ca inculpatul să îşi fi însuşit din greşeală bunul sau să îl fi găsit în zona în care s-a petrecut conflictul, luându-l cu convingerea că este un bun pierdut sau abandonat.

Dimpotrivă probele administrate justifică concluzia că acţiunea de sustragere a fost una intenţionată, inculpatul căutând efectiv în buzunarele victimei bunul pe care ulterior şi l-a însuşit.

Relevantă din această perspectivă este inclusiv conduita ulterioară a inculpatului care, reîntâlnindu-se cu persoana vătămată în zona trecerii de pietoni, scoate bunul sustras din buzunarul pantalonilor şi îl plasează în lenjeria intimă, un astfel de demers reflectând în mod neechivoc intenţia sa de a păstra telefonul pe care îl luase de la victimă anterior.

În raport de aspectele relevate de înregistrările video ataşate la dosar, declaraţiile ambigue ale persoanei vătămate care nu poate da informaţii lămuritoare cu privire la modul în care i-a fost luat telefonul mobil sunt irelevante, ele fiind justificate în mod evident de starea de vădită ebrietate în care se afla victima în momentul în care i-a fost sustras bunul.

În înregistrări se observă că persoana vătămată are probleme evidente de echilibru, se deplasează pe stradă cu o sticlă de bere, bun pe care îl protejează inclusiv în timpul conflictului făcând eforturi să nu verse lichidul în timp ce se prăbuşeşte la sol, şi în general are un comportament care sugerează că ar fi consumat alcool în cantităţi mari.

De altfel şi martora ........ soţia persoanei vătămate arată că în acea seară soţul său consumase băuturi alcoolice (fila 42 vol.

I d.u.p.) împrejurare recunoscută parţial chiar de victimă în declaraţia dată la 25 februarie 2022, în cuprinsul căreia arată că consumase bere la un bar „al cărui nume nu îl cunoaşte” .

Este de presupus că în aceste condiţii, şi fiind supus în acelaşi timp unei agresiuni fizice victima nu a perceput momentul în care i-a fost sustras telefonul, însă dispariţia bunului în contextul conflictului dintre cei doi este certă, ea fiind de altfel reclamată la poliţie chiar în acea seară (fişă de intervenţie la eveniment ataşată la fila 56 vol.

I d.u.p. coroborată cu declaraţia martorului Negoescu Vasile ataşată la fila 46 vol.

I d.u.p. persoană care arată că imediat după conflict victima îşi căuta telefonul, neştiind sigur dacă l-a pierdut sau i-a fost sustras).

În cele din urmă, în examinarea probelor pentru stabilirea situaţiei de fapt Curtea are în vedere că pe parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut implicit sustragerea telefonului mobil, prezentând însă faptele în mod nuanţat, arătând iniţial că telefonul îi căzuse persoanei vătămate din buzunar şi în acest context, de nervi, l-a luat el (declaraţii date la 07 mai 2024 respectiv 06 august 2024) fie că şi l-a însuşit efectiv în timpul conflictului (declaraţie de recunoaştere dată la data de 21 mai 2025 la prima instanţă – „cu această ocazie i-a sustras din buzunar un telefon mobil”).

În drept, faptele inculpatului astfel cum sunt descrise, constând în sustragerea unui bun mobil de la persoana vătămată prin exercitarea de violenţe faptă săvârşită în timpul nopţii întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de tâlhărie calificată.

Infracţiunea de tâlhărie în modalitatea mai sus indicată este o infracţiune complexă, elementul material al acesteia constând în două acţiuni conjugate, pe de o parte acţiunea principală de furt care reprezintă acţiunea scop iar în subsidiar o acţiune de constrângere (folosirea violenţei, ameninţării, punerea victimei în stare de inconștiență sau neputinţă de a se apăra), acţiune care faţă de cea dintâi este secundară, adiacentă (infracţiunea mijloc).

Pentru existenţa infracţiunii complexe de tâlhărie este într-adevăr necesar ca între cele două acţiuni să existe o relaţie de intercondiţionare, o relaţie de conexitate etiologică în absenţa căreia unitatea legală de infracţiune se rupe, fiind în prezenţa unui concurs între infracţiunea de furt (simplu sau calificat) pe de o parte şi infracţiunea de lovire sau alte violenţe, vătămate corporală, etc...

În mod obişnuit existanţa acestei legături de la mijloc la scop presupune ca din punct de vedere subiectiv autorul să fi luat rezoluţia de a comite furtul (infracţiunea scop sbsorbită în infracţiunea complexă) anterior momentului în care începe executarea actelor de violenţă sau ameninţare (infracţiunea absorbită sau mijloc), dat fiind că actele de violenţă, conform condiţiilor de tipicitate obiectivă trebuie săvârşite în scopul comiterii furtului.

Astfel, în cauză, deşi este evident din chiar cronologia evenimentelor că actele iniţiale de violenţă exercitate de inculpat împotriva persoanei vătămate nu au fost comise în vederea săvârşirii unei infracţiuni de furt ci mai degrabă în scopul pedepsirii victimei pe fondul unui conflict verbal spontan, în cea de-a doua etapă a conflictului inculpatul a acţionat cu intenţie directă în vederea căutării şi sustragerii bunului mobil de la persoana vătămată.

Intenţia de a deposeda victima de un bun a survenit chiar în timpul exercitării actelor de violenţă, realizarea ei a fost facilitată în mod evident de situaţia precară în care se afla aceasta ca urmare a faptului că era lovită în mod repetat, fiind în directă legătură cu actele de violenţă dat fiind că inculpatul nu s-a limitat la a-şi însuşi un bun care ar fi căzut pe jos ci a căutat efectiv în buzunarele victimei identificând şi luând bunul care îl interesa.

Intenţia inculpatului de a-şi însuşi bunul obţinut în condiţiile mai sus descrise rezultă explicit din conduita pe care acesta a adoptat-o imediat ulterior, ascunzând bunul în lenjeria intimă pentru a nu putea fi identificat cu uşurinţă.

În aceste condiţii, faptele inculpatului astfel cum sunt descrise întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. d Cp., şi nu a două infracţiuni respectiv furt, prev. de art. 228 Cp. rap. la art. 229 Cp. și loviri și alte violente, prev. de art. 193 alin. 1 Cp. aflate în concurs real.

Pentru aceleaşi considerente cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice examinate la termenul din 26 noiembrie 2025, a fost respinsă ca nefondată prin încheierea de şedinţă de la acea dată.

Nici cealaltă cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 233 alin. 1, art. 234 alin. 1 lit. d Cp . în două infracţiuni respectiv însușirea bunului găsit — art. 243 Cp. și loviri și alte violente, prev. de art. 193 alin. 1 Cp. aflate în concurs real nu este întemeiată, dat fiind că infracţiunea prev. de art. 243 Cp. presupune însuşirea unui bun găsit, abandonat, care nu se mai află în posesia nici unei persoane.

Sustragerea unui telefon din buzunarul persoanei vătămate reprezintă un act univoc de imposedare, bunul aflându-se la momentul sustragerii în mod evident în posesia persoanei care îl ţinea în buzunar.

De altfel, această cerere de schimbare a încadrării juridice, respinsă de asemenea la termenul din 26 noiembrie 2025, ţinea mai degrabă de reevaluarea situaţiei de fapt, imposibilă în contextul judecării cauzei în procedură simplificată şi nu de o reîncadrare a faptelor.

Teza apărării viza valorificarea afirmaţiilor pe care inculpatul le-a făcut cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, respectiv că ar fi găsit telefonul pe sol în zona conflictului şi l-ar fi luat pe fondul stării tensionate dintre el şi victimă, însă o astfel de susţinere este în mod vădit contrazisă de probele administrate în cauză din care rezultă că inculpatul a sustras bunul din buzunarul pantalonilor victimei, în timp ce o lovea.

Mai mult, chiar dacă faptele s-ar fi produs în modalitatea relatată de inculpat acestea nu ar putea întruni condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 243 Cp. dat fiind că un bun căzut lângă posesorul acestuia nu reprezintă un bun pierdut sau abandonat, posesia juridică nefiind întreruptă prin pierderea temporară, pentru o durată scurtă de timp (câteva secunde) a contactului direct cu bunul.

Examinând în continuare criticile apelantului inculpat referitoare la individualizatrea pedeosei principale, Curtea apreciază că acestea sunt fondate.

Plecând de la disp. art,. 74 Cp. şi evaluând în concret circumstanţele în care s-a comis infracţiunea dar şi datele referitoare la persoana inculpatului prima instanţă a aplicat o pedeapsă orientată către mediu - 3 ani şi 6 luni, reţinând în principal faptul că a existat o disproporţie vădită de forţe între inculpat şi persoana vătămată, disproporţie accentuată şi de faptul că cea din urmă se afla sub influenţa alcoolului.

Dincolo de aceste considerente care sunt în mod evident reale Curtea apreciază că trebuia dat relevanţă şi împrejurărilor concrete în care inculpatul a acţionat, pe fondul unui conflict fizic ce a debutat spontan cu larga contribuţie a persoanei vătămate, cel mai probabil pe fondul stării de ebrietate a celei din urmă (a se vedea în acest sens reacţia persoanei vătămate care îl loveşte pe inculpat, surprinsă se camerele de luat vederi la ora 21:47:22).

În acelaşi timp Curtea urmează să aibă în vedere valoarea mică a prejudiciului produs, caracterul spontan al rezoluţiei de a sustrage bunul, faptul că nu a existat o explicaţie raţională din partea nici unuia dintre cei doi cu privire la această acţiune, dar şi că între victimă şi inculpat relaţiile s-au normalizat încă din anul 2023, cei doi împăcându-se (declaraţia persoanei vătămate din 01 februarie 2023) precum şi atitudinea parţial sinceră pe care inculpatul a adoptat-o pe parcursul procedurilor cel îl vizează.

Dând relevanţă circumstanţelor obiective mai sus menţionate în contextul tuturor datelor referitoare la persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale) Curtea apreciază că o pedeapsă orientată puţin peste minimul special prevăzut de norma de incriminare după aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C.p.p., respectiv 2 ani şi 6 luni închisoare este suficientă pentru a asigura reprimarea adecvată a unui asemenea gen de comportament.

Pentru toate aceste considerente, se va admite apelul declarat de inculpatul ........ , se va desfiinţa în parte sentinţa sub aspectul laturii penale şi rejudecându-se cauza în aceste limite, va fi descontopită pedeapsa principală de 4 ani şi 3 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 44 alin. 1 Cp. şi art. 396 alin. 10 C.p.p. şi sporul de 9 luni închisoare.

Vor fi repuse pedepsele în individualitatea lor.

Se va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 44 alin. 1 Cp. şi art. 396 alin. 10 C.p.p. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b şi art. 44 alin. 2 Cp. va fi contopită această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 317/25.11.2024, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ......, definitivă prin decizia penală nr. 365/A din data de 27.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi prin sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ........, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2020, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni), care se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 Cp.

Se va deduce în continuare din pedeapsa principală rezultantă perioada executată de la 30 iunie 2025, la zi.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegaţia nr. 9264/2025) se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul ......., fiul lui ....... și ..., născut la data de ......, în mun. ...... jud. ......, cu domiciliul în mun. ......, str. ..........., nr. ..... jud. ..., C.N.P. ... împotriva sentinţei penale nr. 354 din data de 30 iunie 2025 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. .....

Desfiinţează în parte sentinţa sub aspectul laturii penale şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa principală de 4 ani şi 3 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 44 alin. 1 Cp. şi art. 396 alin. 10 C.p.p. şi sporul de 9 luni închisoare.

Repune pedepsele în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 alin. 1 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d Cp. cu aplic. art. 44 alin. 1 Cp. şi art. 396 alin. 10 C.p.p. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b şi art. 44 alin. 2 Cp. contopeşte această pedeapsă cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 317/25.11.2024, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ...., definitivă prin decizia penală nr. 365/A din data de 27.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi prin sentinţa penală nr. 72/27.03.2020, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani în dosarul nr. ...., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.05.2020, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare (pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 9 luni), care se va executa în regim de detenţie, conform art. 60 Cp.

Deduce în continuare din pedeapsa principală rezultantă perioada executată de la 30 iunie 2025, la zi.

Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegaţia nr. ........) se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 22 ianuarie 2026.