Decizie nr. 95 din 27.01.2026

Faptele inculpatului, constând în constrângerea victimei şi sărutarea acesteia pe obraz, urmată, în aceeaşi împrejurare, de atingerea cu mâna a uneia dintre fesele victimei, reprezintă acte de agresiune sexuală în sensul dorit de legiuitor prin incriminarea infracţiunii prev. şi ped. de art. 219 din Codul penal.

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2026:003.000095

Dosar nr......

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 95

Ședința publică de la 27 ianuarie 2026

PREŞEDINTE .........

Judecător ..........

Grefier .......

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova –

a fost reprezentat prin procuror ........

Pe rol se află soluţionarea apelului formulat de inculpatul .........împotriva sentinţei penale nr. 976 din data de 20 iunie 2025 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr.......

Conform art. 405 alin.3 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Dezbaterile orale au avut loc în şedinţa nepublică din data de 27 noiembrie 2025, susţinerile părţilor fiind reţinute şi consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, prin care s-a dispus stabilirea unui termen pentru deliberare, redactarea şi pronunţarea hotărârii la data de 10 decembrie 2025, iar, ulterior, la datele de 14 ianuarie 2026 şi 27 ianuarie 2026, conform art.391 alin.1 C.p.p., încheierea făcând parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 976 din data de 20 iunie 2025 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr......., în baza art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod pr. pen raportat la art. 219 alin. 1 şi alin. 2 lit. c Cod pen., cu aplicarea art. 5 Cod pen. a fost condamnat inculpatul .........la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală.

În baza art. 65 alin. 1 Cod pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. n Cod pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată .........

În baza art. 67 alin. 1 Cod pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. n Cod pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată .........., pedeapsă în legătură cu care s – a stabilit că se va executa potrivit art. 68 alin. 1, lit. c Cod pen.

În baza art. 3, art. 4 alin. 1 lit. b şi art. 7 din.

Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilurilor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. 6 Cod pr. pen., s – a stabilit că sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina statului şi vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că în data de 23.05.2021 inculpatul ....., aflându-se pe strada ....... din ........ a prins de mâna persoana vătămată minoră, apoi, prinzând-o de bărbie a încercat să o sărute pe aceasta pe buze, persoana vătămată întorcând capul, iar inculpatul reuşind să o sărute pe obraz, îmbrăţişând-o şi atingând-o cu mâna pe fese.

S – a apreciat că starea de fapt astfel reţinută de instanță rezultă din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată minoră a declarat în faţa organelor de urmărire penală- filele 15-16 d.u.p. că în data de 23.05.2021, în timp ce se deplasa pe strada ......, inculpatul a abordat-o, pretinzând că doreşte să ajungă la gară, însă nu cunoaşte oraşul întrucât este din ....... persoana vătămată acceptând să se deplaseze cu inculpatul în aceeaşi direcţie.

La un moment dat, inculpatul, sub pretextul că se simte rău, a solicitat persoanei vătămate să se îndrepte spre o bancă, astfel că, ajungând pe o alee, a prins de mână persoana vătămată şi a încercat să o sărute pe buze, persoana vătămată şi-a întors capul, inculpatul sărutând-o doar pe obraz, iar ulterior inculpatul a îmbrăţişat-o şi i-a pus mâna pe fesa dreaptă.

S – a reţinut că declaraţia persoanei vătămate se coroborează cu declaraţia martorei .....- filele 27-28 d.u.p.-, mama persoanei vătămate căreia aceasta i-a relatat că inculpatul a încercat să o sărute pe buze, însă persoana vătămată s-a ferit, inculpatul reuşind să o sărute însă pe obraz, în acelaşi context inculpatul punându-i mâna pe una dintre fese, dar şi cu declaraţiile martorilor ......- filele 30- 31 d.u.p., .....- filele 35- 36 d.u.p., .......- fila 37 d.u.p., persoana vătămată întâlnindu-se cu aceşti martori după aproximativ 30-40 minute din momentul săvârşirii faptei şi povestindu-le ce s-a întâmplat, martorii observând că persoana vătămată era speriată.

S – a reţinut, totodată, că relevante cu privire la veridicitatea declaraţiei persoanei vătămate sunt şi menţiunile procesului verbal de redare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate pe strada ....... din ....- filele 39-41 d.u.p.-, care surprind momentul în care persoana vătămată a fost abordată de inculpat, ulterior aceştia deplasându-se pe strada ..... dar şi menţiunile procesului verbal de recunoaştere - filele 20-21 d.u.p., persoana vătămată recunoscând bărbatul care a agresat-o sexual în persoana inculpatului.

În final, instanţa a constatat că starea de fapt astfel conturată de mijloacele de probă anterior analizate a fost confirmată şi de declaraţia inculpatului - fila 17 dosar instanţă, care a recunoscut săvârşirea faptei.

În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului .........în modalitatea mai sus expusă întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 şi 2 lit. c Cod pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de agresiune sexuală prev.de art. 219 Cod pen. elementul material constă în actele de natură sexuală - (a sărutat persoana vătămată şi a atins-o în zona feselor)- exercitate de inculpat.

Forma agravată a infracţiunii este dată de împrejurarea că persoana vătămată este minoră, aceasta având vârsta de doar 12 ani în momentul săvârşirii faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. a Cod pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

În ceea ce privește aplicarea legii în timp cu privire la infracţiunea de agresiune sexuală, având în vedere că fapta ce face obiectul prezentei judecăți a fost săvârșită de inculpat în data de 23.05.2021, iar art. 219 Cod pen. a suferit modificări prin Legea nr. 217/2023, în vigoare din data de 01.01.2024, instanța de fond a constatat existența unei succesiuni de legi penale în timp,

între momentul comiterii infracțiunii și cel al pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, aspect ce impune determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 alin. 1 Cod pen.

Reținând continuitatea incriminării și identitatea conținutului constitutiv, diferențele fiind reprezentate doar de regimul sancționator diferit, prin legea nouă sporindu-se limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârşite împotriva minorilor, instanța de fond a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, sub imperiul căreia fapta a fost săvârșită.

Analizând toate aspectele de mai sus, instanţa de fond a reţinut că fapta pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză există, este prevăzută de legea penală, este săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, este nejustificată şi îi este imputabilă inculpatului, motiv pentru care în temeiul art. 396 alin.1 şi 2 Cod pr.pen. a dispus de condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod pen.

De asemenea, s-a dat eficienţă faţă de inculpat şi prevederilor art. 396 alin. 10 Cod pr.pen., limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime.

În condițiile în care probatoriul administrat în cauză dovedește în mod cert întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, nefiind creată nicio stare de îndoială care potrivit principiului in dubio pro reo poate profita inculpatului, instanța de fond a reținut că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată cu probe certe de vinovăție.

Evaluând în concret criteriile de individualizare anterior arătate, având în vedere gravitatea concretă a faptei deduse judecăţii şi pericolul social concret al acesteia, relevat şi de împrejurarea că fapta a fost comisă împotriva unei minore de doar 12 ani, într-un loc public, ţinând cont că, prin însăşi natura sa, infractiunea de agresiune sexuală este o infractiune extrem de grava, fiind o faptă antisocială cu reale rezonante negative în viața emoţională şi socială a persoanei vătămate, instanţa, în baza art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod pr.

Pen. raportat la art. 219 alin. 1 şi alin. 2 lit. c Cod pen., cu aplicarea art. 5 Cod pen. a dispus condamnarea inculpatului .........la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală.

S – a apreciat că circumstanţele favorabile inculpatului, respectiv vârsta înaintată, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaştere a faptei în faţa instanţei ori existenţa unor afecţiuni medicale nu pot fi analizate disociat de gravitatea concretă a faptei şi pericolul social al acesteia şi nu sunt apte să conducă la concluzia că se impune aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei, cu atât mai mult cu cât din probatoriul administrat în faza de urmărire penală rezultă că inculpatul în mod frecvent a încercat să acţioneze în aceeaşi manieră, abordând mai multe minore, împrejurare ce demonstrează o periculozitate crescută a inculpatului, acesta având o percepţie denaturată asupra interacţiunilor umane în relaţia cu persoane vulnerabile prin prisma vârstei fragede a acestora.

Pe de altă parte, instanţa de fond a avut în vedere, sub aspectul cuantumului pedepsei, că individualizarea pedepsei în maniera anterior stabilită - 4 ani închisoare - este de natură să asigure îndeplinirea funcţiei de exemplaritate şi prevenţie specială, dar şi generală a pedepsei, având un caracter disuasiv, de descurajare efectivă a unor potenţiali infractori, autori ai unor infracţiuni similare.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, ţinând cont de toate elementele care în concret imprimă faptei săvârşite de inculpat un caracter extrem de grav (modul în care a acţionat, vârsta victimei, circumstanţele comiterii faptei) precum şi datele referitoare la persoana autorului, instanţa de fond a apreciat că se impune executarea pedepsei în regim de detenţie, fiind necesară izolarea inculpatului din societate şi intensificarea controlului asupra comportamentului său.

Instanţa de fond a apreciat că este necesară aplicarea pedepsei complementare şi accesorii având în vedere natura infracţiunii şi modul de săvârşire a acesteia, având rolul de a completa funcţia represivă şi preventivă a pedepsei principale.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul ............solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate și, pe fondul cauzei, reindividualizarea pedepsei aplicate cu consecinţa redozării pedepsei într-un cuantum mai redus, iar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 91 CP.

A susţinut apelantul că instanța de fond a aplicat o pedeapsă mult prea aspră cu privire la fapta reţinuta în sarcina sa, fără a ţine cont de principiul proportionalitatii pedepsei.

Fapta săvârșită de inculpat este neîndoielnic reprobabila, însă este necesar a fi avute în vedere, în ceea ce priveşte reindividualizarea tratamentului sancționator, criteriile cu caracter general prevăzute de art.74 alin 1 Cp, dar și pe cele cu caracter particular ale cauzei, respectiv circumstanţele comiterii faptei (inculpatul cunoscut cu afecţiuni medicale severe, vulnerabil când nu își urmează tratamentul medical cu stricteţe), consecințele/urmările produse, conduita inculpatului de recunoaştere și regret a faptelor comise, conduita după săvârşirea infracţiunii, dar și circumstanţele personale ale acestuia, persoană în vârstă, fără antecedente penale, liniștită în comunitate.

Consideră, aşadar, că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus în condiţiile art. 91 CP este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, inculpatul realizând gravitatea faptei comise și nu va mai comite alte infracţiuni.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 18.11.2025, inculpatul a susţinut că nu se face vinovat de comiterea faptei, nu s – a aflat niciodată în situaţia de a săvârşi fapte de natura celor deduse judecăţii, totul fiind o născocire.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanța de apel retine următoarele:

Cu prioritate se impune a fi evidenţiat că instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt în sarcina inculpatului .........pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi al etapei procesuale a judecății în primă instanță.

Astfel, Curtea constată că probatoriul administrat în cauză confirmă starea de fapt reţinută de către instanţa de fond în sarcina inculpatului .........constând în aceea că în data de 23.05.2021, în timp ce se afla pe strada ...... din mun. ..... a agresat sexual persoana vătămată ....., în vârstă de 12 ani, pe care a îmbrăţişat – o, după care a prins – o de bărbie şi a încercat să o sărute, împrejurare în care persoana vătămată a întors capul, inculpatul reuşind să o sărute pe obraz, ulterior punându – i mâna pe una dintre fese.

În contextul poziţiei procesuale oscilante a apelantului inculpat, care, deşi a solicitat procedura abreviată de judecată în faţa primei instanţe, ulterior, în calea de atac a apelului, a negat comiterea faptei, Curtea apreciază că se impune o analiză proprie şi detaliată a probatoriului administrat în cauză, avut în vedere la pronunţarea soluţiei de condamnare.

Astfel, relevante în privința stării de fapt reținute în sarcina inculpatului, dar şi a vinovăţiei cerute de legea penală în cazul infracțiunii deduse judecăţii, sunt elementele de fapt evidenţiate prin declarația persoanei vătămate, mijloc de probă din care rezultă suficient de clar că inculpatul, după ce a indus – o în eroare în legătură cu dificultăţile pe care le are pentru a ajunge la gara din localitate, convingând – o să – l însoţească pe traseul de deplasare, i – a solicitat acesteia, simulând o stare de rău, să – l urmeze pe o alee în care ar putea găsi o bancă pe care să se aşeze, context în care a exercitat acte de agresiune sexuală asupra sa, îmbrăţişând – o, sărutând – o pe obraz şi punându – i mâna pe una dintre fese, reuşind să scape de agresiunile inculpatului doar ca urmare a intervenţiei unei trecătoare care a smuls – o din mâinile inculpatului, persoană de la care a aflat că inculpatul obişnuieşte să acosteze diferite persoane de sex feminin în zona străzii ..... din municipiu.

Din acelaşi mijloc de probă rezultă că în data de 01.06.2021 scenariul s – a repetat, persoana vătămată întâlnindu – se cu inculpatul în zona intersecţiei dintre străzile .... şi ........ din mun. ....., împrejurare în care inculpatul, invocând aceleaşi motive, respectiv necunoaşterea oraşului şi necesitatea de a fi îndrumat de o altă persoană, a solicitat persoanei vătămate să îl conducă până la ..... din localitate, împrejurare în care victima l – a recunoscut ca fiind cel care a exercitat actele de agresiune asupra sa şi a sesizat organele de ordine publică care l – au identificat pe inculpat şi l – au predat organelor de cercetare penală.

Aceste date sunt coroborate, aşa cum în mod just a reţinut şi prima instanţă, de cele evidențiate prin declaraţiile martorei ....., mama persoanei vătămate, care a fost informată chiar în ziua comiterii faptei de către victimă despre faptele inculpatului, dar şi prin cele ale martorelor ........ şi ........, colege cu victima, persoane care la puţin timp după comiterea faptei s – au întâlnit cu aceasta şi au luat la cunoştinţă despre faptele inculpatului, constatând, totodată, starea psihică în care se afla victima, în sensul că era speriată şi afectată de acţiunile inculpatului, aspectele constatate în mod direct de către martore conferind credibilitate declaraţiilor persoanei vătămate, înlăturând orice ambiguitate asupra garanţiilor morale pe care le prezintă victima, asupra exactităţii şi veridicităţii afirmaţiilor făcute de aceasta.

Declaraţiile persoanei vătămate sunt coroborate şi prin datele care rezultă din procesul – verbal de redare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate pe strada ....... din municipiu, în referire la abordarea victimei de către inculpat şi parcurgerea de către aceştia a aceluiaşi traseu, cel indicat de către victimă, dar şi prin cele puse în evidenţă prin procesul – verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, victima indicând fără dificultăţi fotografia inculpatului cu ocazia derulării procedeului probatoriu de identificare a persoanei care a exercitat actele de agresiune.

În susţinerea declaraţiilor persoanei vătămate, în referire la locul în care a fost abordată de către inculpat, traseul parcurs şi locul comiterii faptei, vin şi datele puse în evidenţă prin procesul – verbal de conducere în teren întocmit de către organele de cercetare penală a poliţiei judiciare la data de 07 iunie 2021 – filele 49 – 57 d.u.p.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a negat comiterea faptei, susţinând faptul că nu ştie ce s – a întâmplat pe data de 23.05.2021, invocând o tulburare de personalitate cu care a fost diagnosticat în urmă cu mai mulţi ani.

În legătură cu data de 01.06.2021, inculpatul a declarat că nu a abordat nicio persoană.

În etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, solicitând aplicarea procedurii abreviate de judecată, însă în etapa procesuală a judecăţii în apel inculpatul a revenit asupra acestei poziţii procesuale, declarând că nu a comis această faptă, susţinând faptul că manifestarea de voinţă exprimată în faţa primei instanţe ar fi fost afectată de un viciu de consimţământ, fiind indus în eroare de către avocatul care i – a fost desemnat pe parcursul procedurii.

Dincolo de faptul că o astfel de viciere a consimţământului inculpatului nu este susţinută în vreun fel de actele dosarului, Curtea constată că acestuia, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul din 19.03.2025, i – au fost aduse la cunoştinţă de către instanţă acuzaţia formulată de procuror, drepturile sale procesuale, precum şi consecinţele juridice ale procedurii abreviate de judecată, astfel că acesta nu ar putea susţine că manifestarea sa de voinţă în sensul recunoaşterii faptei a fost afectată în vreun fel astfel încât să se ia în considerare posibilitatea de retractare a acestei manifestări.

Curtea nu va aprecia ca fiind veridice apărările inculpatului în legătură cu faptele deduse judecăţii, având în vedere că acestea sunt contrazise de declaraţiile persoanei vătămate, nefiind identificat vreun motiv pentru a fi puse la îndoială aceste declaraţii, afirmaţiile victimei, spre deosebire de cele ale inculpatului, fiind susţinute de celelalte probe administrate în cauză, astfel cum s – a arătat în precedent.

La evaluarea declaraţiilor inculpatului, Curtea are în vedere şi declaraţiile martorei ......... din care rezultă, atât comportamentul acestuia, inclusiv în sfera sexuală, cât şi faptul că în data de 23.05.2021 acesta s – a aflat pe raza mun. ........, date care se coroborează cu cele care rezultă din declaraţiile persoanei vătămate şi din procesul – verbal de redare a înregistrărilor video surprinse de camerele de supraveghere instalate pe strada .....din acelaşi municipiu.

În plus, din depoziţia aceleiaşi martore rezultă că inculpatul, fiind interpelat de către fiul său în seara zilei de 01.06.2025, după ce a ajuns la domiciliu, în legătură cu acuzaţiile care i se aduc, nu a negat aceste acuzaţii, susţinând doar că a fost vorba despre o femeie în vârstă, iar nu despre un copil, toate aceste date susţinând declaraţiile persoanei vătămate, conferind consistenţă probatorie acestor declaraţii.

În plus, la evaluarea declaraţiilor inculpatului, Curtea are în vedere constatările şi concluziile raportului de expertiză medico – legală psihiatrică nr. .... din 08 iunie 2021, mijloc de probă care, deşi evidenţiază existenţa unor tulburări de personalitate, stabileşte că aceste tulburări nu au afectat capacitatea inculpatului de a – şi da seama de acţiunile sale sau de urmările acestora, acesta având discernământul păstrat asupra faptelor pentru care este cercetat şi asupra consecinţelor acestor fapte.

În plus, acest mijloc de probă evidenţiază existenţa unui comportament simulant, ceea ce explică atât comportamentul inculpatului din data comiterii faptei şi din data de 01.06.2021, când a simulat o dificultate de orientare tocmai pentru a o determina pe persoana vătămată să îl însoţească într – un loc pe care acesta l – a găsit potrivit pentru a exercita actele de agresiune sexuală, cât şi comportamentul procesual al inculpatului, delimitându – se de fapta dedusă judecăţii prin invocarea permanentă a unei tulburări de personalitate, tulburare care, deşi există, este clar că nu a afectat inculpatul în acţiunile sale.

Totodată, în realizarea aceleiaşi activităţi procedurale, instanţa de control judiciar are în vedere rezultatele evaluării stării mentale a inculpatului, din raportul de expertiză medico – legală rezultând că acesta este orientat temporo – spaţial[capacitatea de a te raporta corect la timp (zi, oră, context temporal) și spațiu (locație fizică, orientare în cameră/oraș)], auto – psihic[ştii cine ești (nume, roluri, identitate, istoric personal)] şi allopsihic[înțelegi cine sunt ceilalți, care e relația ta cu ei și ce se întâmplă în jurul tău (context social, situațional)], fiind evident că inculpatul, în interacţiunea cu persoana vătămată, a simulat o stare de dezorientare tocmai pentru a o determina pe aceasta să – l însoţească şi să – şi pună în aplicare intenţiile infracţionale, declaraţiile sale potrivit cărora nu – şi aminteşte acţiunile din data comiterii faptei, nici măcar întâlnirea cu victima, fiind lipsite de credibilitate.

Ţinând cont de considerentele expuse în alineatele anterioare, Curtea constată, dincolo de orice dubiu, că fapta care face obiectul acțiunii penale există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, așa cum în mod just a reținut și instanța de prim grad, solicitarea inculpatului de pronunțare a unei soluții de achitare, reținând ca temei cazul de împiedicare a punerii în mișcare ori exercitării acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală, fiind neîntemeiată.

Standardul probatoriu impus de dispozițiile art. 103 alin. 2 din Codul de procedură penală, avut în vedere de către apărare în susţinerea soluţiei de achitare, vizează, în realitate, rezultatul probatoriu, astfel încât nu trebuie raportat doar la anumite probe sau la fiecare probă în parte, ci la ansamblul probelor administrate în cauză, fiind necesar ca acest ansamblu să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă ipoteza acuzatorială sub aspectul fiecărei trăsături a infracțiunii definite de lege, situație pe care, în dezacord cu apărarea inculpatului, o întâlnim în cauza dedusă judecății.

În drept, în raport de rezultatul evaluării probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, Curtea constată că în mod just prima instanţă a constatat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive a infracţiunii de Agresiune sexuală, faptă prev. şi ped. de art. 219 alin. 1, alin. 2, lit. c din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii, Curtea constată că faptele inculpatului, constând în constrângerea victimei şi sărutarea acesteia pe obraz, urmată, în aceeaşi împrejurare, de atingerea cu mâna a uneia dintre fesele victimei, reprezintă acte de agresiune sexuală în sensul dorit de legiuitor prin incriminarea infracţiunii prev. şi ped. de art. 219 din Codul penal.

În literatura de specialitate şi în practica judiciară s – a reţinut invariabil că actul imputat autorului nu trebuie să urmărească obţinerea unei satisfacţii sexuale ori ca acesta să fie comis cu sexul sau asupra sexului, esenţial fiind ca actul de executare să lezeze libertatea sexuală a victimei, care este constrânsă la o conduită care, în sens larg, poate fi calificată ca o conduită sexuală, cerinţă îndeplinită în prezenta cauză ţinând cont de maniera în care a acţionat inculpatul care, după ce a imobilizat mâinile victimei, a încercat să o sărute pe aceasta pe buze, eşuând şi sărutând – o pe obraz doar ca urmare a eschivării victimei, după care a atins – o pe una dintre fese, conduita agresivă fiind întreruptă doar de intervenţia unei trecătoare, toate aceste acţiuni, în condiţiile în care inculpatul şi persoana vătămată nu se cunoşteau, iar între aceştia era o diferenţă de vârstă mai mare de 50 de ani, putând fi calificate cu uşurinţă drept sexuale, fiind adusă atingere libertăţii şi integrităţii sexuale a victimei prin atingerea unor zone care pot produce satisfacţie sexuală – Drept penal.

Partea specială.

Infracţiuni contra persoanei şi contra înfăptuirii justiţiei – Sergiu Bogdan.

Doris Alina Şerban.

Universul Juridic, Bucureşti, 2017, pag. 243; I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 533/RC din 02 octombrie 2024.

Deşi, aşa cum s – a stabilit în jurisprudenţa obligatorie a instanţei supreme(Decizia nr. 189 din 19 mai 2025 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), pentru întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii nu este necesară şi îndeplinirea condiţiei privind urmărirea scopului obţinerii unei satisfacţii sexuale, în cauza de faţă, ţinând cont de elementele de fapt rezultate din probatoriul testimonial în referire la comportamentul sexual al inculpatului, este suficient de clar pentru instanţă că acesta, prin agresiunea exercitată asupra victimei, a urmărit obţinerea unei astfel de satisfacţii, acţiunile sale dobândind caracterul unor acte de agresiune sexuală în sensul dispoziţiilor prev. şi ped. de art. 219 din Codul penal.

Aşa cum s – a arătat mai sus, inculpatul a constrâns victima, acţionând prin surprindere, fără ca victima să aibă posibilitatea de a exprima o opinie cu privire intenţiile sale, mai ales că aceasta l – a urmat pe inculpat în căutarea unei bănci pentru că acuzase o stare de rău, stare care s – a dovedit a nu fi reală, ci simulată tocmai pentru a o atrage pe victimă într – un context pe care inculpatul îl găsea potrivit pentru a pune în aplicare rezoluţia sa infracţională.

Totodată, la aprecierea caracterului acţiunilor inculpatului, Curtea are în vedere că a fost nevoie de intervenţia unei trecătoare pentru a o scăpa pe victimă de inculpat, fiind evident că faptele sale pot fi calificate ca fiind de constrângere.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, realizând consecinţele faptei sale şi acţionând în mod voluntar în scopul exercitării de acte de natură sexuală prin constrângere şi profitând de vârsta fragedă a persoanei vătămate, de imposibilitatea de a se apăra sau de a – şi exprima voinţa.

În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatului a variantei agravate prevăzute de art. 219 alin. 2 lit. c din Codul penal, Curtea reţine că aceasta este justificată de vârsta victimei la data comiterii faptei, de 12 ani, fiind exclus, ţinând cont de aspectul fizic al victimei, de dezvoltarea acesteia specifică vârstei, aşa cum rezultă din mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei(planşe fotografice – fila 24 d.u.p.), ca inculpatul să se fi aflat în eroare cu privire la vârsta victimei.

Inculpatul ......., prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate în sensul aplicării unei pedepse cu o durată mai mică, iar, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, a solicitat să fie făcută aplicarea art. 91 şi urm. din Codul penal, ținându – se seama de atitudinea procesuală a acestuia, de recunoaștere și regret în legătură cu fapta imputată, de situaţia sa personală, fiind cunoscut cu afecţiuni medicale severe, dar şi de vârstă, lipsa antecedentelor penale şi statutul său în comunitate.

Curtea constată că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de Agresiune sexuală cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 5 din Codul penal, orientată, aşadar, spre zona mediană a intervalului de pedeapsă prevăzut de lege.

Procedând la evaluarea circumstanţelor în care inculpatul a acţionat, dar și a datelor care definesc persoana acestuia, Curtea constată că instanţa de fond nu a evaluat corespunzător criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din Codul penal, la stabilirea cuantumului pedepsei fiind avute în vedere doar la nivel declarativ aspectele favorabile reținute în sarcina inculpatului în referire la lipsa antecedentelor penale și la situaţia medicală şi socială a acestuia.

Este adevărat că fapta săvârşită de către inculpat prezintă o gravitate sporită prin raportare la împrejurările şi modul de comitere, dar şi la starea de pericol social creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, însă nu se poate face abstracție de conduita inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine integrat în familie şi comunitate, așa cum rezultă cu prisosință din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, şi în etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă a solicitat aplicarea procedurii abreviate de judecată.

În raport de aceste aspecte, punând în balanţă atât elementele care atrag o gravitate ridicată a faptei, cât şi cele favorabile inculpatului, instanța urmează să reindividualizeze pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecății, reducând – o de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, apreciind că această pedeapsă este adaptată gravității faptei și periculozității inculpatului, aplicarea unei pedepse prea aspre, orientate către zona mediană a intervalului de pedeapsă prevăzut de lege, în condițiile în care inculpatul nu a intrat în conflict până la momentul comiterii faptei cu legea penală, manifestând în același timp o bună conduită în familie şi în comunitatea locală din care face parte, fiind de natură a diminua șansele de reinserție socială.

În ceea ce priveşte, însă, modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, instanța constată faptul că, deși sunt îndeplinite formal condițiile prevăzute de art. 91 din Codul penal, în cauză nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, astfel cum a solicitat apelantul inculpat.

Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, instanța are în vedere că fapta ce îi este imputată, analizată prin raportare la împrejurările şi modul de comitere, dar şi la natura şi gravitatea rezultatului produs, astfel cum acestea sunt puse în lumină de probatoriul administrat în cauză, prezintă o gravitate sporită, doar aplicarea pedepsei, chiar însoțită de un ansamblu de obligații și măsuri de supraveghere, nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, fiind necesară, așa cum în mod just a constatat și prima instanță, executarea acestei pedepse în regim privativ de libertate.

În acest sens, Curtea are în vedere că actele de agresiune sexuală au fost exercitate asupra unei minore în vârstă de doar 12 ani, fiindu – i afectată personalitatea fragilă a acesteia, generat un impact imediat asupra stării emoționale și psihice, transpus în anxietate, neliniște, disconfort emoțional şi pusă în pericol evoluţia viitoare, sub aspectul dezvoltării fizice, intelectuale, morale şi psihice.

Totodată, Curtea are în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în public, fără temerea că acţiunile sale ar putea fi observate de celelalte persoane care se aflau în zonă, exprimând un curaj neobişnuit pentru o persoană aflată la primul contact cu legea penală, ceea ce denotă un pericol social sporit al acestuia, concluzie cu atât mai justificată cu cât probatoriul administrat în cauză atestă că inculpatul îşi făcuse un obicei în a aborda de aceeaşi manieră persoane de sex feminin în zone publice.

Curtea nu ar putea aprecia că acţiunile inculpatului ar putea fi puse pe seama tulburării de personalitate de care suferă atâta timp cât din raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei rezultă fără echivoc că, deşi inculpatul suferă de tulburări de personalitate, acesta are discernământul faptelor şi al consecinţelor lor păstrat, adoptând, în realitate, un comportament simulant.

Este de necontestat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a cooperat cu organele judiciare, însă aceste împrejurări nu pot fi analizate separat de cele referitoare la fapta comisă și la urmările acestei fapte, acestea evidențiind o gravitate sporită a conduitei ilicite, gravitate care impune o reacție fermă din partea organelor judiciare.

În plus, în raport de conduita procesuală exprimată de inculpat pe parcursul etapei procesuale a apelului, oscilantă şi contradictorie în raport cu elementele probatorii puse în lumină de actele dosarului, solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe lipsa probelor, este suficient de clar pentru instanţa de control judiciar că atitudinea de recunoaștere a faptei, intervenită în cursul etapei procesuale a judecăţii în primă instanţă, a fost determinată doar de dorinţa inculpatului de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 375 și art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, iar nu de conştientizarea gravităţii faptei comise, de regretul implicării în aceste forme de ilicit penal, fiind serios pusă la îndoială capacitatea inculpatului de a se îndrepta în situaţia în care Curtea, în rejudecarea cauzei, ar face aplicarea art. 91 din Codul penal.

Curtea apreciază că doar aplicarea unei pedepse și suspendarea executării acesteia în condițiile art. 91 și urm. din Codul penal, ar constitui o sancțiune mult prea blândă care ar putea încuraja atât pe inculpat, cât și pe alți membri ai comunității, care ar lua la cunoștință de lipsa unei reacții a autorităților judiciare, să comită fapte care să intre sub incidența ilicitului penal.

În aceste condiții, sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei, în mod corect a apreciat prima instanță că inculpatul poate fi reeducat şi reintegrat în societate doar prin executarea efectivă a pedepsei.

Mai departe, Curtea constată că hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul individualizării pedepsei complementare aplicate inculpatului, nefiind indicată, nici în considerentele hotărârii, nici în dispozitivul acesteia, durata acestei pedepse potrivit art. 66 din Codul penal.

Aşadar, Curtea va admite apelul şi sub acest aspect, iar, în temeiul art. 66 alin. 1 lit. n din Codul penal, va interzice inculpatului dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată ........ pe o perioadă de 1 an, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. 1, lit. c din Codul penal.

Analizând, din oficiu, legalitatea și temeinicia celorlalte dispoziții cuprinse în sentința penală supusă prezentei căi de atac, se constată că acestea se află în acord cu dispozițiile legale cu incidență în cadrul procedurilor judiciare aflate în derulare.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. 3 şi 6 din Codul de procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispozițiilor art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, admite apelul formulat de inculpatul ......., fiul lui ........și ......., născut la data de ....., în com.......jud. ..... domiciliat în com. ....., sat ....... jud. ......

CNP ....., împotriva sentinţei penale nr. 976 din data de 20 iunie 2025 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. ........

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului .........pentru săvârșirea infracțiunii de Agresiune sexuală, prev. și ped. de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. c din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsă care urmează a fi executată în regim de detenţie.

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. n din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 m de persoana vătămată ...... pe o perioadă de 1 an, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. 1, lit. c din Codul penal.

Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare legate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 1044 de lei, și cel al apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în cuantum de 565 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 27 ianuarie 2026.