Decizie nr. 420 din 04.04.2025

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică de la 05 martie 2025, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din aceeaşi dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti, inculpaţii ........ şi ........... şi partea civilă Statul Român – ............ împotriva sentinţei penale nr. 372 din data de 29 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. .........

CURTEA

Asupra apelurilor de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 372 din data de 29 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ......... în temeiul art. 396 alin 1 şi 2 C.p.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul ........ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de bunuri supuse accizării nemarcate corespunzător în afara antrepozitului fiscal prev. de art. 452 alin. 1 lit. h) Cod fiscal, cu aplicarea art. 5 Cp. (legea aplicabilă la 17.03.2021).

În temeiul art. 91 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cp.

În baza art. 93 alin. 1 Cp. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul ......... la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cp. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul ........ sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) Cp., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ......... ori a Primăriei ............, pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., în referire la art. 91 alin. 4 Cp. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cp., privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 17.03.2021 ora 21,05 până la 18.03.2021 ora 21,05, iar în perioada 18.03.2021 - 26.03.2021 a fost sub măsura arestului la domiciliu..

S-a luat act că în perioada 26.03.2021 – 26.05.2022 inculpatul a fost sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În temeiul disp. art. 396 alin. 1 și 2 C.p.p. a fost condamnat inculpatul ............, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de bunuri supuse accizării nemarcate corespunzător în afara antrepozitului fiscal prev. de art. 452 alin. 1 lit. h) Cod fiscal, cu aplicarea art. 5 Cp. (legea aplicabilă la 17.03.2021).

În temeiul art. 91 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cp.

În baza art. 93 alin. 1 Cp. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul ........, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cp. s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul .........sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) Cp., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului .......... ori a Primăriei ........... pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., în referire la art. 91 alin. 4 Cp. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cp., privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 17.03.2021 ora 21,00 până la 18.03.2021 ora 21,00, arestat preventiv de la data de 18.03.2021 până la data de 20.04.2021 şi arestat la domiciliu de la data de 20 .04.2021. până la data de 14.05.2021

S-a luat act că în perioada 14.05.2021 – 26.05.2022 inculpatul a fost sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În temeiul art. 397 alin.1 C.p.p., rap. la art. 19 al. 1 C.p.p., art. 25 al. 1 C.p.p., coroborat cu art. 1357 al. 1 C.civ., art. 1381 al. 1 C.

Civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice ..........și au fost obligaţi în solidar, inculpaţii .......... și .........., la plata către partea civilă a sumei de 63.713 lei cu titlu de accize aferente cantităţii de 149.818 ţigarete, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii în conformitate cu Codul de Procedura Fiscală.

În temeiul art. 397 alin.1 C.p.p., rap. la art. 19 al. 1 C.p.p., art. 25 al. 1 C.p.p., coroborat cu art. 1357 al. 1 C.civ., art. 1381 al. 1 C. Civ., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă ............

În baza art. 2502 C.p.p. a fost restrânsă măsura asigurătorie, respectiv sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare ale inculpaţilor .......... și ......... până la concurenţa sumei de 63.713 lei, reprezentând accize, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate în condiţiile Codului de Procedură Fiscală aferente debitului.

În baza art. 2502 C.p.p. a fost restrânsă măsura asigurătorie, respectiv poprirea asupra conturilor bancare ale inculpaţilor ........ și ..........., până la concurenţa sumei de 63.713 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate în condiţiile Codului de Procedură Fiscală aferente debitului.

În baza art. 2502 C.p.p. a fost restrânsă măsura asigurătorie, respectiv poprirea asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor ......... și .......... până la concurenţa sumei de 63.713 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate în condiţiile Codului de Procedură Fiscală aferente debitului.

În temeiul art. 251 C.p.p. dispoziţia de restrângere a măsurilor asigurătorii se va aduce la îndeplinire de către organele de executare silită din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrarea Fiscală.

În baza art. 112 alin.1 lit. b şi f Cp. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 163 pachete ţigarete (1260 țigarete) marca ......... şi .........fără marcaje fiscale româneşti; 7491 pachete ţigarete (149.818 țigarete) marca ........ şi ........fără marcaje fiscale româneşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești cu nr. ........., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpatului ......... şi, sub control judiciar, a inculpatului .........., pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270, alin. 3, rap. la art. 274 alin. 1, teza II din Legea nr. 86/2006.

S-a reținut că, la data de 02.02.2021, organele de politie din cadrul SICE-IPJ ........ au identificat-o pe suspecta ........., având calitatea de vânzătoare, că deținea, în vederea comercializării, cantități de țigarete de diferite sortimente, care nu au aveau aplicat timbru fiscal românesc, la punctul de lucru al societății .........

Ulterior, la data de 18.03.2021, în cursul cercetărilor, suspecta ........a declarat faptul că respectivele pachete de țigarete, identificate la punctul de lucru al societății au fost aduse de numitul .......... în cursul aceleiași dimineți.

Aceasta a precizat că, la momentul constatării infracțiunii flagrante de către polițiști, nu a spus acest lucru, deoarece s-a panicat.

Suspecta ......... a precizat că nu cunoștea faptul că țigările provin din contrabandă, însă ............ i le vindea mai ieftin și de aceea le-a achiziționat pentru soț, acesta oprindu-i din salariu echivalentul a 10 lei/pachet pentru țigările pe care i le-a adus.

Potrivit adresei nr. ............../26.03.2021 a Direcţiei Regionale Vamale ...... prejudiciul aferent cantității de 63 pachete țigarete (1260 bucăți țigarete) diverse mărci ce nu aveau aplicate timbre fiscale, este în valoare de 1.257 lei, nerecuperat până în prezent.

Faţă de aceste aspecte, s-a dispus soluţia clasării cauzei penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă săvârşită de către suspecta ...........

De asemenea, în data de 17.03.2021, au fost solicitate și puse în executare un număr de 5 mandate de percheziție la numiții ..........și ..........., dar și la persoane apropiate acestora.

Astfel, la imobilul din mun. ........ str. ........, nr. ......, jud. ....... unde domiciliază numitul ....... și care este vecin cu numitul ........, respectiv cu magazinul unde-și desfășoară activitatea societatea ........., a fost identificată cantitatea de 7490 de pachete de țigarete (149.800 bucăți țigarete).

De asemenea, la imobilul unde domiciliază efectiv numitul ....., a fost identificat un pachet de țigarete marca .......ce conținea 18 pachete de țigarete, fără marcaj fiscal românesc și cu mențiunea ”.............”.

În urma punerii în executare a mandatelor de percheziție, s-a constatat faptul că există probe și indicii temeinice ce se circumscriu elementului material al infracțiunii de contrabandă din care rezultă săvârşirea infracţiunii sus-menţionate de către numiții ....... și ........., constând în aceea că, în data de 17.03.2021, în urma punerii în executare a unor mandate de percheziție a fost identificată cantitatea de 7490 de pachete fără timbru fiscal românesc, ce erau deținute de sus-numiți, astfel, numitul ..... depozita țigaretele fără timbru fiscal românesc, aduse de numitul ......, la domiciliul său din mun. ......., str. .........., nr. ....., jud. ....... imobil ce este vecin cu imobilul unde domiciliază numitul ....... și unde este punctul de lucru al societății ......, ca ulterior să fie comercializate la punctul de lucru al societății sus-menționate sau distribuite către alte persoane.

După punerea în mișcare a acțiunii penale, la data de 18.03.2021, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă calificată, faptă prev. de art. 270 alin. 3, rap. la art. 274 alin. 1, teza II din Lg. nr. 86/2006, inculpatul ........... a declarat că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul .........., aceștia fiind vecini și faptul că acesta deține un magazin chiar lângă locuința sa.

La începutul lunii martie 2021, fără să rețină cu exactitate data, inculpatul ......... a venit la locuința sa și l-a întrebat dacă este de acord să depoziteze la domiciliul său mai multe pachete de țigarete pentru câteva zile, inculpatul ........ fiind de acord cu propunerea acestuia.

În aceeași zi, în jurul orei 21:00, fiind întuneric afară, la locuința sa din mun. ............, str. ........, nr. ......, jud. ....... a venit inculpatul .........., cu o dubă de culoare gri, cu care a intrat în curtea locuinței, după care împreună au descărcat un număr de aproximativ 14 baxuri de țigarete și un sac menajer de culoare neagră, în care se aflau țigări, pe care le-au depozitat în bucătăria locuinței.

Inculpatul ......... a declarat faptul că inculpatul ...... i-a spus faptul că țigaretele provin din contrabandă și nu trebuie să afle nicio persoană de aceste țigări, urmând ca, în câteva zile, să vină și să le ia de la domiciliul său.

Acesta a precizat că nu a primit de la inculpatul ...... vreo sumă de bani, însă a considerat că trebuie să-l ajute, întrucât sunt vecini deși cunoștea că nu are voie să dețină astfel de țigarete și de aceea le-a ascuns în bucătărie.

După câteva zile, acesta a menționat că s-a întâlnit cu inculpatul ......... și i-a spus să vină să ia respectivele pachete de țigarete de la domiciliul său, inculpatul ........ spunându-i că o să vină să le ia în cel mai scurt timp.

Inculpatul ...... a declarat că, în prezent, locuiește singur la adresa menționată, fiind divorțat din anul 2019, iar mama sa a decedat de curând, în luna ianuarie 2021, fapt pentru care vecinul său, inculpatul ........, a profitat de această situație, știind că locuiește singur, iar în imobilul său nu au acces alte persoane și de aceea a depozitat în locuința sa cantitatea de țigarete ce proveneau din contrabandă.

De asemenea, inculpatul ........ a recunoscut, regretat fapta comisă și nu a propus probe în apărarea sa.

Inculpatul ............., la momentul aducerii la cunoștință a calității de suspect, respectiv, de inculpat, s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Ulterior, la data de 28.04.2021, inculpatul ....... a declarat faptul că domiciliază efectiv la adresa din mun. ......, str. ......., nr......... jud. ......, iar în ceea ce privește țigaretele fără timbru fiscal românesc identificate la punctul de lucru al .........din mun. ..... str. ...... nr. ........, unde acesta domiciliază, nu cunoaște nimic în legătură cu acestea și, de asemenea, nici cu privire la țigaretele fără timbru identificate la domiciliul numitului ........, vecinul său, nu cunoaște nimic în legătură cu acestea.

S-a reținut că materialul probator administrat a reliefat faptul că inculpații ...........și ....... au dat dovadă de perseverență în organizarea activității infracționale, având în vedere faptul că au depozitat țigaretele la domiciliul inculpatului ......., vecin cu inculpatul ........, chiar lângă punctul de lucru al ........, pentru a fi comercializate, respectiv, distribuite, către diverse persoane, pentru a îngreuna identificarea respectivelor pachete de țigarete fără timbru fiscal românesc.

S-a solicitat Direcției Regionale Vamale ......să comunice care este prejudiciul cauzat bugetului de stat de inculpații ........ și ...... pentru deținerea cantității de țigarete identificate cu ocazia depistării la imobilele inculpaților, iar prin adresa nr. ........../18.03.2021 s-a stabilit prejudiciul în valoare de 81.917 lei aferent cantității de 7.491 pachete țigarete (149.818 bucăți țigarete) diverse mărci care nu aveau aplicate timbre fiscale, prejudiciu care nu a fost achitat.

Prin încheierea nr. 166 din data de 08.07.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Băilești, a respins cererile şi excepțiile invocate de către inculpatul .........și, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. ........ emis la data de 10.05.2021 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești, privind pe inculpații ......... şi ........., trimişi în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 270 alin. 3, rap. la art. 274 alin. 1 teza a II a din Legea nr. 86/2006, a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

La termenul de judecată din data de 15.09.2022, instanța a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei și, având în vedere faptul că inculpatul ............ nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, instanța a dispus readministrării probatoriului administrat în faza de urmărire penală, respectiv a dispus reaudierea martorei indicate în rechizitoriu, respectiv ......... și a prorogat pronunțarea asupra cererii inculpatului ........, cu privire la audierea a altor patru martori, pentru termenul de judecată următor.

Prin încheierea din data de 23.02.2023, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3, raportat la art. 274 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 85/2006, în infracțiunea prev. de art. 452 alin. 1 lit. h Cod fiscal, cu aplicarea art. 5 Cp. (legea penală mai favorabilă) forma anterioară a O.U.G. nr. 85/2006, formulată de inculpatul ..........

Prin încheierea din data de 04.05.2023, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul ......... și, în temeiul art. 386 alin. 1 C.p.p., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare cu privire la inculpații .......... şi .........., din infracțiunea de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270, alin. 3 rap. la art. 274 alin. 1, teza II din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea de contrabandă, prev. și ped. de art. 270, alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

Prin sentinţa penală nr. 2 pronunţată la data de 05.01.2024, de către Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ......, în baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 375 C.p.p., rap la art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul ........, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp. pe o perioadă de 1 an, ca pedeapsă complementară cu executare cf. art. 68 al. 1 lit. b Cp, precum şi la pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 şi 3 Cp rap. la art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 91 alin. 1 şi art. 92 alin. 1 Cp., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 2 ani, termen ce se calculează de la data rămâneri definitive a prezentei hotărâri conform art. 92 alin. 2 Cp.

În baza art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006, a fost condamnat inculpatul ........... la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp. pe o perioadă de 1 an, ca pedeapsă complementară cu executare cf. art. 68 al. 1 lit. b Cp, precum şi la pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 şi 3 Cp rap. la art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cp. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă , faptă prev. şi ped. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 91 alin. 1 şi art. 92 alin. 1 Cp., a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 2 ani, termen ce se calculează de la data rămâneri definitive a prezentei hotărâri conform art. 92 alin. 2 Cp.

În temeiul art. 397 rap. la art. 19, 25 din C.p.p. şi art. 1357 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă şi s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, către partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală .........și Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală ........., la plata sumei de 81917 lei reprezentând prejudiciu și la plata obligaţiilor fiscale accesorii, calculate conform dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea debitului principal.

În baza art. 112 alin.1 lit. b şi f Cp. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 163 pachete ţigarete (1260 țigarete) marca ....... şi ....... fără marcaje fiscale româneşti; 7491 pachete ţigarete (149.818 țigarete) marca ...... şi ...... fără marcaje fiscale româneşti .

În baza art. 268 alin. 2 C.p.p. s-a constatat încetată de drept măsura asigurătorie a sechestrului judiciar, luată prin Ordonanţa din data de 26.04.2021 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti.

Împotriva sentinței penale nr. 2 pronunţată la data de 05.01.2024, de către Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ........., au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti şi inculpaţii ........ şi ..........

Prin decizia penală nr. 505/18.04.2024 a Curții de Apel Craiova, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti şi inculpaţii .......... şi ............., împotriva sentinţei penale nr. 2 pronunţată la data de 05.01.2024, de către Judecătoria Băileşti în dosarul nr. .......

S-a desființat sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Băileşti.

În motivarea soluției, Curtea de Apel Craiova a reținut că Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, jud.

Dolj, cu nr. ......., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpatului ........ şi sub control judiciar a inculpatului ............ pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 alin. 1 teza II din Legea nr. 86/2006.

Prin Încheierea din data de 04.05.2023, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul ...... și în temeiul art. 386 alin. 1 C.p.p., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare cu privire la inculpații ......... şi ............, din infracțiunea de contrabandă calificată, prev. și ped. de art. 270, alin. 3 rap. la art. 274 alin. 1, teza II din Legea nr. 86/2006, în infracțiunea de contrabandă, prev. și ped. de art. 270, alin. 3 din Legea nr. 86/2006.

În urma probatoriului administrat, prima instanţă a reţinut în cauză, în sarcina inculpatului .......... fapta de deţinere a bunurilor provenite din contrabandă, iar în sarcina inculpatul .......... fapta de transport în vederea comercializării.

Curtea a constatat că inculpatul ....... nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 formulând apărări cum ar fi aceea că ţigările identificate la punctul de lucru ...... erau marca ...... şi ..... în timp ce ţigările identificate la domiciliul coinculpatului ........ erau marca ...... şi ......., apărări ce nu au fost analizate în considerentele sentinţei penale atacate.

Instanţa de fond s-a rezumta la a afirma: ,,din declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor şi declaraţiile martorei ..........., dată în faza de urmărire penală rezultă că la începutul lunii martie inculpatul .......... a venit la inculpatului ......... și l-a întrebat pe acesta din urmă dacă este de acord să depoziteze la domiciliul său mai multe pachete de țigarete pentru câteva zile, inculpatul ........ fiind de acord cu propunerea acestuia,, fără a face o analiză a acestor declaraţii în condiţiile în care singura probă ce confirmă participaţia penală la săvârşirea infracţiunii a inculpatului .......... este declaraţia coinculpatului .........

În acelaşi sens s-a constatat că instanţa de fond nu a motivat de ce a luat în considerare declaraţia martorei ........ dată în faza de urmărire şi a înmlăturat declaraţia dată în faza de judecată( fila 127) declaraţie în care martora a afirmat că nu a primit niciodată ţigări de la inculpatul .........

În acest sens, în lipsa motivării sentinţei, s-a constatat că instanţa de control judiciar nu poate analiza criticile formulate de apelant şi implicit, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

S-a apreciat ca fiind de asemenea fondat motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti privind greşita reţinere a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.p.p faţă de inculpatul ......., în condiţiile în care instanţa în şedinţa publică din 15.09.2022 nu s-a pronunţat asupra cererii formulate de acest inculpat, în cuprinsul declaraţiei, privind judecarea cauzei în procedura simplificată.

Un alt motiv în suţinerea soluţiei de casare cu trimitere spre rejudecare pe care instanţa de control judiciar l-a avut în vedere se referă la faptul că prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.15/18.09.2023 completul pentru dezlegarea unor probleme de drept publicată înM.Of.nr.

Partea I nr. 989 din 31 octombrie 2023 s-a stabilit că :,,În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabileşte că, drept urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.,,

Potrivit art.477 alin.3 din C.p.p dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României Partea I.

În prezenta cauză sentinţa penală a fost pronunţată la data de 05.10.2024, situaţie în care faţă de dispoziţile legale menţionate anterior, s-a precizat că se impunea repunerea cauzei pe rol şi punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice în sensul celor dispuse prin decizia nr.15/18.09.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În rejudecare, la termenul de judecată din data de 05.06.2024, inculpatul ..........a recunoscut fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, solicitând, în ceea ce-l privește, judecarea cauzei în procedură simplificată, cererea fiind admisă la același termen de judecată.

Tot la termenul din 05.06.2024, inculpatul ......... s-a prevalat de dreptul la tăcere, solicitând a fi audia doar cu privire la faptul că în cazul în care va fi găsit vinovat, va fi de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.

La termenul de judecată din data de 11.09.2024, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpaților ......... și ......... din infracţiunea de contrabandă asimilată calificată prevăzută de art. 270 alin. 3 cu aplicarea art. 274 alin. 1, teza a II-a din Legea 86/2006 privind Codul în infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare la data de 17.03.2021).

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt și de drept ca cea reținută în actul de sesizare, pentru argumentele ce preced:

În ceea ce-l privește pe inculpatul ..........., s-a reţinut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând judecarea sa în procedură simplificată.

În fapt, astfel cum rezultă din procesul-verbal de percheziție domiciliară (f. 130-131 d.u.p.), la data de 17.03.2021, inculpatul ......s deținea la locuința sa, din mun. ........., str. ....... nr. ......, jud. ........, cantitatea de 7490 pachete de țigarete (149.800 țigarete) marca ........., fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ..... cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Inculpatul a recunoscut situația anterior descrisă, precizând că țigările i-au fost aduse în urmă cu aproximativ două săptămâni de către inculpatul ......., cu care inculpatul ........se învecinează, acesta solicitându-i să le depoziteze pentru o scurtă perioadă de timp și să nu comunice nimănui despre existența acestor bunuri.

Totodată, a precizat inculpatul ............ că nu a primit nici o sumă de bani în schimbul depozitării țigaretelor, acceptând să procedeze în acest fel întrucât era vecin cu inculpatul ........ și se cunoșteau de mult timp.

Situația de fapt a fost confirmată de către inculpat prin recunoașterea faptei, atât în cursul urmăririi penale (filele 76 d.u.p., 82 d.u.p.) cât și în cursul judecății (f. 28-29 d.i.), declarațiile inculpatului fiind coroborate cu procesul-verbal de percheziție domiciliară (f. 130-131 d.u.p.), la data de 17.03.2021.

În ceea ce-l privește pe inculpatul ........, prin raportare la materialul probator dedus judecății, s-a constatat că nu poate fi primită cererea inculpatului de achitare, astfel cum aceasta a fost formulată și susținută de către apărătorul ales.

Față de prevederile art. 103 C.p.p., mijloacele de probă enumerate în art. 97 nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele judiciare să asigure pe bază de probe aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana inculpatului, să strângă şi să administreze probe atât în favoarea cât şi în defavoarea acestuia, să respecte dreptul la apărare garantat de stat părţilor şi subiecţilor procesuali principali din procesul penal.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Aşa fiind, s-a constatat că faţă de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, prezumţia de nevinovăţie a inculpatului ......... a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.

Prima instanţă a apreciat că probatoriul analizat de instanță este suficient pentru a stabili că fapta expusă în actul de sesizare există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege, ceea ce atrage răspunderea penală a acestuia.

În primul rând, în susținerea acestei concluzii, instanța a avut în vedere declarația inculpatului ........, care în mod constant, a arătat că țigaretele identificate cu ocazia percheziției efectuată la domiciliul său, i-au fost aduse de către inculpatul ........, în scopul de a le depozita pentru o scurtă perioadă de timp, până când acesta din urmă venea să le ridice, cei doi inculpați fiind vecini și cunoscându-se de o lungă perioadă de timp.

Aceste aspecte au fost relatate de către ........... încă de la momentul întocmirii procesului-verbal de percheziție domiciliară la locuința acestuia.

În ceea ce privește valoarea probatorie a declarațiilor date în cauză de către inculpatul ........, s-a reţinut că acesta a fost consecvent în declarațiile date, iar aspectul că și acesta are calitatea de inculpat nu este de natură să decredibilizeze cele expuse cu privire la inculpatul ..........

De altfel, jurisprudența CtEDO statuează că martorii sunt persoanele care au formulat declarații în cursul urmăririi penale, implicit coacuzații, declarațiile acestora fiind valide în măsura în care este asigurată inculpatului posibilitatea de a fi audiat coinculpatul în prezența acestuia.

Or în cursul judecății, inculpatului ......... a avut posibilitatea de a pune întrebări celorlalte părți și martorilor, putând pune, implicit, întrebări și coinculpatului ........ cu privire la aspectele declarate de către acesta cu privire la activitatea numitului .........., chiar dacă inculpatul ........s-a prevalat de procedura simplificată.

În al doilea rând, prima instanţă a avut în vedere declarația dată în calitate de suspect, în cursul urmăririi penale, de către ....... (f. 81-82), aceasta declarând că țigaretele identificate în data de 02.02.2021 la punctul de lucru al ....., unde era angajată, respectiv un număr de 48 pachete marca .... și 15 pachete marca ......, toate fără marcaj fiscal românesc, îi fuseseră aduse de către inculpatul ........., care i le comercializa la un preț mic, aceasta declarând că le achiziționa pentru soțul său, fiindu-i reținut din salariu prețul țigaretelor.

În timpul judecăţii, fiind audiată în calitate de martor, ...... şi-a schimbat declaraţia, în sensul că țigările îi fuseseră vândute de către o persoană de sex masculin, care a trecut prin fața magazinului aparținând ......... unde aceasta lucra ca vânzătoare, iar aceasta le-a achiziționat pentru soțul său, la un preț mic.

A susținut martora că nu-l cunoștea pe cel care i-a vândut țigările și că acestea au fost găsite asupra sa, iar în ceea ce privește declarația dată în fața organelor de urmărire penală, în calitate de suspect, nu o mai menține și nu corespunde adevărului, fiind constrânsă de către anchetatori să declare împotriva inculpatului ......., aceștia amenințând-o pe martoră că o vor reține.

Prima instanţă a înlăturat declaraţia martorei dată în timpul judecăţii, deoarece a apreciat că este nesinceră, având în vedere următoarele argumente:

În primul rând, cu ocazia audierii martorei de către instanța de judecată, aceasta a declarat că la dat de 02.02.2021, cu ocazia controlului efectuat de către organele abilitate din cadrul S.I.C.E – IPJ ........., s-au găsit asupra sa țigaretele pe care le-ar fi achiziționat pentru soțul său de la o persoană neidentificată.

Acest lucru a fost contrazis de procesul-verbal din data de 02.02.2021 (f. 64-65 d.u.p.), în care se reține că 48 pachete țigarete marca ......, cu inscripția .......... și 15 pachete țigarete marca ........., toate fără marcaj fiscal românesc, au fost identificate într-o cutie aflată în tejgheaua magazinului aparținând ........, nicidecum asupra martorei .........., aceasta semnând procesul-verbal de control fără obiecțiuni.

În al doilea rând, nesinceritatea martorei a rezultat și din argumentele invocate de către aceasta cu privire la schimbarea depoziției sale, în sensul că ar fi fost constrânsă, în timpul urmăririi penale, să declare împotriva inculpatului ....... de către organele de poliție care au audiat-o.

Cu privire la aceste aspecte, prima instanţă a reţinut că deși a trecut o perioadă lungă de timp de la momentul audierii sale în calitate de suspect și până la audierea în calitate de martor în fața instanței de judecată, ...... nu a formulat plângere penală și nici plângere la organul judiciar superior cu privire la modalitatea de desfășurare a cercetării sale, explicaţiile acesteia neputând fi luate în considerare câtă vreme martora nici măcar nu a putut descrie concret detalii referitoare la persoanele care ar fi obligat-o să declare în mod nereal.

Aspectul că la momentul audierii de către organele de urmărire penală, .......... avea calitatea de suspect nu este de natură să decredibilizeze această declarație, câtă vreme o astfel de situație nu a fost prezumată de legiuitor ca născând un impediment la audiere, prin constituirea unei incompatibilități.

Iar câtă vreme nu s-a făcut dovada unei constrângeri din partea organelor de cercetare penală, în cauză nu poate fi aplicată sancțiunea excluderii acestei probe.

În al treilea rând, prima instanţă a reţinut că în declarațiile date de către ............., apar contradicții nu doar cu privire la persoana care i-ar fi adus țigaretele identificate cu ocazia controlului, ci și cu privire la întreaga stare de fapt.

Astfel, audiată în cursul primului ciclu procesual (f. 127-128 Vol.

I dos. ..........), martora a arătat: Când a avut loc percheziția, eu eram în timpul liber și eram la ..........

Când eu am ajuns la ora 4 după amiaza și am deschis avusese loc percheziția.

Eu nu cunosc ce s-a găsit.

Eu nu știu ce am semnat, am fost pusă să semnez de persoanele de la .........

Eu am semnat înscrisul când am fost prezentă la ......

Analizând înscrisurile semnate de către martoră, a rezultat că aceasta nu a semnat niciunul dintre procesele-verbale de percheziție, ci doar procesul-verbal întocmit cu ocazia controlului, care s-a desfășurat, conform celorlalte declarații ale martorei, în timpul în care aceasta era la serviciu, respectiv la magazinul deținut de ......., nicidecum în afara programului de lucru, constatându-se, așadar, că declarațiile martorei date în cursul judecății contravin chiar înscrisurile întocmite în cauză, respectiv procesul-verbal de control și procesele-verbale de percheziție domiciliară.

Aspectele declarate de ........., cu ocazia audierii sale în calitate de suspect, deși nu vizează în mod direct faptele reținute în actul de sesizare, prezintă importanță în cauză, sub aspectul dovedirii unor fapte similare, respectiv a unor fapte sau împrejurări care, deși nu se referă la fapta prevăzută de legea penală și descrisă în actul de sesizare și la cel care a săvârșit-o, pot duce la stabilirea faptelor ce fac obiectul rechizitoriul în mod indirect.

În ceea ce privește argumentul că pachetele de țigarete identificate erau mărci diferite, prima instanţă a reţinut că acest argument nu prezintă relevanță, câtă vreme toate aceste țigarete erau inscripționate cu mențiunea ........ și au fost descoperite la momente diferite, respectiv la 02.02.2021 fiind descoperite 48 pachete țigarete marca ....... și 15 pachete țigarete marca .........(deci nici măcar aceste țigarete, aflate în același loc și același timp nu erau aceeași marcă), iar la 17.03.2021, 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca ....... – nedeschise și un pachet de țigarete deschis marca .......

În speță, aspectul că inculpatul ........ i-a adus martorei pachete de țigarete provenind din contrabandă, coroborat cu aspectul că la domiciliul acestuia s-a identificat, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, un pachet de țigarete marca ......, fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ............, dar și cu toate declarațiile date în cauză de către inculpatul ........., au confirmat starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpații ........ și ....... au deținut la data de 17.03.2021, la adresa din mun.

Str...... nr. ........, jud. ......., la imobilul inculpatului ........., respectiv la imobilul inculpatului ........... cantitatea de 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca ...... (149.800 bucăți țigarete), fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ........ și 1 pachet cu 18 țigarete marca ......, fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ........ toate țigaretele enumerate fiind provenite din contrabandă.

S-a constatat că probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire mai sus sunt în măsură să formeze convingerea că inculpatul a săvârşit fapta mai sus descrisă, aceasta constituie infracțiune - fapta inculpatului ....... întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a peste 10.000 de țigarete, prevăzută de art. 47 Cod penal, raportat la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, și este săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Totodată, s-a reţinut că față de probatoriul administrat și prezentat anterior, săvârșirea faptei atât de către inculpatul ......... cât și de către inculpatul ........ este neîndoielnică, stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, dată fiind şi linia de raţionament a Curţii Europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform căreia aprecierea probelor făcută de judecătorul naţional nu ar putea fi cenzurată în temeiul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste şi arbitrarii (cauza Barbera, Messegue şi J bardo contra Spaniei - 6 decembrie 1988).

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților ........ și ......., care la data de 17.03.2021, au deținut la imobilul inculpatului .....s, respectiv la imobilul inculpatului ........in cantitatea de 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca .....n (149.800 bucăți țigarete), fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ......... și 1 pachet cu 18 țigarete marca ......., fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ........, toate țigaretele enumerate fiind provenite din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de în afara antrepozitului fiscal a peste 10000 de țigarete, prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare la 17.03.2021).

Referitor la conținutul constitutiv al infracțiunii incriminate de art. 452 alin. 1) lit. h) din Codul fiscal reținută în sarcina inculpaților ........ și ....... instanţa reţine că forma acestui text de lege în vigoare la 17.03.2021, prevedea că deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri, se pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani închisoare.

Ulterior, pe parcursul procesului penal, prin O.U.G. nr. 85/2022 din 17 iunie 2022, pub. în M.Of. nr. 594 din 17 iunie 2022, prevederile art. 452 al. 1) lit. h) și alin. 2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal au suferit modificări, context în care conținutul constitutiv a fost nuanțat și limitele de pedeapsă au fost majorate, sens în care s-a prevăzut că constituie infracțiune deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.

Limitele speciale de pedeapsă au fost stabilite ca fiind de la 2 la 7 ani închisoare.

Astfel, față de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă este reprezentată de prevederile art. 452 alin. lit. 1) lit. h) din Codul fiscal, forma în vigoare la 17.03.2021.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cp., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce-l privește pe inculpatul ........., prima instanţă a ţinut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei comise, condiţii în care inculpatului îi va fi acordat și efectul substanțial al prevederilor art. 396 alin. (10) C.p.p.

Relativ la circumstanțele reale, s-a reţinut că fapta săvârșită de inculpat este de o gravitate medie.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului privind nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, educația și pregătirea profesională, prima instanţă a reţinut că inculpatul are vârsta de 60 de ani, un loc de muncă și nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar existentă la dosarul cauzei (f. 14).

Inculpatul a avut o atitudine sinceră încă dintr-o fază incipientă a procesului penal, recunoscând săvârşirea infracţiunii, atitudine pe care a menținut-o pe întreaga durată a procesului.

La stabilirea pedepsei închisorii, instanța a avut în vedere că în urma aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.p.p., limitele pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat se reduc cu o treime în ceea ce priveşte pedeapsa închisorii, astfel că limitele reduse ale închisorii sunt de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni.

Având în vedere aceste aspecte, profilul socio-moral al inculpatului, dar și durata lungă de timp scursă de la momentul săvârșirii infracțiunii și până în prezent, perioadă în care inculpatul a avut un comportament corect, nu a mai săvârșit alte infracțiuni, precum și aspectul că inculpatul este integrat în societate, prima instanţă s-a orientat spre pedeapsa cu închisoarea către limitele speciale minime prevăzute de lege.

Astfel, în temeiul art. 396 alin 1 şi 2 C.p.p. cu aplicarea art. 396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul ............., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de bunuri supuse accizării nemarcate corespunzător în afara antrepozitului fiscal prev. de art. 452 alin. 1 lit. h) Cod fiscal, cu aplicarea art. 5 Cp. pedeapsă necesară şi suficientă pentru a contribui la realizarea scopului reeducativ şi coercitiv al legii penale.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 Cp., respectiv pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală, iar în raport de persoana acestuia de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilitatea lui de îndreptare, prima instanţă apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă, nefiind necesară şi executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Astfel, în baza art. 91 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cp.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 93 alin. 1, alin. 2 lit. b şi alin. 3 Cp.

În ceea ce-l privește pe inculpatul ..........., prima instanţă a avut în vedere că, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, s-a prezentat la fiecare termen de judecată, ori de câte ori a fost chemat, având o conduită procesuală corectă.

Relativ la circumstanțele reale, s-a reţinut că fapta săvârșită de inculpat este de o gravitate medie.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului privind nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială, educația și pregătirea profesională, s-a reţinut că inculpatul are vârsta de 37 ani, este căsătorit, fiind tatăl a doi minori, iar pe parcursul procesului acesta s-a angajat, având un contract individual de muncă încheiat cu ..........

Inculpatul nu are antecedente penale, fiind infractor primar, iar de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent, nu a săvârșit alte infracțiuni.

La stabilirea pedepsei închisorii, prima instanţă a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv de la 1 la 5 ani.

Având în vedere aceste aspecte, profilul socio-moral al inculpatului, dar și durata lungă de timp scursă de la momentul săvârșirii infracțiunii și până în prezent, perioadă în care inculpatul a avut un comportament corect, nu a mai săvârșit alte infracțiuni, precum și aspectul că inculpatul este integrat în societate, prima instanţă s-a orientat spre pedeapsa cu închisoarea către limitele generale minime prevăzute de lege.

Astfel, în temeiul art. 396 alin 1 şi 2 C.p.p. a fost condamnat inculpatul ..........., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de bunuri supuse accizării nemarcate corespunzător în afara antrepozitului fiscal prev. de art. 452 alin. 1 lit. h) Cod fiscal, cu aplicarea art. 5 Cp., pedeapsă necesară şi suficientă pentru a contribui la realizarea scopului reeducativ şi coercitiv al legii penale.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 Cp., respectiv pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală, iar în raport de persoana acestuia de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilitatea lui de îndreptare, prima instanţă a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, nefiind necesară şi executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Astfel, în baza art. 91 Cp. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cp.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 93 alin. 1, alin. 2 lit. b şi alin. 3 Cp.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. ..........18.03.2021 (f. 187 d.u.p.), ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice .......... – Direcția Regională Vamală .........., a precizat că prejudiciul reținut în cauză pentru cantitatea de 149.818 țigarete este în cuantum de 81.917 lei și se compune din 4.012 lei – taxe vamale, 63.713 lei – accize și 14.192 lei – T.V.A.

La data de 23.07.2021, ANAF – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ......s-a constituit partea civilă cu suma de 81.917 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile reprezentând prejudiciul cauzat de inculpatii ........ și ........, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de la data săvârșirii faptelor până la data achitării integrale a sumei datorate.

La data 16.06.2022, Autoritatea Vamala Română s-a constituit parte civila cu aceleaşi sume de bani cu care s-a constituit parte civila Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ........( f. 39 vol.I, dos. ............).

Ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, raportat la art. 274 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii ....... și ........, în infracţiunea prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, la data de 22.10.2024, partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice ........ a depus precizări cu privire la cuantumul obligației fiscale solicitând obligarea în solidar a inculpaţilor ........ și .........., la plata sumei de 96.480 lei la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii în conformitate cu Codul de Procedura Fiscală.

Pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acestora este necesar, conform art. 1357 C.

Civ., dovedirea concomitentă a următoarelor condiţii: a) o faptă cauzatoare de prejudiciu şi persoana care a cauzat această faptă; b) un prejudiciu cauzat, stabilit cu certitudine c) existenţa raportului de cauzalitate între fapta dăunătoare şi prejudiciu şi d) culpa.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale, este definită în art. 1349 al. 1 Cod civil şi reprezintă acea faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, au fost cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane sau intereselor acesteia.

Prejudiciul reprezintă rezultatul, efectul negativ, suferit de o anumită persoană, prin atingerea adusă unei situaţii ce dă naştere unui interes juridic protejat.

Cum aceste consecinţe sunt cauzate în mod direct şi exclusiv de faptele ilicite ale inculpatului, se justifică obligarea acestuia la plata către părţii civile a unor sume cu titlu de daune materiale.

Prima instanţă a reţinut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, respectiv autorul prejudiciului (inculpatul, în speţă) este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar şi beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cesans), ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (infracţiunea de evaziune fiscală, în prezenta cauză).

Cu privire la atitudinea subiectivă a inculpaţilor, instanţa constată că potrivit art. 1357 alin. 2 cod civil, inculpatul va răspunde pentru cea mai uşoară culpă, în cauza reţinându-se că a acţionat cu intenţie directă, urmărind producerea rezultatului.

Potrivit art. 19 al. 1 C.p.p., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, iar conform art. 1385 al. 1 C.p.p., prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Din probele administrate în prezenta cauză, prima instanţă a reţinut că în data de 17.03.2021, inculpaţii ....... și .......... au deținut în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, respectiv cantitatea totală de 149.818 ţigarete, fără marcaj fiscal românesc, generând astfel un prejudiciu bugetului de stat prin neplata accizelor.

Conform art. 341 alin. 1 lit. b C. fisc. persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este: în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum este prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. b), persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora.

În speţă, s-a dovedit că inculpaţii au deţinut cantitatea totală de 149.818 de ţigarete, fără marcaj fiscal, produse accizabile, în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, fiind astfel răspunzător de prejudicial cauzat.

În stabilirea cuantumului concret al acestui prejudiciu, prima instanţă a reţinut că deși partea civilă și-a precizat la data de 22.10.2024 cererea de constituire ca parte civilă, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei dedusă judecății, în cuprinsul acestei cereri nu se relevă modalitatea de calcul și determinare a valorii cu care se constituie parte civilă respectiv a sumei de 96.480 lei.

În schimb, calculul prejudiciului este relevat în adresa nr. ......../18.03.2021 (f. 187 d.u.p.), ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice .......din care rezultă că prejudiciul inițial indicat pentru cantitatea de 149.818 țigarete este în cuantum de 81.917 lei și se compune din 4.012 lei – taxe vamale, 63.713 lei – accize și 14.192 lei – T.V.A.

Față de schimbarea încadrării juridice, raportat la cele arătate și având în vedere că în cauză s-a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestora și, implicit, în producerea prejudiciului cauzat bugetului de stat, aceasta fiind o consecință directă a faptei, în baza disp. art. 19 şi urm.

C.p.p., raportat la art. 1357 şi următoarele Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice ......., numai cu privire la prejudiciul cauzat prin neplata accizelor și au fost obligaţi inculpaţii ......... și .........., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 63.713 lei cu titlu de accize aferente cantităţii de 149.818 ţigarete.

Totodată, în temeiul art. 173 C.proc.fisc., au fost obligaţi inculpaţii la plata către partea civilă a dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de art. 174 și art. 176 C.proc.fisc., calculate în raport de cuantumul prejudiciului cauzat, astfel cum acesta a fost diminuat ca urmare a plății efectuate de inculpați, de la data de 17.03.2021, data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale.

De asemenea, față de considerentele expuse anterior, având în vedere schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de constituire ca parte civilă a Autorității Vamale Române.

Prima instanţă a reţinut că, prin încheierea pronunțată la data de 14.06.2024, în dosarul nr. ......, rămasă definitivă prin necontestare, s-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaților ......... și ........., până la concurenţa valorii pagubei de 81.917 lei, la care se adaugă dobânzile si penalităţile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului pana la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 si 176 din Codul de procedura fiscala (Legea 207/2015).

S-a dispus instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpaților ............ și ........., până la concurenţa valorii pagubei de 81.917 lei, la care se adaugă dobânzile si penalităţile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului pana la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 si 176 din Codul de procedura fiscala (Legea 207/2015).

În baza art. 2502 C.p.p., s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanța ......... din 26.04.2021 în dosarul de urmărire penală nr. .......... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, respectiv s-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile viitoare ale inculpatului ........, până la concurența valorii pagubei de 81.917 lei și asupra bunului mobil reprezentând autoturismul marca ........cu nr. de identificare .............. achiziționat în data de 10.05.2019, precum și a bunurilor viitoare ale inculpatului ......... până la concurenţa valorii pagubei de 81.917 lei şi a fost extinsă această măsură până la concurenţa sumei compusă din dobânzile şi penalitătilor de întârziere aferente debitului mentionat, calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 şi 176 din Codul de procedură fiscală.

Instanţa, având în vedere că urmare a schimbării încadrării juridice a rezultat un prejudiciu mai mic decât cel cu care s-a constituit iniţial partea civilă, prejudiciul care nu a fost achitat până în prezent, în baza art. 2502 C.p.p. a restrâns măsura asigurătorie, respectiv sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare ale inculpaţilor ........ și ......... până la concurenţa sumei de 63.713 lei, reprezentând accize, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate în condiţiile Codului de Procedură Fiscală aferente debitului.

În baza art. 2502 C.p.p. a fost restrânsă măsura asigurătorie, respectiv poprirea asupra conturilor bancare ale inculpaţilor ....... și ........, până la concurenţa sumei de 63.713 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate în condiţiile Codului de Procedură Fiscală aferente debitului.

În baza art. 2502 C.p.p. a fost restrânsă măsura asigurătorie, respectiv poprirea asupra asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor ........ și ........ până la concurenţa sumei de 63.713 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate în condiţiile Codului de Procedură Fiscală aferente debitului.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b şi f Cp., potrivit cărora sunt supuse confiscării speciale, bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, precum şi bunurile a căror deținere este interzisă de legea penala, s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 163 pachete ţigarete (1260 țigarete) marca ........ şi ........fără marcaje fiscale româneşti; 7491 pachete ţigarete (149.818 țigarete) marca ....... şi .........fără marcaje fiscale româneşti.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti, inculpaţii ........... şi ...........şi partea civilă Statul Român – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. ............

În motivarea apelului formulat Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti a criticat sentinţa apelată sub aspectul temeiniciei, în raport de cuantumul redus al pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Astfel, s-a apreciat că pedepsele aplicate de instanța de prim grad nu sunt suficiente pentru a îndeplini rolul represiv și educativ al pedepsei.

Scopul pedepsei, respectiv atenționarea și responsabilizarea inculpaților cu privire la consecințele încălcării legii penale, nu poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special.

Fapta comisă de inculpați și urmările produse conturează un pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte.

Aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special nu este aptă să realizeze reeducarea inculpaților și realizarea scopului preventiv al sancțiunii penale, în contextul identificării unei cantități însemnate de țigarete, cuantumului ridicat al prejudiciului și al neachitării acestuia.

De asemenea, parchetul a solicitat modificarea sentinței penale în ceea ce privește latura civilă și obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 96.480 lei, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, astfel cum rezultă din precizarea formulată de parte civită.

S-a arătat că, având în vedere schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților, partea civilă a efectuat un calcul ce are în vedere prevederile Codului Fiscal, rezultând astfel un prejudiciu de 96.480 lei, astfel că inculpații trebuie obligați la plata prejudiciului ce reprezintă acciza calculată conform legislației fiscale în cuantum de 96.480 lei, la care se datorează dobânzi și penalități, conform Codului de Procedură Fiscală.

Pentru aceste considerente, în temeiul alt. 42 1 pct. 2 lit. a) C.p.p. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri temeinice, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaţilor și obligării acestora la plata sumei de 96.480 lei la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii.

În motivarea apelului formulat partea civilă Statul Român – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. .........., a precizat că în mod eronat instanţa de fond a obligat inculpaţii la plata unui prejudiciu ce reprezintă acciza, calculat potrivit legislaţiei vamale, pentru aceștia fiind schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care ulterior au fost şi condamnați.

Pentru neplata accizei datorate în cuantum de 96.480 lei inculpaţii datorează dobânzi și penalități de nedeclarare conform art. 173, art. 174 și art. 181 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala cu modificările şi completările ulterioare.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului şi obligarea inculpaţilor ........... si .......... în solidar, la plata sumei de 96.480 lei la care se adaugă obligații fiscale accesorii în conformitate cu Codul de procedura fiscală.

În motivarea apelului formulat, inculpatul ......... a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de către Judecătoria Băilești şi, rejudecând să se dispună o soluţie de achitare, în temeiul art. 396, alin. (5) C.p.p. raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1), lit. c) C.p.p., sub aspectul săvârşirii infracţiunii deduse judecății.

Apelantul a apreciat că probatoriile administrate pe parcursul procesului penal nu sunt de natură să conducă în mod decisiv la concluzia implicării în sfera ilicitului penal, astfel că nu poate fi stabilită vinovăţia sa cu un grad de probabilitate de tipul celui necesar pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie şi anume dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Din perspectiva apărării, în cauză, se evidenţiază că singura proba a unei posibile participații penale a inculpatului ...... - după cum a arătat şi instanţa de control judiciar la fila 22 paragraful 6 a deciziei de casare - este declaraţia coinculpatului ........., care descrie o posibilă activitate ilicită a inculpatului, declaraţie care, deși una constantă şi consecventă, nu este coroborată cu alte mijloace de probă.

Recunoaşterea învinuirii de către coinculpat are relevanţă sub aspectul individualizării pedepsei ce urmează a-i fi aplicată acestuia, însă nu poate fi bonificată în defavoarea inculpatului ........., în condiţiile în care persoana antereferita a negat în mod ferm şi constant şi liniar, atât în faţa Judecătoriei Băilești, cât şi în faţa instanţei de control judiciar şi în faţa organelor de cercetare penală orice implicare a sa în orice activitate infracţională.

În acest context, recunoaşterea faptelor de către un coinculpat, în scopul reducerii limitelor pedepsei, nu poate fi de natură a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie a coinculpaţilor care nu au optat pentru procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, respectiva declaraţie, în lipsa altor probe certe, nefiind suficientă pentru standardul impus de lege pentru condamnarea unui inculpat.

S-a solicitat să se dea relevanţă declaraţiei martorei ........., audiată în şedinţa publică din data de 12.01.2023 şi în cea din data de 04.09.2024, în faţa Judecătoriei Băileşti, prin care se arată că ţigările găsite în incinta magazinului au fost cumpărate pentru soţul acesteia, de la o persoană care a venit în magazin şi avea şi parfumuri, cumpărând aceste ţigarete cu 10 lei pachetul.

Cu aceeaşi ocazie, martora a declarat că inculpatul ....... nu i-a adus produsele care să fie vândute la magazin şi nu se ocupa de aprovizionarea acestui magazin.

Martora ......... a menţionat că în momentul în care a dat declaraţia în calitate de suspectă, organele de urmărire penală i-ar fi spus că dacă nu dă declaraţie împotriva inculpatului ....... „va fi şi ea doborâtă”.

Cu privire la coroborarea cu alte probe este clar ca declaraţia antereferită se coroborează cu starea de fapt reținută în actul de sesizare cu privire la pachetele de ţigarete în sensul ca se reţine în rechizitoriu că inculpatul depozita ţigările în curtea locuinţei coinculpatului ......... pentru a putea fi comercializate la punctul de lucru ......., însă, trebuie observat că ţigările identificate la data de 02.02.2021, la punctul de lucru unde se afla martora ........, erau marca ......... şi ......, fără marcaj fiscal românesc, iar la domiciliul coinculpatului ....., cu ocazia percheziţiei domiciliate efectuate, au fost identificate ţigări marca ....... şi .....

Acesta este un alt aspect care conturează un dubiu cu privire la săvârşirea celor două acte infracţionale si la veridicitate declaraţiilor date de martora în cursul cercetării judecătoreşti întrucât cantităţile de ţigări identificate la imobilul coinculpatului ..... sunt reprezentate de mărcile .......şi ...... iar dacă activitatea infracţională se desfăşura aşa cum apreciază organele judiciare, prin distribuirea ţigaretelor la punctul de lucru ........, ar fi fost logic să se găsească aceeaşi marcă de ţigarete şi la această locaţie, or la acest punct de lucru au fost identificate alte mărci de ţigări netimbrate.

Întrucât, în cauză, probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, s-a apreciat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Astfel, în lipsa unei probatoriu care sa confirme prin coroborare prezenţa/contribuţia/ aportul/implicarea inculpatului ......., s-a apreciat că faţă de probele cauzei, nu se poate stabili în afara de orice dubiu ca acesta se face vinovat de săvârşirea faptei deduse judecății.

Pe cale de consecinţă, apelantul a apreciat că prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază nu a fost răsturnată, nefiind întrunită condiţia de la art 396 al.2 C.p.p. de a se fi dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta a fost săvârşită de inculpat, neexistând probe certe din care să rezulte vinovăţia sa cu privire la săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006., motiv pentru care s-a solicitat să se dea eficienţă disp. art. 396 alin. (5) C.p.p., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C.p.p. şi să se pronunţe o soluţie de achitare întrucât nu există probe din care să rezulte că acesta a săvârşit infracţiunea ce formează obiectul prezentului dosar.

Într-o teză subsidiară s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate către minimul intervalului legiferat la art. 452 alin. (1), lit. h) din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, cu aplicarea disp. art. 83 si urm.

Cp., fiind de părere ca scopul preventiv, educativ si de exemplaritate al pedepsei în acest caz concret poate fi cu uşurinţa atins si prin dispunerea unei asemenea sancţiuni, fiind suficienta supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioada 2 ani, având în vedere că de la data săvârşirii faptei s-au scurs deja 4 ani, interval de timp în care inculpatul a fost angrenat în diverse proceduri judiciare şi nu au mai rezultat încălcări ale legii penale.

S-a arătat totodată faptul că inculpatul un infractor primar este bine integrat în societate, are un loc de munca stabil, este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori.

În aceste condiţii, având în vedere că inculpatul dispune de resurse interne (pregătire educaţională, integrare sociala fiind angajat conform contractului ataşat) şi externe (susţinere din partea familiei - căsătorit cu doi copii minori în întreţinere - apropiaţilor, ataşament crescut faţă de familie) suficiente pentru un traseu aliniat normelor legale şi expectanţelor sociale, reprezintă un argument suplimentar pentru anticiparea unui parcurs ulterior lipsit de abateri legislative din partea acestuia.

Mai mult, toate aceste date sunt de natura sa conducă instanţa la ideea ca cele întâmplate sunt un accident si nu ii caracterizează comportamentul, context în care aprecierea ca sunt mari şansele de reintegrare într-o viață corecta si o raliere la normele sociale în vigoare, justifica aplicarea unei pedepse mai puţin coercitive, în modalitatea descrisa de către art. 83 Cp si urm.

Apelantul inculpat ..........nu a depus motive scrise de apel, însă cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, a solicitat reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei, pentru argumentele expuse pe larg în practicaua încheierii din data de 05.03.2025.

În apel, inculpaţii nu au dat declaraţie, precizând că îşi menţin declaraţiile date anterior şi nu au aspecte suplimentare de adăugat.

Examinând hotărârea apelată în raport de motivele invocate şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 349, art. 374 alin. 4 şi art. 375 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate şi necondiționat faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor pe care le poate administra în condiţiile art. 377 C.p.p.

Art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia europeană garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.

Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunţe la exercitarea sa în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, şi să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Acuzatul are posibilitatea de a renunţa la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia europeană şi, pe cale de consecinţă, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanţa îşi întemeiază hotărârea de condamnare pe declaraţia dată în cursul urmăririi penale de un martor, la a cărui audiere acuzatul a renunţat.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoaşterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. 4 şi art. 375-377 Cod procedură penală reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: instanţa să fie competentă să judece cauza şi legal sesizată; inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă; inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor descrise şi reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare; inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care au fost apreciate ca fiind legal şi loial administrate de judecătorul de cameră preliminară şi a înscrisurilor prezentate de părţi sau de persoana vătămată; instanţa să aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi înscrisurile sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Pentru admiterea cererii de judecare conform procedurii simplificate este deci necesar, drept condiţie fundamentală, ca inculpatul să recunoască total şi necondiţionat faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, nefiind aplicabilă procedura abreviată când inculpatul recunoaşte numai o parte a acuzaţiilor.

Totodată, recunoaşterea inculpatului trebuie să privească faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, în modalitatea prevăzută în rechizitoriu, inclusiv sub aspectul formei de vinovăţie şi a formei de participaţie reţinută de procuror, singura contestare admisibilă fiind sub aspectul încadrării juridice a faptelor, însă şi din punct de vedere al încadrării juridice, prin contestarea încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde la schimbarea situaţiei de fapt, astfel cum a fost expusă în actul de sesizare.

Pe de altă parte, Curtea reţine că, una dintre condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru admiterea cererii inculpatului ca judecata să aibă loc în procedură simplificată este aceea ca instanţa să aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei sub toate aspectele, implicit sub aspectul corectei încadrări juridice a faptelor deduse judecăţii.

Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale şi a felului şi a limitelor pedepsei aplicabile şi înseamnă corespondenţa dintre fapta materială şi norma ori normele legale ce i se aplică, încadrarea juridică referindu-se în esenţă la corespondenţa dintre faptă şi totalitatea normelor care-i determină caracterizarea juridică, iar schimbarea încadrării juridice este actul procesual prin care instanţa schimbă încadrarea juridică a faptei/faptelor de care este acuzat inculpatul într-o altă infracţiune sau altă formă a infracţiunii ce face obiectul procesului penal sau într-o altă formă de participaţie penală, ţinând cont de dispoziţiile art. 174 Cod penal potrivit cu care prin săvârşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.

Curtea mai reţine că, în cadrul procedurii de recunoaştere a învinuirii, instanţa trebuie să constate că inculpatul cunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată şi să se asigure că recunoaşte în totalitate acuzaţiile ce i se aduc, atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective.

În situaţia în care inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni sau atunci când faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată au fost comise în împrejurări diferite de loc sau de timp, se impune audierea amănunţită a inculpatului cu privire la fiecare faptă în parte, întrucât doar în acest mod poate exista reprezentarea certă că inculpatul a înţeles exact învinuirile pentru care a fost trimis în judecată.

Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 377 alin.5 Cpp dacă pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, instanţa, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin.5 - 12 aplicându-se în mod corespunzător.

În această situaţie nu se încalcă dreptul inculpatului care a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 396 alin.10 Cpp, dacă după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 377 alin.5 Cpp, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de inculpat.

Instanţa poate deci să respingă cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate, chiar şi în situaţia în care recunoaşterea învinuirii ar fi totală, în măsura în care apreciază că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este una eronată, iar stabilirea corectei încadrării juridice a faptelor ar schimba parţial starea de fapt descrisă în rechizitoriu, întrucât ceea ce prevalează este existenţa unui proces echitabil despre care nu se poate vorbi în măsura în care se neagă principiul aflării adevărului.

Prin urmare, instanţa are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului chiar şi în situaţia unei recunoaşteri totale a faptelor reţinute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei şi consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun. ( decizia CC nr. 484/2015).

Aplicând aceste consideraţii teoretice la prezenta cauză Curtea constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 10.05.2021 emis în dosarul nr. ........... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băileşti, au fost trimişi în judecată inculpaţii ......... și ............ sub aspectul comiterii infracţiunii de contrabandă calificată prev. de art. 270 alin.3 rap. la art. 274 alin1 teza II din Legea 86/2006.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut în esenţă că, inculpaţii .......... și ........... în data de 17.03.2021 dețineau la adresa din Mun. ........, str. ....... nr. ........, jud. ...... la imobilul inculpatului ......., respectiv la imobilul inculpatului ........, cantitatea de 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca ........(149.800 bucăți țigarete), fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ............... și 1 pachet cu 18 țigarete marca ......, fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția .........., toate țigaretele enumerate fiind provenite din contrabandă.

Soluţionând cauza, prima instanţă, prin încheierea din data de 11.09.2024, în temeiul art. 386 C. pr. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, raportat la art. 274 teza a II-a din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, pentru care au fost trimişi în judecata inculpaţii ......... și ........., în infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare la 17.03.2021).

La reţinerea acestei încadrări juridice, prima instanţă în mod just, a avut în vedere cele statuate prin decizia nr.15/18.09.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, publicată în M.Of.nr.

Partea I nr. 989 din 31 octombrie 2023 prin care s-a stabilit că :,,În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabileşte că, drept urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.,,

De altfel, aceste îndrumări au fost date şi prin decizia penală nr. 505/18.04.2024 a Curții de Apel Craiova, prin care s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti şi inculpaţii ......... şi ........., împotriva sentinţei penale nr. 2 pronunţată la data de 05.01.2024, de către Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ........, s-a desființat sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Băileşti.

Se reţine astfel că, în mod just a reţinut prima instanţă că, deşi faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, nu mai întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii complexe de „contrabandă asimilată” prevăzută de art. 270 alin. 3 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, faţă de cele statuate prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casatie si Justitie, respectivele fapte pot întruni, în continuare, elementele constitutive ale infracţiunii de „deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete", prev. de art. art. 452 alin.1 lit.h) din Legea 227/2015 privind Codul Fiscal.

Curtea reţine, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul ........, că la termenul din data de 05.06.2024, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate, cererea acestuia fiind admisă, prin încheierea din 05.06.2024, prima instanţă constatând îndeplinite condiţiile art. 374 alin.4 şi art. 375 Cpp.

Soluţionând cauza în procedura simplificată, prima instanţă a reţinut în drept, că fapta inculpatului ........., care la data de 17.03.2021, a deținut la imobilul său, respectiv la imobilul inculpatului ......... cantitatea de 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca .......(149.800 bucăți țigarete), fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ......... și 1 pachet cu 18 țigarete marca ......., fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția .........., țigaretele provenite din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deţinerea în afara antrepozitului fiscal a peste 10000 de țigarete, prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (forma în vigoare la 17.03.2021).

Analizând declaraţia inculpatului ......., dată în faţa primei instanţe, Curtea constată că instanţa de fond a audiat inculpatul în mod sumar, doar cu privire la o recunoaştere formală a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În fapt, analizând probatoriul administrat în cauză, în faza de urmărire penală, prima instanţă a reţinut că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de percheziție domiciliară, la data de 17.03.2021, inculpatul ........ deținea la locuința sa, din mun. ......., str. ....., nr. ........, jud. ........ cantitatea de 7490 pachete de țigarete (149.800 țigarete) marca ........, fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ............ cunoscând că acestea provin din contrabandă.

Se constată însă că, la secţiunea în drept, prima instanţă a reţinut că, inculpații ........și ..... au deținut la data de 17.03.2021, la imobilul inculpatului ......., respectiv la imobilul inculpatului ........ cantitatea de 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca ...... (149.800 bucăți țigarete), fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ...... și 1 pachet cu 18 țigarete marca ...... fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ........., țigaretele enumerate fiind provenite din contrabandă.

Analizând actele dosarului, Curtea reţine că, în cursul urmăririi penale, inculpatul ....... a dat declaraţii şi şi-a formulat apărări numai cu privire la cantitatea de 7490 pachete de ţigarete identificate la data de 17.03.2021 la locuinţa sa.

În ceea ce priveşte pachetul cu 18 țigarete marca ... identificat la locuinţa inculpatului ......... cu ocazia percheziţiei domicilare, se constată că, nici în faza de urmărire penală, nici în faţa instanţei, inculpatul .......... nu a dat nici o declaraţie detaliată referitor la această faptă.

În consecinţă, se impunea ca prima instanţă să procedeze la audierea detaliată a inculpatului, pentru a se asigura că acesta recunoaşte în totalitate acuzaţiile aduse prin rechizitoriu.

Totodată, Curtea constată că, în cuprinsul sentinţei, prima instanţă nu a expus raţionamentul său logic, bazat pe probele administrate în cursul procesului penal, din care să rezulte comiterea infracţiunii de către inculpatul ......, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă (în sensul că inculpatul ..., la data de 17.03.2021, a deținut şi la imobilul inculpatului .........., 1 pachet cu 18 țigarete marca ....., fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ..........provenite din contrabandă).

Procedând astfel, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art.403 alin.1 lit.c Cod procedură penală, potrivit cu care expunerea ca parte a unei hotărâri judecătoreşti trebuie să cuprindă motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

Curtea reţine totodată că, simpla menţiune din cuprinsul declaraţiei date de inculpatul ........ în faţa instanţei, în sensul că recunoaşte în totalitate faptele aşa cum au fost descrise în actul de sesizare nu poate fi reţinută ca probă a vinovăţiei inculpatului în comiterea faptei astfel cum i se impută ( în sensul că la data de 17.03.2021, a deținut la imobilul inculpatului ........ 1 pachet cu 18 țigarete marca ....... fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ........), decât în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Or, în cauză, în urma propriului examen al ansamblului probelor administrate în cauză, Curtea nu identifică nici o probă din care să rezulte că la data de 17.03.2021, inculpatul .......... a deținut la imobilul inculpatului ....... 1 pachet cu 18 țigarete marca ...... fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ......., provenite din contrabandă.

În aceste condiţii, Curtea reţine că, în mod greşit prima instanţă a admis cererea inculpatului .......... de judecare a cauzei conform procedurii simplificate, cu încălcarea dispoziţiilor art. 349 alin. 2 Cod procedură penală care prevăd expres că judecata se poate realiza numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale dacă aceste probe sunt suficiente pentru aflarea adevărului, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

Pe de altă parte, Curtea mai reţine că, deşi în drept, prima instanţă a reţinut că la data de 17.03.2021, inculpații ........... și ..... au deținut la imobilul inculpatului ......, cantitatea de 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca .......(149.800 bucăți țigarete), fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ....., atribuindu-le astfel inculpaţilor calitatea de coautori, din considerentele hotărârii, nu rezultă elementele probatorii avute în vedere de prima instanţă la reţinerea acestei forme de participaţie, în cazul inculpatului ........

De altfel, o astfel de concluzie nu este susţinută nici de probele administrate în cauză.

Curtea reţine că art. 452 alin.1 lit h din Codul fiscal sancţionează deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete.

Prin urmare, din perspectiva modalităților alternative de realizare a elementului material, regăsit în dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, prima instanţă a reţinut comiterea faptei în varianta deținerii.

Curtea reţine că, prin deţinere se înţelege posesia, stăpânirea unui bun material.

Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care se comportă ca un proprietar.

Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.

Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum: depozitarul ( art. 916 – 918 Cod civil).

Se constată că, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, inculpatul ....... a declarat constant că ţigaretele identificate la locuinţa sa i-au fost aduse de către inculpatul .......... vecinul său, acesta solicitându-i să le depoziteze pentru o scurtă perioadă de timp, precizând că nu a primit nici o sumă de bani în schimbul depozitării țigaretelor, acceptând să procedeze în acest fel întrucât era vecin cu inculpatul ....... și se cunoșteau de mult timp.

Coroborând declaraţiile inculpatului .... cu procesul verbal de verificări întocmit de organele de poliţie la datele de 17.03.2021 ( f.160 d.u.p.), cu procesul verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului ..... din data de 17.03.2021 şi cu declaraţia suspectei ........, dată în cursul urmăririi penale ( just reţinută de prima instanţă ca reflectând adevărul, în raport de argumentele expuse de prima instanţă, însuşite şi de instanţa de apel, urmând a numai fi reluate), Curtea reţine că la data de 17.03.2021, inculpatul ....... a depozitat cele 7490 de pachete de ţigarete, care în realitate aparţineau/erau deţinute de inculpatul .........

Curtea reţine că prima instanţă a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 103 C.p.p., înlăturând motivat declaraţiile date de numita ......., în calitate de martor în cursul judecăţii, reţinând în mod just că, declaraţia dată de aceasta în calitate de suspect, în faza de urmărire penală reflectă adevărul, iar prin coroborarea cu celelalte probe directe (declaraţia inculpatului ........, procesele verbale de percheziţie domiciliară din 17.03.2021 la domiciliul inculpaţilor, dar şi cu procesul verbal de investigaţii întocmit de organele de cercetare penală la 17.03.2021) demonstrează vinovăţia inculpatului ........., motiv pentru care susţinerile acestuia privind lipsa probelor de vinovăţie în comiterea faptei nu pot fi primite, astfel cum a reţinut şi prima instanţă.

Ţinând cont de aceste considerente, Curtea reţine că activitatea inculpatului ........ constând în depozitarea la locuinţa sa a cantităţii de 7490 pachete de ţigarete fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ......... care aparţineau inculpatului ....... întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea prev. de art. 452 alin.1 lit h din Codul fiscal, al cărei autor este inculpatul ...........

În raport de toate aceste argumente, Curtea reţine că, prima instanţă în mod greşit a soluţionat cauza, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul ......... în procedura simplificată.

Totodată, în raport atât de argumentele sus expuse, cât şi de cele ce vor fi arătate în continuare, Curtea constată şi modul eronat de soluţionare a acţiunii civile.

Astfel, Curtea reţine că, în cursul urmăririi penale, ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ..... – Direcția Regională Vamală ........, a precizat că prejudiciul reținut în cauză pentru cantitatea de 149.818 țigarete ( 7491 pachete) este în cuantum de 81.917 lei și se compune din 4.012 lei – taxe vamale, 63.713 lei – accize și 14.192 lei – T.V.A. ( datoria vamală, calculată conform legislaţiei în domeniul vamal) – potrivit adresei nr. ............/18.03.2021 (f. 187 d.u.p.).

În cursul judecăţii, iniţial, ANAF – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ........ s-a constituit partea civilă cu suma de 81.917 lei la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere de la data săvârșirii faptelor până la data achitării integrale a sumei datorate, reprezentând prejudiciul cauzat de inculpaţii ........ și ......... ( f. 4 dosar .............).

Ulterior schimbării încadrării juridice din infracţiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, raportat la art. 274 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii ......... și ........, în infracţiunea prev. de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, la data de 22.10.2024, partea civilă Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice ......a depus precizări cu privire la cuantumul obligației fiscale solicitând obligarea în solidar a inculpaţilor .......... și .........., la plata sumei de 96.480 lei, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii în conformitate cu Codul de Procedura Fiscal, prejudiciu calculat ca urmare a deţinerii de către ambii inculpaţi a cantităţii de 7491 pachete ţigarete fără timbru fiscal românesc, reprezentând debit acciză datorată ( f. 88, 92 dosar .............).

La termenul din data de 23.10.2024, deşi apărătorul inculpatului ....... a solicitat emiterea unei adrese către partea civilă pentru a face precizări asupra prejudiciului, instanţa a respins solicitarea, apreciind că partea civilă a respectat dispoziţiile art. 20 alin.2 Cpp la momentul constituirii de parte civilă.

În continuare, reţinând ca dovedit faptul că în data de 17.03.2021, inculpaţii ........ și .......... au deținut în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, respectiv cantitatea totală de 149.818 ţigarete, fără marcaj fiscal românesc, prima instanţă a apreciat că fapta acestora a generat un prejudiciu bugetului de stat prin neplata accizelor.

Raportându-se la incidenţa dispoziţiilor art. 341 alin. 1 lit. b Cod fiscal ( potrivit cu care persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este: în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, astfel cum este prevăzută la art. 340 alin. (1) lit. b), persoana care deține produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora), prima instanţă a reţinut că întrucât inculpaţii au deţinut cantitatea totală de 149.818 de ţigarete, fără marcaj fiscal, produse accizabile, în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, aceştia sunt răspunzători de prejudiciul cauzat.

La stabilirea cuantumului prejudiciului, prima instanță a reținut că deși partea civilă și-a precizat la data de 22.10.2024 cererea de constituire ca parte civilă, ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei dedusă judecății, în cuprinsul acestei cereri nu se relevă modalitatea de calcul și determinare a valorii cu care se constituie parte civilă respectiv a sumei de 96.480 lei, iar pentru determinarea valorii reale a prejudiciului, prima instanţă s-a raportat la adresa nr. ........../18.03.2021 emisă de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ..... – Direcţia Regională Vamală ......... potrivit căreia prejudiciul inițial indicat pentru cantitatea de 149.818 țigarete era în cuantum de 81.917 lei , compus din 4.012 lei – taxe vamale, 63.713 lei – accize și 14.192 lei – T.V.A.

În consecinţă, a apreciat că raportat la încadrarea juridică dată faptelor- infracţiunea prev. de art. 452 alin.1 lit.h Cod fiscal, inculpaţii pot fi obligaţi numai la plata accizelor, astfel că a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor ....... și ........ la plata către partea civilă a sumei de 63.713 lei cu titlu de accize aferente cantităţii de 149.818 ţigarete, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de art. 174 și art. 176 C.proc.fisc., calculate în raport de cuantumul prejudiciului cauzat, astfel cum acesta a fost diminuat ca urmare a plății efectuate de inculpați, de la data de 17.03.2021, data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale.

Curtea constată astfel, pe de o parte că, în mod eronat s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata accizelor aferente întregii cantităţi de 149.818 țigarete ( compusă din cantitatea de 149.800 bucăți țigarete aferente celor 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca ........ fără marcaj fiscal specific românesc și cu mențiunea ......... și 1 pachet cu 18 țigarete marca ......, fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția .........), în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, în cazul inculpatului ..... nu se poate reţine implicarea sa în activitatea infracţională imputată şi inculpatului ........, constând în deţinerea la locuinţa sa a unui pachet cu 18 țigarete marca .....fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ........

Pe de altă parte, Curtea constată că, deşi astfel cum a reţinut şi prima instanţă, prejudiciul în cazul infracţiunii prev. de art. 452 alin.1 lit.h Cod fiscal este reprezentat numai de accize, spre deosebire de prejudiciul calculat în cazul infracţiunii prev. de art. 270 alin.3 din Legea 86/2006 (care cuprinde accize, TVA şi taxe vamale), în mod greşit, prima instanţă a apreciat că valoarea accizelor datorate este 63.713 lei, valoare indicată de ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ......... – Direcţia Regională Vamală ......... şi calculată potrivit legislaţiei în domeniul vamal, în condiţiile în care s-a reţinut în sarcina inculpaţilor infracţiunea prev. de art. 452 alin.1 lit.h Cod fiscal, criticile apelanţilor Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti şi partea civilă Statul Român - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ....... sub acest aspect fiind întemeiate.

Se impunea astfel ca prima instanţă să emită adresă către partea civilă pentru a detalia modul de calcul al prejudiciului, defalcat, pentru cantitatea de 149.800 bucăți țigarete aferente celor 7490 pachete de țigarete a câte 20 țigarete marca .....identificate la locuinţa inculpatului ....... ( numai pentru această cantitate putând fi angajată răspunderea solidară a celor doi inculpaţi, în raport de argumentele sus expuse), precum şi pentru cele 18 țigarete marca ..... ( 1 pachet), fără marcaj fiscal specific românesc și cu inscripția ......... identificate la domiciliul inculpatului ........ ( pentru care poate fi angajată răspunderea civilă numai în cazul inculpatului ..........).

Ţinând cont de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că se impune trimiterea cauzei la rejudecare la instanţa de fond, pentru a se proceda la judecarea cauzei în procedura de drept comun - şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul .........., urmând ca acesta să fie audiat amănunţit cu privire la faptele imputate prin actul de sesizare, dar şi pentru corecta soluţionare a acţiunii penale şi a acţiunii civile, ţinând cont de natura infracţiunilor şi de forma de participaţie la comiterea infracţiunilor, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, aspecte care împiedică soluţionarea definitivă a acţiunii penale – numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul ........., în raport de toate argumentele sus expuse.

În acest sens, Curtea reţine că, deşi în dreptul procesual penal român, apelul constituie o cale de atac devolutivă, instanța de apel având plenitudine de jurisdicție, putând reaprecia și statua asupra vinovăției, această caracteristică nu echivalează cu a statua în primă și ultimă instanță asupra situației de fapt, apelul fiind în principal o cale de atac și, prin urmare, presupune în mod necesar realizarea controlului judiciar, care nu poate fi realizat în concret în lipsa unei judecăți efective în primă instanță.

Totodată, deşi, în baza efectului devolutiv în apel, prev. de art. 417 C.p.p., se produce o nouă judecată în fond, atât asupra acțiunii penale, cât şi a acțiunii civile, pe baza probatoriului deja administrat în cauză, dar şi a altor probe administrate pentru prima dată în apel, conform art. 420 alin 5 C.p.p., efectul devolutiv nu echivalează cu o administrare a întregului material probator, respectiv efectuarea cercetării judecătorești în apel pe latură civilă, căci aceasta din urmă este o instanța de control judiciar, neputând suplini total lipsa cercetării la prima instanță, în acest caz ajungându-se la o suprimare a etapelor procesuale, prin comprimarea judecații în prima instanța cu cea din al doilea grad de jurisdicție, şi lipsirea de funcționalitate a unicei căi de atac ordinare, în cadrul căreia nu s-ar mai realiza un control al materialului probator deja administrat, ci la o efectuare pentru prima dată a unor acte de cercetare judecătorească specifice primului grad de jurisdicție.

Drept urmare, se impune reluarea cercetării judecătoreşti pentru parcurgerea procedurii cercetării judecătoreşti de drept comun, având în vedere greşita admitere a cererii inculpatului ....... de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, dar şi pentru corecta soluţionare a acţiunii civile exercitate de Statul Român – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. ......., având în vedere toate considerentele anterior expuse.

Totodată, la soluţionarea laturii civile vor fi avute în vedere şi celorlalte critici formulate în apel, a căror analiză nu se mai impune a fi efectuată, în raport de soluţia dispusă.

În rejudecare, prima instanţă va avea în vedere şi prevederile art. 425 C.p.p. (limitele rejudecării) şi ale art. 418 C.p.p. ( respectarea principiului non reformatio in pejus).

În consecinţă, în raport de aceste aspecte, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., se vor admite apelurile declarate de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti, apelanţii-inculpaţi ........, ....... şi apelanta-parte civilă Statul Român – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. .......împotriva sentinţei penale nr. 372 din data de 29 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ..........

Va fi desfiinţată în totalitate sentinţa penală apelată şi se va trimite cauza spre rejudecare.

În baza art. 275 alin.3 şi 6 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., admite apelurile declarate de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Băileşti, apelanţii-inculpaţi ......., fiul lui ....... și ......., născut la data de ......., cu domiciliul în mun. ......., str. ........ nr. ........., județul ......., posesor al CI seria .... nr. ....

CNP: .......şi ......, fiul lui …… şi ….., născut la data de …….., în mun. ………, jud. …., cu domiciliul în mun. ……., str. ……, nr ……, județul ….., posesor al C.I. seria …. nr. …..

CNP: ….. şi apelanta-parte civilă Statul Român – A.N.A.F. – D.G.R.F.P. ....... împotriva sentinţei penale nr. 372 din data de 29 noiembrie 2024 pronunţată de Judecătoria Băileşti în dosarul nr. ..........

Desfiinţează în totalitate sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare.

În baza art. 275 alin.3 şi 6 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 04 aprilie 2025.