Curtea de Apel CRAIOVA · ....

Decizie nr. 1147 din 30.09.2024

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: ....
Obiect: Infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 C.p rap.la art.193 alin.2 C.p -Achitare.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art.296 alin.2 C.p rap.la art.193 alin.2 C.p -Achitare.

În cazul în care actul funcţionarului public a fost emis în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta, fapta este una justificată, în sensul art. 21 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 297 C. pen. care incriminează purtarea abuziva nefiind aplicabile.

Prin sentința penală nr. 260 din data de 06 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...., în baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, art. 296 alin. 2 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatulul …. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă (faptă din 08/09.07.2018, persoană vătămată …).

În temeiul art. 67 alin. (1) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. 1 lit. b) Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) Cod penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, art. 296 alin. 2 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă (faptă din 08/09.07.2018, persoană vătămată ….).

În baza art.38 alin.1 Cod Penal raportat la art.39 alin.1 lit. b) Cod Penal s-au contopit pedepsele principale aplicate, de câte 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea - de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de trei (3) luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), pentru ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal s-a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă de 1 an închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, pe durata de 3 ani, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. 1 lit. b) Cod penal.

În temeiul art. 45 alin. (5) Cod penal raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, art. 65 alin. (1) şi alin. (3) Cod penal şi 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă de 1 an închisoare, pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 91 Cod penal raportat la art. 92 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. 2 Cod penal, respectiv de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta,

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a impus inculpatului obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, la Primăria Municipiului …. sau la Biblioteca "….." Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. 2 Cod procedură penală şi ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cod penal s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. 5 din Codul de procedură penală s-a dispus executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin.1 lit. a, b din Codul penal, în cazul când pedeapsa va deveni executabilă.

În baza art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală, art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală și art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 1357 din Codul civil s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de părţile civile ....şi …..

A fost obligat inculpatul .... să achite către partea civilă ….. suma de 457 lei reprezentând prejudiciu material creat prin comiterea infracțiunii, precum şi suma de 15.000 lei reprezentând prejudiciu moral creat prin comiterea infracțiunii.

A fost obligat inculpatul .... să achite către partea civilă ....suma de 15.000 lei reprezentând prejudiciu moral creat prin comiterea infracțiunii.

S-a respins în rest acţiunea civilă formulată de părţile civile, ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, dintre care, 380 lei cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. (1)(2) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul .... la plata către părţile civile ....şi ….. a sumei de 14.000 lei (câte 7.000 lei către fiecare parte civilă), cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova a fost trimis în judecată inculpatul .... - subofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. … - pentru săvârşirea a două infracţiuni de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin 2 Cod penal combinat cu art.193 alin. 2 Cod penal, în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile …, ....și inculpatul .....

Părțile civile au solicitat admiterea apelului lor, desființarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, să i se aplice inculpatului pedepse orientate peste minimul de 1 an și 4 luni închisoare, iar pe latură civilă, să le fie admise în totalitate acțiunile civile, sens în care să se aibă în vedere leziunile pe care le-au suferit, umilința îndurată, așa încât, suma de 30.000 lei pentru fiecare dintre a fost apreciată de către apelanți ca fiind proporțională și adecvată pentru justa lor despăgubire.

Inculpatul .... a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței instanței de fond și, în principal, rejudecarea cauzei de către Judecătoria Craiova, iar în subsidiar, în temeiul art. 421 alin 1 pct. 2 lit. a C.proc. pen., instanța de control judiciar să dispună achitarea sa, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin 1 lit b teză I C.p.p., fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Analizând ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal, instanţa de apel a reţinut o situaţie de fapt diferită de cea avută în vedere de prima instanţă, cu implicaţii juridice autonome, astfel:

Complexul de împrejurări factuale dedus judecăţii poate fi analizat în trei etape succesive, interdependente, subsumate unui întreg unitar, cu o semnificaţie juridică proprie.

Evenimentele din noaptea de 08/09.07.2018 au debutat cu un apel telefonic la Serviciul de Urgenţă 112, prin care a fost reclamată tulburarea liniştii publice în blocul în care locuiau persoanele vătămate, în apartamente distincte însă.

În acel moment, ambele persoane vătămate se aflau în locuinţa uneia dintre acestea, respectiv a lui .., unde pe parcursul zilei se desfăşurase o întâlnire între prieteni şi familiile acestora.

Apelul telefonic la Serviciul de Urgenţă 112 a fost dat la ora 23:40, conform fişei de intervenţie la eveniment din data de 08.07.2018 (fila 129 d.u.p.).

Sesizarea la numarul de urgenta 112 se referea la muzica cu un volum ridicat, aruncarea unor sticle si pahare.

În urma sesizării, o echipă formată din agentul de poliţie ...., elevul aflat în practică – martorul ... şi un jandarm – martorul ..., a mers la adresa indicată în apelul telefonic, adresă care coincidea cu locuinţa persoanei vătămate ...

La această adresă, pe balconul locuinţei se aflau cele două persoane vătămate - ....şi .., aspect necontestat de acestea.

În aceeaşi locuinţă se mai aflau soţia primei persoane vătămate, martora .., în dormitorul locuinţei, şi martorul .. în baia locuinţei.

Conţinutul şi succesiunea evenimentelor ulterioare au fost redate diferit de inculpat şi martori – pe de o parte, şi persoanele vătămate şi martorii .. şi .. – pe de altă parte, urmând ca instanţa de judecată să reţină numai acele evenimente factuale care rezultă în mod neîndoielnic şi obiectiv din coroborarea probelor administrate.

Echipajul care asigura ordinea publică a ajuns la locuinţa indicată, iar inculpatul, în calitate de agent de poliţie, a luminat cu lanterna telefonului înspre balconul locuinţei, acolo unde se aflau cele două persoane vătămate.

Conform declaraţiilor martorilor .. – jandarm, membru al echipajului poliţienesc şi ..- elev aflat în practică, la balconul locuinţei respective, persoanele ascultau muzică, vorbeau pe un ton ridicat, făceau gălăgie, aspecte negate de persoanele vătămate, însă instanţa va lua în considerarea declaraţiile martorilor, întrucât reprezintă o continuare a evenimentelor precizate de persoana care a sesizat organele de poliţie prin apelul la numărul de urgenţă 112.

Dacă persoanele vătămate au negat ca echipajul de poliţie să-şi fi indicat calitatea, susţinând că nu se putea observa de la balconul locuinţei cine se afla jos şi lumina, martorii membrii ai echipajului poliţienesc au confirmat că inculpatul a indicat calitatea sa de poliţist şi le-a solicitat să înceteze gălăgia, moment în care cele două persoane vătămate s-au arătat impasibile.

Deşi acestea din urmă au susţinut că nu au cunoscut identitatea şi calitatea persoanelor care, pe timpul nopţii, luminau cu o lanternă înspre balconul locuinţei în care se aflau, nu au oferit o explicaţie raţională pentru care, totuşi, au indicat uşa de acces în bloc persoanelor care luminau cu lanterna.

Prin declaraţiile chiar din cursul urmăririi penale, la un moment apropiat de cel al evenimentelor, persoana vătămată ..., în prezenţa apărătorului ales, a precizat că prietenul său ....„i-a spus pe unde să meargă, să ajungă la apartament”, rezultând astfel că cele două persoane aveau reprezentarea cel puţin a calităţii deţinute de persoana care a solicitat să ajungă în locuinţa în care se aflau.

Au urmat discuţii purtate în faţa locuinţei persoanei vătămate ..., la care au participat acesta din urmă, soţia sa, persoana vătămată ....– pe de o parte şi echipajul de interventie – pe de altă parte.

Structura echipajului de interventie a fost formată din agentul de poliţie ...., elevul aflat în practică – martorul .., şi un jandarm – martorul .., astfel cum rezultă în mod neechivoc din declaraţiile tuturor martorilor având calitatea de poliţişti şi jandarm, care se coroborează cu „Nota de Raport privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare în data de 09.07.2018 de către agent şef adjunct de poliţie ....”, întocmită de şeful secţiei de poliţie, precum şi cu fişa de intervenţie la eveniment din 08.07.2018, precum şi din toate rapoartele întocmite de organele de poliţie în legătură cu evenimentele din noaptea de 08.07.2018.

Declaraţiile persoanelor vătămate au indicat o altă componentă a echipajului de interventie, respectiv ....a indicat trei poliţişti şi un jandarm, iar ....a indicat 1 – 2 poliţişti şi doi jandarmi, însă aceste declaraţii nu vor fi luate în considerare, pentru că sunt infirmate prin probele indicate şi analizate anterior.

Din conţinutul fişei de intervenţie la eveniment întocmită de membrii echipei de intervenţie, în urma sesizării pentru tulburarea liniştii publice, rezulta ca echipajul s-a deplasat la adresa indicată în sesizare şi la faţa locului a identificat un bărbat care a manifestat un comportament agresiv, ulterior s-a procedat la conducerea acestuia la sediul secţiei de poliţie, unde a fost legitimat, însă tot la sediul secţiei a sosit şi un alt bărbat, care se aflase în aceeaşi locuinţă şi care, la secţia de poliţie a manifestat un comportament agresiv, fiind identificat şi acesta, ambele persoane fiind sancţionate contravenţional.

Fişa de intervenţie a fost întocmită şi semnată de toţi membrii echipei de intervenţie.

Inculpatul, în calitate de agent şef de poliţie, s-a legitimat, a precizat motivul prezenţei în imobilul respectiv, anume o reclamație privind tulburarea liniştii publice, astfel cum se confirma prin declaraţia persoanei vătămate ....din cursul apelului, prin declaraţia martorei .. din cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.

Rezulta, asadar, că persoanele vătămate aveau reprezentarea clară a calităţii persoanelor care au sosit la locuinţă şi a motivului prezenţei echipajului de interventie.

Inculpatul poliţist a cerut să se indice cine este proprietarul locuinţei, i-a cerut persoanei vătămate ....să prezinte actul de identitate.

Acesta din urmă nu deţinea actul de identitate în locuinţă, martorul .. - jandarm a precizat că nici una dintre persoanele din locuinţă nu avea actul de identitate; persoana vătămată confirmă că nu a avut actul de identitate asupra sa, ci era în autoturismul parcat în faţa blocului.

Persoana vătămată nu a putut să se legitimeze, în lipsa actului de identitate.

Deşi aceasta susține că a intenționat să meargă la autoturism pentru a procura actul de identitate, declarațiile membrilor echipajului de intervenție infirmă această intenție și, dimpotrivă, susțin o altă situație de fapt, astfel:

Martorul .. – jandarm a precizat că, după ce toate persoanele prezente au spus că nu au actele asupra lor, unul dintre bărbaţi a spus că merge la poliţie pentru a fi identificat, însă cel de-al doilea bărbat, respectiv persoana vătămată .., i-a indicat să nu fie de acord şi să facă acest lucru în ziua următoare, astfel încât primul bărbat – persoana vătămată ....– s-a răzgândit şi nu a mai dorit să meargă la sediul poliţiei.

Martorul ... a afirmat în cursul urmăririi penale că bărbatul proprietar al locuinţei „i-a reproşat poliţistului că a venit la apartamentului lui şi că l-a deranjat”, iar în cursul judecăţii a declarat că persoanele prezente în apartament „au fost recalcitrante, că de ce i-am deranjat, cum se întâmpla de obicei, erau foarte nemulţumiţi”.

Relevante juridic sunt si datele mentionate în rapoartele întocmite de organele de poliţie imediat după evenimentele petrecute.

Prin Raportul privind folosirea fortei si a mijloacelor din dotare nr. 264464/09.07.2018 intocmit de inculpatul politist s-a mentionat ca ... s-a manifestat agresiv fata de o femeie din aceeasi locuinta, iar organelor de politie le-a adresat cuvinte si expresii jignitoare.

S-a procedat la incatusarea sa, conducerea la sediul Politiei, unde a continuat sa jigneasca politistii, si „ a incercat sa loveasca cu capul si picioarele politistii”.

S-au folosit forta fizica si catusele.

De asemenea, in Raportul din data de 09.07.2018 (fila 136 dosar urmarire penala) intocmit de inculpatul politist s-a mentionat o situatie de fapt similara, constand in conduita agresiva verbala la adresa membrilor echipajului de interventie - un bărbat pe balcon vorbea tare şi incoerent, a spus că nu-l interesează că sunt poliţişti şi dacă-l deranjează, îi loveşte.

Au mers la apartament, a răspuns acelaşi bărbat, iar acolo mai era o femeie şi un bărbat, de cum a deschis uşa bărbatul a susţinut că nu au cum să-i dea o sancţiune pentru că „sunt proşti, analfabeţi şi nespălaţi”.

În acest timp, o femeie din aceeași locuința a încercat sa îl calmeze, dar persoana s-a manifestat violent fata de ea, încercând sa o lovească chiar in fata locuinței.

Având in vedere comportamentul agresiv al bărbatului si nesocotirea somațiilor de a se calma, s-a procedat la încătușarea si conducerea la sediul politiei.

In timpul deplasării cu autoturismul politiei, ....a continuat sa adreseze injurii si amenințări polițiștilor „afirmând ca va plăti cu 5000 euro pe cineva pentru a mă omori pe mine, întrucât am îndrăznit sa-l încătușez”.

Deşi a fost condus la sediul secţiei încătuşat, a încercat să-i lovească cu capul şi picioarele, fiind necesară imobilizarea sa.

Prin declarația din cursul urmaririi penale, inculpatul a reiterat ca ....a proferat amenintari impotriva sa.

Raportul întocmit de inculpatul polițist se coroborează cu Raportul din 09.07.2018 intocmit de elevul politist ... (fila 139 d.u.p.), din cuprinsul caruia rezulta cum ... a fost agresiv verbal cu membrii echipajului de politie, denumindu-i „prosti si analfabeti”, dupa care femeia din locuința a încercat sa îl liniștească, insa .. a devenit agresiv fata de femeie, încercând sa o lovească, ii adresa injurii; in raport de aceste evenimente s-a procedat la încătușarea lui ..., care a fost condus la sediul secției de politie.

In autoturismul cu care s-a deplasat, ... l-a amenintat pe inculpatul polițist ca „va plăti pe cineva cu suma de 5000 euro ca sa il omoare, ca atat il costa pe el sa omoare pe oricine”.

La sediul secției de politie, ... a continuat sa fie agresiv verbal si fizic, încercând sa lovească pe polițiști cu picioarele, umarul si capul, fiind necesara imobilizarea.

Aceste rapoarte au valoare juridica probatorie intrucat sunt intocmite la un moment foarte apropiat de cel al evenimentelor- a doua zi, fara legatura cu aceasta cauza penala, intrucat sunt anterioare declansarii procesului penal, la acel moment necunoscandu-se existenta plangerilor penale formulate de persoanele vatamate ulterior la data de 13.07.2018 si nu exista probe ca organele de politie au fost instiintate despre aceste plangeri.

O altă persoană care a mai asistat la aceste discuţii a fost martora .., soţia persoanei vătămate .., însă declaraţia acesteia, care susţine versiunea persoanelor vătămate privind disponibilitatea de a merge la poliţie, este apreciată ca fiind subiectivă atât în virtutea calităţii deţinute, cât şi a împrejurărilor expuse în rapoartele întocmite de organele de poliţie imediat după evenimentele petrecute referitoare la conduita agresiva a sotului raportat la persoana sa.

Trebuie menţionat că martorul .., prieten cu persoanele vătămate, deşi s-a aflat în locuinţă, nu a asistat la discuţiile cu echipajul de poliţie, întrucât se afla în baia şi, ulterior, pe balconul locuinţei, însuşi martorul declarând constant în cursul urmăririi penale şi al judecăţii că nu a auzit nimic din ce s-a întâmplat la uşă şi nu a văzut pe nimeni; prin urmare, acest martor nu are cunoștință despre comportamentul celor două persoane vătămate în raport cu organele de politie.

Cu toate acestea, din examinarea sistemului Ecris, s-a constatat ca prin sentinţa civilă nr.1782 din 18 febuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ... s-a admis plangerea contraventionala formulata de petentul ... impotriva procesului verbal de contraventie, prin care a fost sanctionat pentru ca in data de 09.07.20218 a adresat cuvinte si expresii jignitoare la adresa politiei, provocând scandal si manifestând un comportament agresiv fata de mai multe persoane; prin hotararea judecatoreasca s-a retinut ca martorii ..- care in acest proces verbal a sustinut ca nu a vazut si nu a auzit nimic- si ..., cea de-a doua persoana vatamata din acest dosar, au confirmat ca petentul nu a adresat astfel de cuvinte la adresa politiei.

Aceasta conduita duplicitara a martorului ... in cele doua procese penal si civil este susceptibila de a pune la indoiala buna sa credinta si veridicitatea pozitiilor procesuale.

Analiza probelor constând în declaraţile martorilor care au perceput în mod obiectiv, integral, evenimentele deduse judecăţii şi înscrisurile materializând rapoartele întocmite de poliţişti şi jandarm, reliefează următoarele aspecte: persoanele vătămate nu s-au legitimat, discuţiile cu organele de poliţie nu au fost civilizate, nu s-a identificat un alt mod de stabilire a identităţii, luând în considerare relaţiile dintre persoanele prezente în locuinţă, atitudinea acestora, motivul prezentării poliţiei la locuinţă şi comportamentul persoanelor faţă de organele de poliţie; proprietarul locuinţei nu a fost de acord să însoţească echipajul la sediul poliţiei şi nu s-a dovedit cooperant cu poliţiştii si mai mult a adoptat o atitudine agresiva fata de propria sotie.

În raport de imposibilitatea de legitimare a proprietarului locuinţei în care s-a reclamat tulburarea liniştii publice şi a refuzului acestuia de a se deplasa la sediul poliţiei, inculpatul-poliţist a preluat persoana vătămată .., a împins-o cu faţa la zidul de pe holul blocului, a încătuşat-o cu mâinile la spate în scopul conducerii la sediul poliţiei.

Conform declaraţiei inculpatului din cursul urmăririi penale, înainte de a o încătuşa, persoana a opus rezistenţă, context în care i-a răsucit o mână, după care a împins-o către zid şi a încătuşat-o.

Conform martorului ..., persoana vătămată era foarte recalcitrantă, ţipa şi de aceea a fost luată la secţie. „Ştiu că au luat-o forţat”.

Membrii echipajului de interventie au confirmat prin declaraţiile formulate că persoana vătămată a fost extrasă din locuinţă, aşezată cu faţa la zid şi încătuşată.

Persoana vătămată a susţinut că, prin modalitatea de extragere din apartament către holul blocului, s-a izbit de peretele holului, a căzut, a fost ridicată de inculpat şi pusă cu faţa la zid, apoi încătuşată.

Căderea persoanei vătămate, desi nu a fost confirmată prin declaraţiile membrilor echipajului poliţienesc şi nici prin declaraţia soţiei sale, care face referire la extragerea şi lovirea de perete în scopul încătuşării, dar nu şi la o eventuală cădere, este atestata prin declaraţia persoanei vătămate .., care a declarat că nu a văzut de ce a fost lovit ..., ci doar la un moment dat l-a văzut căzut în holul blocului, după care l-a observat încătuşat.

Caderea persoanei vătămate pe holul blocului nu a fost executată cu intenţia de vătămare de către inculpatul poliţist, neexistand probe convergente înspre o asemenea versiune.

Dimpotrivă, prin declaraţia persoanei vătămate din cursul apelului s-a arătat că poliţistul „m-a scos afară, în holul blocului, şi am lovit cu faţa uşa apartamentului de vis-a-vis, probabil i-am scăpat din mână şi m-am lovit de acea uşă.

Am căzut pe sol, apoi poliţistul m-a ridicat, m-a pus cu faţa la zid şi mi-a pus cătuşele la spate”.

Se poate configura astfel o acţiune de cădere involuntară premergătoare imobilizării şi încătuşării şi parte componentă a procedeului de folosire a forţei fizice şi a cătuşelor de către poliţist.

Prin urmare, este certă acţiunea inculpatului de a prelua persoana vătămată, aceasta cazand, a o împinge cu faţa la zid, a o încătuşa în scopul deplasării la poliţie, astfel cum rezultă din declaraţiile membrilor echipajului de poliţie, a persoanelor vătămate şi a soţiei uneia dintre acestea, însă această acţiune nu a fost una calmă, ci pe fondul opoziţiei persoanei vătămat (care a şi căzut), opoziţia persoanei fiind descrisă de echipajul poliţienesc şi aşa se explică de ce persoana vătămată a plecat fără încălţări.

Martorul ... a declarat în cursul judecăţii că persoana vătămată a fost coborâtă împotriva voinţei sale, forţat.

Deplasarea la organele de poliţie a presupus: coborârea pe scări a persoanei vătămate, însoţită de poliţist şi de martorul jandarm; nu există probe solide care să susţină lovirea sau izbirea persoanei vătămate de balustrada scării blocului sau de peretele acestuia.

Deşi persoana vătămată ....a declarat în cursul urmăririi penale că pe drumul de la bloc către autoturismul poliţiei a fost lovită de către inculpatul poliţist cu pumnul în umăr şi peste braţ, nu a mai reiterat această susţinere şi în cursul judecăţii, iar în cursul apelului, persoana vătămată a declarat „pe drumul dintre bloc şi maşina poliţiei, inculpatul m-a lovit puţin la mână, în cadrul mecanismului de conducere, cu braţul, dar nu cu intenţia de a mă lovi”.

Prin urmare, nu a fost exercitată nici o agresiune asupra persoanei vătămate pe parcursul deplasării, iar declaraţia sa din cursul urmăririi penale (fila 36 d.u.p.) este nesinceră.

Lipsită de veridicitate este şi declaraţia soţiei sale- ..., din cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, care a declarat că a auzit când persoana vătămată îl ruga pe inculpat să nu mai dea; se are în vedere inclusiv că locuinţa persoanei vătămate era situată la etajul III al blocului, era şi timpul nopţii, astfel că persoana nu avea posibilitatea de a auzi cert ce se întâmplă în parcarea alăturată blocului.

Evenimentele derulate în cadrul Secţiei ...

Poliţie Craiova vor fi stabilite pe baza coroborării declaraţiilor martorilor, ale persoanelor vătămate în măsura în care se coroborează cu declaraţiile martorilor şi cu constatările şi concluziile certificatelor medico-legale, a rapoartelor de expertiză medico-legală şi a suplimentelor acestora.

Persoana vătămată ....a fost condusă în sediul secţiei de poliţie, i s-a verificat identitatea de către ofiţerul de serviciu, în persoana martorului .., după care a fost condusă într-o încăpere, unde a stat alături de inculpat şi de martorul elev ...

Conform declaraţiei martorului .., el a lipsit doar cât timp a mers să aducă din maşina poliţiei mapa cu procese-verbale de contravenţie, respectiv câteva minute, după care a revenit în sală, alături de persoana vătămată şi a rămas până în momentul în care jandarmul, împreună cu un alt elev polițist, au intrat şi i-au solicitat să meargă afară cu persoana ...

Conform martorului, persoana vătămată, aflată în încăperea din secţia de poliţie, a avut în principiu un comportament agitat, însă în intervalul de timp în care a rămas el singur cu persoana vătămată, aceasta a fost calmă.

Aceeași situație de fapt este redată şi de martorul .., ofițerul de serviciu, care l-a observat pe .. cand a ajuns la sectia de politie si tipa, apoi a auzit țipete, cuvinte injurioase, strigăte, probabil către polițist provenind din încăperea unde era persoana vătămata, insa nu a vazut niciun politist sa-l agreseze.

Coordonatele factuale derulate in interiorul secției de politie in ceea ce o privește pe persoana vătămata ... rezulta si din conținutul înregistrării audio- video efectuata de inculpatul polițist cu propriul telefon mobil:

Persoana vătămata a început sa îl amenințe, astfel cum rezulta atât din depoziția martorului ... cat si din partea de început a înregistrării - persoana vătămata spune „o sa vezi tu...”,iar inculpatul întreabă –„ ia zii, mă, ameninți acum sau ce?.

Astfel, se constata ca persoana vătămata a adoptat o poziție șezând pe scaun, cu un picior peste altul, ceea ce exprima o atitudine de liniste si siguranța.

Atunci când este întrebata daca a fost lovita, neaga, dar si menționează ca dorește doar sa primească procesul contravențional de sancționare, deși nu a fost întrebata acest aspect de către polițist si sa plece apoi acasă - „ Nu mă bătu nimeni...N-am treaba cu ...eu nu fac gargara, eu vreau sa semnez, sa-mi iau amenda si atât”.

Din conținutul înregistrării audio- video se observa ca persoana vătămata nu prezinta urme de violenta pe corp, nu a adoptat o poziție corporala care sa exprime durere sau trauma, desi aceeasi persoana a mentionat ca dupa ce a fost filmata spunand ca nu a fost agresata, inculpatul nu ar mai fi continuat agresiunile, de unde instanţa reţine că agresiunile s-ar fi derulat înainte de filmarea respectivă.

Cu toate acestea, nu s-a identificat nici o urmă de leziune pe corpul persoanei vătămate în momentul înregistrării video.

De asemenea, persoana vătămată a precizat în declaraţia din apel că avea urme roşii pe braţe şi pe picioare de la lovituri, în momentul înregistrării video, însă din analiza acesteia se constată inexistenţa urmelor traumatice invocate, rezultand astfel lipsa de sinceritate a persoanei vatamate.

Conversatia înregistrată video, dintre persoana vatamata si inculpatul politist nu poate fi considerata o proba pro causa, întrucât este efectuata anterior procesului penal, inculpatul nu stia de viitoarea plangere care va fi formulata impotriva sa si, ceea ce este foarte important, nu inculpatul este cel care a adus primul la cunostinta procurorului existenţa înregistrării, ci martorul ....

Audierea martorului a avut loc la data de 12.06.2019, in cursul urmaririi penale, deci relevarea inregistrarii audio-video la cunostinta organului de urmarire penala a avut loc foarte târziu, la 1 an de la data evenimentelor deduse judecatii.

Chiar daca inculpatul este cel care a depus inregistrarea audio- video la dosarul de urmarire penala, nu el este cel care a adus-o la cunoștința procurorului, ci o terța persoana, martorul poliţist de serviciu în seara evenimentelor, care nu era implicat procesual activ.

Martorul a fost prezent în momentul realizării înregistrării video, iar nu elevul poliţist, astfel cum a susţinut persoana vătămată.

Deși apărarea persoanelor vătămate a pus la îndoiala loialitatea acestei înregistrări audio- video din perspectiva îndreptățirii polițistului de a o efectua, instanța de apel constata ca dispozițiile procesul penale nu interzic înregistrările audio- video efectuate de părți, întrucât, conform art. 139 alin.3 Cod procedura penala, inregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.

Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

Prin Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 25 aprilie 2017, paragraful 27, Curtea Constitutionala a reţinut că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală prevăd, în mod expres, că sunt avute în vedere înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane care privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care acestea le-au purtat cu terţii.

Astfel, sunt avute în vedere convorbirile sau comunicările personale ale părţii în cauză.

Totodată, Curtea a reţinut că, referindu-se la înregistrările personale efectuate de părţi sau de alte persoane, dispoziţia de lege include şi persoana inculpatului, care se poate prevala de acestea în scopul dovedirii netemeiniciei acuzaţiilor aduse.

Totodata, prin Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016, Curtea Constitutionala a constatat că raţiunea reglementării este aceea ca oricine care are o probă ce poate servi aflării adevărului să o poată prezenta, dispoziţiile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video.

Folosirea unor astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, inclusiv ale exerciţiului dreptului la respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private - invocat în motivarea excepţiei -, dacă acestea se fac prin lege şi în vederea apărării unor valori sociale importante, precum desfăşurarea instrucţiei penale sau prevenirea faptelor penale.

Totodată, prin Decizia nr. 813 din 9 decembrie 2021, Curtea Constitutionala a constatat că înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane, potrivit art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, sunt însoţite de garanţiile reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în sensul că acestea constituie mijloace de probă care însă sunt suspuse controlului judecătorului de cameră preliminară sub aspectul legalităţii administrării lor.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară va acţiona, potrivit regulilor prevăzute la art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, analizând atât legalitatea mijlocului de probă, cât şi legalitatea procedeului probatoriu prin care au fost obţinute înregistrările, raportându-se la condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.

In prezenta cauza penala judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea administrarii tuturor probelor in cursul urmaririi penale, deci si a acestei inregistrari audio- video, persoanele vatamate neformuland cereri si exceptii in privinta legalitatii administrarii probei.

Din perspectiva egalității armelor procesuale, înregistrarea audio- video efectuata de inculpatul polițist are valoare probatorie așa cum are si înregistrarea efectuata de persoana vătămata in secția de politie, cu propriul telefon mobil, deși era o terța persoana care inregistra in incinta unei astfel de instituții si nu a primit permisiunea autorității competente.

Persoana vătămata a fost in încăperea din secția de politie împreuna cu inculpatul polițist, elevul polițist pana in momentul in care inculpatul a ieșit pe hol, întrucât a ajuns cea de-a doua persoana ....si tipa.

Dupa putin timp in care martorul elev polițist a mai rămas împreuna cu ..., a intrat martorul jandarm si a spus sa iasa amândoi pe hol, ceea ce au si facut, acolo rămânând împreuna cu jandarmul si alți polițiști printre care martorii ... si ..., care au confirmat aceasta succesiune de evenimente.

Procesul-verbal de contravenție încheiat persoanei vătămate ....datează din 09 iulie 2018, ora 00:05, iar după încheierea acestuia persoana vătămată a părăsit sediul secției.

Persoana a fost sanctionata contraventional pentru ca a adresat cuvinte injurioase la adresa institutiei Politiei, manifestand si un comportament agresiv fata de mai multe persoane.

Nu a formulat plangere contraventionala, desi aparatorul ales a sustinut in cadrul dezbaterilor judiciare ca a doua zi dupa incident s-a intalnit cu ambele persoane, de unde rezulta ca persoana sanctionata nu era impiedicata sa actioneze in justitie, dupa cum nu a fost impiedicata sa formuleze nici plangerea penala in prezenta cauza.

Însă, după câteva minute de la sosirea persoanei vătămate ..., în interiorul secției de politie au intrat persoana vătămată .., având telefonul pornit pe modul înregistrare audio-video şi martorul .., în spatele său, la câţiva metri.

Coroborând declarațiile martorului ofițer de serviciu cu înregistrarea video realizată de persoana vătămată .., depusă la dosarul cauzei, rezultă că martorul .. a fost oprit de ofiţerul de serviciu imediat la intrarea în secţie, aproape de uşa de acces, solicitându-i-se să părăsească secţia, ceea ce acesta a şi făcut, întrucât, din înregistrarea video rezultă în mod clar cum se întoarce cu spatele către interiorul secţiei şi se îndreaptă spre ieşire.

În interiorul secţiei pe care o părăsea martorul .., se afla persoana vătămată ....– care şi-a atribuit calităţi mincinoase de avocat al primei persoane ....şi care a solicitat să i se permită acestuia să părăsească secţia; de asemenea, se mai aflau toţi ceilalţi poliţişti, respectiv ofiţerul de serviciu şi inculpatul agent şef adjunct de poliţie.

Martorul .. ofițer de serviciu a confirmat că, după oprire, martorul .. a ieșit din secție, astfel cum se observă şi pe înregistrarea video, rezultând astfel că acest din urmă martor nu avea posibilitatea obiectivă şi reală de a observa evenimentele care s-au succedat.

Persoana vătămata .. şi-a atribuit calitatea fictivă de avocat, a solicitat fără a avea îndreptăţire legală să i se permită lui .. să părăsească secţia şi a înregistrat audio-video cu telefonul în interiorul unei secţii de poliţie.

I s-a cerut să închidă telefonul mobil tocmai din această cauză a neîndreptăţirii legale de a folosi un telefon mobil în calitate de terţă persoană, în interiorul unei secţii de poliţie.

Comportamentul acestei persoane .. a fost descris de martorii poliţişti ..., .. şi ..., precum şi de martorul jandarm .., prezenţi în secţie în acel moment: ţipa, jignea, vorbea pe un ton ridicat, ameninţa poliţiştii „că o să-i dea afară din poliţie şi o să vedem noi cine este el”, „ne dezbracă pe toţi, că el este cineva în oraşul acesta şi să-i lăsăm prietenul în pace”.

În momentul în care inculpatul poliţist i-a solicitat să rămână în secţia de poliţie si să se legitimeze, persoana vătămată ... a fugit către ieşire, s-a lovit de uşa de acces, i-a scăpat telefonul care a fost preluat de martorul .., a continuat alergarea în exterior, aspecte confirmate de inculpat, de martorul ofiţer de serviciu .., de martorul jandarm .., de martorii poliţişti ..şi ...

Martorul ..., prietenul persoanei vătămate, aflat în exteriorul secţiei de poliţie, a declarat în cursul judecăţii că persoana vătămată .. a comunicat unui poliţist că-l va da în judecată şi a fugit, acesta din urmă a fugit după .., l-a prins, însă martorul nu cunoaşte dacă l-a şi lovit pe ...

Se confirmă acţiunea persoanei vătămate de a fugi din secţia de poliţie şi de a fi urmărit de poliţist.

După persoana vătămată ... au alergat inculpatul poliţist şi martorul jandarm, astfel cum rezultă din declaraţiile tuturor persoanelor prezente.

Deşi persoana vătămată a susţinut că nu inculpatul a fugit şi doar o singură persoană a venit spre ea, declaraţia este nereală, întrucât toţi martorii poliţişti au confirmat că persoanele care au alergat dupa ... au fost inculpatul poliţist şi jandarmul.

... s-a împiedicat şi a căzut într-un spaţiu situat lângă autoturisme parcate, martorul jandarm confirmând acest lucru, după care inculpatul şi martorul jandarm l-au imobilizat, l-au condus în interiorul secţiei iar inculpatul poliţist l-a încătuşat.

Împiedicarea, urmată de căderea persoanei vătămate .. a fost confirmată şi de martorul .., deşi a fost negată de persoana vătămată, care a susţinut doar o acţiune de ghemuire lângă o maşină.

O astfel de acţiune este însă exclusă deoarece, la revenirea în secţie, persoana vătămată avea leziuni la nivelul feţei, în zona frontală a capului, astfel cum au fost observate de martorul elev ... şi de martorul ofiţer de serviciu .., care, având amplasat biroul chiar la intrarea în secţia de poliţie, dispunea de vizibilitate asupra persoanelor care intră, astfel că a perceput în mod direct excoriația frontală şi urme de sânge prezentate de ...

Declaratiile martorilor care au perceput in mod direct caderea lui ... se coroborează cu Raportul privind folosirea fortei si a mijloacelor din dotare nr. ../09.07.2024 întocmit de inculpat in care se precizeaza ca acesta a cazut „ cu fata de pământ producandu-si astfel mai multe leziuni”, iar starea persoanei a fost consemnata in termenii: ebrietate evidenta, violent, agitat, cu leziuni vizibile la nivelul fetei in urma căzăturii când a fost urmărit de organele de politie.

De asemenea, in Raportul din data de 09.07.2018( fila 136 d.u.p.) întocmit de inculpatul polițist s-a menționat ca .. a adoptat o conduita violenta verbal la adresa polițiștilor din secția de politie, motiv pentru care i s-a solicitat sa se legitimeze întrucât va fi sancționat contravențional.

Din aceasta cauza, ....a fugit din secția de politie, s-a împiedicat si a căzut cu fata la pământ, după care a fost încătușat si dus in secția de politie, unde s-a observat ca avea urme de sânge pe fata in urma căzăturii.

In același raport s-a menționat inexistenta unor agresiuni comise de polițiști asupra lui ...

Raportul întocmit de inculpatul polițist se coroborează cu Raportul intocmit de elevul polițist .. in data de 09.07.2018, din care rezulta cum .. care a intrat in secția de politie țipând, ulterior a fugit, a fost urmărit, dar s-a împiedicat si a căzut lovindu-se cu fata de pământ, din aceasta cauza având si urme de sânge pe fata.

De asemenea, in Raportul întocmit de martorul .., ofițer de serviciu in acel moment la secția de politie, rezulta cum .. care a intrat in sectia de politie spunand ca este avocat si cerand sa fie eliberat .., a devenit agresiv verbal cand inculpatul politist i-a solicitat sa nu mai filmeze, apoi a fugit din sectie, s-a lovit de usa de la iesire, a fost urmărit de inculpatul polițist si imobilizat, readus in sectia de politie, moment in care martorul a observat ca avea zgârieturi pe fata( excoriatii).

Excoriațiile la nivelul fetei persoanei vatamate .. au fost percepute si de martorul ..., care a si confirmat ca aceasta era escortata de inculpat si jandarm si era agresiv verbal.

Persoana vătămată ....a fost introdusă într-o încăpere din secţia de poliţie, iar după puţin timp, prima persoană vătămată - ..., care în acest interval de timp a stat împreună cu elevul poliţist ..., a părăsit secţia de poliţie după ce i s-a încheiat şi lui proces-verbal de contravenţie, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor ... – ofiţer de serviciu, .. – elev poliţist.

Apoi, persoanei vătămate .. i s-a încheiat proces-verbal de contravenţie la ora 00:15, în data de 09.07.2018, după care a părăsit sediul secţiei.

Având în vedere că primei persoane vătămate i s-a încheiat proces-verbal de contravenţie în data de 09.07.2018, ora 00:05, rezultă că cea de-a doua persoană vătămată a mai rămas în secţia de poliţie timp de 10 minute după plecarea primeia.

Nimeni nu a contestat data şi ora încheierii proceselor-verbale de contravenţie.

De asemenea, avand in vedere ca apelul la numarul de urgenta 112 a fost dat la ora 23.40, astfel cum rezulta din fisa de interventie la eveniment, iar procesele verbale de contraventie au fost incheiate la ora 00.05 si respectiv 00.15, rezulta ca intervalul de timp petrecut de persoanele vatamate in contact cu organele de politie, incluzand si evenimentele din fata locuintei lui ..., a fost unul adecvat situatiei si proportional cu situatia care a impus interventia organelor de politie

Declaraţia martorului .. nu este relevantă juridic pentru stabilirea evenimentelor din interiorul secţiei de poliţie, pentru următoarele argumente: după cum s-a argumentat anterior, a părăsit interiorul secţiei de poliţie la solicitarea ofiţerului de serviciu, din înregistrarea video realizată chiar de persoana vătămată rezultând cum martorul părăseşte secţia, lăsându-l pe ... în interior.

Prin urmare, susţinerile sale privind fapta unui poliţist de a-l împinge în zid pe ... nu sunt veridice, întrucât chiar din înregistrarea video rezultă momentul când părăseşte secţia, moment imediat succesiv celui în care au intrat în secţie, astfel că nici din înregistrarea video nu rezultă vreo agresiune a unui poliţist împotriva persoanei vătămate.

De altfel, chiar si in planșa fotografica nr. 3( fila 202 d.u.p.) întocmita de tehnicianul criminalist, pe baza inregistrarii cu telefonul se consemnează ca persoana de sex masculin, adică martorul ... părăsește incinta Secției .. Politie Craiova.

Declaraţia acestui martor .. este echivocă, deoarece se referă la mai mulţi poliţişti care l-ar fi împins în zid pe .. – „cred că un alt poliţist l-a împins a doua oară”; despre primul poliţist pretins agresor afirmă că ar fi ofiţerul de serviciu, confirmă că lui .. i s-a cerut de către poliţişti să stopeze înregistrarea video; susţine că persoana vătămată .. „era negru la faţă”, deşi în niciun înscris medical nu este consemnată o afecţiune, leziune sau tumefacţie la nivelul feţei acestei persoane; a susţinut că doar un poliţist a alergat după .., declaraţie infirmată de toţi ceilalţi poliţişti şi de jandarmul prezent, ultimul alergând personal pentru prinderea sa.

Martorul ... a declarat în cursul judecăţii că nu îşi aminteşte să-l fi observat pe inculpatul poliţist în interiorul secţiei de poliţie, deşi acesta, personal nu a negat şi nici o probă nu conduce către această ipoteză.

Declarațiile persoanei vatamate ....din cursul urmăririi penale, în ceea ce privește evenimentele derulate în interiorul secţiei de poliţie, fac referire la mai multe episoade în care a fost lovit de către inculpat cu pumnii, în zona toracică stânga-dreapta, peste picioare, până în zona genunchiului; s-a menţionat că durata episoadelor repetitive de agresiune a fost de 20-30 minute fiecare, astfel că, la un moment dat a şi căzut pe podea; persoana vătămată a menţionat că a observat cum inculpatul a lovit-o pe cea de-a doua persoană vătămată în timp ce erau pe holul secţiei, în prezenţa jandarmului şi a unui poliţist; inculpatul a încercat să-l filmeze cu telefonul în timp ce persoana vătămată nega agresiunile, însă, faţă de refuzul său, a fost iarăşi lovit; ulterior, i s-a încheiat proces-verbal de contravenţie, pe care a susţinut că nu l-a semnat; a apreciat că a primit minim 50 de lovituri, agresiunea desfăşurându-se în episoade cu durata de 15 şi, respectiv, 20 de minute.

În cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, persoana vătămată a reiterat episoadele de agresiune ce ar fi fost săvârşite de către inculpat împotriva sa, indicând zona toracică, a picioarelor, a umărului, menţionând că, în ultima parte a agresiunilor, în aceeaşi încăpere se mai afla şi un agent de poliţie care a asistat la agresiune.

Declaraţia persoanei vătămate din cursul apelului indică din nou episoade succesive de agresiune exercitate de inculpat prin lovituri cu pumnii pe părţile corporale stânga şi dreapta, de la umăr până la genunchi, indicând de această dată durata agresiunilor de 3 – 4 minute, apoi 1 – 2 minute; se configureaza, astfel, declaratii contradictorii; menţionează prezenţa elevului poliţist în ultima parte a agresiunilor exercitate de inculpat, neluarea unor măsuri adecvate de către martorul poliţist, precum şi mai multe încercări ale inculpatului de a-l filma în timp ce neagă agresiunile dar, faţă de refuzul persoanei vătămate, a continuat agresiunile până când acesta a acceptat.

Declaraţiile persoanei vătămate privind existenţa şi conţinutul momentelor repetate în care a fost lovită cu pumnii de către inculpat în zona toracică, a umerilor, a picioarelor, nu sunt confirmate prin depoziţiile martorilor prezenţi în interiorul secţiei de poliţie, niciunul dintre poliţişti, elevul poliţist şi jandarmul - prezenţi în secţie nu a perceput direct, vizual ori auditiv aceste agresiuni.

Din declaraţia martorului elev poliţist rezultă că s-a aflat în aceeaşi încăpere cu inculpatul şi persoana vătămată, cu excepţia unui interval de câteva minute, când a procurat mapa cu procese-verbale, iar în perioada în care a fost în prezenţa persoanei vătămate, aceasta nu a fost agresată; martorul elev poliţist a părăsit sala împreună cu persoana vătămată, ieşind pe holul secţiei, unde au rămas împreună cu jandarmul şi martorii ... şi ..., în momentul în care a fost introdusă în secţie persoana vătămată ...

Depoziţiile martorilor poliţişti nu pot fi considerate subiective sau părtinitoare, prin prisma calităţii şi a locului de muncă, întrucât nu operează o prezumţie de fapt în această direcţie şi nici nu există dispoziţii legale care să permită această interpretare.

Conform art. 103 alin. 1 C.p.p., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, astfel încât depoziţiile persoanelor care au acelaşi loc de muncă cu inculpatul, aflate în exerciţiul funcţiei în acelaşi interval de timp cu acesta, nu sunt prezumate ca fiind subiective, ele urmând a fi supuse interpretării conform art. 103 alin. 1 teza a II-a C.p.p., în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Conform art. 114 alin.(1) Cod procedura penala, poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.

Simpla calitate de „agenți ai statului” a martorilor politisti nu este, prin ea însăși, de natură a dovedi lipsa de imparțialitate a acestora, în condițiile în care aceste persoane nu efectuează acte de urmărire penală în cauza respectivă, doar depun mărturie și nu se transformă în „acuzatori”.

Totodată, dreptul la un proces echitabil a fost asigurat tocmai prin audierea acestora atat in cursul urmaririi penale in prezenta aparatorului persoanelor vatamate, cat si în ședință publică, pentru a se putea conferi posibilitatea de a pune întrebări direct, fiind, astfel, respectat dreptul la apărare.

Raportând depoziţiile martorilor la ansamblul probator administrat, nu s-au identificat elemente de subiectivitate, părtinire, deformare a realităţii, dimpotrivă, sunt concordante, univoce şi lipsite de elemente de contradicţie, deşi au fost administrate în faza procesuale distincte şi în prezenţa apărătorului ales al persoanelor vătămate (chiar şi în cursul urmăririi penale).

Susţinerile persoanei vătămate privind actele repetate de agresiune comise de inculpat, sunt infirmate prin constatările şi concluziile certificatului medico-legal, a raportului de expertiză şi a suplimentului.

Prin certificatul medico-legal nr. .../.. din 12.07.2018 s-a atestat existenţa unei singure afecţiuni constând în fractură fără deplasare arc costal anterior VII şi VIII drepte; nu a fost indicată nici o altă urmă traumatică, leziune; modalitatea de producere a fracturii a fost indicată prin lovire cu sau de corp dur şi a necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. ... din 05.05.2020 s-a atestat aceeaşi unică leziune traumatică constând în fractură fără deplasare arc costal anterior VII şi VIII drepte, aceeaşi modalitate alternativă de producere – lovire cu sau de corpuri dure; s-a preluat rezultatul examenului computer tomograf nr. ... din 09.07.2018, care a identificat aceeaşi leziune traumatică, fără complicaţii şi fără alte leziuni.

Prin fişa UPU nr. ... din 09.07.2018 a SCJU ...., preluată în raportul de expertiză medico-legală, s-a consemnat: durere la nivelul hemitoracelui drept, halenă etanolică, fractură fără deplasare arc costal anterior VII şi VIII drepte, clinic fără complicaţii pleuro-pulmonare, nu se internează; s-a recomandat evitarea efortului fizic şi concediu timp de 7 zile, iar nu 90 zile cum in mod nesincer a precizat persoana vatamata in declaratia din apel; persoana vătămată s-a externat la ora 08:10; constatările examenului medico-legal la data efectuării raportului de expertiză au menţionat obiectiv fără leziuni traumatice, stare generală bună, fără leziuni osoase costale vechi postraumatic.

Planşele fotografice efectuate la Institutul de Medicina Legala atesta leziuni la nivelul toracelui care au si fost consemnate si evaluate prin raportul de expertiza medico- legala, însă cele 2 excoriații minore de la nivelul picioarelor nu au fost expuse in raportul de expertiza, rezultând astfel ca acestea nu au natura traumatica.

Examinând în conformitate cu art. 103 C.p.p. toate probele administrate în cauză pe parcursul fazelor procesuale, se reţine că declaraţia persoanei vătămate privind agresiunile succesive exercitate asupra sa de către inculpatului-poliţist, pe suprafaţa corporală cuprinsă între umeri şi genunchi, nu este confirmată prin nici un alt mijloc de probă, inclusiv probele ştiinţifice medico-legale infirmă existenţa unor leziuni traumatice situate în zonele corporale indicate de persoana vătămată.

Singura leziune traumatică atestată ştiinţific este fractura fara deplasare arc costal anterior VII şi VIII drepte.

Coroborând declaraţiile persoanei vătămate cu declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor - elev poliţist şi jandarm - care au constituit echipajul de interventie, se reţine existenţa unui singur moment în care persoana vătămată a suferit leziuni în cadrul procedeului de preluare cu forţa şi încătuşare, în seara de 09.07.2018, în faţa apartamentului său.

Persoanele prezente în coordonatele temporale şi spaţiale respective au confirmat preluarea persoanei vătămate cu forţa, caderea, aşezarea cu faţa la perete, încătuşarea, în cadrul unui proces împotriva voinţei persoanei vătămate.

Având în vedere că unicul moment în care persoana vătămată a fost în centrul unor acte de forţă fizică este plasat în timp în seara de 08.07.2018, în faţa locuinţei sale, când a fost preluată cu forţa din apartament, a cazut, a fost izbita cu faţa de zid, încătuşată, tot procedeul desfăşurându-se împotriva voinţei sale, se poate stabili o legătură de cauzalitate între acest moment de exercitare a forţei fizice de către inculpatul poliţist şi leziunea traumatică constând în fractura arc costal anterior VII şi VIII drepte.

Această concluzie este întărită şi de suplimentul expertizei medico-legale prin care s-a reiterat prima concluzie din raportul de expertiză, constând în modalitatea alternativă de producere a leziunii: fie lovire cu corp dur, fie prin lovire de corp dur.

Modalitatea lovirii de corp dur a fost indicată prin probele ştiinţifice ca fiind una dintre variantele de producere a fracturii arc costal anterior VII şi VIII drepte, modalitate care este confirmată şi prin coroborarea declaraţiilor părţilor implicate şi ale martorilor prezenţi în seara de 08.07.2018, când inculpatul a preluat cu forţa persoana vătămată din faţa locuinţei sale, a aşezat-o cu faţa la zid, a încătuşat-o împotriva voinţei sale şi, prin înfrângerea opoziţiei acesteia (opoziție confirmată de martorii prezenţi).

Daca declaratiile persoanei vatamate privind multitudinea si repetabilitatea actelor de violenta fizica pretins comise de inculpat ar fi veridice, la examenul clinic efectuat la Institutul de Medicina Legala ar fi fost constatate leziuni corporale mai multe si mai grave, pe toata suprafata corporala indicata de persoana vatamata, ceea ce nu a fost cazul, intrucat aceasta a avut o singura zona lezionara - fractura arc costal anterior VII şi VIII dreapta, nefiind identificata alta leziune traumatica pe corpul sau.

Declarațiile persoanei vătămate .... din cursul urmăririi penale, circumscrise evenimentelor din interiorul secţiei de poliţie, sunt în sensul următor: inculpatul i-a solicitat să închidă telefonul, după care l-a împins în perete, l-a lovit cu pumnii, persoana vătămată a fugit, a spus poliţistului că o să-l dea în judecată; după ce a fost readus în interiorul secţiei, a mai fost agresat de inculpatul poliţist care în prealabil l-a încătuşat; au fost mai multe momente de aplicare a loviturilor corporale, timp în care inculpatul a încercat să-l filmeze cu telefonul mobil, iar persoana vătămată să afirme că nu a fost agresată; doar după ce a confirmat inexistenţa agresiunilor, a încetat agresiunile, i s-a încheiat proces-verbal de contravenţie şi a plecat din secţia de poliţie.

Faptele şi împrejurările relatate de persoana vătămată prin declaraţiile din cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, conţin episoade repetate de loviri aplicate de inculpat cu pumnii, în zona coastelor, atât pe holul secţiei de poliţie, la sosirea persoanei vătămate, cât şi ulterior, după ce a fost readus în secţie şi încătuşat; persoana vătămată susţine că a fost agresată timp de peste 20 de minute, cu pumnii şi palmele, în zona toracelui şi a feţei, cu pauze între momente, timp în care inculpatul a încercat să-l filmeze.

Prin declaraţia din cursul apelului, persoana vătămată a reiterat loviturile aplicate de inculpat în zona toracelui stânga şi dreapta, lovirea de perete pe holul secţiei, apoi, după revenirea în secţie a fost încătuşat şi lovit cu pumnii în zona coastelor şi în faţă; inculpatul a chemat un coleg să o filmeze pe persoana vătămată în timp ce afirma că nu a fost agresată şi, de teama unor lovituri cu pumnul, aceasta a acceptat să susţină ce i-a solicitat inculpatul.

Analizând declaraţiile acestei persoane vătămate se observă existenţa unor elemente de contradicţie care se repercutează asupra veridicităţii faptelor relatate: loviturile presupus aplicate de inculpat pe holul secţiei nu au fost confirmate de nici un martor prezent, ele neputând fi observate nici de martorul .... care, astfel cum s-a argumentat în paragrafele anterioare, a părăsit secţia de poliţie la solicitarea ofiţerului de serviciu, fiind observat chiar pe înregistrarea video realizată de persoana vătămată cu propriul telefon, cum se întoarce cu spatele şi părăseşte secţia.

Inculpatul poliţist este cel care a fugit după persoana vătămată pentru a o readuce în secţia de poliţie, în scopul legitimării, iar nu alta persoana cum sustine victima; inculpatul poliţist a fost urmat îndeaproape de jandarm şi amândoi l-au imobilizat pe ... şi l-au readus în secţia de poliţie.

Nu există nici o probă care să confirme susţinerile persoanei vătămate că a fost filmată în timp ce ar fi confirmat nereal – potrivit propriilor susţineri, că nu ar fi fost agresată de inculpat.

Persoana vătămată a susţinut că episoadele de agresiune ar fi fost observate de alţi poliţişti, care plecau imediat din încăpere şi râdeau; nu există nici o probă care să confirme aceste date, în condiţiile în care martorii poliţişti şi jandarmul – singurele persoane prezente în secţia de poliţie - nu au confirmat aceste invocate agresiuni.

De altfel, persoana vătămată nu a formulat niciodată acuzaţii la adresa altor poliţişti pentru eventuale acte de complicitate la purtare abuzivă.

Persoana vătămată ....a fost sancţionată contravenţional în data de 09.07.2018 - ora 00:15, la un interval de 10 minute faţă de prima persoană vătămată; prin urmare, acesta este intervalul de timp în care a mai rămas în secţie după sancţionarea lui ..., interval de timp în care i s-a întocmit procesul-verbal de contravenţie şi în care toţi martorii prezenţi susţin că nu a fost agresat.

Aplicând exigenţele juridice în materia aprecierii şi evaluării probelor administrate, conform art. 103 alin. 1 C.p.p., în ceea ce priveşte declaraţiile persoanelor vătămate, se reţine lipsa coroborării acestora atât cu declaraţiile martorilor care au infirmat existenţa actelor de agresiune activă şi intenţionată exercitate de inculpatul poliţist, dar şi cu constatările şi concluziile certificatului medico-legal, ale raportului de expertiză medico-legală şi suplimentului.

Prin certificatul medico-legal nr. ../../09.07.2018 s-au menţionat următoarele leziuni constatate asupra corpului persoanei vătămate:

-echimoză violacee orbito-periorbital dreapta de 6/4 cm., malar stânga, de 4/3 cm., 6/4 cm. antebraţ stânga 1/3 inferioară posterior;

-tumefacţie obraz stânga;

-excoriaţie de 3/2 cm. faţă dorsală falangă proximală, deget III mâna stânga;

-zonă excoriată de 15/6 cm., formată din excoriaţii liniare antebraţ drept 1/3 inferioară intern;

-echimoză violacee obraz drept, pavilion ureche dreaptă;

-echimoză violacee de 6/4 cm. fesier stânga supero-intern;

În urma reexaminării din data de 12.07.2018 s-au constatat următoarele:

-la nivelul regiunii lombare stângi echimoză verzui-gălbuie neomogenă de 11/6 cm.;

-latero-toracic stânga bazal, 1/3 inferioară echimoză verzui-gălbuie de 4/3 cm. neomogenă;

-hemitorace stâng anterior 1/3 inferioară echimoză gălbuie de 3/2 cm. neomogenă;

-latero-toracic dreapta, 1/3 inferioară, echimoză gălbuie de 2/1 cm., neomogenă.

Leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu sau de corp dur şi au necesitat 12 – 14 zile de îngrijiri medicale.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. ... din 05.05.2020 au fost confirmate leziunile traumatice constatate prin certificatul medico-legal, modul de producere a leziunilor traumatice externe, respectiv prin lovire cu corp dur sau de corp dur, cu excepţia leziunilor traumatice de la nivelul antebraţelor – excoriaţii, regiunea radio carpiană, care se puteau produce prin zgâriere cu sau de cătuşe; fractura arc axilar VIII stâng se putea produce prin acelaşi mecanism de lovire cu sau de corp dur, cu menţiunea că este o singură fractură costală care, probabil s-a produs prin lovire cu corp dur, dar nu se poate exclude nici lovirea sau compresiunea de corpuri dure.

Prin urmare, în raportul de expertiză medico-legală s-a menţionat o modalitate alternativă de producere a leziunilor traumatice constând în lovirea cu corp dur sau lovirea sau compresiunea de corpuri dure.

Aceleaşi concluzii au fost reiterate şi prin suplimentul raportului de expertiză.

Prin fişa UPU nr. ... din 09.07.2018 eliberată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă .., preluată în raportul de expertiză medico-legală, s-au consemnat următoarele: traumatism facial, fractură fără deplasare arc costal axilar VIII stâng; au fost efectuate examene CT craniu şi torace şi nu au fost constatate imagini de traiecte de fractură la nivelul structurilor osoase craniene, nici imagini de traiecte de fractură la nivelul sternului, doar fractura fără deplasare arc costal axilar VIII stâng.

Din conţinutul aceleiaşi fişe UPU .. din 09.07.2018 eliberată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ... se configurează starea psiho-fizică a persoanei vătămate ...: recunoaşte consumul de alcool, prezintă idei delirante, halucinaţii vizuale, stare generală – influenţată; echimoză şi excoriaţie la nivelul capului, torace – aparat respirator – halenă etanolică, echimoză latero-toracic stânga; neuropsihiatrie – halucinaţii, delir, tulburări comportamentale, agitat; nu s-a putut efectua test pentru determinarea substanţelor psihoactive, aparatul fiind defect.

În acelaşi raport de expertiză medico-legală a fost consemnat conţinutul fişei de consultaţii (depusă de altfel şi de către persoana vătămată la dosarul cauzei în cursul cercetării judecătoreşti în primă instanţă - fila 57 dosar fond), în care s-au menţionat leziunile şi echimozele constatate pe corpul persoanei vătămate, s-au recomandat consultaţii chirurgie toracică şi consultaţii psihiatrie ce se vor efectua în ambulatoriu.

Planşele fotografice efectuate la Institutul de Medicină Legală în momentul examinării şi depuse la dosar, atestă leziunile traumatice care au şi fost consemnate în certificatul medico-legal şi raportul de expertiză medico-legală, situate la nivelul feţei, urechii, braţelor şi toracelui; aceste leziuni traumatice sunt minore, au fost evaluate ştiinţific prin raportul de expertiză medico-legală şi suplimentul aferent, s-au indicat modalitatea de producere şi gravitatea lor; nu există alte leziuni traumatice de gravitatea susţinută de persoana vătămată şi nici amplasate în alte zone corporale, aşa cum este cazul zonei intime, unde persoana vătămată a susţinut că a fost lovită.

Leziunile traumatice constatate în zona toracică au fost localizate prin raportul de expertiză medico-legală în partea stângă – fractură fără deplasare arc costal axilar VIII stâng; nu au fost identificate leziuni în partea toracică dreapta unde sustine persoana ca ar fi fost agresata.

La dosarul de urmarire penala a fost depus de catre ... un suport optic CD cuprinzand planse fotografice efectuate personal de catre acesta, in balconul unei locuinte.

Aceste planse fotografice nu au relevanta probatorie întrucât nu au fost întocmite de medicii legisti.

Fotografiile intocmite de medicii legisti se regasesc la dosarul cauzei si surprind leziunile traumatice regasite pe corp si apoi evaluate stiintific, astfel incat rapoartele de expertiza medico- legala nu pot fi modificate sau completate prin fotografii efectuate de parte in nume propriu, necunoscandu-se nici momentul efectuarii acestor fotografii si nici intervalul de timp de la data evenimentelor deduse judecatii, neexistand nici certitudinea ca aceste leziuni au fost produse in noaptea de 08/09.07.2018 in sectia de politie si nu in alt moment sau in alt loc.

Probele constând în certificat medico-legal, raport de expertiză medico-legală şi suplimentul aferent contribuie la stabilirea situaţiei de fapt în ceea ce priveşte existenţa şi modalitatea de producere a leziunilor traumatice asupra corpului persoanei vătămate ..., prin coroborare cu declaraţiile martorilor, cu planşele fotografice şi rapoartele întocmite de organele de poliţie, infirmându-se astfel declaraţiile persoanei vătămate, care fac referire la un ansamblu de acte violente comise de inculpat.

Analizând conţinutul şi succesiunea evenimentelor desfăşurate în interiorul secţiei de poliţie, astfel cum au fost redate în paragrafele anterioare şi reţinute prin coroborarea probelor administrate, se constată că momentele în care persoana vătămată a fost subiectul pasiv al unui mecanism activ violent corespund actului său de a fugi din interiorul secţiei de poliţie, s-a lovit de uşa de acces, a continuat fuga, a căzut cu fata la sol, apoi a fost imobilizat, ridicat, condus în interiorul secţiei de poliţie şi încătuşat de inculpatul poliţist şi martorul jandarm.

Această succesiune de acte şi conduite circumscrise persoanei vătămate ....a fost consemnată şi în raportul privind folosirea forţei şi a mijloacelor din dotare nr. ... din 09.07.2018 întocmit de inculpatul poliţist înainte de declanşarea acestui proces penal şi adus la cunoştinţa conducerii poliţiei.

Astfel, în raportul întocmit, inculpatul poliţist a precizat că ....a intrat în secţia de poliţie proferând injurii, i s-a solicitat legitimarea, a fost anunţat că va fi sancţionat contravenţional, ceea ce l-a determinat să fugă din poliţie, a căzut, a fost readus în secţia de poliţie, apoi încătuşat, întrucât se manifesta agresiv şi sancţionat contravenţional; s-a menţionat nivelul de opoziţie al persoanei- opoziţie verbală, activ fizic.

Se confirmă astfel declaraţiile martorilor poliţişti privind agresivitatea fizică şi verbală a lui ....

De asemenea, s-au menţionat în raportul privind folosirea forţei urmatoarele date privind persoana: starea de ebrietate evidentă - ceea ce se regăseşte şi în fişa UPU şi în raportul de expertiză medico -legală, violenţa persoanei vătămate, starea de agitaţie şi leziunile vizibile la nivelul feţei în urma căzăturii, când a fost urmărit de organele de poliţie.

Nu există probe directe sau indirecte care să permită conturarea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a actelor de agresiune fizică intenţionate comise de inculpat asupra persoanei vătămate ....ci, dimpotrivă, coroborându-se declaraţiile martorilor cu probele ştiinţifice constând în certificat medico-legal, raport de expertiză şi supliment, înscrisurile fotografice şi înregistrarea audio-video efectuată cu telefonul de persoana vătămată, se poate stabili o legătură de cauzalitate între acţiunea persoanei vătămate de a ieşi alergând din secţie, urmată de lovirea de uşa de acces, continuarea alergării, căderea cu fata la sol, apoi imobilizarea de către poliţist şi jandarm şi încătuşarea, pe de o parte şi leziunile traumatice constatate pe corpul persoanei vătămate, pe de altă parte.

Aceste leziuni traumatice nu au putut fi produse prin alt mecanism decât cel aferent acţiunilor descrise, care includ un sistem mixt de lovire de corpuri dure, cădere, imobilizare, încătuşare; în acest sens se interpretează şi concluziile raportului de expertiză, care raportează leziunile traumatice de la nivelul antebraţelor la procesul de încătuşare, fractura fără deplasare arc axilar VIII stâng la lovirea sau compresiunea de corp dur (pe care nu au exclus-o din mecanismul de producere) şi celelalte leziuni traumatice externe la lovirea cu sau de corp dur.

Din punct de vedere al stiintei medicale, echimozele reprezinta leziuni tegumentare datorate rupturii vaselor de sange situate imediat sub piele.

Excoriatiile reprezinta distrugerea stratului superficial al pielii, julituri.

Ele sunt compatibie cu traumatisme determinate de lovirea de corp dur, astfel cum rezulta si in rapoartele de expertiza medico- legale, prin urmare pot fi generate prin lovire de un corp fix, prin cadere, in cadrul mecanismului de imobilizare desfasurat de organele de politie.

Instanta constata ca echimoza violacee de 6/4 cm. fesier stânga supero-intern a putut fi produsa in cadrul imobilizarii persoanei, dupa ce a cazut si a fost prinsa de politist si jandarm.

Stiinta medicala atesta ca fracturile costale reprezinta ruperea sau aparitia unei fisuri la nivelul unui os ce formeaza cutia toracica, de obicei din cauza unor incidente traumatice; cauza cea mai frecventa de fractura costala este prin lovitura directa in torace, adesea in urma unui accident de masina sau unei cazaturi.

Fracturile costale se mai pot produce de asemenea in timpul unor accese puternice de tuse, mai ales in prezenta unor boli care scad rezistenta oaselor.

Prin urmare, fractura fără deplasare arc axilar VIII stâng putea fi produsa prin lovirea sau compresiunea de corp dur atat cu ocazia lovirii de usa, in momentul in care persoana a fugit din sediul politiei, cat si in cadrul operatiunii de imobilizare si incatusare, cand a fost prinsa de organele de politie.

Depozitiile persoanelor vatamate privind actele de agresiune exercitate in mod repetat de inculpatul politist asupra lor sunt infirmate si prin evenimentele derulate ulterior parasirii sectiei de politie, care prin continut si succesiune atesta o alta situatie de fapt decat cea sustinuta de acestea.

Persoana vătămată ....a fost sancţionată contravenţional la data de 09.07.2018, ora 00:05, conform procesului-verbal nr. ..., a părăsit secţia de poliţie şi, împreună cu martorul ..., l-au sunat pe tatăl lui ..., respectiv pe martorul ...

După puţin timp, 10-15 minute, conform declaraţiei lui .., care se şi coroborează cu procesul-verbal de contravenţie nr. .. din data de 09.07.2018 ora 00:15 încheiat lui .., acesta din urmă a ieşit din secţia de poliţie, s-a alăturat celorlalţi.

Martorul ... a apelat Serviciul de Urgenţă 112, sosind ambulanţa în scurt timp.

Persoana vătămată ....a declarat în cursul urmăririi penale că tatăl său a ajuns la un interval de aproximativ 2 minute după ce a părăsit el secţia de poliţie, însă declaraţia sa intră în contradicţie cu discuţiile purtate de tatăl său - ... cu operatorul de la numărul de urgenţă 112; conţinutul acestei discuţii este revelator din punct de vedere al stabilirii stării psihice a persoanelor: tatăl lui ....se referă la acesta şi la prietenul său, spunând „Am găsit doi băieţi în... am găsit doi băieţi în stradă, sunt căzuţi jos, zice că sunt... nu mai pot să respire, unul e (neinteligibil)”.

Se constată că tatăl nu reclamă identitatea fiului său şi spune că a găsit doi băieţi.

Susţinerile persoanelor vătămate privind amploarea si intensitatea leziunilor traumatice suferite sunt infirmate inclusiv prin starea psiho-fizică a acestora după părăsirea secţiei de poliţie.

Nu există o explicaţie obiectivă din partea lor pentru a-l suna pe tatăl unuia dintre ei, care la rândul său a apelat numărul de urgenţă 112, ulterior la ora 01.31.

Există contradicţii între declaraţiile persoanelor vătămate în sensul că ....a susţinut că inculpatul nu a venit la locul din care i-a preluat ambulanţa, însă ....a susţinut contrariul, ceea ce nu corespunde realităţii, întrucât, în acel loc au sosit doar martorii ... şi ..., împreună cu un alt elev poliţist, astfel cum rezultă din fişa de intervenţie la eveniment din data de 09.07.2018, ora 01:21.

Martorii poliţişti au şi încheiat proces-verbal de contravenţie martorului ... pentru refuzul de legitimare; acest proces-verbal a fost contestat, însă instanţa de judecată a validat situaţia de fapt, înlocuind sancţiunea amenzii cu cea a avertismentului; prin urmare, abaterea contravenţională consemnată în procesul-verbal a fost menţinută.

Dacă persoana vătămată ....a declarat in apel că înainte de solicitarea ambulanţei s-a gândit să meargă întâi acasă, pentru ca ulterior, împreună cu soţia, să meargă la spital, persoana vătămată ....a declarat că nu au avut astfel de intenţii, astfel că, indiferent de ce se întâmpla, suna el la ambulanţă.

....a declarat că ambulanţa l-a preluat doar pe ..., care avea urme vizibile la faţă, iar celorlalţi li s-a comunicat să urmeze drumul la spital cu maşina. ....a declarat că echipajul medical de pe ambulanţă iniţial nu a dorit să îi ia pe nici unul la spital, întrucât nu aveau nimic ieşit din comun, astfel că a fost preluat doar el, la insistenţele tatălui; deşi exista loc în ambulanţă, ... nu a fost preluat, nu i s-a indicat cum să ajungă la spital, ci a venit ulterior, împreună cu tatăl său şi martorul ....

Inexistenţa leziunilor traumatice în intesitatea susţinută de persoanele vătămate rezultă şi din modul de derulare a operaţiunilor la spital, cele două persoane nu au necesitat internare medicală, nu au necesitat prioritate la consultaţii şi investigaţii medicale, astfel că, în dimineaţa zilei respective – de 09.07.2018 au fost externate.

Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea constată că nu au putut fi identificate elemente clare, precise, neîndoielnice din care să poată fi extrasă concluzia că tot ce a succedat deciziei îndreptățite a organelor de poliție de a conduce persoana vătămată la sediul secției de poliție, a depășit cadrul legalității și proporționalității în ceea ce privește inclusiv folosirea forței, cu mențiunea că orice dubiu în stabilirea exactă a faptelor trebuie să profite persoanei acuzate, pentru a se putea concluziona, cu absolută certitudine, că aceasta a lovit persoanele vătămate.

Art. 3 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului consacră una dintre valorile fundamentale ale societăților democratice - interdicția torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, ceea ce este o valoare care ține de civilizație, strâns legată de respectarea demnității umane.

Acuzațiile de rele tratamente contrare art. 3 trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate.

Pentru stabilirea faptelor invocate, Curtea utilizează criteriul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”; o asemenea probă poate să rezulte totuși dintr-o serie de indicii sau de prezumții neinfirmate, suficient de grave, precise și concordante .

In această ultimă privință, Curtea a precizat că, atunci când evenimentele în cauză sunt cunoscute, în totalitate sau în cea mai mare parte, exclusiv de autorități, precum în cazul persoanelor aflate în arest preventiv, sub controlul acestora, orice rană survenită în timpul acestei perioade conduce la puternice prezumții de fapt.

Prin urmare, sarcina probei aparține statului: acesta are obligația să furnizeze o explicație satisfăcătoare și convingătoare, prezentând probe care stabilesc fapte de natură să pună la îndoială relatarea victimei (a se vedea Rivas împotriva Franței, nr. 59584/00, pct. 38, 1 aprilie 2004, precum și, în special, Turan Çakýr împotriva Belgiei, nr. 44256/06, pct. 54, 10 martie 2009, Mete și alții împotriva Turciei, nr. 294/08, pct. 112, 4 octombrie 2012).

În lipsa unei astfel de explicații, Curtea este îndreptățită să tragă concluzii care pot fi în defavoarea Guvernului (a se vedea, în special, El-Masri).

Acest lucru este justificat de faptul că persoanele aflate în arest preventiv sunt într-o situație de vulnerabilitate și că autoritățile au datoria de a le proteja .

Acest lucru era valabil și în contextul unui control al identității, desfășurat la o secție de poliție sau al unui simplu interogatoriu desfășurat într-un astfel de loc.

Principiul enunțat este valabil în toate cazurile în care o persoană se află în custodia poliției sau a unei autorități similare.

Pentru ca interdicția generală privind tortura, pedepsele și tratamentele inumane sau degradante, care vizează în special agenții statului, să fie eficientă în practică, trebuie să existe o procedură care să permită anchetarea acuzațiilor de rele tratamente aplicate unei persoane aflate în custodia lor.

Nu este vorba despre o obligație de rezultat, ci de mijloace ( hotărârea din 28 septembrie 2015 În cauza Bouyid împotriva Belgiei)

CEDO constată că autorităţilor le revine sarcina să ofere o explicaţie plauzibilă în ceea ce priveşte cauzele unor asemenea vătămări şi să producă probe care să demonstreze fapte de natură să pună sub semnul întrebării afirmațiile victimei, în special dacă acestea sunt susținute prin acte medicale.

Tocmai acesta a fost demersul în prezenta cauză în care, în esență, probele de natură medicală demonstrează existența unor leziuni, însă, nu in cantitatea si intensitatea sustinute de persoanele vatamate, iar cu privire la proveniența acestora, rapoartele de expertiza medico- legala au indicat cauzalitatea alternativa, respectiv lovire cu sau de corpuri dure, nefiind exclusa nicio varianta, iar excoriatiile au fost produse de catuse.

Victima unei purtări abuzive din partea forțelor de ordine, pe timpul în care s-a aflat sub controlul și autoritatea acestora trebuie să beneficieze de un standard de probațiune diferit, pentru că altfel ar fi imposibil să se probeze existența faptei reclamate, acesta fiind sensul jurisprudenței CEDO.

Cu toate acestea, instrumentarea unei cauze, chiar și de această natură, nu poate presupune anihilarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază orice persoană acuzată de comiterea unei fapte penale și să conducă la înlăturarea principiului general reglementat de art. 4 alin. 2 Cod procedură penală, conform căruia „după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.”

Instrumentarea unor cauze penale de acest gen impune necesitatea de a respecta, în egală măsură, atât drepturile persoanei vătămate, care pretinde că este victima unui abuz și beneficiază de posibilități reduse în dovedirea aspectelor pretinse, cât și drepturile inculpatului, a cărui vinovăție trebuie stabilită doar în condițiile lipsei oricăror îndoieli.

Pentru ca „prezumţiile de fapt” la care face referire practica C.E.D.O. în materia art. 3 din Convenţie să aibă forţa necesară pentru a justifica, practic, transferarea sarcinii probei în bună măsură asupra acuzatului, susţinerile persoanei care afirmă că a fost vătămată în timp ce se afla în custodia, sub controlul total al autorităţilor şi fără posibilitatea de a beneficia de un martor imparţial la cele întâmplate, trebuie să fie logice, consistente, să nu fie infirmate în mod vădit de alte mijloace de probă, adica să nu există motive pentru a considera că victima nu ar fi în totalitate de bună-credinţă, că nu adaugă la situaţia de fapt sau că nu exagerează gravitatea celor întâmplate.

Deci, o importanță semnificativă, în acest demers, o are credibilitatea persoanelor vătămate, necesitatea ca acestea să imprime organelor judiciare convingerea că varianta expusă corespunde adevărului, că acuzațiile nu sunt formulate abuziv, ceea ce coroborat cu prezumțiile de fapt ce rezultă din împrejurarea că în perioada în care s-au produs leziunile acestea s-au aflat sub controlul organelor statului și cu rapoartele medicale, ar putea conduce la concluzia vinovăției inculpatului.

Analiza juridica precedenta a declaratiilor persoanelor vatamate in lumina exigentelor art. 103 Cod procedura penala permite concluzia corecta că acestea nu corespund adevărului.

Aspecte importante din declaraţiile acestora sunt infirmate de probele administrate si nu sunt susţinute de alte probe.

Rapoartele de expertiza medico legala infirma multitudinea si intensitatea leziunilor pretins suferite in mod activ si concluzioneaza asupra posibilitatii ca doar leziunile constatate, iar nu totalul celor reclamate, sa fie produse in cadrul unui mecanism de lovire de corp dur, iar nu in mod exclusiv cu corp dur, astfel ca leziunile constatate pe corpul persoanelor vatamate au fost produse doar cu ocazia si in cadrul interventiilor fizice politienesti, necesare pentru restabilirea ordinii de drept si proportionale cu pericolul ridicat de conduita agresiva a ambelor persoane.

Dispozitiile Legii 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române aplicabile in cauza:

Art. 34 alin.(1) - Poliţistul este îndreptăţit să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanei numai în situaţia în care:

a) aceasta încalcă dispoziţiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;

b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârşirii unei fapte ilegale ori are cunoştinţă despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta.

In raport de evenimentele expuse, astfel cum au fost stabilite pe baza probelor administrate, rezulta ca inculpatul politist era indreptatit sa stabileasca identitatea persoanei vatamate Radoi Cristi Daniel in noaptea de 08.07.2024 intrucat existau motive verosimile de a banui ca a comis o fapta ilegala sau avea cunostinta despre fapta ilegala, in sensul art. 34 alin. 1 lit. a si b din legea 218/2002, avand in vedere sesizarea unei persoane la numarul de urgenta 112 privind galagia, muzica ascultata la un volum ridicat, aruncarea obiectelor.

Dispozitiile legale fac referire la fapta ilegala, indiferent de natura acesteaia, respectiv penala sau contraventionala.

Inculpatul politist a respectat dispozitiile art.34 alin.(2) din legea 218/2002, care au urmatorul continut: poliţistul este obligat să aducă la cunoştinţă persoanei, verbal, motivul legitimării.

Se au in vedere declaratiile persoanei vatamate Barcan Cristian Ionut, prezent la domiciliul persoanei vatamate Radoi Cristi Daniel, care a confirmat ca inculpatul le-a adus la cunostinta existenta apelului unei persoane la numarul de urgenta 112 si declaraţia martorei Rădoi Sorina, sotia persoanei vatamate, din cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă.

Conform art. 34 alin.(3) din legea 218/2002, stabilirea identităţii unei persoane se face pe baza actelor de identitate.

Atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identităţii se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum şi a verificărilor poliţistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.

Analiza dispozitiilor legale enuntate conduce la concluzia ca, in lipsa unui act de identitate, stabilirea identitatii se realizează in conditiile cumulative - pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum şi a verificărilor poliţistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.

Nu exista probe ca inculpatul putea realiza verificari in acel moment in fata locuintei partii, niciunul dintre martori nu a indicat existenta acestui mijloc de verificare.

Avand in vedere: datele privind tulburarea linistii si ordinii publice pe timpul noptii intr-un bloc de locuinte, factorii perturbatori aflandu-se in locuinta persoanei vatamate, ca Radoi Cristi Daniel nu avea un act de identitate asupra sa, niciuna dintre persoanele prezente nu avea acte de identitate ( declaratia martorului jandarm Grigorie Marian Claudiu), aceeasi persoana nu coopera, era recalcitranta si a devenit agresiva verbal cu sotia, astfel cum a fost expus in rapoartele intocmite de inculpatul politist si martorul elev politist ( acesta din urma a si declarat in cursul primului grad de jurisdictie ca Radoi Cristi Daniel era recalcitrant, ţipa si de aceea l-au dus la sectie), au devenit aplicabile dispozitiile art.36 alin. (1) din legea 218/2002, care prevad: poliţistul este îndreptăţit să conducă o persoană la sediul poliţiei, atunci când:

a) în condiţiile art. 34 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice;

b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanţelor ori a bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;

c) prin acţiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane, sau ordinea publică.

De asemenea, conform art.41 alin. (1) din legea 218/2002, in îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este îndreptăţit să utilizeze mijloace de constrângere, constând în: forţa fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de autoapărare sau imobilizare; cătuşe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare şi/sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe şi de foc; mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forţată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spaţii închise în care se găsesc persoane şi bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole.

(2) Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depăşească, prin intensitate şi durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei.

(3) Folosirea mijloacelor de constrângere încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.

Dispozitiile art. 42 alin.(1) din legea 218/2002 stabilesc - poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei fizice a persoanei care, fără a folosi violenţa, se opune ori nu se supune solicitărilor legale ale poliţistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m) - o) sau referitoare la: a) conducerea la sediul poliţiei sau al altor organe judiciare;

Avand in vedere refuzul persoanei Radoi Daniel Cristi de a merge la sediul sectiei de politie, inculpatul a pus in aplicare dispozitiile art.42 alin 1 lit a din legea 218/2002, procedand, prin apelarea la forta fizica, la extragerea persoanei vatamate din usa locuintei (acolo unde s-au si derulat discutiile cu membrii echipajului de interventie), persoana care a si cazut in timpul extragerii, apoi izbirea cu fata la zid si incatusarea.

Acest procedeu complex nu a fost unul pasnic, persoana vatamata suferi ndfractura fara deplasare arc costal anterior VII şi VIII drepte, ceea ce implica lovire de corp dur.

Folosirea fortei fizice nu a depasit, prin intensitate şi durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei, avand in vedere si: conduita persoanei vatamate pe timpul deplasarii, cand a proferat amenintari la adresa inculpatului politist, ceea ce a confirmat si martorul elev politist, precum si in interiorul sectiei de politie, conduita sa fiind descrisa de martori ca fiind agresiva verbal (in rapoartele intocmite se indica si violenta fizica a persoanei), dar si faptul ca persoana vatamata nu a necesitat internare, iar in perioada in care a fost in spital, la sectia Urgente, chiar a iesit sa fumeze, conform propriilor declaratii.

De asemenea, se are in vedere ca dupa parasirea sectiei de politie, nu a sunat la ambulanta, ci pe tatal lui Barcan Cristian Ionut.

Aceleasi dispozitii din art. 42 alin.(1) din legea 218/2002 potrivit carora poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei fizice, au fost respectate si in cazul lui Barcan Cristian Ionut, avand in vedere propria sa conduita cand a intrat in sectia de politie: inregistra video cu telefonul mobil fara a solicita permisiunea, a intrat in sectia de politie fara a cere acordul ofiterului de serviciu, al carui rol este de a cenzura accesul si a directiona solicitarile; si-a atribuit calitatea falsa de avocat si a cerut eliberarea prietenului sau Radoi Cristi Daniel; cand i s-a solicitat sa se legitimeze intrucat urma sa fie sanctionat contraventional, nu s-a supus solicitarii legale si a parasit in fuga sectia de politie .

Alergarea inculpatului politist si a martorului jandarm pentru a-l prinde si a-l readuce in sectia de politie urmata de imobilizarea acestuia respecta dispozitiile legale, intrucat au constituit unica modalitate de asigurare a prezentei sale in sectia de politie, dupa refuzul agresiv manifestat.

Folosirea fortei fizice nu a depasit, prin intensitate şi durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei, avand in vedere: starea reala de pericol creata prin patrunderea intempestiva in sectia de politie inregistrand video si atribuindu-si calitati false, din inregistrarea video realizata chiar de el se observa cum ofiterul de serviciu a iesit pe hol pentru a-l opri, deci a fost nevoie sa paraseasca biroul sau pentru a stopa fapta ilicita a lui Barcan Cristian Ionut; caderea cu fata la sol a determinat leziunile de la nivelul fetei, a capului, echimozele de pe brate au fost cauzate de folosirea catuselor, echimoza din zona fesiera a fost cauzata in timpul imobilizarii persoanei cazute, fractura fara deplasare a fost cauzata in procesul de imobilizare, adica lovire de corp dur care nu a fost exclusa prin raportul de expertiza medico – legala.

Conform art. 43 alin.(1) din legea 218/2002, poliţistul este îndreptăţit să utilizeze cătuşe sau alte mijloace de imobilizare în scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale oricărei persoane.

Conduita violenta a fiecarei persoane vatamate a impus folosirea acestui mijloc de imobilizare pe durata necesara restabilirii ordinii publice si in scopul asigurarii conformitatii conduitei personale cu legea.

In cazul ambelor persoane, nu exista date ca intervalul de timp petrecut la sectia de politie a fost unul nejustificat sau disproportionat, luand in considerare data si ora incheierii proceselor verbal de contraventie, 09.07.2018, ora 00.05 si 00.15, dupa ce apelul telefonic la 112 ce a determinat interventia politiei a fost la 23.40 in data de 08.07.2018.

Conform art.41 alin. (5) din legea 218/2002, folosirea mijloacelor de constrângere în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă a poliţistului pentru pagubele produse.

Intrunirea trasaturilor esentiale ale infractiunii:

Inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea a doua infractiuni de purtare abuziva prevazuta de art. 296 alin. 2 Cod penal, constand in : lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) - faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu - se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o ( art.15 alin.1 Cod penal).

Caracterul nejustificat al faptei prevăzute de legea penală, cea de-a treia trasatura esentiala a infractiunii, presupune că aceasta nu este permisă de ordinea juridică, cu alte cuvinte are un caracter ilicit.

Astfel, este posibil ca o faptă deşi prevăzută de legea penală, să nu fie ilicită, întrucât săvârşirea ei este permisă de o normă legală.

Conform art. 21 alin.1 Cod penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.

Astfel, se prevede că este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații impuse de lege cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta (ordinul legii); spre deosebire de exercitarea unui drept, care este facultativă, îndeplinirea unei obligații impuse de lege are caracter imperativ și, pe cale de consecință, fapta persoanei care o execută în condițiile și limitele prevăzute de lege este justificată, necontravenind ordinii juridice.

Analiza textelor de lege mai sus evocate impune concluzia potrivit căreia în cazul în care actul funcţionarului public a fost emis în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta, fapta este una justificată, în sensul art. 21 alin. (1) C. pen., dispoziţiile art. 297 C. pen. care incriminează purtarea abuziva nefiind aplicabile.

Folosirea mijloacelor de constrângere de catre un politist în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege, daca determina producerea unor leziuni traumatice persoanei supuse actiunii politienesti, înlătură caracterul penal al faptei – cauza justificativa prev de art. 21 alin.1 Cod penal şi răspunderea civilă a poliţistului pentru pagubele produse, cu conditia ca aceste mijloace de constrangere sa fie necesare pentru inlaturarea starii de pericol aparuta, proportionale cu gravitatea situatiei generatoare a pericolului si particularitatile persoanei aflate sub autoritatea sa si strict determinata temporal de atingerea scopului( art. 41 alin. 1,2,3 din legea 218/2002).

Intrucat in cauza opereaza o cauza de stingere a actiunii penale, conform art. 16 lit. d teza intai Cod procedura penala, motivele de apel formulate de partile civile circumscrise individualizarii judiciare a pedepsei si laturii civile devin lipsite de obiect.

Pentru argumentele expuse, au fost respinse apelurile declarate de apelantele parti civile si a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 260 din data de 06 februarie 2024, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .....

A fost desfiintată in totalitate sentinta penala apelata si pe fond, rejudecand:

S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare aplicata inculpatului in pedepsele componente care au fost repuse in individualitatea lor.

Au fost inlaturate dispozitiile de condamnare la pedepsele principala, complementara si accesorie a inculpatului …. pentru cele 2 infractiuni de purtare abuzivă prevazute de art.296 alin. 2 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal, precum si dispozitiile art. 91 Cod penal, art. 92 alin. 1 Cod penal, art. 93 alin. 1-3 Cod penal, art. 94 alin. 1 Cod penal, art. 404 alin. 2, alin.5 Cod procedură penală.

In temeiul art.396 alin.5 Cod procedura penala rap. la art.16 lit.d teza intai Cod procedura penala, cu aplicarea art. 21 alin. 1 teza a doua Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului … pentru infractiunea de purtare abuzivă prevazuta de art.296 alin. 2 Cod penal rap. la art. 193 alin. 2 Cod penal (faptă din 08/09.07.2018, persoană vătămată R.

D.)

In temeiul art.396 alin.5 Cod procedura penala rap. la art.16 lit.d teza intai Cod procedura penala, cu aplicarea art. 21 alin. 1 teza a doua Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului pentru infractiunea de purtare abuzivă prevazuta de art.296 alin. 2 Cod penal rap. la art.193 alin.2 Cod penal (faptă din 08/09.07.2018, persoană vătămată B.

I).

Nu se poate reţine un caracter ilicit al faptei atunci când este vorba de îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege în limitele prescrise de aceasta- art. 1364 C.civ.( decizia nr. 543 din 26 februarie 2020 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I Civila).

Rezulta ca de regula, indeplinirea unei activitati impuse sau premise de lege este o activitate legala, iar nu o fapta ilicita care sa atraga raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile care s-ar putea produce.

În baza art. 25 alin. 1 din Codul de procedură penală și art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civila ....si inlaturată obligarea inculpatului .... să achite către partea civilă suma de 457 lei reprezentând prejudiciu material precum şi suma de 15.000 lei reprezentând prejudiciu moral.

Nestabilindu-se o culpa procesuala in sarcina inculpatului, in temeiul art. 276 alin. (6) Cod procedură penală s-a respins si cererea partilor civile privind obligarea inculpatului la plata sumei de 14.000 lei (câte 7.000 lei către fiecare parte civilă), cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat in cursul judecatii in prima instanta.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din cursul urmaririi penale si al judecatii in prima instanta, in suma de 1.000 lei, au ramas in sarcina statului.

In baza art. 276 alin.6 Cod procedura penala s-a respinge cererea apelantelor parti civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, reprezentand onorariu aparator in cursul apelului, intrucat nu exista o culpa procesuala in sarcina acestuia.

Constatandu-se culpa procesuala a partilor civile apelante, in baza art. 275 alin. 2 Cod procedura penala acestea au fost obligate la plata catre stat a sumei de 500 lei fiecare, reprezentand cheltuieli judiciare efectuate in cursul apelului.

In baza art. 275 alin. 3 Cod procedura penala restul cheltuielilor judiciare din apel au ramas in sarcina statului.