Decizie nr. 1320 din 04.11.2024

Prin sentinţa penală nr.98 din 2 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr...., în baza art. 396 alin. 1 şi 5 C.proc.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.proc.pen. a fost achitat inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 C.pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 241 alin. 1 lit. b C.proc.pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar instituită cu privire la inculpatul ... prin încheierea nr. 138 din data de 05.09.2023 pronunţată de către Tribunalul Olt în dosarul penal nr. .../a12.

Executorie cu privire la dispoziţiile asupra măsurii preventive, potrivit art. 399 alin. 4 C.proc.pen.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. rap. la art. 25 alin. 5 C.proc.pen. au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate ȋn cauză.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul .... nr. ... din data de 17.01.2022 înregistrat pe rolul Tribunalului ... la data de 17.01.2022 sub nr. ..., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul ..., pentru infracțiunea de omor, prev. de art. 188 alin.1 C.pen. constatându-se că în dupa -amiaza zilei de 1l .05.2021, dupa ce a aflat ca victima ... strângea lucerna de pe un teren ce-i aparținea tatălui sau, s-a deplasat cu un autoturism marca Dacia Duster, însoțit de tatăl sau si de martorul ..., la terenul respectiv, martorii coborând din autoturism, dupa care el a plecat cu autoturismul in urmărirea victimei si dupa ce l-a urmărit pe o distanta de circa 200 metri, atât pe un drum județean cat si printr-un lan de grâu, in momentul in care s-a apropiat de victima, a lovit-o cu mașina din spate, iar in urma leziunilor produse victima a decedat la data de 06.05.2021.

Trimiterea în judecata a inculpatului s-a întemeiat în principal pe concluziile Raportul medico-legal de necropsie nr. ../../2021 întocmit de către INML „..." București din care au rezultat următoarele: „moartea numitului ... a fost violentă.

Ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute survenite în evoluția unui traumatism vertebro-medular cervical și toracal cu fractură-luxaţie arcuri vertebralecervicale C2-C3 și C4-C5 cu deplasare, fractură tasare minimă corpuri vertebrale cervico-toracale C7- Tl-T2 și contuzie medulară cervicală nivel C4-C5-C6, complicat în evoluție cu bronhopneumonie (BA-HP nr. 118.130).

Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur în regiunea cervicală posterioară asociată cu hiperflexia coloanei vertebrale cervico-toracale și au o legătură de cauzalitate indirectă cu decesul.

Având în vedere morfologia și topografia leziunilor traumatice osteo-ligamentare vertebrale cervico-toracale precum și gravitatea acestora apreciem că leziunile traumatice osteo-ligamentare sus-mentionate nu puteau fi produse exclusiv prin cădere de la același nivel (simplă sau propulsată), fiind foarte probabilă lovirea victimei de către un autovehicul aflat în mișcare (așa cum rezultă și din datele de anchetă ale cazului) urmată de hiperflexia foarte puternică a coloanei vertebrale cervico-toracale.

Față de concluziile medico-legale formulate în raportul de necropsie întocmit în cursul urmăririi penale (file 58-61 dup, vol.1) dar și în avizul Comisiei de Avizare și Control în legătură cu acest mijloc de probă, la data de 23.02.2023 instanța a dispus avizarea de către Comisia superioară medico-legală a raportului de necropsie nr.

A3/636/2021 din 23.07.2021 emis de INML Mina Minovici București.

În același context, instanța a solicitat Comisiei superioare medico-legale care funcţionează pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală „...” să răspundă la întrebare dacă concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză, astfel cum au fost expuse la cap.

VII al raportului, decurg din constatările expuse în capitolele anterioare ale aceluiaşi mijloc de probă[cap.

II(date de istoric), III, IV, V şi VI] şi din datele care rezultă din fotografiile realizate pe parcursul efectuării necropsiei în referire la: (1) felul morţii, (2) cauza medicală a morţii, (3) leziunile traumatice identificate cu ocazia autopsiei, (4) modalitatea de producere a acestora, (5) legătura de cauzalitate între leziunile traumatice şi deces (dacă aceasta este directă sau indirectă) şi (6) posibilitatea/imposibilitatea ca leziunile identificate şi care au avut efect tanatogenerator să se fi putut produce doar prin cădere de la acelaşi nivel – simplă, din alergare ori propulsată.

La data de 08.05.2023 Comisia superioară medico-legală a comunicat că nu avizează Raportul Medico-Legal de Necropsie nr. .../.../2021 finalizat în data de 26.07.2021, și având în vedere contradicțiile dintre datele medicale, descrierile din cadrul raportului de necropsie și fotografiile efectuate cu ocazia expertizei medico-legale, Comisia Superioară medico-legală a apreciat că pentru elucidarea aspectelor contradictorii este necesară efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală – exhumare cu solicitarea tuturor investigațiilor imagistice în original, pentru a putea fi reinterpretate corespunzător atât leziunile traumatice constatate necropsic cât și cele identificabile pe baza explorărilor imagistice efectuate (avizul ../.../2023, fila 83 dpi, vol.3).

Drept urmare, prin încheierea din 20.06.2023, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale necropsice, cu exhumarea victimei ... care să fie efectuată de către experți din cadrul INML ....

Din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.../../2023 a rezultat că moartea victimei ... a fost violentă, ea a fost cauzată de dilacerarea măduvei cervicale (transsecţiune medulară nivel C5 – C6) cu edem medular consecutiv, consecinţa unui traumatism vertebro-medular cervical cu anterolistezis (luxaţie) C5 – C6, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie, leziunile traumatice identificate putând fi produse printr-un mecanism de rotaţie de la stânga la dreapta, asociat cu hiperflexie, survenit în cadrul unei căderi, fără a putea stabili caracterul auto sau heteropropulsat, la o persoană aflată în alergare, cu impact lateral stânga al capului rotat spre dreapta la momentul impactului, impact realizat cu o suprafaţă de contact relativ moale (teren agricol acoperit de vegetaţie), fapt ce poate explica lipsa leziunilor la nivelul locului de impact.

Prin acelaşi mijloc de probă s-a stabilit că, ţinând cont de morfologia şi topografia leziunilor coloanei cervicale descrise imagistic, absenţa altor leziuni traumatice asociate în regiunile anatomice învecinate, precum şi absenţa infiltratului sanguin în ţesuturile moi suprafasciale de la nivelul regiunii cervicale posterioare, se exclude un traumatism prin lovire directă la nivelul regiunii cervicale posterioare.

Așadar, ȋn esență, noua expertiză medico-legală a exclus lovirea victimei ȋn zona cervicală posterioară și a explicat leziunea de la nivelul C5-C6 ca fiind rezultatul unui proces de rotație al capului victimei de la stȃnga la dreapta, asociat cu hiperflexie, adică, cu o mișcare a capului ȋnainte, ȋn contextul unei căderi și al unui impact al capului ȋn zona lateral stȃnga cu solul acoperit de vegetație, adică cu o suprafață de contact relativ moale.

Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. „..." a avizat raportul de nouă expertiză medico-legală nr. ../../2023 eliberat de către Institutul Naţional de Medicină Legală „..." Bucureşti privind pe victima ..., cu menţiunea că, în urma exhumării, a analizării documentaţiei medicale avută la dispoziţie şi a imaginilor fotografice efectuate cu ocazia autopsiei, nu au fost obiectivate leziuni traumatice de lovire activă.

In final, la data de 24.10.2023, urmare a admiterii obiecțiunilor Ministerului Public cu privire la concluziile Raportului de expertiză medico-legală, instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. ../../2023 din 22.08.2023, prin care să lămurească: dacă având în vedere gravitatea leziunilor traumatice de la nivelul vertebro-medular, acestea pledează pentru o cădere autopropulsată sau heteropropulsată, în cazul unei heteropropulsii, în ce condiții s-ar fi putut imprima o energie cinetică capabilă să producă astfel de leziuni, care este criteriul după care s-a apreciat că leziunile traumatice de pe planul anterior al victimei s-au produs înainte de evenimentul traumatic.

Raportul de nouă expertiză medico-legală supliment nr. ../../2023 a concluzionat, așa cum este precizat și în avizul Comisiei de Avizare și Control, că nu s-au constatat leziuni de lovire activă, adică leziuni produse ca urmare a unui impact cu un corp (în circumstanțele cazului-mașina), drept urmare nu există elemente obiective care să susțină o hetereopropulsie.

Cu alte cuvinte, noul raport de expertiză medico-legală, avizat atat de Comisia de Avizare și Control cat și de Comisia Superioară din cadrul INML ...

București, a concluzionat, pe de o parte, că victima ... nu a prezentat toate leziunile reținute ȋn primul raport de necropsie ci doar o luxație la nivelul C5-C6, și pe de altă parte că nu a existat un impact ȋntre victimă și autoturismul condus de inculpatul ..., fiind exclusă o cădere heteropropulsată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe considerată netemeinică sub aspectul achitării inculpatului ....

În cursul soluţionării cauzei în apel, la cererea Ministerului Public, dar şi din oficiu, instanţa a dispus readministrarea declaraţiilor pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare.

Au fost audiaţi martorii declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar.

De asemenea, a fost reaudiat inculpatul ....

Cu privire la martorul .., având în vedere actele de căutare cu privire la aceasta din care a rezultat că este plecat din ţară, instanţa a constatat imposibilitatea reaudierii.

La data de 31.10.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a depus concluzii scrise.

De esenţa acuzaţiei, a reţinut Curtea, este că inculpatul a lovit intenţionat cu maşina victima şi că prin această acţiune a cauzat leziuni incompatibile cu viaţa, victima fiind declarată exitus la 06.05.2021.

Restul de acţiuni ale inculpatului – deplasarea cu maşina, însoţit de tatăl său şi de martorul .., urmărirea victimei – sunt acţiuni adiacente acuzaţiei, de natură a circumstanția condiţiile de fapt în care a fost comisă presupusa fapta de care a fost acuzat, respectiv de lovire intenţionată cu maşina, cu consecinţa decesului victimei.

În aceste coordonate, Curtea reţine, pe baza probatoriului administrat în mod judicios de prima instanţă, îndeosebi noua expertiză medico-legală, suplimentul acesteia şi declaraţia lămuritoare a martorului .., că acuzaţia de lovire cu maşina imputată inculpatului este exclusă.

Astfel, din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală nr.../../2023 a rezultat că moartea victimei ... a fost violentă, ea a fost cauzată de dilacerarea măduvei cervicale (transsecţiune medulară nivel C5 – C6) cu edem medular consecutiv, consecinţa unui traumatism vertebro-medular cervical cu anterolistezis (luxaţie) C5 – C6, complicat în evoluţie cu bronhopneumonie, leziunile traumatice identificate putând fi produse printr-un mecanism de rotaţie de la stânga la dreapta, asociat cu hiperflexie, survenit în cadrul unei căderi.

Prin acelaşi mijloc de probă s-a stabilit că, ţinând cont de morfologia şi topografia leziunilor coloanei cervicale descrise imagistic, absenţa altor leziuni traumatice asociate în regiunile anatomice învecinate, precum şi absenţa infiltratului sanguin în ţesuturile moi suprafasciale de la nivelul regiunii cervicale posterioare, se exclude un traumatism prin lovire directă la nivelul regiunii cervicale posterioare.

S-a stabilit că leziunea de la nivelul C5-C6 este rezultatul unui proces de rotație al capului victimei de la stȃnga la dreapta, asociat cu hiperflexie, adică, cu o mișcare a capului ȋnainte, ȋn contextul unei căderi și al unui impact al capului ȋn zona lateral stȃnga cu solul acoperit de vegetație, adică cu o suprafață de contact relativ moale.

Urmare a suplimentului la raportul de expertiză, s-a concluzionat că victima ... nu a prezentat toate leziunile reținute ȋn primul raport de necropsie ci doar o luxație la nivelul C5-C6, și pe de altă parte că nu au existat leziuni de lovire activă, adică leziuni produse care urmare a unui impact cu un corp, în speţă autoturism, drept urmare nu există probe care să susţină o heteropropulsie.

În consecinţă, în mod corect a reţinut prima instanţă că raportul de nouă expertiză medico-legală necropsie cu exhumarea victimei, cu reinterpretarea corespunzătoare atȃt a leziunilor traumatice constatate necropsic, cȃt și a celor identificabile pe baza explorărilor imagistice efectuate victimei ȋn perioada spitalizării, infirmă acuzaţia formulată de parchet potrivit căreia inculpatul a lovit victima cu maşina din spate.

Referitor la aspectele invocate de parchet în concluziile scrise în sensul că „în contextul în care noul raport de expertiză medico-legală nu a putut să evidențieze existența pe corpul victimei a leziunilor de cădere explicându-le prin prisma vegetației existente, am vrea să arătăm că, în aceeași logică vine și faptul că victima ar fi putut să fie lovită în zona dorsală, zonă cu țesuturi moi, fără a apărea leziuni de lovire, însă lovire care i-a imprimat impulsul ce a dus la căderea victimei”, Curtea le va înlătura întrucât existenţa vegetaţiei (suprafaţă de contact moale) a atenuat căderea victimei, pe când lovirea activă cu un autoturism (care are un anumit tonaj şi se află în rulare cu o viteză de 10-15 km/h – suprafaţă rigidă folosită activ) indiferent de zona de impact, lasă în mod obligatoriu marcă traumatică.

Lovirea victimei în zona dorsală, chiar o lovire uşoară în varianta invocată de parchet, ar fi condus la lezarea țesuturilor moi şi ar fi determinat apariția echimozelor.

Procesul implică spargerea vaselor de sânge subcutanate, iar în urma acestuia, sângele rămâne prins sub piele, unde se acumulează, rezultând astfel o transformare a pielii la nivel local, căpătând nuanțe de roșu închis si/sau violet.

Or, din declaraţiile martorei ..., primul medic care a examinat în mod complet corpul victimei, rezultă că nu a identificat nicio leziune externă, cu excepţia unor mici excoriaţii la nivelul picioarelor (f. 52 verso, dosar apel)

De asemenea, martorul .., audiat de prima instanţă la 27.02.2024, precum şi de instanţa de apel a declarat că mecanismul de producere a leziunilor exclude un impact direct între victimă şi autoturism şi că pe corpul victimei nu s-au constatat leziuni care să obiectiveze un contact direct.

Fiind întrebat de procuror la momentul audierii de către prima instanţă dacă ar fi fost posibil ca un impact cât de mic să fi fost un impuls care să fie apt să producă asemenea leziuni, martorul a declarat: „Nu am de unde să ştiu.

O cădere liberă nu exclude aceste leziuni”.

Faţă de cele expuse, Curtea reţine că nu există probe care să susţină teoria unei loviri uşoare/impuls la nivel dorsal (ipoteză avansată de parchet direct prin concluziile scrise), iar pe de altă parte căderea liberă este aptă să cauzeze luxaţia ligamentelor la nivelul coloanei.

În plus, instanţa apreciază că există serioase dubii că poţi fi lovit atât de încet cu un obiect de 3 tone aflat în mişcare pe un câmp, astfel încât să nu existe absolut nicio urmă pe corp.

Pentru a formula o acuzaţie în materia infracţiunilor contra vieţii, standardul probatoriu este foarte rigid, spre deosebire, de exemplu de infracţiunile sexuale asupra minorilor.

Altfel spus, îndeosebi în condiţiile prezentei speţe, nu se poate specula/invoca/pretinde o lovire uşoară/un impuls cu un corp dur, aflat în mişcare, cu o masă de aproximativ 3 tone, pentru a justifica acuzaţia.

Aceste teorii puteau fi ipoteze de lucru într-un stadiu incipient al anchetei penale, ce necesitau fie să fie probate temeinic, prin orice mijloc de probă care să convingă instanţa, fie să fie infirmate ca ipoteze de lucru.

Declaraţiile martorilor .., .. şi .. în sensul că victima le-a relatat că a fost lovită cu maşina nu pot fi analizate separat de probele ştiinţifice care au invalidat cele relatate de victimă.

Este cert că victima a spus că a fost lovită, însă senzaţia de durere provocată de luxaţia intervenită la nivelul C5-C6, suprapusă peste imaginea maşinii ce o urmărea, a creat în mintea victimei ideea că a fost lovită, idee pe care a împărtăşit-o imediat după eveniment, însă lovirea a fost exclusă pe baza noii expertize medico-legale şi a investigaţiilor imagistice de mare detaliu efectuate în cursul internării.

În acord cu judecătorul fondului, Curtea reţine că urmărirea penală a fost efectuată deficitar şi că expertiza medico-legală necropsică efectuată ȋn cursul urmăririi penale concretizată în raportul nr. ../../2021 întocmit de către INML .. (prin care s-a stabilit traumatism vertebro-medular cervical şi toracal cu fractură-luxaţie arcuri vertebrale cervicale C2-C3şi C4-C5 cu deplasarea, fractură tasare minimă corpuri vertebrale cervico-toracale C7-T1-T2 şi contuzie medulară cervicală nivel C4-C5-C6, traumatism produs prin lovire cu corp dur în regiunea cervicală posterioară asociată cu hiperflexia coloanei vertebrale cervico-toracale) nu corespunde adevărului obiectiv, existând constatări ale medicilor legişti ce nu se regăsesc în realitatea faptică stabilită pe baza probatoriului complex administrat în cursul judecăţii, motiv pentru care prezenta decizie va fi comunicată şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 în vederea efectuării urmăririi penale.

Fiind exclusă lovirea victimei de către inculpat, din probele administrate în cursul urmăririi penale, judecăţii în primă instanţă şi în apel, Curtea reţine că la data 01.05.2021, ȋn sâmbăta Paștelui, victima ... se deplasa cu o căruță, împreună cu o persoană de sex femeiesc, minoră, rămasă neidentificată, pe DJ 703, pe raza comunei .., sat .., jud. .., având ca direcție de deplasare comuna de domiciliu, traseu ce presupunea și tranzitarea comunei .., jud. ...

Împreună cu acesta se mai deplasau alte patru căruțe, celelalte trei fiind conduse de martorii ..., .. și .., care erau însoţiti de membri ai familiei.

La un moment dat ... a ieșit din convoi și a intrat cu căruța pe o cultură de lucernă, ce aparținea martorului .., pentru a sustrage lucernă, celelalte trei căruțe continuându-și deplasarea până la o groapă de gunoi situată la o distanță de aproximativ 1 km.

Victima ... a fost observată în timp ce sustrăgea lucernă de către martorul .., martor care l-a anunțat telefonic pe martorul .. cu privire la furtul de lucernă.

Martorul .. s-a deplasat la terenul în cauză cu autoturismul marca Dacia Duster cu numărul de înmatriculare .., condus de fiul său, inculpatul ..., fiind însoțit și de ginerele său, martorul .., ocupant al locului din față dreapta.

Din declaraţiile concordante ale martorilor .., .. şi ale inculpatului ..., Curtea reţine că în timpul deplasării, martorul .. a apelat pe şeful de post din localitate căruia i-a adus la cunoștință situaţia, iar acesta din urmă l-a informat că începe serviciul la ora 16, moment în care se va prezenta la faţa locului, însă i-a comunicat martorului să meargă la teren, să identifice autorul infracţiunii.

Ajungând ȋn zona terenului respectiv, inculpatul ... a intrat de pe drumul județean pe un drum lăturalnic la stânga pentru a ajunge la cultura de lucernă și, astfel, a ajuns cu mașina pe aceeași direcție de deplasare cu căruța victimei, iar în momentul în care victima a observat autoturismul a aruncat coasa în căruță, a urcat și ea, și a intenționat să fugă, deplasându-se cu căruța spre autoturism (acela fiind traseul pentru a ieși spre drumul județean).

În momentul în care autoturismul și căruța au ajuns față în față, inculpatul a oprit mașina, martorii .. și .. au coborât iar victima a sărit din căruță și a luat-o la fugă către șosea.

În acel moment, inculpatul a pornit mașina și a plecat în urmărirea victimei care a alergat până la șosea, a traversat-o și a intrat pe un teren necultivat și apoi pe o cultură de grâu cu vegetație de aproximativ 25-30 cm, inculpatul urmând cu mașina același traseu ca victima.

După aproximativ 200 m, în lanul de grâu, în timp ce alerga, victima a avut o mişcare de rotaţie a gâtului în spate, cel mai probabil s-a împiedicat, a căzut şi urmare a impactului capului cu solul acoperit de vegetaţie, s-a produs o luxaţie a ligamentelor la nivelul vertebrelor C5 – C6, maşina condusă de inculpat oprindu-se la o distanță de aproximativ 2 m fața de locul în care a căzut victima.

Înainte ca inculpatul să ajungă lângă victimă, la fața locului a venit martorul ..., persoană ce alergase spre autoturismul inculpatului, moment în care, observȃnd și că persoanele care se deplasau inițial cu victima veneau agitate către locul unde era autoturismul, inculpatul ... și martorul .. au întors autoturismul și au plecat către stradă, timp în care acesta din urmă a apelat SNUAU 112, solicitând intervenția poliției.

Organele de poliție sosite la fața locului au solicitat intervenția ambulanței avȃnd ȋn vedere că victima nu se ridica de jos.

Personalul din echipajul medical sosit la fața locului a procedat la evaluarea victimei ocazie cu care nu a constatat leziuni externe și față de starea victimei care acuza dureri de gât și cap, i-au montat un guler cervical și l-au transportat cu targa la ambulanță și, ulterior, la Spitalul din ...

În cursul aceleiași zile victima a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență .....

București.

La data de 06.05.2021 victima a decedat.

Referitor la acţiunile anterioare ale inculpatului şi la motivele de apel formulate de parchet, Curtea reţine că parchetul a nuanţat acuzaţia, imputând inculpatului alte acţiuni cu potenţial tanatogenerator, invocând forma de vinovăţie a intenţiei indirecte şi speculând incidența în cauză a disp. art. 293 C.p.p., intervenind astfel modificări ale acuzaţiei şi în ceea ce priveşte latura obiectivă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă.

Cu privire la aspectele invocate în sensul că „se poate spune ca soarta victimei a fost pecetluita încă din momentul în care inculpatul a început sa alerge cu mașina după ea întrucât victima nu a avut de ales.

Ea nu putea decât, fie sa alerge pentru a scăpa de mașina, cu toate consecințele negative ce decurgeau din aceasta, fie sa rămână pe loc si sa fie lovita de mașina”, Curtea nu le poate primi - întrucât varianta primă şi corectă era ca victima să nu fugă în vederea eludării răspunderii penale, astfel încât nu ar fi existat nicio urmărire.

Urmărirea cu maşina, în vederea prinderii, a fost declanşată de acţiunea victimei de a fugi de la locul comiterii infracţiunii flagrante.

În ordinea cronologică a desfăşurării evenimentului, parchetul a omis să menţioneze că, după ce a fost prinsă în timpul comiterii unei infracţiuni flagrante, maşina condusă de inculpat era oprită, martorii ... şi .. au coborât, iar ulterior victima a început să fugă pentru a eluda răspunderea penală, acţiunea inculpatului de a o urmări fiind subsecventă, generată de prima acţiune a victimei şi justificată de lege – art. 310 C.p.p., aspect asupra căruia Curtea va reveni ulterior.

Luând în considerare antecedentele penale ale victimei exclusiv pentru a analiza intenţia de a fugi pentru a eluda răspunderea penală, verificând sistemul Ecris, Curtea a constatat că victima ... a fost condamnată prin s.p. nr. 125/2017 a Tribunalului Argeş, definitivă prin d.p. nr. 760/A/11.09.2017 a Curţii de Apel Piteşti, reţinându-se în sarcina acesteia că, împreună cu membrii familiei sale, a inițiat şi constituit un grup infracțional organizat, grup structurat pe baza relațiilor de familie, pentru a acționa în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, prin recrutarea de victime în scopul exploatării acestora prin supunerea la executarea de munci şi îndeplinirea de servicii în mod forţat şi prin obligarea la practicarea cerșetoriei, prin procedee care au adus victimele în stare de aservire şi/sau de lipsire de libertate.

S-a reţinut în continuare că fapta inculpaților .., .., .. şi ... – prin care de la începutul lunii septembrie 2015 persoana vătămată ..., zis „..”, a fost recrutată prin inducere în eroare şi constrângere, de către numiții .. şi .., în scopul exploatării acesteia prin supunerea la executarea de munci şi îndeplinirea de servicii în mod forțat, prin procedee care au adus victima în stare de aservire şi de lipsire de libertate şi prin obligarea la practicarea cerşetoriei, constituie infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 al.1 lit. a C.p.

Fapta inculpaților .., .., .., ... si .. – prin care de la începutul lunii aprilie 2016 persoana vătămată .. a fost recrutată prin inducere în eroare şi constrângere de către numiții .. şi .., în scopul exploatării acesteia prin supunerea la executarea de munci şi îndeplinirea de servicii în mod forțat, prin procedee care au adus victima în stare de aservire şi de lipsire de libertate, constituie infracţiunea de trafic de persoane prev. de art.210 al.1 lit. a C.p

În aceste coordonate juridice, deşi instanţa are reprezentarea decesului tragic al victimei, nu poate ignora faptul că victima avea un comportament antisocial şi preocupări infracţionale, astfel încât nu a acceptat varianta de a răspunde penal pentru noua infracţiune, luând decizia să fugă şi generând astfel întregul lanţ cauzal care a condus la decesul său.

Secundar, cu privire la argumentul că „urmărirea îndeaproape a victimei cu mașina, pe un teren dificil, pe drum public si prin culturi, pentru a o pedepsi, pentru a o pune într-o situație de inferioritate, pentru a-i da o lecție in urma căreia sa nu mai sustragă din culturile sale” este infirmat de probele administrate.

Astfel, Curtea reţine, din declaraţiile concordante ale martorilor .., .. şi ale inculpatului ..., că în timpul deplasării către terenul agricol, martorul ..a apelat pe şeful de post din localitate căruia i-a adus la cunoștință situaţia, iar acesta din urmă l-a informat că începe serviciul la ora 16, moment în care se va prezenta la faţa locului, însă i-a comunicat martorului să meargă la teren, să identifice autorul infracţiunii.

Or, în aceste coordonate factuale, scopul urmăririi, astfel cum a fost indicat de parchet, este unul speculativ, neexistând vreo probă - nici măcar o deducţie logică/prezumţie simplă - că inculpatul a avut prefigurate sau supravenite acţiuni de urmărire a victimei pentru a o pedepsi/a-i da o lecţie sau pentru a o pune într-o situaţie de inferioritate, ci scopul rezultă pe cale inferenţială din circumstanţele de fapt anterioare – şi este acela al prinderii şi identificării unei persoanei care a comis o infracţiune flagrantă în dauna familiei .., având reprezentarea că în scurt timp va ajunge poliţia pentru a-l reţine.

De altfel, posibilitatea ca o persoană să intenţioneze să pedepsească, să aplice corecţii sau să lovească o altă persoană cu o maşină, după ce anterior anunţase organele de poliţie şi i s-a comunicat că organele de poliţie se vor deplasa la faţa locului, ar putea exista, de principiu, numai în cazul unei persoane cu anumite probleme de discernământ, întrucât o persoană în deplinătatea facultăţilor mintale nu apelează poliţia dacă intenţionează să facă rău altei persoane.

Or, această posibilitate – de un eventual dezechilibru mintal – a fost exclusă prin raportul de expertiză psihiatrică întocmit cu privire la inculpat.

În aceste context, instanţa de apel va analiza şi susţinerile parchetului din cuprinsul concluziilor scrise în sensul că victima a fost hăituită şi că faptul că a fost urmărită, deşi era încălţată în papuci, denotă o intenţie a inculpatului de a-i da o lecţie, a o pedepsi.

În primul rând, urmărirea în vederea prinderii unui autor al unei infracţiuni flagrante presupune o anumită viteză de reacţie, acţiuni concrete de prindere şi un timp de desfăşurare.

Acest aspect, de regulă, este specific urmăririlor efectuate de organele de poliţie cu autoturismele din dotare.

În acest caz, în care autorul a fost depistat de o altă persoană, nu de poliţie, în timpul comiterii infracţiunii flagrante, urmărirea şi prinderea constituie, prin voinţa legiuitorului, o delegare a atribuţiilor poliţieneşti, astfel încât acţiunile de urmărire şi prindere nu trebuie analizate decât prin comparaţie cu aceste atribuţii, iar nu scoase din contextul faptic şi legal, iar în aceste coordonate, faptul că victima era încălţată în papuci nu are vreo relevanţă.

Prin disp. art. 293 C.p.p. legea a conferit atribuţiile de urmărire atât organelor de ordine publică şi de siguranţă naţională, cât şi oricărei alte persoane, determinând o deplasare a atribuţiilor organelor de stat către orice persoană, ca formă de responsabilizare civică.

Altfel spus, dacă victima era urmărită de organele de poliţie, tot cu un autoturism, în aceleaşi condiţii de fapt – cu referire la încălţămintea purtată de victimă, aspect invocat de parchet, nu s-ar fi putut reţine vreo faptă de natură penală în sarcina acestora, întrucât ar fi fost negate chiar atribuţiile de serviciu.

Continuând raţionamentul, nici în sarcina oricărei persoane căreia legea îi recunoaşte dreptul de a urmări şi prinde, nu i se poate imputa că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, întrucât acest lucru ar echivala cu negarea dreptului recunoscut de lege.

Cu privire la hăituirea victimei, Curtea are în vedere că nu poate fi urmărit un autor al unei infracţiuni flagrante mergând agale.

Urmărirea în vederea prinderii – astfel cum este autorizată de legiuitor – presupune ipso facto – acţiuni grabnice şi concrete, indiferent dacă sunt întreprinse de organele de poliţie sau de o altă persoană.

Referitor la posibilitatea de identificare ulterioară a victimei prin raportare la căruță şi la cal – atâta timp cât organele de urmărire penală nu au fost capabile să identifice persoana de sex feminin aflată în căruţă cu victima – deşi au avut la dispoziţie toate pârghiile legale şi resursele financiare, fiind, de altfel, obligate să elucideze cauza sub toate aspectele, cu atât mai mult când e in discuţie indentificarea unui martor ocular la o infracţiune de omor, a pretinde de la inculpat că nu era necesară urmărirea autorului în vederea prinderii şi identificării constituie un nonargument/o simplă alegaţie necredibilă şi o negare a dreptului conferit de lege de a urmări şi prinde autorului unei infracţiuni flagrante, drept care nu are nicio limitare legală penală şi nicio condiţie ataşată, spre deosebire de alte cauze justificative sau de neimputabilitate.

La luarea prezentei decizii instanţa, în procesul deliberării, a avut în vedere şi ipoteza în care proprietarul unei locuinţe depistează o persoană în timp ce sustrage bunuri şi în încercarea de a prinde autorul care fuge pe scările blocului, autorul cade pe scări şi intervine decesul, formulând în forul interior întrebarea „este vinovat altcineva decât victima în această situaţie?”

Chiar dacă proprietarul avea reprezentarea că există scări şi că autorul infracţiunii, fugind, poate cădea, există o limitare legală a dreptului de a urmări autorul unei infracţiuni flagrante? Iar răspunsul oferit de art. 21 C.p. este edificator.

Această cauză justificativă – exercitarea unui drept – nu are limitări penale, ci doar limitarea civilă generală a exercitării dreptului cu bună credinţă, iar în situaţia de faţă nu există vreo probă care să conducă la concluzia unei rele credinţe, instanţa urmând să revină asupra acestui aspect.

Referitor la forma de vinovăţie a intenţiei indirecte clamată de parchet, instanţa de apel reţine că potrivit art. 16 C.p. fapta este comisă cu această formă de vinovăţie când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.

Deci, ceea ce se pune în discuţie este ca autorul să prevadă şi să accepte posibilitatea intervenirii decesului.

Criteriul obiectiv care se propune în doctrina penală, în stabilirea obligaţiei de prevedere este cel al împrejurărilor în care se săvârşeşte fapta, pentru a observa dacă orice om normal şi atent din categoria făptuitorului (pregătire, experienţă de viaţă) avea în momentul săvârşirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul.

Având în vedere mecanismul medical de producere a decesului, respectiv un proces de rotație al capului victimei de la stȃnga la dreapta, asociat cu hiperflexie, adică cu o mișcare a capului ȋnainte, ȋn contextul unei căderi și al unui impact al capului ȋn zona lateral stȃnga cu solul, posibilitatea de a prevedea că decesul unei persoane poate interveni în acest mod este exclusă, întrucât dacă oricine ar putea prevedea că prin simpla rotaţie a capului, hiperflexie şi cădere ar putea interveni decesul, niciun părinte nu şi-ar mai lăsa copilul să alerge.

Ceea ce e obiectiv previzibil este maxim o accidentare, însă „accidentul” este un eveniment ce implică forma de vinovăţiei a culpei, iar nu intenţia.

Revenind la aspectele invocate în motivele de apel referitoare la utilizarea unui autovehicul în urmărirea victimei, în contextul expus mai sus, deşi autovehiculul poate fi din punct de vedere penal un obiect periculos, în condiţiile urmăririi victimei cu o viteză redusă de 10-15 km/h, la o distanţă de 7-10 metri în spatele acesteia, simpla existenţă a unui mijloc fizic apt să suprime viaţa nu poate fi evaluat separat de modul concret în care acesta a fost întrebuinţat, cum în mod judicios a considerat şi tribunalul.

Referitor la aspectele invocate de procuror cu ocazia dezbaterilor în sensul că „există neconcordanţe clare în dosar, întrucât familia victimei arată că era la o distanţă de aproximativ 1 km de locul unde s-a petrecut incidentul şi nu au avut timp pentru a ajunge şi a observa ceea ce s-a întâmplat, iar familia inculpatului şi inculpatul au declarat că urmărirea a fost pe o distanţă scurtă într-un interval de timp scurt, iar opinia parchetului este aceea că de fapt urmărirea a fost făcută pe o distanță mult mai mare şi pe o durată mai lungă de timp”, Curtea reţine că aceste aspecte puteau fi lămurite foarte facil prin efectuarea unei cercetări corespunzătoare la faţa locului, nu doar a unor fotografii panoramice care nu au aptitudinea de a fixa locul pretinsei infracţiuni.

Pe de altă parte, posibilitatea de măsurare cu ochiul liber şi de apreciere a distanţelor şi a timpului este una extrem de relativă, însă aceste coordonate de timp şi spaţiu puteau fi stabilite de organele de urmărire penală prin efectuarea temeinică a cercetării la faţa locului sau printr-un experiment judiciar ulterior.

Neprocedând de asemenea manieră, organul judiciar nu îi poate imputa inculpatului o altă distanţă şi un alt timp de desfăşurare a urmăririi victimei, întrucât parchetul nu a administrat în cursul urmăririi penale şi nici în faza de judecată nu a propus vreo probă care să combată declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, astfel încât simpla opinie a parchetului, nesusţinută probator, nu poate influenţa convingerea instanţei asupra nevinovăţiei inculpatului.

Pe de altă parte, starea psihică a inculpatului în raport de evenimentul ce va lăsa urme psihologice şi emoţionale o lungă perioadă de timp rezultă fără putinţă de tăgadă din atitudinea pe tot parcursul procesului penal, din toate apărările formulate şi din toate probele cerute sau probele extrajudiciare depuse la dosar ce pot fi valorificate ca probe cu înscrisuri.

Acesta a solicitat şi s-a supus unei expertize psihiatrice, a solicitat efectuarea testului poligraf – probă respinsă în mod inexplicabil de parchet, s-a prezentat la fiecare chemare, a tăgăduit permanent acuzaţia – cu excepţia declaraţiei din data 01.09.2021 când, influenţat de organele de urmărire penală prin prezentarea ca certă a variantei de lovire expusă în primul raport necropsic a menţionat „după ce am fost informat cu privire la actele medicale aflate la dosarul cauzei, cred că l-am lovit.”

De altfel, starea inculpatului a fost observată în mod nemijlocit de Curte atât cu ocazia audierii sale, cât şi în momentul în care i s-a acordat ultimul cuvânt.

Luând în considerare recomandările privind audierea din Ghidul de bune practici privind tactica audierii în procesul penal , pentru a nu ajunge la o condamnare nedreaptă, organele judiciare trebuie să analizeze cu atenție în timpul declarației limbajul nonverbal și limbajul verbal, care vor prezenta indicii de sinceritate.

În prezenta cauză, limbajul verbal nu a cauzat semnale de comportament simulat, aceste semnale putând fi: răspunsurile întârziate, repetarea întrebării, evitarea cuvintelor dure când acuzatul se referă la infracțiune, negarea restrânsă (fără detalii), informațiile sumare pentru intervalul critic, dar detaliate pentru restul timpului, introducerea de lucruri nerelevante în conversație, tonul coborât al vocii.

De asemenea, nu au fost identificate indicii de comportament simulat, raportate la limbajul nonverbal: evitarea privirii judecătorului, mișcările necontrolate ale membrelor, transpirația, răgușeala, uscarea buzelor/gurii, acoperirea gurii cu mâna, frecarea nasului/ochilor, roaderea unghiilor, rearanjarea hainelor, culegerea scamelor.

Aceleaşi constatări sunt valabile şi în ceea ce priveşte martorii, neexistând vreo suspiciune cu privire la sinceritatea acestora.

Referitor la forma de vinovăţie a culpei, în cadrul efectului integral devolutiv al apelului declarat şi având în vedere că instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă, Curtea va face o analiză a culpei.

Prioritar, pe baza celor anterior expuse, instanţa de apel constată că în cazul unei urmăriri posibilitatea de prevedere a unui accident există şi se reflectă în cotidian prin expresia „ai grijă să nu cazi”.

În continuare, însă, Curtea va pune în balanţă existenţa culpei ce concurează cu cauza justificativă prev. de art. 21 C.p. – invocată de parchet în motivele de apel.

Conform art. 21 teza I C.p., este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege.

Conform art. 293 C.p.p., este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire, Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.

Potrivit art. 310 alin. 1 C.p.p., în cazul infracţiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor.

Astfel cum instanţa a precizat mai sus – acest drept recunoscut de lege nu are nicio limitare penală şi nicio condiţie ataşată, spre deosebire de alte cauze justificative sau de neimputabilitate.

De exemplu, în cazul legitimei apărări, legea impune două condiţii: riposta să fie necesară pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.

Aceste două condiţii obligă autorul unei fapte penale să discearnă, sa analizeze, să aprecieze atât asupra atacului, cât şi asupra proporţionalităţii apărării.

Cauza justificativă a stării de necesitate impune condiţia ca autorul faptei penale să analizeze dacă urmările faptei sale ar putea fi vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

În cazul prevăzut de art. 21 C.p. – exercitarea unui drept - nu există nicio condiţie ataşată.

Legea nu impune autorului să analizeze vreun element exterior sau adiacent pentru a se putea prevala de această cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Ţinând cont de indignarea, oprobriul şi chiar temerea create prin comiterea unei infracţiuni în stare de flagranţă, legiuitorul a instituit o formă de responsabilizare socială, în scopul descurajării unor asemenea fapte, în sensul în care a recunoscut dreptul oricărei persoane de a-l prinde şi preda organelor de urmărire penală pe autor.

Exercitarea unui drept recunoscut de lege înlătură antijuridicitatea faptei în măsura în care exerciţiul dreptului este în limitele şi condiţiile prevăzute de aceasta.

O faptă nu poate fi în acelaşi timp antijuridică, fiind contrară ordinii de drept, şi permisă de lege.

În cadrul ordinii juridice legiuitorul dă preferinţe unor valori sociale în detrimentul altora, condiţionat de îndeplinirea unor condiţii prevăzute de lege.

Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe (art. 15 Cod civil).

Neexistând nicio dovadă, nici măcar un indiciu, cu privire la exercitarea abuzivă a dreptului de a urmări autorul infracţiunii flagrante, Curtea constată că prin exercitarea acestui drept este înlăturată antijuridicitatea faptei în forma culpei.

Pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă, în condiţiile în care aceasta ar fi condus la modificarea substanţială a acuzaţiei formulate de parchet prin rechizitoriu, oricum nu era posibilă în viziunea instanţei de apel, întrucât judecata se mărgineşte la fapta şi persoana din actul de sesizare, iar fapta care a învestit instanţa este cea de omor constând în lovirea directă a victimei cu maşina, iar această acuzaţie a fost infirmată probator.

Prin prisma considerentelor de fapt şi de drept de mai sus, considerând că s-a răspuns integral motivelor de apel şi însușind restul argumentelor expuse de judecătorul fondului, a fost respins apelul, ca nefondat.