Curtea de Apel CRAIOVA ·

Decizie nr. 1265 din 16.05.2024

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar
Obiect: Decizie de sancționare disciplinară. Nerespectarea obligației angajatorului de a efectua cercetarea disciplinară; convocarea în scris a salariatului. Nerespectarea obligației de a descrie fapta care constituie abatere disciplinară și următoarele din art.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Cu privire la motivul de apel reprezentat de efectuarea cercetării disciplinare, obligatorie în cauză, potrivit art. 63 alin.1 şi art. 251 alin.1 din Codul muncii, Curtea reţine ca fiind incidente în cauză disp. art.251 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora ‘În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către preşedintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciţi potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.’

Una dintre etapele esenţiale în derularea acestei proceduri de cercetare este, deci, convocarea în scris a salariatului, aşa cum impun prevederile mai sus menţionate.

Notificarea scrisă a salariatului ce urmează a fi cercetat şi conţinutul expres reglementat al acestei înştiinţări scrise se impun pentru a da posibilitatea părţii să-şi pregătească probele şi apărările în cunoştinţă de cauză faţă de fapta care i se impută.

Contrar opiniei apelantei, convocarea trebuie deci, să fie făcută în scris.

Chiar dacă salariatul se află la locul de muncă şi i se aduc la cunoştinţă verbal motivele cercetării, astfel cum invocă angajatorul din prezenta cauză, aceasta nu echivalează cu respectarea obligaţiei legale, în condiţiile în care prevederea din legislaţia muncii nu distinge în acest sens.

Pentru a exista posibilitatea concretă de exercitare a tuturor acestor componente ale dreptului la apărare, este necesar în primul rând ca partea salariată să fie înştiinţată în legătură cu abaterile disciplinare pentru care se efectuează cercetarea, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă.

Or, această etapă importantă în cauza de faţă lipseşte şi în aceste condiţii, în acord cu prima instanţă, Curtea apreciază că lipseşte chiar cercetarea disciplinară a salariatului.

Prin urmare, devin lipsite de relevanţă aspectele legate de forma deciziei prin care s-a dispus formarea unei comisii pentru cercetarea disciplinară a salariatei sau faptele angajatei care au fundamentat decizia menţionată întrucât, în lipsa procedurii disciplinare, prezumtivele abateri disciplinare nu pot fi analizate.

Prin sentința civilă apelată, Tribunalul ___ – Secția Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatoarea ___ în contradictoriu cu intimata S.C. ___ SRL.

A anulat Decizia nr. ___/___ emisă de intimată.

A repus părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei nr. ___/___ şi a obligat intimata să reintegreze contestatoarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei.

A obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii (____) şi până la data reintegrării efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Contestatoarea ____ a fost angajata intimatei SC ____ SRL, în funcția de lucrător gestionar, începând cu data de ____ şi până la data de ____, când prin Decizia cu nr. ___/___, intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art. 61 al.1 lit. a) din codul muncii.

Instanța a constatat că în cauză, privind pe contestatoare, au fost emise de către intimată două decizii de concediere disciplinară în temeiul art.61 al.1 lit. a) C Muncii, cu același număr şi dată, resp. nr. ___ din 12.09.2023, însă cele două înscrisuri au formă și continuturi diferite, la fila ____ aflându-se decizia comunicată personal contestatoarei de către societatea angajatoare iar la fila ____, decizia atașată întâmpinării, comunicată prin poștă la data de 19.09.2023.

Având în vedere această situație, instanța a analizat nulitatea absolută invocată de contestatoare în raport de decizia de concediere nr. ___ din 12.09.2023, în forma contestată şi depusă de către contestatoare la fila ___.

Sub aspectul motivelor de nulitate a deciziei contestate invocate de contestatoare, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 61 lit. a din Codul Muncii: „Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații: a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.”

Potrivit art.63 alin. 1 Codul Muncii: „Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod.”

Cu privire la nulitatea reglementată de art. 251 alin. 1 şi 2 din Codul muncii, instanţa a reţinut că „Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute de art. 248 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii”, cercetarea disciplinară constituind astfel o garanţie a dreptului la apărare pe toată durata desfăşurării acţiunii disciplinare, iar pentru a realiza acest rol, salariatului trebuie să i se comunice învinuirea pentru care este cercetat.

În cauză, din actele dosarului, rezultă clar că intimata nu a făcut dovada că s-a conformat acestor prevederi legale obligatorii, sărind peste etapa cercetării disciplinare prealabile a contestatoarei care era obligatorie anterior emiterii deciziei de sancționare disciplinară aflată la fila ___, salariata nefiind convocată în scris la cercetarea disciplinară cum prevăd disp. art. 251 al.2 Codul muncii, drept pentru care instanța a apreciat că procedând astfel, s-a creat contestatoarei o vătămare a drepturilor sale, prin nerespectarea garanţiilor legale instituite în scopul efectuării corecte a cercetării disciplinare, având în vedere că scopul reglementării prin lege a modului în care trebuie realizată cercetarea disciplinară prealabilă, inclusiv prin neconvocarea salariatei, este garantarea dreptului acesteia la apărare, în sensul de a-i permite să îşi pregătească toate mijloacele de apărare faţă de faptele imputate, să i se acorde efectiv dreptul să dea explicaţii cu privire la acestea, să prezinte dovezi în susţinerea explicațiilor.

Nefiind urmată această procedură, decizia contestată este lovită de nulitate absolută pentru nesocotirea dispoz. art. 251 alin. 1 şi 2 din Codul muncii rep.

Instanţa a reţinut că nu doar pentru aceste motive decizia de concediere este lovită de nulitate absolute, ci şi pentru neîndeplinirea următoarelor cerinţe legale.

Astfel, conform disp. art.62 din Codul muncii: „(1) În cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art.61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247-252. (2) Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanţa judecătorească la care se contestă.”

De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă mai multe elemente, printre care:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

Cu privire la descrierea faptei reţinută ca abatere disciplinară trebuie să se înţeleagă prezentarea explicită a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină săvârşite în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligaţiilor izvorâte din contractul individual de muncă, CCM sau regulamentul intern.

Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, raportat la actul normativ încălcat este o obligație imperativă, prin aceasta dându-i-se posibilitatea salariatului să se apere împotriva faptei reţinute, nefiind suficient ca pretinsa abatere să fie prezentată la modul general, înscrisă numai în alte documente indicate de angajator (fişa postului), decizia de sancţionare neputând fi completată cu elemente exterioare, ce ar explica menţiunile generale din cuprinsul ei şi nici nu i se va putea complini lipsa acestor menţiuni, prin acte sau susțineri ulterioare.

Astfel, necesitatea descrierii faptelor care au condus la luarea măsurii de sancţionare cea mai severă, concedierea, necesitate impusă prin textul legal menţionat mai sus, are în vedere descrierea amănunţită şi detaliată a faptelor, tocmai pentru a se aprecia în concret, circumstanţiat şi riguros asupra legalităţii măsurii de sancţionare, apreciere care nu se poate realiza în absenţa menţionării amănunţite a elementelor de descriere a faptei ce a fost apreciată de angajator ca fiind de natură a atrage sancţionarea salariatului.

Menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, fiind necesare însă, şi instanţei, în vederea soluţionării litigiilor determinate de actul angajatorului, ce deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiază măsura dispusă şi a cărei temeinicie şi legalitate trebuie să o dovedească.

Mai mult, descrierea faptei nu este suficientă dacă nu este indicată şi data comiterii ei, dată ce reprezintă un element esențial pentru individualizarea faptei imputabile celui sancţionat, pentru ca angajatul să poată formula apărări faţă de susţinerile angajatorului, iar instanţa să poată verifica, în concret, atât existenţa faptei, cât şi dacă prin aceasta s-au încălcat prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, indicarea momentului sau a intervalului de timp în care s-a comis abaterea fiind fundamentală pentru a asigura legalitatea deciziei de sancţionare, inclusiv prin verificarea respectării termenului de prescripție a răspunderii disciplinare, prev. de art. 252 din Codul muncii.

În cauză, s-a reţinut că aceste menţiuni, esenţiale pentru legalitatea unei decizii de sancţionare disciplinară, lipsesc din cuprinsul deciziei de sancţionare contestată, cu numărul nr. ____/____, nefiind precizat în mod expres şi detaliat ce anume atribuții de serviciu în timpul programului de lucru nu a îndeplinit contestatoarea conform fișei postului, respectiv ce neconformităţi, acte de indisciplină şi stări conflictuale din activitatea sa, o fac indisciplinată și conflictuală, lipsind indicarea acestor fapte.

Ca atare, instanţa a apreciat că referitor la decizia de sancționare disciplinară contestată, în forma de la fila ___, nu sunt îndeplinite nici cerințele prev. de art. 252 alin. 2 litera a din Codul Muncii.

Mai mult, instanţa a înlăturat susținerile intimatei din întâmpinare reținând faptul că angajatorul nu mai poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, conf. art. 79 Codul Muncii.

De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit disp. art. 252 alin.2 lit.b) și lit. c) din Codul muncii, invocate de contestatoare, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie trebuie menţionate în mod obligatoriu, prevederile din contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ROF sau regulamentul intern, care ar fi fost încălcate de salariată; precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, numai prin indicarea acestora asigurându-se în mod real şi efectiv dreptul acestuia la apărare.

Dacă nu se arată în cuprinsul deciziei de ce apărările salariatului au fost înlăturate, invocarea altor acte exterioare deciziei de sancţionare, nu este suficientă, deoarece acestea trebuie să fie prezentate chiar în cuprinsul deciziei, în caz contrar, neexistând certitudinea că aceste apărări au fost verificate efectiv de către angajator, putându-se presupune că cercetarea prealabilă nu şi-a atins scopul prevăzut de lege

În consecinţă, analizând decizia contestată nr. ___/___ în forma de la fila ___, instanța a constatat că aceasta este nemotivată, din cuprinsul său lipsind mentiunile obligatorii prevăzute de art. 252 alin.2 lit.a), lit.b) și lit.c) din Codul muncii rep., decizia fiind lovită de nulitate absolută şi din acest punct de vedere.

Dincolo de toate aceste menţiuni care lipsesc din cuprinsul deciziei contestate, în conformitate cu prevederile arătate anterior, nelegalitatea acestei decizii de sancționare rezultă şi din faptul că ulterior, odată cu întâmpinarea depusă la dosar, societatea intimată a depus o altă decizie de concediere disciplinară emisă în temeiul art.61 lit.a) Codul muncii (fila ___) privind pe contestatoarea ___, purtând acelaşi număr şi aceeaşi dată, anume nr. ___ din ___, dar cu alt continut şi altă formă faţă de decizia contestată, depusă de contestatoare (fila ___), odată cu cererea de chemare în judecată la data de ____.

În ceea ce priveşte analiza deciziei de sancţionare disciplinară depusă de intimată, instanţa a apreciat că atât aceasta, cât şi înscrisurile prin care se susţine dovedirea parcurgerii etapelor legale, au fost întocmite „pro causa”, ulterior promovării acţiunii de faţă de către contestatoare (____).

Această apreciere are în vedere toate inadvertențele ce rezultă din compararea datelor menţionate în chiar înscrisurile anexate de intimată, precum şi din succesiunea calendaristică a etapelor ce au stat la baza cercetării disciplinare, după cum urmează.

S-a constatat că nu a fost datat convocatorul la cercetarea disciplinară a salariatei, aflat la fila ___, iar data la care contestatoarea trebuia să se prezinte la cercetarea disciplinară conform acestui convocator ar fi fost ____, însă data întocmirii procesului-verbal emis de comisia de cercetare disciplinară în cuprinsul căruia se atestă că doamna ____ nu s-a prezentat pentru cercetări, deşi a fost înştiinţată să se prezinte este anterioară datei la care ar fi fost convocată contestatoarea pentru cercetării, acest proces verbal fiind întocmit la ____ (fila ___); de asemenea, data poştală la care a fost expediată şi comunicată cea de-a doua decizie de concediere (f. ___) este ulterioară primirii de către contestatoare a primei decizii ce face obiectul prezentei contestaţii, fiind realizată procedura de comunicare abia la ____, deci ulterior formulării prezentei contestații.

Instanţa a mai apreciat că modalitatea de convocare aleasă de intimată, pentru efectuarea cercetării prealabile, adică verbal (așa cum susține în pag. 2 din întâmpinare) şi a faptului că adresa de convocare este nedatată, dar şi data la care ar fi fost chemată pentru cercetare contestatoarea, nu satisface exigenţele legale, contestatoarea suferind astfel o vătămare a drepturilor prin nerespectarea garanţiilor legale instituite în scopul efectuării corecte a cercetării disciplinare, cu atât mai mult cu cât, în convocarea respectivă nu s-a menţionat în concret, obiectul cercetării disciplinare, în sensul că lipseşte descrierea expresă a faptelor considerate a fi abateri disciplinare, data săvârşirii acestora şi în ce condiţii, aspecte de natură să pună contestatoarea în situaţia de a nu putea să-şi facă o apărare eficientă, în raport de faptele concrete imputate şi de probele administrate împotriva sa de angajator.

În concluzie, retinând că decizia contestată nr. ___/___ în forma de la fila ___ a fost emisă de intimată fără a se respecta toate cerinţele statornicite cumulativ de disp. art. 251 şi art. 252 alin. 2 din Codul muncii, nerespectare sancţionată cu nulitatea absolută a actului emis în aceste condiţii, instanţa a apreciat că nu mai este necesar a fi analizată decizia contestată şi sub aspectul motivelor de netemeinicie invocate de contestatoare, aşa încât, a admis contestaţia ca fiind întemeiată şi a anulat Decizia nr. ___/____ emisă de intimată, iar în temeiul art. 80 alin. 2 din Codul muncii, ca efect al constatării nulităţii deciziei de concediere, a admis cererea contestatoarei şi a repus părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei nr. ___/____, cu obligarea intimatei să reintegreze contestatoarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei.

Potrivit disp. art. 80 alin. 1 din Codul muncii, instanţa a obligat intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii (____) şi până la data reintegrării efective, având în vedere că lipsirea sa de aceste drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, această măsură fiind în concordanţă cu principiul ce guvernează răspunderea angajatorului şi evaluarea judiciară a despăgubirilor, conform cărora acestea trebuie să cuprindă pierderea suferită efectiv şi care are o legătură cauzală cu faptul ce a generat prejudiciul.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat apel apelanta SC ____ SRL, aducând critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare a arătat că se reține greșit de către instanța de fond că salariatei _____ i-ar fi fost comunicată Decizia nr. ___/___ emisă de ____ SRL în forma aflată la fila nr. ___ și deci că acesta ar fi fost actul juridic care cuprinde manifestarea de voință a angajatorului.

Menționează că în data de ____, dna. ____ s-a prezentat la punctul de lucru din strada ____ şi în urma unei discuții în contradictoriu cu împuternicitul reprezentantului legal al ____ SRL a smuls de pe biroul acestuia un exemplar al Deciziei nr. ___/____ a ____ SRL, ca şi variantă de lucru, care nu fusese completat de societate.

Forma Deciziei nr. ___/____ a ____ SRL care urma a fi comunicată dnei ____ este aceea atașată întâmpinării, pe care d-na ____ a refuzat să o primească.

Așadar nu există două Decizii nr. ___/____ ale ____ SRL, ci una singură, aceea atașată întâmpinării, pe care salariata a refuzat să o primească.

Pentru lămurirea acestei situații de fapt, apreciază că se impunea administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, probă respinsă în mod eronat de instanța de fond.

Inclusiv din oficiu, instanța de fond putea să dispună proba testimonială pentru elucidarea stării de fapt cu privire la condițiile în care reclamanta a intrat în posesia Deciziei nr. ___/___ emisă de ___ SRL în forma aflată la fila nr. ___ (proba cu martorul ____).

Se apreciază totodată greșit de către instanța de fond că Decizia nr. ___/____ a ____ SRL care urma a fi comunicată dnei ____ (atașată întâmpinării) ar fi întocmită pro causa, în condițiile în care, având în vedere refuzul salariatei de a o primi, a fost predată oficiului postai la data de ____, deci anterior formulării contestației de către reclamantă (____).

Pentru considerentele expuse în precedent, apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra Deciziei nr. ___/____ a ____ SRL care a fost comunicată dnei _____ (atașată întâmpinării), respectiv în analiza cauzei nu a avut în vedere actul juridic care produce efectele concedierii.

Potrivit art. 77 din Codul Muncii, Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

În cauză se poate observa că Decizia nr. ___/___ a ____ SRL a fost comunicată salariatului la data de _____, în acea formă.

Dna ____ nu face niciun fel de dovadă cu privire la data şi contextul în care i-ar fi fost predată Decizia nr. ____/____ a ____ SRL, în forma de la fila nr. ____.

Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 251 alin. 1 și alin. 2 din Codul Muncii, reținând greșit faptul că Decizia nr. ___/___ emisă de ____ SRL ar fi fost emisă fără ca în prealabil să fi fost efectuată cercetarea disciplinara prealabilă.

Prin Decizia nr. ___/____ emisă de ____ SRL s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al dnei ____, conform art. 61, lit. a din Codul Muncii.

Susținerea reclamantei în sensul că încetarea raporturilor de muncă ar fi fost determinată de faptul că ar fi acționat în instanță și și-ar fi cerut drepturile salariate conform legislației în vigoare, este una aberantă.

Este adevărat că reclamanta a introdus acțiunea înregistrată sub nr. ___/___/___ la Tribunalul ____ prin care a solicitat obligarea la plata orelor suplimentare pe care susține că le-a efectuat în zilele de sâmbătă în intervalul ____ - ____, însă încetarea raporturilor de muncă nu a fost determinată de acțiunea reclamantei, dovadă fiind intervalul de timp scurs până la încetarea raporturilor de muncă.

În schimb, începând cu luna octombrie 2022, în mod complet nejustificat, reclamanta a început să aibă o atitudine conflictuală la locul de muncă, şi a refuzat orice comunicare cu conducerea societății.

Ulterior, la data de ____, ____, ____, numiții ____, ____ și ____ au sesizat conducerea societății cu privire la comportamentul dnei ____, precum şi cu privire la faptul că aceasta nu ar fi respectat programul de lucru.

Prin Decizia nr. ___/____ s-a decis efectuarea cercetării disciplinarea prealabile dintr-o comisie formata din domnii _____ și _____.

Prin procesul verbal nr. ___/____, înregistrat la registratura unității la data de ____, comisia de cercetare disciplinară a arătat că dna _____ în datele de ____, ____ şi ____ nu a respectat programul de lucru al societății.

Dna ____ nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară, deși a fost notificată verbal, refuzând să semneze convocatorul.

La data de ____ a fost întocmit procesul-verbal de către împuternicitul reprezentantului legal al ____ SRL.

Așadar, Decizia nr. ___/___ a ____ SRL respectă dispozițiile art. 251 din Codul Muncii, fiind efectuată cercetarea disciplinară prealabilă.

Este de notat faptul că dna _____ nu neagă prin întâmpinare faptul că ar fi fost notificată verbal să se prezinte la cercetarea disciplinară prealabilă, precum şi obiectul cercetării și nici faptul că ar fi refuzat să semneze convocatorul.

Lipsa formei scrise a notificării, în condițiile în care salariatul a avut cunoștință despre cercetarea disciplinară nu este sancționată cu nulitatea absolută.

Pe de altă parte, în condițiile în care prin contestația inițială contestatoarea nu a invocat acest presupus motiv de nulitate a Deciziei nr. ___/____ emisă de ____ SRL, răspunsul la întâmpinare are caracter de completare a acțiunii inițiale.

În acest context, în raport de dispozițiile art. 252, alin. 5 din CM, solicită a se constata că dna _____ este decăzută din dreptul de a mai completa acțiunea prin răspunsul la întâmpinare, depus cu mult peste termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de sancționare.

Instanța de judecată a interpretat greșit dispozițiile art. 252, alin. 2 din CM, deoarece Decizia nr. ___/____ a ____ SRL este motivată în fapt și în drept, abaterea disciplinară constând în nerespectarea programului de lucru, așa cum este evidențiat în Decizia nr. ___/___ a ____ SRL în forma atașată întâmpinării.

În drept, îşi întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 din Cod proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea drept temeinică şi legală a sentinţei criticate, arătând în esenţă că decizia ataşată întâmpinării formulate de societate în faţa instanţei de fond este făcută pro causa, convocatorul depus de societate este întocmit cu o dată ulterioară deciziei de concediere, membrii comisiei sunt rude apropiate cu administratorul societăţii, iar răspunsurile date de Inspectoratul Teritorial de Muncă ____ petiţiilor sale sunt relevante în soluţionarea cauzei.

Concluzionează, arătând că sentinţa este una legală şi temeinică, corect reţinând prima instanţă că decizia de concediere nu conţine elementele obligatorii prevăzute de art. 251 din Codul Muncii şi constatând nulitatea acesteia.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor aduse, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:

Obiectul acţiunii îl reprezintă, potrivit cererii introductive de instanţă, anularea deciziei nr. ___/____ emisă de SC ____ SRL, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei ____, având funcţia de lucrător gestionar, conform art.61 lit.a din Codul muncii.

Contrar criticilor apelantei, reclamanta a invocat ca motive de nulitate a deciziei de sancţionare discipliniară nerespectarea obligaţiei angajatorului de a efectua cercetarea disciplinară prev. de art. 251 C.m. şi, raportat la condiţiile intrinseci ale deciziei de sancţionare, nerespectarea obligaţiei de a descrie fapta care constituie abatere disciplinară şi următoarele din art.252 alin.2 C.m..

Astfel, critica legată de lipsa cercetării disciplinare, căci la ea se referă obligaţia de convocare în scris a salariatului, se regăseşte chiar în cererea introductivă de instanţă, iar nu într-o cerere adiţională.

Cu privire la criticile de fond aduse sentinţei, se constată că tribunalul a admis contestaţia formulată şi a dispus anularea deciziei nr.___/____ emisă de SC ____ SRL, motivat, în esenţă, de lipsa cercetării disciplinare şi de neîndeplinirea de către decizia de sancţionare disciplinară a condiţiilor formale prevăzute de art.252 alin.2 din Codul muncii.

Prin apelul declarat, apelanta-pârâtă a invocat faptul că reclamantei nu i-a fost comunicată decizia nr.___/____ în forma anexă cererii de chemare în judecată, ci decizia depusă de către pârâtă la dosarul cauzei.

Ceea ce constată instanţa de apel este faptul că, deşi decizia nr.___/____ a fost ataşată cererii de chemare în judecată, în faţa primei instanţe, societatea angajatoare nu a înţeles să conteste în niciun mod veridicitatea ei, limitându-se să depună o altă decizie cu acelaşi număr, însă care cuprinde, pe scurt, temeiul desfacerii contractului individual de muncă.

Pentru prima dată în calea de atac, apelanta-pârâtă înţelege să conteste decizia nr.___/____ sub aspectul conţinutului său, nu însă şi al emitentului, arătând că salariata trebuie să dovedească condiţiile în care a intrat în posesia deciziei contestate.

Deşi apelanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu privire la acest aspect, se constată că, în lipsa unei teze probatorii, probei testimoniale îi lipseşte utilitatea.

Cum apelanta nu invocă nicio situaţie de fapt pe care instanţa de apel să o poată supune analizei, în urma probatoriului încuviinţat spre acest final, se constată că reprezintă o simplă afirmaţie nedovedită faptul că decizia ____/____, în forma de la fila ____, dosar fond, care cuprinde ştampila unităţii şi semnătura reprezentantului legal al firmei, nu este cea comunicată reclamantei.

Sigur, nimic nu oprea apelanta-pârâtă să comunice salariatei şi o formă îmbunătăţită a deciziei de sancţionare, însă cea care produce efecte juridice este prima decizie comunicată şi cu privire la care unitatea pârâtă nici măcar nu a înţeles să invoce, fie şi neplauzibil, o modalitate în care ar fi ajuns în posesia contestatoarei.

Faţă de cele arătate în precedent, Curtea va concluziona că, în opinia sa, decizia nr.___/____ depusă la fila ___ din dosarul primei instanţe, este cea care a fost comunicată reclamantei de către pârâtă cu scopul de a produce consecinţe juridice şi, prin urmare, această din urmă decizie va fi avută în vedere şi de către instanţa de apel.

Cu privire la motivul de apel reprezentat de efectuarea cercetării disciplinare, obligatorie în cauză, potrivit art. 63 alin.1 şi art. 251 alin.1 din Codul muncii, Curtea reţine ca fiind incidente în cauză disp. art.251 alin.2 din Codul muncii, potrivit cărora În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către preşedintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciţi potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Una dintre etapele esenţiale în derularea acestei proceduri de cercetare este, deci, convocarea în scris a salariatului, aşa cum impun prevederile mai sus menţionate.

Contrar opiniei apelantei, convocarea trebuie deci, să fie făcută în scris.

Or, această etapă importantă în cauza de faţă lipseşte şi în aceste condiţii, în acord cu prima instanţă, Curtea apreciază că lipseşte chiar cercetarea disciplinară a salariatului.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentinţa primei instanţe este legală, Curtea, în baza art. 480 alin. 1 Cod Pr. Civ., va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art.453 C proc civ, Curtea va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocat.