Decizie nr. 367 din 14.02.2024

Prin sentinţa civilă nr. .... din data de ... aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul ..., a fost admisă acţiunea formulată de contestatorul ........... ..........., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ....

A fost obligată pârâta la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei reclamantului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

A fost obligată pârâta la plata eventualelor diferenţe de pensie dintre sumele stabilite şi cele cuvenite începând cu data de 30.10.2019, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul ... a constatat şi reţinut următoarele:

În temeiul art. 248 CPC instanţa a analizat cu prioritate excepțiile inadmisibilității și a tardivității, prin prisma motivelor expuse în susținerea acestora și a obiectului dedus judecății:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității s-au reținut următoarele:

Din actele dosarului de pensionare depuse de intimată se poate observa că solicitarea reclamantului face obiectul revizuirii şi nu al procedurii de recalculare, revizuire care se dispune din oficiu în condițiile prevăzute de art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010.

Admisibilitatea formulării de către persoanele a căror drept s-a deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, a unor cereri de recalculare a pensiei cu luarea în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, a stagiului complet de cotizare de 20 de ani şi nu de 30 de ani, a fost tranșată de instanța supremă prin decizia nr. 11/2015, prin care Înalta Curte a concluzionat că „şi în prezent este posibilă aplicarea dispozițiilor OUG nr. 4/2005 în procesele declanșate în condițiile arătate (art. 98 alin. 1 din Lg. 19/2000, respectiv art. 107 alin. 1 din Lg. 263/2010), chiar dacă acest act normativ este abrogat, întrucât evaluarea în vederea recalculării şi recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 (așadar, în baza Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare), în mod necesar trebuie a fi realizată în baza HG nr. 1550/2004 şi OUG nr. 4/2005, deoarece raportul juridic de drept material este guvernat de aceste norme”.

OUG nr. 4/2005 şi HG nr. 1550/2004 sunt „aplicabile efectelor viitoare ale deciziilor de pensionare emise sub imperiul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflate în plată la momentul adoptării lor, au valoare de acte normative tranzitorii, astfel încât şi pensiilor stabilite sub legea veche să le poată fi aplicate, pentru efectele lor viitoare, dispozițiile legii noi, date fiind prevederile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 (şi, consecutiv, art. 171 din Legea nr. 263/2010), cu atât mai mult cu cât legile ulterioare operează cu alte noțiuni şi categorii juridice pentru stabilirea dreptului la pensie şi care, în mod evident, nu au un corespondent în prevederile legii vechi.”

Față de cele ce preced, instanța a constatat că acțiunea reclamantului, în temeiul art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, este admisibilă, iar decizia nr. 11/2015 este pe deplin aplicabilă, astfel că această excepție este neîntemeiată.

Cu privire la excepția tardivității s-au reținut următoarele:

Contrar celor invocate de intimată, instanța a constatat că în dosarul de față nu se contestă vreuna din deciziile de pensie emise pe numele reclamantului, ci se solicită doar revizuirea pensiei prin valorificarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani pentru perioada lucrată în grupa I de muncă/condiții speciale de muncă, prin aplicarea dispozițiilor Deciziei nr. 11/2015 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii având ca obiect tocmai interpretarea unitară a prevederilor OUG nr. 4/2005 şi a HG nr. 1550/2004 cu privire la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, ipoteză în care se regăsește şi reclamantul din cauza de față.

În consecință s-a respins şi excepția tardivității, ca neîntemeiată.

Asupra fondului cererii de chemare în judecată s-au reținut următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii de pensie în care la stabilirea punctajului mediu anual să se utilizeze un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă, precum şi să fie obligată pârâta la plata diferențelor dintre pensia încasată şi pensia legal cuvenită începând cu 3 ani anteriori datei introducerii acțiunii, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, în situația în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă din data de 01.04.1994 conform deciziei nr. .........

La emiterea acestei decizii s-a avut în vedere un stagiu de cotizare realizat în grupa I de muncă de 20 ani, 9 luni şi 7 zile, precum și un stagiu complet de cotizare de 30 ani.

Reclamantul a beneficiat de recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile OUG 4/2005, stagiul complet de cotizare avut în vedere fiind de 30 de ani. (filele 41-50 dosar).

Intimata Casa Județeană de Pensii ... a arătat că reclamantul a beneficiat de recalcularea pensiei în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea 263/2010 şi a beneficiat de punctaje suplimentare, astfel încât nu este îndreptățit la calcularea pensiei raportat la un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru perioada realizată în grupa I de muncă.

Potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 2 din acelaşi act normativ, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţă.

Procedura de recalculare se desfăşoară din oficiu.

Conform art. 4 din OUG 4/2005 determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 2 alin 3 din anexa I din HG 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Prin decizia RIL nr. 11/2015, s-a stabilit că, „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 este: - 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi - 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare; - 30 de ani (în cazul bărbaților) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.”

Decizia nr. 11/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii interpretează dispozițiile legale ce au făcut obiectul sesizării, asigurând aplicarea unitară a acestor dispoziții ce reglementează stagiul de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă.

Observând actele dosarului de pensionare s-a constatat că reclamantul a lucrat 20 ani 9 luni și 7 zile în grupa I de muncă intrând sub sfera de incidență a dispozițiilor art. 14 din legea 3/1977, și, în consecinţă, la recalcularea pensiei reclamantului trebuia avut în vedere la determinarea punctajului mediu anual un stagiu de cotizare de 20 de ani pentru perioada în care acesta a lucrat în grupa I de muncă.

Referitor la susținerea intimatei că, în cazul în care se va avea în vedere stagiul de cotizare de 20 de ani, reclamatul nu poate valorifica beneficiul acordat de OUG nr. 100/2008 şi al art. 169 din legea nr. 263/2010, s-a reţinut că instanţa nu se poate pronunţa decât în limitele în care a fost învestită (art. 22, alin. 6 CPC).

Prin urmare, în absenţa formulării de către CJP ... a unei cereri reconvenționale prin care să solicite înlăturarea acestor beneficii, instanța nu a putut să dispună din oficiu cu privire la ele, însă în contextul emiterii noii decizii de pensie, CJP ... va tranșa această problemă în faza administrativă, iar reclamantul, dacă va fi eventual nemulțumit, va putea să o supună cenzurii instanţei.

Având în vedere cele mai sus expuse, s-a apreciat că primul petit al cererii este întemeiat și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei reclamantului, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

În ceea ce privește petitul II al cererii de chemare în judecată se poate observa că solicitarea reclamantului face obiectul revizuirii şi nu al procedurii de recalculare, revizuire care se dispune din oficiu în condițiile prevăzute de art. 107 alin. 1 din Legea 263/2010.

În cazul dedus judecății la recalcularea pensiei reclamantului în temeiul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 nu a fost aplicat în mod corect stagiul de cotizare pentru calcularea punctajului mediu anual, procedura de urmat în această situație fiind cea revizuirii.

Pentru aceste considerente este întemeiat cel de al doilea capăt de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia încasată şi pensia legal cuvenită începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. 2 din Legea 263/2010 în cazul revizuirii, sumele de bani se acordă în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferenţelor, în condițiile în care se vor stabili existența unor diferențe urmare a valorificării stagiului de cotizare de 20 ani.

Pentru a se realiza o integrală despăgubire a reclamantului s-a admis cererea de actualizare a sumelor ce urmează a fi achitate cu titlu de diferență dintre pensia plătită şi pensia cuvenită, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective şi a dobânzii legale, pentru următoarele considerente.

Actualizarea cu indicele de inflație urmărește de fapt păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti la data efectivă a plăţii, având un caracter compensatoriu, ce rezidă în faptul că, repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobândă.

Dobânda legală reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflaţie.

Dacă actualizarea cu indicele de inflaţie are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanţei la valoarea ei reală, în aceeaşi expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noţiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbeşte despre daunele interese moratorii, discuţia este plasată pe tărâmul reparaţiei prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

În consecinţă, tribunalul a admis şi cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata diferenţelor rezultate dintre pensia încasată şi pensia cuvenită conform prezentei hotărâri, calculate începând cu data de 30.09.2019 - raportat la data depunerii cererii de chemare în judecată, aceasta fiind, în opinia instanţei, data constatării diferenţelor la care face referire art. 107 al. 2 din Legea 263/2010, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la data plăţii efective.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reţinând că cererea reclamantului a fost admisă, tribunalul a dispus şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, dovedite cu chitanţa nr. 24/27.10.2022 depusă la dosar, fila 7.

Împotriva sentinţei a declarat apel intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:

A invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât, în materia drepturilor de pensie, revizuirea drepturilor de pensiei nu se poate solicita decât în condițiile imperativ prevăzute de art. 107 din Legea nr. 263/2010 respectiv prin prezentarea unor înscrisuri din care să rezulte venituri și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate inițial la stabilirea pensiei.

Instituția apelantă nu avea temei legal să revizuiască din oficiu pensia contestatorului întrucât pensia a fost calculată corect cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în materia asigurărilor sociale.

A mai invocat excepţia tardivităţii - contestarea în anul 2022 a drepturilor de pensie stabilite în anul 2005 în baza O.U.G 4/2005, este tardivă întrucât deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut de art. 7, alin. 7 din O.U.G. 4/2004 şi art. 86 şi 87 din Legea nr. 19/2000 devin definitive.

Pe fond, a arătat că emiterea unei noi decizii de revizuire a drepturilor de pensie, prin care să se recalculeze drepturile de pensie cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani în conformitate cu prevederile Deciziei nr. 11/2015 a ICCJ, nu poate fi aplicabilă, întrucât Decizia nr. 11/2015 a ICCJ nu constituie temei legal pentru revizuirea drepturilor de pensie în aceasta speță fiind aplicabile prevederile art. 518 CPC, potrivit cărora decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării (prevederile legale raportat la care s-a pronunțat soluția instanței supreme fiind abrogate), având în vedere și faptul că, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10/25.05.2015, a reținut că art. 518 din Codul de procedură civilă se aplică hotărârilor pronunțate în interesul legii după intrarea în vigoare a noului cod de procedură.

Recalcularea drepturilor de pensie prin folosirea unui stagiu de cotizare de 20 ani nefondata pentru următoarele considerente:

Astfel, obiectul unei acțiuni civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv civil sau a unei situații juridice ocrotite de lege şi de aceea orice reclamant trebuie să dovedească faptul că este titularul uni drept subiectiv, iar pentru a fi exercitat, dreptul trebuie să fie recunoscut şi ocrotit de lege.

Dreptul subiectiv pe care reclamantul intimat şi-a întemeiat acțiunea, prin care solicită utilizarea la stabilirea pensiei un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, afirmă reclamantul că este prevăzut de Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 şi HG 1550/2004.

La data la care a formulat acțiune reclamantului intimat dispozițiile Legii nr. 3/1977, Legii nr. 19/2000 şi H.G. 1550/2004 nu mai sunt în vigoare.

Temeiul legal invocat de contestator în motivarea în drept pentru promovarea prezentei acțiuni e reprezentat de Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 şi HG 1550/2004, norme legale ce au fost abrogate prin art. 196 din Legea nr. 263/2010.

Conform art. 63 alin. 3 din Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv.

Lipsa dreptului subiectiv al reclamantului prevăzut de Legea nr. 3/1977, Legea nr. 19/2000 şi HG 1550/2004, consideră că atrage respingerea ca nefondată a capătului de cerere principal, raportat la dispozițiile legale susmenționate, prin care contestatorul solicită obligarea C.J.P. ... să-i recalculeze drepturile de pensie, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Raportat la efectele abrogării şi care presupun ieșirea din vigoare a unui act normativ cu caracter definitiv, se poate concluziona că odată abrogată o prevedere legală, aceasta nu mai poate ca ulterior să reintre în vigoare.

O interpretare de altă natură a apreciat că ar contraveni regulilor ce guvernează aplicarea legii în timp şi normelor ce reglementează tehnica legislativă de elaborare a normelor juridice.

In conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977 şi dispozițiile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 stagiul complet de cotizare pentru persoanele pensionate înainte de data intrării în vigoare a Legii 19/2000 (01.04.2001) a fost corect reținut de către C.J.P. ... ca fiind de 30 de ani pentru bărbați.

a) Recalcularea pensiei conform O.U.G. 4/2005 s-a făcut în raport de prevederile H.G. 1550/2004.

Potrivit art. 2 alin. 1 din H.G. 1550/2004 ”Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie”.

Dreptul la pensie al reclamantului intimat a fost deschis prin decizia de pensie emisă în baza Legii nr. 3/1977.

Vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă este precizată de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ca fiind de minim 30 de ani pentru bărbați.

Recalcularea pensiei conform O.U.G. 4/2005 s-a făcut în mod corect, folosindu-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. 1 şi 3 din H.G. 1550/2004 coroborat cu prevederile art. 8 din Legea nr. 3/1977.

De asemenea, consideră că prevederile art. 14 din Legea 3/1977 sunt interpretate în mod eronat, neținându-se cont de toate prevederile legale cuprinse actele normative emise de către legiuitor referitoare la perioadele lucrate în condiții de grupa I a și a II-a de muncă.

Astfel, art. 14 din Legea nr. 3/1977 se referă doar la sporul de grupa de 1 an şi 6 luni pentru grupa I a de muncă și 1 an și 3 luni pentru grupa a II-a de muncă și la posibilitatea de reducere a vârstei pensionare “Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte:

a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;

b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.

(2) Pe aceasta bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;

b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.

(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

În niciun caz art. 14 din Legea 3/1977 nu putea să se refere la stagiu de cotizare, cei 20 ani prevăzuți în articol reprezentând vechimea în muncă minimă necesară pentru a beneficia de sporul de grupă și de reducerea vârstei, pentru fiecare grupă în parte.

De altfel, art. 14 nici nu putea să se refere la așa ceva deoarece, în conformitate cu prevederile Legii 3/1977 modalitatea de calcul a cuantumului pensiei nu avea legătură cu vechimea în muncă, baza de calcul a pensiei fiind stabilită conform art. 10 din Legea 3/1977.

Mai mult, în susținerea opiniei apelantei este și faptul că O.U.G 100/2008 prevede în mod expres situația în care punctajul mediu anual se calculează cu folosirea unui alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de Legea 3/1977, adică 25 ani pentru femei și 30 ani pentru bărbați, respectiv situațiile prevăzute de art.

II din ordonanță (persoanele pensionate înainte de 01.04.2001 în baza altor acte normative decât Legea 3/1977, aceste acte având caracter special).

Pe aceste considerente, a solicitat a se reține că legiuitorul a continuat să acorde punctaj suplimentar pentru perioadele lucrate în grupele I a și a II a de muncă, prin art. 169 indice 1 din Legea 263/2010 și prin Legea 192/2015, prevăzând, de asemenea, că nu se mai acordă acest punctaj suplimentar dacă stagiul de cotizare folosit la stabilirea punctajului mediu anual este altul decât cel de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei prevăzut de Legea 3/1977 (art. 169 alin. 2 (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței Tribunalului ..., în sensul respingerii contestației ca nefondată.

In drept, a întemeiat apelul pe prevederile art. 466 și următoarele Ncpc, art. XVIII din Legea 2/2013, Legea 263/2010.

Intimatul-contestator ........... ........... nu a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa apelată, prin prisma criticilor formulate, se constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.

Prima critică ce se impune a fi analizată, având în vedere efectul peremptoriu spre care tinde, vizează excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în lipsa prezentării unui înscris din care să rezulte venituri şi/sau stagii de cotizare nevalorificate anterior la stabilirea drepturilor de pensie.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, această apărare nu constituie un veritabil fine de neprimire a prezentului demers judiciar care îmbracă forma contestaţiei împotriva unei decizii de pensie, ci o apărare pe fondul contestației deduse judecăţii.

Mai mult, trebuie făcută distincţie între procedura de revizuire, definită ca fiind cadrul legal de corectare a erorilor, nu doar a celor de calcul propriu-zis, ci şi a celor de aplicare incorectă a unui text de lege, pe de o parte, şi procedura de recalculare prin valorificarea unor elemente noi care decurg fie din faptul asiguratului, care adaugă, de exemplu, ani de stagiu, fie din reevaluarea viziunii legislative a legiuitorului, pe de altă parte.

Or, în cauză, s-a pus problema revizuirii drepturilor de pensie şi nu a recalculării lor.

O altă critică ce se impune a fi analizată cu prioritate priveşte modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii, excepţie invocată „din punctul de vedere al contestării drepturilor în baza Legii nr. 3/1977, Legii nr. 19/2000 şi OUG nr. 4/2005”.

Corect a reţinut prima instanţă faptul că în dosarul de față nu se contestă vreuna din deciziile de pensie emise pe numele reclamantului, ci se solicită doar revizuirea pensiei prin valorificarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani pentru perioada lucrată în grupa I de muncă/condiții speciale de muncă, prin aplicarea dispozițiilor Deciziei nr.11/2015 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii având ca obiect tocmai interpretarea unitară a prevederilor OUG nr.4/2005 şi a HG nr.1550/2004 cu privire la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, ipoteză în care se regăsește şi reclamantul din cauza de față.

Referitor la actualitatea problemei de drept ce formează obiectul judecăţii, prin înseşi considerentele Deciziei nr. 11/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 522/14.07.2015, ICCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că aceasta este pe deplin justificată, dată fiind evoluţia legislativă în această materie, chiar în condiţiile în care OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 196 lit. n) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, iar HG nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin art. 196 lit. p) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, se constată că şi în prezent este posibilă aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în procesele declanşate în condiţiile arătate, chiar dacă acest act normativ este abrogat, întrucât evaluarea în vederea recalculării şi recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 (aşadar, în baza Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare), în mod necesar trebuie a fi realizată în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi OUG nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât raportul juridic de drept material este guvernat de aceste norme.

Prin urmare, contrar susţinerilor apelantei, abrogarea dispoziţiilor Legii nr. 3/1977, ale Legii nr. 19/2000 şi ale HG nr. 1550/2004 nu a lipsit de efecte Decizia în interesul legii nr. 11/2015

Referitor la critica apelantei intimate privind utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, iar nu a stagiului de 20 de ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1997 pentru cei care au lucrat efectiv în grupa I de muncă, se reţine că asupra acestei chestiuni s-a pronunţat cu caracter obligatoriu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 11/2015 dată în interesul legii.

Prin această decizie instanţa supremă a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 este:

- 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi

- 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare;

- 30 de ani (în cazul bărbaților) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.”

Astfel, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea regula în materie în sensul că personalul muncitor, care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile.

Totodată, potrivit art. 9 alin. 1 din acelaşi act normativ vechimea în muncă ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusă este timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.

Pe de altă parte, art. 11 alin. 1 şi 2 din lege prevedeau că pensia integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă se determină în procente din retribuţia tarifară, diferenţiate pe tranşe de retribuţii şi grupe de muncă, stabilite potrivit legii.

Procentele corespunzătoare grupelor I şi II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puţin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puţin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporţional cu timpul efectiv lucrat în grupele I şi II.

În plus, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 dispunea ca persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă; b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă.

A reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că din coroborarea dispoziţiilor art. 9, art. 11 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din lege rezultă că cei care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă, dacă îndeplineau şi condiţia vârstei legale de pensionare (cu aplicarea şi a dispoziţiilor art. 14 alin. 2 şi 3) se calificau pentru pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă.

Ca atare, în cazul acestora, vechimea integrală în muncă pentru a li se deschide dreptul la pensie integrală pentru munca depusă şi limită de vârstă era vechimea efectivă de 20 de ani (pentru cei care au lucrat această perioadă în grupa I de muncă) şi, respectiv, de 25 de ani (pentru cei care au lucrat în tot acest interval în grupa a II-a de muncă), prin urmare, vechimea prevăzută de lege ca perioadă lucrată efectiv în aceste grupe superioare de muncă, iar nu suma dintre această vechime în muncă şi sporul fictiv acordat de lege, pe baze obiective şi rezonabile, prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevedeau că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

În consecinţă, pentru cei al căror drept la pensie a fost stabilit în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă, cum este cazul contestatorului, care a prestat activitate în grupa I de munca 27 de ani, 1 lună si 5 zile, rezultă că stagiul complet de cotizare coincide cu vechimea integrală în muncă prevăzută de art. 14, vechime la împlinirea căreia (cumulată cu condiţia vârstei legale de pensionare, derogatorie şi aceasta) aveau vocaţia înscrierii la pensia integrală pentru munca depusă şi limita de vârstă.

Ulterior, prin Decizia nr. 17/23.10.2023, pronunţată de ICCJ – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a reiterat că „o pensie pentru care dreptul s-a deschis sub Legea nr. 3/1977 şi care a fost recalculată, pentru adaptarea parametrilor ei la tipologia impusă prin Legea nr. 19/2000, s-a raportat permanent la stagiul complet de cotizare utilizat pentru stabilirea punctajului mediu anual şi continuă să se afle, dat fiind caracterul permanent al dreptului la pensie, sub influenţa acestor norme ori de câte ori se pune problema verificării modului lui de stabilire”.

Prin urmare, în considerarea caracterului obligatoriu erga omnes (inclusiv faţă de casele teritoriale de pensii) al dezlegărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Deciziile în interesul legii nr. 11/2015 şi nr. 17/2023, este întemeiat demersul judiciar al contestatorului prin care a urmărit revizuirea drepturilor de pensie prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

În fine, este adevărat că întrucât obiectul prezentei contestaţii este limitat la aplicabilitatea stagiului complet de cotizare prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1997, chestiunea dacă, ulterior revizuirii drepturilor de pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, intimatul-contestator mai este îndreptățit la beneficiul rezultat din aplicarea majorărilor de punctaj prevăzute de O.U.G. 100/2008 şi art. 1691 din Legea 263/2010 excede analizei în speţă.

Cu toate acestea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a subliniat prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, în paragrafele 71 - 82, că modificarea intervenită prin Legea nr. 221/2018 relevă o schimbare a concepţiei legiuitorului care, până la acel moment, stabilea sistematic că nu pot fi cumulate, în pers...aceluiaşi destinatar, atât beneficiul majorării de punctaj, cât şi cel al folosirii, la recalcularea pensiei, a stagiului de cotizare redus, reglementat de dispoziţii normative cu caracter special.

Începând cu 1 octombrie 2018 însă, legiuitorul a cumulat cele două beneficii, punctajul suplimentar şi stagiul redus de cotizare, prin introducerea, în corpul legii, a art. 1692, iar nu prin modificarea art. 1691, preexistent.

Astfel, la recalcularea, potrivit Legii nr. 221/2018, a pensiei persoanelor care s-au aflat sub incidenţa art. 1691 din Legea nr. 263/2010, urma a se ţine seama de stagiile complete de cotizare stabilite în baza legii sau a unor hotărâri judecătoreşti la 31 decembrie 2015, aceasta fiind prevederea legală în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj.

Chiar pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi 1 octombrie 2018, punctajul mediu anual se raportează la stagiul de cotizare avut în vedere de lege sau stabilit judiciar la 31 decembrie 2015, adică cel redus, dacă pensionarul a lucrat în grupe superioare de muncă ori în condiţii speciale ori deosebite.

În concluzie, având în vedere considerentele anterior expuse, constatând netemeinicia motivelor de apel invocate, în temeiul art. 480 alin. 1 C.p.c., Curtea va respinge apelul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII ..., cu sediul în ..., str. ... ..., nr. ..., jud. ..., împotriva sentinţei civile nr. .... din data de ... aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul ... în dosarul nr. .../63/2022, în contradictoriu cu intimatul-contestator ........... ..........., domiciliat în ..., Aleea ... ..., nr. ..., jud. ....

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, ... februarie 2024.