Curtea de Apel CRAIOVA · .

Decizie nr. 1828 din 10.11.2023

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: .
Obiect: Efectele devolutiv si al neagravării situației in propria cale de atac. Art. 417 si art. 418 Cod procedura penala.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

In cazul apelului declarat de procuror, actul de investire a instanței este declarația de apel, care materializează manifestarea de voința de a investi instanța de control judiciar cu examinarea in fapt si in drept a hotărârii primei instanțe de judecata.

In cazul in care declarația de apel, care constituie actul de investire a instanței de control judiciar, nu este limitata la o anumita latura a procesului sau la un anumit făptuitor, rezulta ca apelul declarat de procuror este integral devolutiv, atât cu privire la latura penala, cat si in privința laturii civile si cu privire la toți făptuitorii.

Particularizarea, prin motivele de apel depuse ulterior, după expirarea termenului de apel, a criticilor de nelegalitate si netemeinicie fata de hotărârea primei instanțe, nu limitează efectul devolutiv al apelului, întrucât ceea ce investește instanța de apel este declarația de apel depusa in termenul de apel, iar nu motivele depuse ulterior împlinirii termenului pentru declararea caii de atac.

Mențiunea din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală conform căreia leziunile de violență identificate pe corpul persoanei vătămate nu sunt specifice unui raport sexual prin constrangere, prezinta doar semnificație medico-legală, interesând aspectul medical al unui act sexual cu forța, dar nu exclud de plano existența infracțiunii de viol prev de art. 218 C.p., în al cărei conținut se regăsește o formă de constrângere fizică sau psihică, acțiune ce are conotație juridică și cuprinde un spectru mai larg de acte violente prin care se înfrânge rezistența fizică și psihică a victimei, fără a se reduce strict la vătămarea fizică specifică unui raport sexual cu forța.

Semnificația medico- legala a unor leziuni specifice unui act sexual prin constrangere este diferita de semnificația juridica a aceleiași noțiuni, întrucât din punct de vedere medico-legal, se analizează compatibilitatea strict medicala dintre leziunile de violență si un raport sexual cu forța, pe baza datelor medicale constând în analize biologice, examene medicale de specialitate, natura, gravitatea si amplasarea leziunilor de pe corpul victimei.

Din punct de vedere juridic, acțiunea de constrângere ce constituie mijlocul de realizare a raportului sexual are un conținut mai larg și incorporează orice forma de violență fizică sau psihică, prin care este înfrântă rezistența victimei si care sunt rezultatul întrepătrunderii elementelor de natura medicala, sociala, educaționala, comportamentala evaluate probator la nivelul de exigenta impus de prevederile legii procesual penale.

Pe rol, soluționarea apelului promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CRAIOVA împotriva sentinţei penale nr. 1254 din data de 03 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …. privind pe intimații-inculpați ….. și …...

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenta părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 03 octombrie 2023, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunța, când instanța, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p. a dispus ca deliberarea, redactarea şi pronunțarea hotărârii să se facă la data de 10 noiembrie 2023.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1254 din data de 03 mai 2023 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ….., în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală raportat la art. 220 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul …..la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de “act sexual cu un minor” (faptă săvârșită la data de 14/15.06.2018, persoana vătămată ….).

În temeiul art. 67 alin. (2) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum și dreptul de a comunica cu persoana vătămată ….. ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) Cod penal raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) Cod penal s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată ….. ori de a se apropia de aceasta, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 Cod penal raportat la art. 92 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune …., la datele fixate de acesta,

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune …. sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a iompus inculpatului obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 zile, la Primăria Comunei …. sau la Compania Națională de Apă …., în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. 2 Cod procedură penală şi ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 94 alin. (1) Cod penal a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) Cod penal.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea suspendării şi executarea pedepsei.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală raportat la art. 220 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul …. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de “act sexual cu un minor” (faptă săvârșită la data de 14/15.06.2018, persoana vătămată ….).

În temeiul art. 67 alin. (2) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum și dreptul de a comunica cu persoana vătămată …. ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 Cod penal raportat la art. 92 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune …, la datele fixate de acesta,

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune … sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal s-a impus inculpatului obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 zile la Primăria Comunei … sau la Compania Națională de Apă …, în conformitate cu dispoziţiile art. 404 alin. 2 Cod procedură penală şi ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 (văzând şi Anexa nr. 1) s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații ….. și ……., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus a se aduce la cunoştinţa inculpaţilor că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. 6 ind. 1 din C. pr. pen. s-a pus în vedere persoanei vătămate …. (beneficiară a măsurii de protecţie instituită conform art. 66 lit. n din C. pen.) că poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie în condiţiile Legii nr. 151/2016.

S-a luat act că persoana vătămată ….. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: ….. pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 220 alin. (2) C.pen.; …. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 220 alin. (2) C.pen.

Prin încheierea pronunțată la data de 31.03.2022, definitivă prin expirarea termenului de contestație, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a constatat legalitatea actului de sesizare al instanței, respectiv rechizitoriul emis la 27.10.2021 în dosarul …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras a actului de sesizare, inculpații au solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii recunoașterii învinuirii, acesta recunoscând în integralitate acuzațiile formulate de procuror și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat în fapt că, în data de 14.06.2018, persoana vătămată …… (în vârstă de 12 ani la acel moment) a venit împreună cu părinţii ei la locuinţa bunicilor din comuna…..

Aici, persoana vătămată s-a întâlnit cu trei fete, surori, care locuiau vis-a-vis de locuința bunicilor ei (care au fost identificate în persoana martorelor ……., ….. și ….), petrecându-şi noaptea la locuința acestora.

În timpul nopţii (în jurul orelor 02:00-03:00), martora … l-a sunat pe inculpatul … zis .., pe care l-au rugat să vină la locuinţa lor cu autoturismul, pentru a le însoţi la magazin, în scopul de a cumpăra ţigări.

În acest context, inculpatul …. a venit la locuinţa fetelor cu autoturismul marca ….. înmatriculat în Germania, fiind însoţit de inculpatul …. zis …..

În continuare, martorele, persoana vătămată şi inculpaţii au plecat către un magazin din oraşul …., apoi la un altul din Portul …. şi, negăsind deschis nici unul dintre ele, s-au oprit pe o bancă situată în faţa parcului din ….

La un moment dat, persoana vătămată i-a propus inculpatului …. să meargă împreună pentru a căuta alt magazin, astfel că cei doi s-au urcat în autoturism şi au plecat sub acest pretext.

În continuare, inculpatul a parcat autoturismul într-o zonă situată în apropierea sediului Poliţiei Oraşului……., unde a întreţinut cu persoana vătămată un raport sexual consimţit, după care s-au reîntors la ceilalţi.

În continuare, cei cinci au plecat către localitatea ……, parcând autoturismul în dreptul unei locuinţe, pentru a mai sta de vorbă.

După câteva momente, inculpatul …… şi martorele au plecat să se plimbe pe jos, în vehicul rămânând persoana vătămată şi inculpatul …..

În tot acest timp, persoana vătămată avea un comportament indecent, în sensul că şi-a dat jos bluza, rămânând dezbrăcată în partea de sus a corpului.

După ce persoana vătămată şi inculpatul ….. au rămas singuri, persoana vătămată i-a solicitat acestuia să întreţină un raport sexual, cerându-i totodată o sumă de bani pentru a-şi cumpăra ţigări, aspect cu care inculpatul a fost de acord.

În această împrejurare, cei doi au întreţinut un raport sexual consimţit, pe bancheta din spate a autoturismului.

Inculpatul a declarat că nu a folosit prezervativ şi nu a ejaculat.

Situaţia de fapt expusă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate, respectiv: declaraţia dată de persoana vătămată, depoziţiile martorlori ……, …….., ….., declaraţiile inculpaţilor, raportul de expertiză medico-legală nr. …../14.01.2019; examenul serologic nr……/16.07.2018/ efectuat de I.N.M.L.

Mina Minovici ……..

Astfel, instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului ….. (poreclit …) care, în noaptea de 14/15.06.2018 a întreţinut un act sexual consimţit cu persoana vătămată …, în vârstă de 12 ani, în timp ce se aflau în autoturismul marca ….., parcat într-o zonă ferită din oraşul …, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C.pen., iar fapta inculpatului …. (poreclit ….) care, în noaptea de 14/15.06.2018 a întreţinut un act sexual consimţit cu persoana vătămată …., în vârstă de 12 ani, în timp ce se aflau în autoturismul marca ……, ce se afla parcat în comuna ….., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C.pen.

Având în vedere că infracțiunea a fost comisă împotriva unei minore de 12 ani, precum şi faptul că, din mijloacele de probă a reieșit că inculpaţii aveau cunoștință de împrejurarea că persoana vătămată avea vârsta de 12 ani, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorelor …. şi ….., s-a reținut forma agravată a infracţiunii, prev. de art. 220 alin. (2) C.pen.

Instanța de fond s-a orientat la pedeapsa cu închisoarea, orientată spre minim, fără însă, a-l atinge - în raport de împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, în vederea realizării scopului pedepsei, acela de formare a unei atitudini corecte fată de ordinea de drept şi faţă de regulile de conviețuire socială.

S-a luat act de împrejurarea că persoana vătămată ….. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARCHETUL de pe lângă JUDECĂTORIA CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitatea soluției de condamnare sub aspectul omisiunii instanţei de a determina legea penală mai favorabilă.

De la data săvârşirii faptelor - respectiv 14/15.06.2018 - a intervenit o succesiune de legi penale, astfel încât, prima instantă trebuia să determine legea penală mai favorabilă, având în vedere dispoziţiile art. 5 Cod penal.

Analizând textul de lege ce reglementa dispoziţiile art. 220 alin. 2 Cod penal anterior survenirii modificării prin art.

I pct. 10 din Legea nr. 217 din 29 octombrie 2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, se constată că aceste dispoziţii sunt mai favorabile, având în vedere că limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea de act sexual cu un minor erau de la 2 ani la 7 ani închisoare.

Ministerul Public a apreciat nelegală sentința instanței de fond sub aspectul omisiunii de a determina legea penală mai favorabilă, dat fiind că, de la data săvârşirii faptelor a intervenit o succesiune de legi penale, iar prima instanţă de judecată nu a determinat legea penală mai favorabilă.

În cursul cercetării judecătorești în apel, inculpații au fost audiați conform art. 420 alin. 4 C.p.p., declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosar.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel reține următoarele:

Prealabil, se vor arata următoarele considerente referitoare la efectele si limitele declarării caii ordinare de atac a apelului de către procuror:

Potrivit art. 417 din Codul de procedură penală, intitulat „Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale”, instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Apelul declarat de către procuror, fără rezerve, are efect devolutiv integral, atât in rem, cât și in personam, instanța având posibilitatea și obligația de a examina întreaga cauză, indiferent dacă în urma acestui examen situația părților se va înrăutăți (reformatio in peius) sau se va ușura {reformatio in melius).

Aceasta este situația în prezenta cauză, în condițiile în care apelul declarat de către Parchet îi vizează în mod expres pe cei doi inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 220 alin. 2 C.p., declarația de apel fiind formulată fără rezerve, fără menționarea caracterului favorabil sau nefavorabil al căii de atac.

In doctrina s-a precizat ca de regulă, apelul poate atrage atât agravarea, cât şi atenuarea soluţiei pronunţate faţă de una din părţile din proces.

Dar procurorul poate face precizarea expresă în apelul declarat, în sensul că cere o soluţie în favoarea părţii la care se referă calea de atac.

Pentru a putea opera în favoare apelul procurorului, este necesar ca precizarea cu privire la exercitarea sa în favoarea sau defavoarea unei părţi să rezulte din declarația de apel făcută în termenul legal; o astfel de precizare trebuie să fie neechivocă în favoarea părţii, căci o formulare ambiguă sau neutră, din care poate să rezulte şi elemente în favoare, dar şi în defavoare, nu produce efectul de neagravare; de asemenea, acest efect nu se produce dacă precizarea în favoarea părții este cuprinsă nu în declarația de apel, ci în memoriul cuprinzând motivele de apel, depus după expirarea termenului legal( Gr.

Teodoru, Tratat de drept procesual penal, ediția a 2a, Editura Hamangiu, 2008, pag. 781).

Declarația de apel a fost formulată la data de 11 mai 2023, conform art. 270 alin. 3 C.p.p, deci în interiorul termenului de 10 zile prev. de art. 410 C.p.p, fiind formulata fără rezerve, fără o limitare determinata de fapta sau inculpat.

Motivele de apel au fost formulate la data de 22 mai 2023, după împlinirea termenului de apel calculat de la data comunicării hotărârii – 08 mai 2023.

Chiar dacă din motivarea apelului rezultă că s-au formulat critici limitate la un singur aspect al cauzei, reținerea dispozițiilor art. 5 C.p. privind legea penală mai favorabilă, calea de atac nu a fost exercitată ab initio în favoarea sau în defavoarea vreunui inculpat, ci s-a menționat doar ca se formulează apel cu privire la cei doi inculpați.

În conformitate cu dispozițiile art.417 alin. (2) C.proc.pen., instanțele de apel nu sunt limitate la a analiza exclusiv cererile apelantului, nici în situația în care titularul căii de atac este o parte în procesul penal; din contră, cu respectarea limitărilor prevăzute de alin. (1), respectiv cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declarația de apel, in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces, instanța este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Cu atât mai mult, această obligație incumbă instanțelor atunci când apelul a fost formulat de către Ministerul Public, instituție ce urmărește tocmai asigurarea respectării legii, apelul declarat de procuror fără o limitare expresa devaluează integral cauza, atât sub aspectul laturii penale cat si cu privire la latura civila, cu privire la toate faptele si toți făptuitorii,

În prezenta cauză, inculpații au fost trimiși în judecată și ulterior condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu minor prev. de art. 220 alin. 2 C.p.

Inculpații au recunoscut total și necondiționat faptele reținute în sarcina lor, conform art. 396 alin. 10 C.p.p., iar hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în urma parcurgerii procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

Conform art.374 alin.4, art.349, art.375 C.p.p., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor prezentate de părţi, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate si necondiționat faptele reținute in sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor pe care le poate administra în condiţiile art.377 C.p.p.

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii învinuirii prev. de art. 374 alin 4 Cpp, art. 375-377 Cpp reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăţie şi poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: inculpatul să nu fie acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă; inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor descrise şi reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare; inculpatul trebuie să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care au fost apreciate ca fiind legal şi loial administrate de judecătorul de cameră preliminară şi a înscrisurilor prezentate de părţi sau de persoana vătămată; instanţa să aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi înscrisurile sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Analizând în mod coroborat toate probele administrate în cauză se constată neîndeplinirea cerinței fundamentale prev de art. 349 alin. 2 C.p.p., constând în existența probelor suficiente pentru aflarea adevărului cu privire la infracțiunea dedusă judecății și aflarea adevărului cu privire la faptele cauzei și persoana inculpaților.

Totalitatea probelor administrate pe parcursul procesului penal conturează o situație de fapt ce depășește conținutul constitutiv al infracțiunii de act sexual cu minor prev de art. 220 alin. 2 C.p., fiind compatibilă cu tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii de viol prev de art. 218 C.p.

Astfel, în noaptea de 14/15 iunie 2018, inculpații …… și ……. au întreținut acte sexuale cu persoana vătămată minoră, în vârstă de 12 ani, în autoturismul aflat în detenția acestora, parcat în locuri ferite din orașul …, județul...

Din declarația persoanei vătămate, formulată la data de 15 iunie 2018, deci chiar în ziua următoare evenimentului dedus judecății, se reține că a revenit din Italia, cu părinții, apoi a mers la domiciliul bunicilor din comuna .., județul ...

Pe timpul nopții de 14/15 iunie 2018, persoana vătămată a mers la domiciliul unor vecini ai bunicilor, unde locuiau trei surori de vârsta ei, pentru a se ”juca cu acestea și a înnopta la locuința lor”.

Pe timpul nopții, cele trei surori au decis să iese din domiciliu, au chemat doi băieți, în persoana inculpaților, pe care persoana vătămată nu-i cunoștea, însă atunci a aflat că, pe unul dintre aceștia îl chema …, în realitate fiind vorba de inculpatul …. poreclit ”…”.

Toți au plecat cu autoturismul în orașul Bechet, pentru a cumpăra țigări.

Au ajuns acolo, iar una dintre cele trei surori i-a trimis pe persoana vătămata și pe inculpatul ….. să cumpere țigări.

Persoana vătămată a plecat împreună cu inculpatul …… poreclit ”.”, iar la un moment dat acesta a oprit autoturismul, i-a solicitat persoanei vătămate să întrețină un act sexual, i-a pus mâna la gură și a rănit-o în partea stângă a gâtului.

Persoana vătămată a susținut că anterior nu a mai întreținut relații sexuale, i-a solicitat inculpatului să o elibereze, însă nu s-a opus fizic, nu a țipat, pentru că nu era nici o persoană în zona.

Inculpatul și persoana vătămată au revenit cu autoturismul în parcul din orașul …, unde i-au găsit pe cel de-al doilea inculpat –….. și cele trei surori, apoi a povestit uneia dintre acestea ce s-a întâmplat.

Persoana vătămată a indicat organelor de poliție locul în care a fost condusă de inculpatul …… poreclit ”…..”, cu autoturismul, în noaptea de 14/15 iunie 2018, fiind efectuate planșe fotografice.

Declarația persoanei vătămate privind un aspect al conduitei inculpatului …. poreclit ”..” de a o răni în zona gâtului, în timpul întreținerii raportului sexual, se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală ce a statuat existența unor leziuni de violență pe corpul persoanei vătămate, ce datează din noaptea de 14/15 iunie 2018 și au fost produse prin lovire cu corp dur și comprimare.

Aceste leziuni traumatice au constat în echimoze laterocervical stânga (zona gâtului indicată de persoana vătămată), braț stâng, braț drept, gambă dreapta.

Leziunile de violență au necesitat 2- 3 zile de îngrijiri medicale.

Persoana vătămată era virgină.

Constrângerea la un raport sexual in sens juridic nu trebuie sa fie una absoluta, nu are o limita minima a intensității, nicio predefinire abstracta a caracterului idoneu pentru a înfrânge rezistența victimei, ci se analizează in contextul comiterii faptei, prin raportare la circumstanțele de loc și timp în care a avut loc.

Nu prezintă relevanță pentru reținerea constrângerii fizice dacă actele de violență au lăsat sau nu semne fizice pe corpul victimei sau dacă actele de constrângere s-au întins pe întreaga durată a actului sexual.

Pentru existenta infracțiunii nu este necesar ca violențele să fie concretizate în leziuni produse pe corpul victimei sau ca aceasta să riposteze în mod activ, ci este suficient ca raportul sexual să nu fi fost consimțit de către victimă, aceasta să nu îşi dea acordul pentru întreținerea raportului sexual.

Constrângerea ca mijloc de realizare a actului sexual poate fi fizică sau psihică (morală), după cum autorul urmărește înfrângerea rezistenței fizice sau psihice (morale) a victimei.

Cerința legii se referă la exercitarea constrângerii şi nu la împotrivirea persoanei vătămate.

Deși în practică poate fi uneori dificil să se demonstreze constrângerea în absența probei directe a violului, cum ar fi urmele de violență sau martorii direcți, autoritățile trebuie totuși să verifice toate faptele și să pronunțe o decizie bazată pe evaluarea tuturor circumstanțelor specifice.

Declarațiile martorelor constând în cele trei surori din familia la care persoana vătămată a înnoptat, conturează imaginea persoanei vătămate din noaptea evenimentului într-o notă pozitivă, susținându-se că aceasta era veselă atunci când a revenit din momentul de intimitate cu inculpatul …. poreclit ”…”, s-a dezbrăcat din tricou și a întreținut raport sexual ulterior și cu cel de-al doilea inculpat – ….., de la care a și primit suma de 20 lei pentru a cumpăra țigări.

Aceste declarații trebuie examinate cu precauție, deoarece emană de la persoanele care o găzduiau pe persoana vătămată în noaptea evenimentelor, lor le-a aparținut inițiativa de a pleca pe timpul nopții în oraș, să cumpere țigări, ele au chemat pe cei doi bărbați, pe care persoana vătămată nu-i cunoștea.

Prin urmare, declarațiile acestor trei persoane, care sunt și minore, pot fi influențate de subiectivismul specific vârstei și circumstanțelor, care le împiedică să abordeze o viziune obiectivă asupra evenimentelor.

Cei doi inculpați cu care persoana vătămată a întreținut raporturi sexuale au cunoscut vârsta de 12 ani a acesteia, astfel cum rezultă din declarațiile martorelor, care au descris cum în interiorul autoturismului au întrebat-o pe aceasta ce vârstă are.

Din punct de vedere al laturii obiective, infracțiunea de viol prev. de art. 218 C.p. presupune: întreținerea unui raport sexual, act sexual cu o persoană prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare.

Pentru a fi valabil consimțământul persoanei vătămate, trebuie să fie liber exprimat și cu reprezentarea naturii, conținutului și efectelor acordului de voință.

În speță, un acord care emană de la o persoană vătămată de 12 ani, care nu a mai întreținut relații sexuale și care nu-i cunoștea pe inculpați, nu ar putea fi considerat valabil exprimat, în deplinătatea cunoașterii efectelor acțiunii sale, luând în considerare și alte elemente suplimentare, cum ar fi: circumstante de loc- persoana vătămată se afla în vizită la vecinii bunicilor săi, timpul nopții în care a ieșit în oraș cu prietenele și cei doi bărbați necunoscuți, plecarea cu fiecare dintre bărbați, cu care a întreținut relații sexuale, inexistența unei alte persoane în preajmă, aflarea într-un loc mai puțin cunoscut – parcul din orașul Bechet, în autoturismul inculpaților, respectiv un spațiu familiar acestora și aflat sub controlul lor, existența unor leziuni traumatice asupra corpului persoanei vătămate, produse chiar în modalitatea indicată de aceasta.

Existența constrângerii pentru a determina persoana vătămată la întreținerea relațiilor sexuale nu se reduce doar la exercitarea unor acte de violență fizică sau psihică, ci include orice element de fapt sau împrejurare care determină ineficiența oricărei acțiuni de opoziție din partea victimei, ori care o plasează pe victimă într-o situație vulnerabilă fizic și psihic, cum ar fi: locul nefamiliarizat în care se află, timpul nopții, persoanele de sex masculin cunoscute pentru prima dată, diferența de vârstă față de autori, inexistența unei alte persoane care să acorde ajutor și chiar vârsta și statutul victimei, cum în prezenta cauză are doar 12 ani și se află în vizită la bunici, deci un loc pe care-l frecventa rar și nu deținea un control eficient asupra persoanelor cu care intra în contact și locurilor în care se află.

De asemenea, diferența de vârstă dintre persoana vătămată și inculpați era semnificativă, aceștia fiind de 20, respectiv 36 de ani, spre deosebire de persoana vătămată care avea doar 12 ani, astfel ca eventualul acord al acesteia din urma pentru a întreține raporturi sexuale nu trebuie privit fără rezerve.

In contextul lipsei de maturitate a persoanei vătămate de 12 ani este si mențiunea din cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale, potrivit căreia a mers la domiciliul celor trei surori vecine pentru a se juca.

Din declarațiile inculpaților, formulate în cursul urmăririi penale, rezultă că au cunoscut persoana vătămată pentru prima dată în noaptea de 14/15 iunie 2018.

Au susținut că aceasta și-a exprimat acordul pentru a întreține relații sexuale, nu au cunoscut vârsta ei, declarații contrazise de declarațiile martorelor, care au confirmat că, în autoturism, persoana vătămată le-a comunicat vârsta de 12 ani.

De asemenea, inculpatul … a susținut că persoana vătămată i-a relatat despre relațiile sexuale întreținute în Italia, ceea ce nu este verosimil, întrucât din raportul de expertiză medico-legală rezultă că aceasta era virgină.

Nici nu este verosimil a considera că un copil de 12 ani și-a început în mod voluntar și conștient viața sexuală.

Inculpatul …… a declarat că a întreținut raport sexual cu persoana vătămată minoră, cu acordul său, după care i-a remis suma de 20 de lei, la solicitarea acesteia, susținând că victima a avut inițiativa acestor relații, fără a explica un asemenea comportament, în condițiile în care nu se cunoșteau, iar victima era un copil venit în vizită la bunici.

Persoana vătămată nu a putut fi audiată cu privire la evenimentele integrale derulate în respectiva noapte, întrucât a plecat în Italia, cu părinții.

Conform art. 377 alin. 5 C.p.p., în situația în care instanța a dispus ca judecata să aibă loc în condițiile art. 375 alin. 1 C.p.p., respectiv conform procedurii abreviate de recunoaștere a învinuirii, dacă pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, instanța dispune efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii de drept comun prev. de art. 374 alin. 5 – 12 C.p.p., care se aplică în mod corespunzător.

Probele care au stat la baza trimiterii în judecată, însușite de inculpați în declarațiile de recunoaștere conform art. 375 – 377 C.p.p., conturează o situație de fapt ce necesită verificări sub aspectul încadrării juridice pentru infracțiunea de viol prev. de art. 218 C.p.

După efectuarea cercetării judecătorești de drept comun, prima instanță va proceda conform art. 377 alin. 5 C.p.p. rap la art. 396 alin. 10 C.p.p. dacă reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de inculpați, menținând încadrarea juridică în dispozițiile art. 220 C.p. sau va o pronunța o hotărâre conform disp. art. 396 alin.1 și 2 C.p.p., pe baza unei încadrări juridice diferite de cea reținută prin actul de sesizare, respectiv conform art. 218 C.p. – infracțiunea de viol, dacă probele administrate conturează conținutul constitutiv al acestei infracțiuni.

Argumentele expuse determină admiterea căii de atac exercitate de Ministerul Public și, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p., desființarea hotărârii primei instanțe rejudecarea pentru a respecta principiul fundamental al dublului grad de jurisdicție, dacă se va ajunge la concluzia existenței în materialitatea sa a infracțiunii de viol prev. de art. 218 C.p. și a vinovăției inculpaților pentru această faptă.

În sigura cale de atac ordinară nu se poate proceda la desfășurarea cercetării judecătorești de drept comun pentru prima data și stabilirea încadrării juridice, întrucât principiul echității procedurii și principiul dublului grad de jurisdicție impun examinarea chestiunii vinovăției inculpaților de către prima instanță, cu posibilitatea reevaluării de instanța de control judiciar.

În temeiul art. 424 alin. 4 C.p.p., se vor menține actele de procedură îndeplinite până la data de 28 noiembrie 2022, întrucât declarațiile de recunoaștere ale inculpaților nu sunt afectate de actele de cercetare judecătorească de drept comun ce vor fi efectuate în baza art. 377 alin. 5 C.p.p., iar în funcție de situația de fapt reținută de prima instanță, se va pronunța o soluție conform art. 396 alin. 10 C.p.p. (dacă situația de fapt reținută este cea recunoscută de inculpați) sau conform art. 396 alin. 2 C.p.p. (dacă situația de fapt reținută pe baza probelor administrate nu corespunde cu cea recunoscută de inculpați).

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CRAIOVA împotriva sentinţei penale nr. 1254 din data de 03 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ….., privind pe intimații-inculpați … (poreclit ”….”, fiul lui…. şi…., născut la data de… în com. ……, judeţul …, fără loc de muncă, posesor al CI seria ….nr. …….., CNP ……, domiciliat în comuna …, strada…… nr.., judeţ …) și …… (poreclit ”….”, fiul lui…… şi ………., născut la data de …. în mun. ….., judeţul …, fără loc de muncă, posesor al CI seria …. nr……., CNP ……., domiciliat în comuna …., strada …… nr. ….., judeţ ..)

Desființează în totalitate sentința penală nr. 1254 din data de 03 mai 2023 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …… și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de judecată.

În temeiul art. 424 alin. 4 C.p.p., menține actele de procedură îndeplinite până la data de 28 noiembrie 2022.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul integral cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată …… (CNP ……., domiciliată în ….,…….., …….nr…,…, respectiv în localitatea .., str…….., bloc…, scara .., apartament.., jud………, ……) și onorariile parțiale în sumă de 300 lei, fiecare, cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați, până la prezentarea apărătorului ales, rămân în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 10 noiembrie 2023.