Decizie nr. 532 din 15.11.2023

În reglementarea Legii nr. 85/2014, în conformitate cu art. 42 alin. 1, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

De la regula potrivit căreia citarea, comunicarea şi convocarea părţilor se face prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, legiuitorul a prevăzut în art. 42, alin.1,3 şi 4 din Legea nr. 85/2014 trei excepţii, anume: a) comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, care este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor), după caz; b) comunicarea actelor de procedură anterior deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, care se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă; c) prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor legii, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, care se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi prin BPI.

Rațiunea instituirii regulii citării și comunicării actelor de procedură prin BPI este de a asigura celeritatea procedurii, scopul reglementării, acela al desfășurării procedurii de insolvență rapid și eficient, fiind legitim și proporțional cu motivul care stă la baza acestei reglementări speciale.

Prin raportare la cadrul procesual fixat sub aspectul părților, cerere lichidator judiciar de aprobare de către judecătorul sindic a vânzării prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă a bunului imobil aparținând debitoarei aflate în procedura de insolvență în cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare (lichidatorul judiciar și Adunarea Creditorilor), nu se impune citarea individuală a creditorului prin reprezentant legal și nici a persoanei fizice interesate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

Prin încheierea din data de 22.03.2023, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii, invocate de GMG.

În temeiul art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 a aprobat vânzarea prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă a bunului imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp situat în localitatea D, Jud.

T, înscris în CF 412968 a UAT D din patrimoniul debitoarei GMGÎI”.

Pentru a hotărî astfel, examinând actele şi lucrările dosarului, judecătorul-sindic a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii raportat la faptul că vanzarea bunurilor este o chestiune de oportunitate ce trebuie stabilită de adunarea creditorilor, instanţa a respins această excepţie ca neîntemeiată având în vedere dispoziţiile art. 154 şi art. 156 din Legea nr. 85/2014, lichidatorul urmând să supună aprobării adunării creditorilor tipul de vânzare prin care se vor valorifica bunurile, şi nu a oportunităţii valorificării prin vânzare a acestora, aşa cum, fără temei legal susţine titulara întreprinderii individuale prin apărător.

Cu privire la excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată raportat la ordinea de preferinţa în valorificarea bunurilor, instanţa a respins ca neîntemeiată această excepţie, prevederile legale privind lichidarea fiind clare în acest sens, respectiv bunurile putând fi vândute în bloc sau individual, neexistând o condiţionare şi prioritizare a vânzării anumitor bunuri din patrimoniul debitorului, înaintea altora.

Pe fondul cererii, instanţa a reţinut că, la data de 26.01.2023, lichidatorul a depus la dosarul cauzei raportul de evaluare nr. 5/24.01.2023 întocmit de expert evaluator MLM C SRL pentru bunul imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, J T, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

D” din patrimoniul debitoarei.

De asemenea, la data de 30.01.2023, a procedat la publicarea în BPI nr. 1655/30.01.2023 a anunțului privind depunerea la dosarul cauzei a Raportului de evaluare nr. 5/24.01.2023 întocmit de expert evaluator MLM CSRL pentru bunul imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

Dumbrăviţa” din patrimoniul GMGÎI, conform prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva Raportului de evaluare nr. 5/24.01.2023 întocmit de expert evaluator MLM CSRL pentru bunul imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

D” din patrimoniul debitoarei nu au fost formulate obiecțiuni conform prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, în termen de 5 zile de la publicarea în BPI a anunțului privind depunerea la dosarul cauzei a raportului de evaluare, lichidatorul procedând la întocmirea Regulamentului de vânzare pentru bunul imobil descris anterior.

Astfel, la data de 13.02.2023, lichidatorul a depus la dosarul cauzei Regulamentul privind valorificarea bunului imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

D” din patrimoniul debitoarei.

Regulamentul privind valorificarea bunului imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

D” din patrimoniul debitoarei a fost publicat pe site-ul lichidatorului judiciar.

Ulterior, a procedat la convocarea adunării creditorilor debitoarei pentru data de 23.02.2023, respectiv pentru data de 28.02.2023, conform convocatorului publicat în BPI nr. 2656/ 13.02.2023, cu ordinea de zi: „Aprobarea Regulamentului de valorificare propus de lichidatorul judiciar privind bunul mobil - Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea Dumbrăviţa, Jud.

Timiş, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

Dumbrăviţa din patrimoniul debitoarei Gogoneţu Melania Gabriela Întreprindere Individuală.”

Convocatoarele Adunării creditorilor din data de 23.02.2023, respectiv din data de 28.02.2023, au fost publicate în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 2656/13.02.2023.

Conform procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 23.02.2023 depus la dosarul cauzei la data de 24.02.2023 şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3568/27.02.2023, adunarea creditorilor debitoarei debitoarei GMGÎI nu a fost legal întrunită, nefiind îndeplinite condițiile de cvorum şi pe cale de sonsecinţă nu s-au putut lua hotărâri cu privire la ordinea de zi.

De asemenea, conform procesului-verbal al adunării creditorilor din data de 28.02.2023, depus la dosarul cauzei la data de 02.03.2023 şi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 3959/03.03.2023, adunarea creditorilor debitoarei debitoarei GMGÎI cu un procent de 58,3615% din totalul masei credale, respectiv 100% din totalul creanţelor prezente sau care au transmis punct de vedere scris, nu a aprobat regulamentul de valorificare propus de lichidatorul judiciar privind bunul imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

D” din patrimoniul debitoarei GMGÎI.

Astfel, deşi a fost convocată de două ori Adunarea creditorilor debitoarei GMGÎI, creditorii acesteia nu au înţeles să aprobe Regulamentul privind valorificarea bunului imobil - Teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a Unităţii administrativ-teritoriale a com.

D” din patrimoniul debitoarei GMGÎI, aceştia invocând în votul transmis pentru şedinţa adunării creditorilor că „Lichidatorul judiciar nu poate să valorifice legal acest bun, având în vedere soluţia pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 286/101/2021/a5, respectiv Decizia nr. 170/2022 prin care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare nr. 462/16.06.2021 autentificat la BNP MD, încheiat între GMG şi GNS, în calitate de vânzători și SLRMBSRL, în calitate de cumpărător, reintrând în coproprietatea soților GMG şi GNS, iar nu în patrimoniul debitoarei supusă procedurii de faliment”.

Conform prevederilor art. 154 din Legea nr. 85/2014 „(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic.

Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. (2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual.

Orice vânzare în bloc a bunurilor, ca ansamblu independent, indiferent dacă se face în reorganizare sau în faliment, poate fi considerată transfer de active, dacă îndeplineşte dispoziţiile art. 270 alin. (7) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Tipul de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar.

În cazul licitaţiei publice, publicitatea se va face şi prin afişare pe site-ul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România.

În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, cu acordul comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar poate să angajeze, în numele debitorului, un evaluator autorizat şi să îi stabilească onorariul.

Evaluatorii autorizaţi sunt membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele de evaluare. (3) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual.

Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalităţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea ansamblurilor independente. (4) În cazul în care procedura de vânzare se organizează pe o platformă electronică indicată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, procesul-verbal se va semna doar de acesta”.

Conform dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 85/2014 raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunţ cu privire la depunerea acestuia şi un extras cuprinzând o sinteză a sa se vor publica în BPI.

Creditorii vor putea consulta raportul de evaluare în locaţia indicată prin anunţ de către lichidatorul judiciar.

Conform dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 85/2014 „(1) Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare. (2) În cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică, aceasta se va putea efectua şi potrivit Codului de procedură civilă.

În cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau în ipoteza în care, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă. (3) În cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării creditorilor şi regulamentul de vânzare. (4) Vânzarea activelor se va face după efectuarea publicaţiilor de vânzare de către administratorul judiciar/lichidator, într-un ziar de largă circulaţie.

Persoanele interesate vor putea inspecta bunurile supuse vânzării după efectuarea publicaţiilor de vânzare”.

Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 154 și 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 judecătorul sindic a încuviinţat cererea şi a dispus vânzarea prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă a bunului imobil „Teren intravilan în suprafaţă de 2345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D,JT, înscris în CF 412968 a UAT D” din patrimoniul debitoarei GMGÎI.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel apelanta creditoare EG.M.G.CSRL prin reprezentant legal GNS şi apelantul GNS ca persoană interesată, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Au solicitat şi suspendarea propriu-zisă a hotărârii apelate.

În motivele de apel, după prezentarea condiţiilor privind suspendarea, apelanţii ECO G.M.G.CSRL prin reprezentant legal GNS şi apelantul GNS au susţinut nelegalitatea hotărârii, deoarece procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 22.03.2023.

În susţinerea acestui motiv de apel, apelanţii au arătat că pentru termenul din 22.03.2023 s-a dispus decât publicarea unei simple citaţii în BPI, fără cererea de chemare în judecată şi că, în condiţiile în care nu au cunoscut cuprinsul cererii, au solicitat la termenul din 22.03.2023 acordarea unei amânări care să le permită analizarea cererii şi exprimarea poziţiei procesuale, însă judecătorul sindic a refuzat, încălcându-le dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Apelanţii au depus la dosar şi o dezvoltare a motivelor de apel în care au reluat motivul de apel privind nelegala citare.

În dezvoltarea motivelor de apel au invocat şi lipsa rolului activ al judecătorului sindic şi încălcarea dispoziţiilor art. 22 Cod procedură civilă în contextul în care GNS, în calitate de proprietar al imobilului nu a fost introdus în cauză şi citat pentru a fi respectate principiile prevăzute de art. 13 şi 14 Cod procedură civilă privind dreptul la apărare şi contradictorialitatea.

Apelanţii au invocat, de asemenea, nemotivarea hotărârii în sensul necercetării situaţiei juridice a bunului ce face obiectul judecăţii şi a stării de fapt, arătând că terenul intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp, situat în localitatea D, j T nu aparţine debitoarei II, ci soţilor GMG şi GNS, astfel încât, în mod greşit, prin încheierea din data de 22.03.2023 judecătorul sindic a dispus aprobarea vânzării prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă a bunului imobil arătat.

Judecătorul sindic nu a analizat situaţia de fapt prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul asociat a5 prin decizia nr. 170/2022 prin care s-a anulat contractul de vânzare–cumpărare nr. 462/16.06.2021 încheiat între GMG şi GNS în calitate de vânzători şi SLRMB SRL în calitate de cumpărător, bunul imobil reintrând în coproprietatea soţilor Gogoneţu şi nu în patrimoniul debitoarei IIGMG.

Apelanţii au mai susţinut că lichidatorul nu poate să valorifice bunul în cadrul procedurii, dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 nefiind aplicabile, cu menţiunea că se impune a fi avute în vedere dispoziţiile din Legea nr. 85/2014 privind atribuţiile lichidatorului judiciar şi atribuţiile judecătorului sindic, precum şi dispoziţiile art. 6 din CEDO şi art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO.

Totodată, apelanţii au susţinut că cererea de aprobare a modalităţii de vânzare formulată de lichidatorul judiciar este inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 45 alin. 1 lit o din Legea nr. 85/2014, între atribuţiile judecătorului sindic se regăseşte şi aceea de suplinire prin hotărâre judecătorească a voinţei masei credale în situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului creditorilor sau în şedinţele adunării creditorilor din lipsă de cvorum determinată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi la cel puţin 2 şedinţe având aceeaşi ordine de zi.

Consideră apelanţii că dispoziţiile art. 154 alin. 2 şi art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 se aplică doar în ipoteza în care adunarea creditorilor nu îşi exprimă voinţa cu privire la un regulament de vânzare, nu şi în situaţia din cauză unde adunarea creditorilor a votat expres împotriva demarării procedurii de vânzare.

Apelantul GNS, pe lângă susţinerile arătate anterior, a precizat că bunul a fost exclus din patrimoniul de afectaţiune al ÎI conform declaraţiei autentice nr. 682 din 23.04.2018- BNP IA.

La data de 04.05.2023 intimatul lichidator judiciar CISPRL FB a depus întâmpinare la apelul formulat de ECOGMGC solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării intimatul lichidator judiciar CISPRL FB a susţinut că citarea a fost legală prin BPI, că în formularea criticilor creditorul ECOGMGC SRL nu justifică un interes în condiţiile în care acesta trebuie să-şi încaseze creanţa din valorificarea bunurilor în cadrul procedurii şi că prin decizia nr. 170/2022 s-a reţinut cu putere de lucru judecat inopozabilitatea faţă de creditori a modificării regimului matrimonial cu privire la bunul imobil, atâta timp cât schimbarea s-a făcut în frauda intereselor creditorilor urmărindu-se prejudicierea acestora.

Referitor la condiţiile prevăzute de lege pentru ca judecătorul sindic să dispună aprobarea valorificării bunului imobil, lichidatorul judiciar a susţinut că în conformitate cu prevederile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 „în cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare potrivit art. 154 alin. 2 sau în ipoteza în care, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar aprobată de judecătorul sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă”.

Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Motivele de apel vizând citarea nelegală sunt nefondate.

În reglementarea Legii nr. 85/2014 aplicabilă procedurii de insolvenţă a debitoarei IIGMG, în conformitate cu art. 42 alin. 1, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

De la regula potrivit căreia citarea, comunicarea şi convocarea părţilor se face prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, legiuitorul a prevăzutîn art. 42, alin.1,3 şi 4 din Legea nr. 85/2014 trei excepţii, anume: a) comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, care este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială (notificarea sau comunicarea actelor), după caz; b) comunicarea actelor de procedură anterior deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, care se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă; c) prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor legii, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, care se realizează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă şi prin BPI.

Cu alte cuvinte, în cazul citării participanţilor la procedură al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în România, pentru cererile din cadrul procedurii ulterioare deschiderii procedurii de insolvență, dacă nu ne aflăm în situația primei citări și comunicări pentru că s-a introdus o acțiune împotriva respectivului participant, citarea se realizează doar prin Buletinul procedurilor de insolvență.

Rațiunea instituirii regulii citării și comunicării actelor de procedură prin BPI este de a asigura celeritatea procedurii, scopul reglementării, acela al desfășurării procedurii de insolvență rapid și eficient, fiind legitim și proporțional cu motivul care stă la baza acestei reglementări speciale.

În instituirea reglementării speciale legiuitorul a avut în vedere respectarea art. 6 din CEDO privind procesul echitabil, stabilind citarea potrivit prevederilor Codului de procedură civilă doar în situațiile de excepție expres indicate, astfel încât să ofere în aceste cazuri de excepție un remediu eficient care are în vedere informarea efectivă a persoanelor fizice, simpli particulari, care participă pentru prima dată la procedură.

În speţă, se pune problema dacă aspectele invocate de apelanta creditoare ECO G.M.G.CSRL prin reprezentant legal GNS și de apelantul GNS ca persoană interesată privind nelegala citare sunt întemeiate sau nu.

Prin raportare la cadrul procesual fixat sub aspectul părților prin cererea în discuție, aprobarea de către judecătorul sindic la cererea lichidatorului judiciar a vânzării prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă a bunului imobil aparținând debitoarei aflate în procedura de insolvență în cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare (lichidatorul judiciar și Adunarea Creditorilor), Curtea reține că nu se impunea citarea individuală a creditoarei ECOG.M.G.C SRL prin reprezentant legal GNS, și nici a persoanei fizice GNS ca persoană interesată în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

Susținerile potrivit cărora bunul ce urmează a fi supus vânzării prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă este bun comun al soților GMG şi GNS, astfel încât era necesară citarea persoanei fizice GNS potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, nu pot fi primite întrucât s-a stabilit, în cadrul procedurii, prin hotărâri definitive, că bunul aparține debitoarei, patrimoniul întreprinderii individuale confundându-se cu cel al persoanei fizice titulare, iar calitatea de bun comun fiind inopozabilă creditorilor prejudiciaţi prin schimbarea regimului juridic al bunului.

Faţă de argumentele arătate, Curtea a constatat că în cauză procedura de citare a fost legal îndeplinită prin BPI, neputând fi reținute susţinerile din motivele de apel în sensul citării nelegale şi, ca urmare, încălcării dreptului la apărare și principiului contradictorialității.

Cât priveste motivele de apel ce se referă la fondul cauzei, Curtea a apreciat că și acestea sunt nefondate.

Apelanții susțin că bunul cu privire la care judecătorul sindic a aprobat vânzarea prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă nu aparține debitoarei IIGMG, ci este bun comun al soților GMG şi GNS, precum și că, în dosarul asociat a5, prin decizia nr. 170/2022 s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 462/16.06.2021 încheiat între GM G şi GNS în calitate de vânzători şi SLRMB SRL în calitate de cumpărător, bunul reintrând în coproprietatea soţilor G şi nu în patrimoniul debitoarei ca efect al repunerii părților în situația anterioară.

Aceste susțineri nu pot fi primite, concluzia judecătorului sindic potrivit căreia asupra regimului juridic al bunului s-a statuat definitiv prin decizia nr. 170/2022 pronunțată în dosarul asociat a5 fiind corectă.

În conformitate cu dispoziţiile 430 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Potrivit dispoziţiilor art. 431 din acelaşi act normativ nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Art. 432 Cod procedură civilă prevede că excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs.

Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Din interpretarea dispoziţiilor menţionate rezultă două reguli fundamentale, anume că o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată şi că o constatare judecătorească, în sensul de soluţie dată raporturilor deduse judecăţii, nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, întrucât aceasta este prezumată ca fiind expresia adevărului judiciar.

Aceasta face ca litigiul să fie soluţionat într-o manieră care să nu mai permită readucerea lui în faţa instanţei, indiferent că aceasta s-ar realiza pe cale principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior, care ar avea legătură cu ceea ce s-a tranşat jurisdicţional anterior.

Funcţia jurisdicţională a excepţiei autorităţii de lucru judecat, de natură să împiedice o nouă judecată, există şi se manifestă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele elemente: identitate de părţi, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată.

În speță, referirea judecătorului sindic la autoritatea de lucru judecat vizează prezumţia de lucru judecat, anume efectul pozitiv al hotărârii pronunţate în sensul că o chestiune litigioasă o dată tranşată de o instanţă nu mai poate fi dedusă judecăţii, deoarece ceea ce a stabilit o instanţă nu poate fi contrazis ulterior printr-o hotărâre a altei instanţe.

Așa cum am arătat, autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepţiei procesuale, ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat.

Dacă în manifestarea de excepţie procesuală autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăsește în speță, în manifestarea de prezumţie autoritatea de lucru judecat presupune un efect pozitiv al hotărârii în conformitate cu care aspectele litigioase dintre părţi dezlegate irevocabil nu mai pot fi readuse în faţă instanţei într-un al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior.

Judecătorul sindic a stabilit corect că problemele privind regimul juricic al bunului imobil „teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a UAT D” au fost dezlegate definiv în dosarul nr. 286/101/2021/a5, prin Decizia nr. 170/2022 a Curții de apel Craiova - Secția a II-a Civilă, prin care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare nr. 462/16.06.2021 autentificat la BNP MD, încheiat între GMG şi GNS, în calitate de vânzători și SLRMB SRL, în calitate de cumpărător.

În decizia arătată mai sus s-a statuat cu caracter definitiv că „prin decizia nr. 743/2021 din 24 noiembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. 286/101/2021/a2 al Curţii de Apel Craiova, s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că GMII nu a făcut dovada constituirii unui patrimoniu de afectaţiune, astfel că patrimoniul acesteia este identic cu cel al persoanei fizice GMG” și că „în contextul stabilirii lipsei constituirii patrimoniului de afectaţiune, s-a constatat că patrimoniul întreprinderii individuale se confundă cu cel al persoanei fizice titulare”.

În aceeași decizie s-a stabilit definitiv că „schimbarea regimului matrimonial al bunului imobil nu este opozabilă creditorilor” că în cauza respectivă ce a făcut obiectul dosarului asociat a5 nu a fost vorba „de anularea actelor soţilor, ci de inopozabilitatea unor operaţiuni referitoare la patrimoniul debitoarei şi la constatarea nulităţii de drept a înstrăinărilor ulterioare, în temeiul exclusiv al Legii nr. 85/2014”.

În consecință, Curtea a constatat că s-a pronunţat definitiv asupra faptului că bunul imobil teren intravilan în suprafaţă de 2.345 mp cu depozit în suprafaţă de 579 mp situat în localitatea D, JT, înscris în CF 412968 a UAT D, aparține debitoarei GMGÎI, patrimoniul întreprinderii individuale confundându-se cu cel al persoanei fizice titulare GMG, iar excluderea din patrimoniul de afectațiune al întreprinderii și schimbarea regimului matrimonial ca bun comun al soților G, ca și actul ulterior de vânzare cumpărare încheiat între GMG şi GNS, în calitate de vânzători și SLRMB SRL, în calitate de cumpărător, sunt inopozabile creditorilor prejudiciaţi prin schimbarea regimului juridic al bunului.

Apelanții mai susțin că dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile și că cererea de aprobare a modalităţii de vânzare formulată de lichidatorul judiciar este inadmisibilă, întrucât, art. 45 alin. 1 lit o din Legea nr. 85/2014 de a da posibilitatea suplinirii voinței creditorilor prin hotărâre a judecătorului sindic doar în cazul lipsei de cvorum determinată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi la cel puţin 2 şedinţe având aceeaşi ordine de zi.

Aceste susțineri au fost reţinute, de asemenea, ca neîntemeiate.

Art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede: „În cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică, aceasta se va putea efectua şi potrivit Codului de procedură civilă.

În cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau în ipoteza în care, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobată de judecătorul-sindic, vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă”.

Altfel spus, art. 156 alin. 2 reglementează situaţia în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare în condiţiile art. 154 alin. 2 din lege sau situația în care, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare şi au fost făcute demersuri de către lichidatorul judiciar, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, stabilind că în aceste două situații vânzarea se face prin licitaţie publică în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În cele două ipoteze prevăzute de textul de lege, lichidatorul judiciar este îndrituit să ceară aprobarea judecătorului sindic pentru ca vânzarea bunurilor să se facă exclusiv prin licitaţie publică potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

În materia insolvenţei regula este aceea că vânzarea bunurilor din patrimoniul debitorului se face prin regulament de vânzare aprobat de adunarea creditorilor care împrumută regulile vânzării prin licitaţie publică şi numai în ipotezele în care creditorii nu aprobă regulamentul sau bunurile nu sunt valorificate în termen rezonabil se recurge la procedura valorificării prin licitaţie publică potrivit dreptului comun, respectiv în conformitate cu regulile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Cu alte cuvinte, vânzarea prin licitaţie publică potrivit Codului de procedură civilă se va efectua la cererea lichidatorului judiciar aprobată de judecătorul sindic în cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare în condiţiile art. 154 alin. 2 sau în cazul în care, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare, bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil.

Aplicarea acestor prevederi nu este condiţionată de existenţa a cel puţin două şedinţe ale adunării creditorilor la care nu s-a luat o decizie din lipsă de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi, caz în care voinţa creditorilor poate fi suplinită printr-o hotărâre a judecătorului sindic (art. 45 alin. 1 lit. o din Legea nr. 85/2014).

Prevederile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 se aplică independent de situaţia prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. o din Legea nr. 85/2014, condiţia prealabilă a aprobării vânzării prin licitaţie publică conform prevederilor Codului de procedură civilă de către judecătorul sindic la cererea lichidatorului judiciar fiind doar existenţa uneia din ipotezele arătate, fie nu s-a aprobat de către adunarea generală un regulament de vânzare potrivit art. 154 alin. 2, fie bunurile nu au fost valorificate într-un termen rezonabil, deşi a fost aprobat un regulament de vânzare.

Scopul acestor prevederi este acela al asigurării celerității procedurii, al realizării valorificării activelor debitorului în timp util şi într-o manieră eficientă, astfel încât să fie respectat principiul prevăzut de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Curtea apreciază că afirmațiile apelanților că dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 se aplică doar în ipoteza în care adunarea creditorilor nu îşi exprimă voinţa cu privire la un regulament de vânzare, nu şi în situaţia din cauză în care adunarea creditorilor a votat expres împotriva demarării procedurii de vânzare se contrazic cu celelalte susțineri din motivele de apel (apelanții susțin că dispoziţiile art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile și că art. 156 alin. 2 trebuie coroborat cu art. 45 alin. 1 lit o din Legea nr. 85/2014 care condiționează posibilitatea suplinirii voinței creditorilor prin hotărâre a judecătorului sindic doar în cazul lipsei de cvorum determinată de neprezentarea creditorilor legal convocaţi la cel puţin 2 şedinţe având aceeaşi ordine de zi).

Pe de altă parte, textul art. 156 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, condiționează aprobarea judecătorului sindic pentru ca vânzarea bunurilor să se facă prin licitaţie publică potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă doar de premisa în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare în condiţiile art. 154 alin. 2, neaprobarea de către adunarea creditorilor neputând fi interpretată în sensul neexprimării voinței.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta creditoare ECOG.M.G. CSRL prin reprezentant legal GNS şi apelantul GNS