Decizie nr. 419 din 04.10.2023

Potrivit art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 creanțele curente se plătesc conform documentelor din care rezultă, fără a fi necesară înscrierea lor la masa credală și, ca urmare, legiuitorul a conferit titularilor acestor creanțe prioritate la plată în fața creditorilor înscriși la masa credală a debitorului, răsturnând principiului de drept comun prior tempore potior jure.

Creditorul nu are la dispoziţie mijloacele prevăzute de Codul civil pentru recuperarea creanţei pe calea dreptului comun, ci doar pe cele stabilite de Legea nr. 85/2014, astfel încât nu se pune problema incidenţei art. 2517 Cod civil.

Acţiunile de drept comun sunt suspendate de drept şi pentru creditorul titular al unei creanţe anterioare deschiderii procedurii, iar creditorul creanţei curente beneficiază doar de acţiunile şi cererile prevăzute expres de Legea nr. 85/2014 şi nu poate acţiona în afara procedurii de insolvenţă.

Aplicarea sancţiunii prescripţiei în sensul pierderii dreptului de realizare a creanţei curente şi stingerii obligaţiei corelative a debitorului de a plăti creanţa curentă ar fi contrară întregii reglementări din Legea nr. 85/2014 privind creanţele curente, legiuitorul conferind prioritate la plată în cadrul procedurii de executare silită colectivă şi concursuală a insolvenţei.

Legiuitorul a stabilit obligaţii în sarcina practicianului, iar neîndeplinirea acestor obligaţii nu ar putea fi sancţionată cu prescripţia, aplicabilă creditorului rămas în pasivitate.

Prin sentinţa nr. 68 din data de 04.04.2023, Tribunalul Gorj – Secţia a II-a Civilă a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

A respins contestaţia formulată de contestatoarele-creditoare CLMDTS, PMDRTRS şi MDTS reprezentat prin primar împotriva raportului de verificare a creanţelor nr.156 din 06.01.2023, întocmit de lichidatorul judiciar SSPRL, în cadrul derulării procedurii insolvenţei debitorului CS „PL” TG.-JIU.

Pentru a hotărî astfel, analizând contestația formulată în raport de motivele invocate şi de normele de drept incidente judecătorul sindic a apreciat că se impune respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea contestației, pentru următoarele considerente:

Ca stare de fapt, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr. 60 pronunțată de Tribunalul Gorj la data de 19.10.2016 în dosarul nr. 4036/95/2016 a fost admisă cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de debitorul CS „PL ” TG JIU, iar ulterior prin sentința nr. 25 din data de 18.10.2022, întrucât nu fost respectat planului de reorganizare, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului.

În conformitate cu dispozițiile judecătorului sindic din sentința de deschidere a procedurii falimentului, în baza cererilor de creanță depuse la dosar, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul suplimentar al creanțelor nr. 125/4.01.2023 publicat în BPI nr. 162/5.01.2023.

Anterior întocmirii tabelului suplimentar lichidatorul judiciar a procedat la analizarea cererilor de creanță formulate de creditori prin raportul de verificare nr. 156/6.01.2022 în care a detaliat motivele pentru care a admis sau a respins cererile de creanță.

Prin cererea de înscriere în tabelul suplimentar de creanțe, creditoarea contestatoare a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanțe al debitorului CS „PL TG JIU cu suma de 71.374,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru perioada aprilie-iunie 2017.

Prin raportul de verificare lichidatorul a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 2517 NCC, creanţa este prescrisă.

Cu titlu de excepţie lichidatorul judiciar a invocat inadmisibilitatea contestației în raport de dispoziţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 având în vedere faptul ca măsura neînscrierii creanţei nu a fost luată prin Raportul de verificare a creanţelor, ci prin înscrierea contestatoarei cu creanţa 0 în tabelul suplimentar, impunându-se astfel o eventuala contestație la acesta.

Judecătorul sindic a apreciat că această excepție nu este întemeiată în condițiile in care prin raportul de verificare contestat lichidatorul a procedat la verificarea efectivă a creanțelor solicitate şi a concluzionat ce sume urmează a fi acceptate în tabelul suplimentar, acest raport de verificare constituind baza juridică pentru întocmirea tabelului suplimentar în care s-au preluat în integralitate concluziile din raportul de verificare.

Cât privește fondul contestației, judecătorul sindic a arătat că, potrivit art. 5 pct. 70 din Legea nr. 85/2014, tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora.

Analizând argumentele și susținerile contestatorului, judecătorul sindic a apreciat că, în condițiile în care creanța solicitată de contestatoare în sumă de 71.374,98 lei reprezintă contravaloarea facturilor emise pentru perioada aprilie-iunie 2017 privind închirierea unui stadion, în mod corect, lichidatorul judiciar a apreciat că pentru aceste creanțe a intervenit prescripția dreptului de le solicita pentru plată.

Astfel, a reținut că, în conformitate art. 2500 Cod civil, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar, potrivit art. 2517 Cod civil, termenul general de prescripție este de 3 ani de zile.

Or, în condițiile în care facturile fiscale invocate drept temei al cererilor de creanță formulate de contestatoare au fost emise pentru perioada aprilie-iunie 2017, iar dreptul de a solicita achitarea acestora s-a născut la data emiterii acestora, este evident că, raportat la data formulării cererilor de creanță, respectiv în anul 2022, s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă şi astfel motivele pentru care s-a respins cererea de creanță de către lichidator prin raportul de verificare contestat sunt temeinice și legale, întrucât aceste creanțe născute după deschiderea procedurii au caracter prescriptibil, nefiind excluse de lege în privința intervenirii acestei sancțiuni civile.

Judecătorul sindic a considerat că nu sunt incidente în cauză situațiile de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, strict și limitativ prevăzute de art. 2537 și art. 2532 Cod civil, în condițiile în care nu s-a invocat şi nici dovedit existența unor astfel de situații juridice care să afecteze cursul normal al prescripției, iar contestatorul nu a formulat în termen legal, în perioada de reorganizare o cerere de plată privind aceste creanțe.

În consecință, în condițiile în care contestatoarea a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanțe cu o creanța pentru care a intervenit prescripția extinctivă, judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoare împotriva raportului de verificare a creanțelor nr.156 din 06.01.2023 care a stat la baza întocmirii tabelului suplimentar al creanțelor nr.125 din 04.01.2023 publicat în BPI nr. 162/5.01.2023.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel CLM DTS, PMDTS şi MDTS reprezentat prin primar, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea apelului, apelantele contestatoare au susţinut că refuzul lichidatorului de a înscrie creanţa în cuantum de 71.374,98 lei în tabelul suplimentar este unul nejustificat în contextul în care creanţa este rezultată din continuarea activităţii CSL Tg-jiu după deschiderea procedurii insolvenţei.

Apelantele contestatoare au subliniat că art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 prevede plata creanţelor născute după data deschiderii procedurii conform documentelor din care rezultă şi, ca urmare, deşi nu trebuia să depună declaraţie de creanţă pentru plata acesteia, a formulat cerere de plată la data de 23.11.2022 însoţită de înscrisuri doveditoare şi a solicitat prin adresa nr. 13 din 04.01.2017 achitarea sumelor restante pentru meciurile desfăşurate pe Stadionul din Municipiul Drobeta Turnu Severin, însă nu a primit răspuns.

Apelantele au invocat dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora în cazul intrării în faliment în procedură generală lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, prevăzut la art. 145 alin. 2 lit. e, ale căror creanţe s-au născut după deschiderea procedurii debitorului, iar verificarea cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare născute după data deschiderii procedurii sau după caz al căror cuantum a fost modificat de tabelul definitiv de creanţe sau faţă de programul de plată prin planul de reorganizare ca urmare a plăţilor făcute după deschiderea procedurii.

În drept, apelantele şi-au întemeiat apelul pe dispoziţiile art. 8, art. 47 din Legea nr. 85/2014 şi art. 466 Cod procedură civilă.

La data de 07.09.2023 lichidatorul judiciar SSPRL a depus la dosar note de şedinţă, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece creanţa invocată este prescrisă în temeiul art. 2517 Cod civil şi nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei cauze de întrerupere ori suspendare a prescripţiei.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că acesta este fondat.

În cauză, contestatoarele CLM DTS, PM DTS şi MDTS reprezentat prin primar au formulat contestaţie împotriva refuzului lichidatorului judiciar SSPRL de a înscrie în tabelul suplimentar al creanţelor creanţa în sumă de 71.374,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada martie-iunie 2017 pentru închirierea şi folosirea de către debitorul

CS „P-L” TG.-JIU a Stadionului MDTS.

Refuzul de înscriere a rezultat ca urmare a verificării creanţei invocate de creditoarele CLMDTS, PMDTS şi MDTS, lichidatorul judiciar constatând că a intervenit prescripţia, potrivit art. 2517 Cod civil, aşa cum rezultă din Raportul de verificare a creanţelor declarate împotriva averii debitorului nr. 156/06.01.2022 elaborat în vederea întocmirii tabelului suplimentar al creanţelor.

Faţă de conținutul raportului nr. 156/06.01.2022 şi motivele contestaţiei formulate, Curtea apreciază că, în speţă, se impune lămurirea regimului juridic al creanţelor curente, născute după data deschiderii procedurii ca urmare a continuării activităţii debitorului, sub aspectul aplicării normelor privind prescripţia dreptului la acţiune.

În reglementarea Legii nr. 85/2014 deschiderea procedurii de insolvenţă are ca efect potrivit art. 75 alin. 1 suspendarea de drept a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare în realizarea creanţelor promovate de creditori pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului şi a executărilor silite individuale declanşate împotriva debitorului.

Prin suspendarea de drept de la data deschiderii procedurii a executărilor silite individuale şi a oricăror procese sau proceduri extrajudiciare care tind la stabilirea unei creanţe împotriva debitorului, legiuitorul a urmărit să asigure premisele desfăşurării procedurii colective şi concursuale a insolvenţei cu respectarea ordinii de prioritate a creanţelor pe baza unor reguli clar determinate şi uniform aplicabile cu acordarea debitorului a unei şanse de redresare efective şi eficiente.

În acest sens, legiuitorul a prevăzut în art. 79 din Legea nr. 85/2014 suspendarea de la momentul deschiderii procedurii a oricăror termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 75 alin. 1, creditorul urmând să se înscrie la masa credală în condiţiile stabilite de Legea nr. 85/2014 şi să îşi valorifice creanţa în cadrul procedurii colective şi concursuale a insolvenţei.

De la regula menţionată anterior în art. 75 alin. 1 şi art. 79 care priveşte creanţele anterioare datei deschiderii procedurii, legiuitorul a stabilit, cu titlu de excepţie, acţiunile în realizarea creanţelor care nu sunt supuse suspendării de drept, anume acţiunile enumerate expres în alin. 2 lit. a-c şi acţiunile judiciare prevăzute în alin. 3 pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe născute împotriva averii debitorului după data deschiderii procedurii.

Cu privire la acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unei creanţe născute după data deschiderii procedurii, legiuitorul a indicat modalitatea concretă în care aceste drepturi ale creditorilor pot fi valorificate în cadrul procedurii, specificând că pentru astfel de creanțe se va putea formula pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare cerere de plată, ce va fi analizată de administratorul judiciar, cu respectarea prevederilor art. 106 alin. 1, fără să fie nevoie ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanțe împotriva averii debitorului.

Legiuitorul a instituit pentru aceste creanțe născute în cursul procedurii de insolvență posibilitatea și nu obligativitatea formulării cererii de plată, deoarece a stabilit pentru acest tip de creanțe un regim derogatoriu.

Potrivit art. 102 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 creanțele curente se plătesc conform documentelor din care rezultă, fără a fi necesară înscrierea lor la masa credală și, ca urmare, legiuitorul a conferit titularilor acestor creanțe prioritate la plată în fața creditorilor înscriși la masa credală a debitorului, răsturnând principiului de drept comun prior tempore potior jure.

Din modul de reglementare art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 apare cu claritate că aceste creanțe curente nu se trec în tabelele de creanțe, astfel încât titularii lor (cu excepția cazului în care au calitate dublă și de creditor al unei creanțe anterioare deschiderii) nu pot avea calitatea de creditori îndreptățiți să participe la procedură și, deci, nu fac parte din adunarea creditorilor și nici din comitetul creditorilor, nu participă la adunările sau comitetele creditorilor, nu votează planul de reorganizare, nu au la îndemână mijloace efective și eficiente de recuperare a creanțelor în cadrul proceduri insolvenței.

Deși prevede că sunt achitate cu prioritate pe baza documentelor din care rezultă, legea stabilește, așa cum am arătat, procedura cererii de plată, care, însă, face greoaie recunoașterea și recuperarea creanțelor curente (cerere de plată adresată practicianului în insolvență care va efectua o cercetare amănunțită pentru stabilirea legitimității și valorii creanței și care va lua fie măsura de plată parțială sau totală, fie de refuz la plată, măsura poate fi atacată la judecătorul sindic în condiţiile art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014).

În completarea regimului juridic al acestor creanțe, legiuitorul a prevăzut în art. 143 din Legea nr. 85/2014 posibilitatea titularului unei creanţe curente (născute ulterior deschiderii procedurii), în condiţiile în care creanţa depăşeşte valoarea prag, de a cere trecerea la faliment în cazul în care nu este plătit, această posibilitate reprezentând, pe de o parte un mijloc de constrângere a debitorului pentru a-şi achita creanţele curente şi, pe de altă parte, o garanţie pusă la dispoziţia partenerilor de afaceri ai debitorului pentru a încuraja contractarea cu entităţi aflate în insolvenţă.

Cu alte cuvinte, creanţele curente se plătesc creditorului de către practicianul în insolvenţă pe baza documentelor din care rezultă, legiuitorul punând la dispoziţia creditorului neplătit posibilitatea cererii de plată conform art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 şi posibilitatea, în anumite condiții, a solicitării trecerii la faliment conform art. 75 alin. 4 şi art. 143 din Legea nr. 85/2014, acestea fiind, în fapt, mijloacele de care poate uza creditorul în cadrul procedurii colective şi concursuale a insolvenţei.

Deși prevede că sunt achitate cu prioritate pe baza documentelor din care rezultă, Legea nr. 85/2014 stabilește o procedură de plată care nu este întotdeauna eficientă pentru recuperarea creanțelor curente, creditorul neavând la dispoziţie alte mijloace sau acţiuni decât cele expres prevăzute de lege şi arătate anterior.

Plecând de la regimul arătat anterior, se impune totodată verificarea atribuțiilor și obligațiilor practicianului în insolvență raportat la creanțele născute în cursul procedurii.

S-a arătat anterior că practicianul în insolvență are obligația de a efectua o cercetare amănunțită pentru stabilirea legitimității și valorii creanței și a luării unei măsuri, fie de plată parțială sau totală, fie de refuz la plată.

De asemenea, în cazul intrării în faliment în procedură generală, fie ca urmare a nepropunerii unui plan de reorganizare, fie ca urmare a eşuării planului de reorganizare (cum este cazul în speţă), conform art. 146 din Legea nr. 85/2014, practicianul în insolvenţă are obligaţia de a efectua notificări către creditorii debitorului falit ale căror creanţe s-au născut după data deschiderii procedurii, notificarea trebuind să cuprindă: a) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor prevăzute la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă; b) termenul de verificare a creanţelor prevăzute la alin. (3), de întocmire şi publicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a); c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului suplimentar; d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).

Altfel spus, lichidatorul judiciar este cel care are obligaţia notificării creditorului şi ulterior în cadrul verificării creanţei nu se poate prevala de prescripţia dreptului la acţiune, deoarece, aşa cum s-a precizat, creditorul nu are la dispoziţie mijloacele prevăzute de Codul civil pentru recuperarea creanţei pe calea dreptului comun, ci doar pe cele stabilite de Legea nr. 85/2014, astfel încât nu se pune problema incidenţei art. 2517 Cod civil.

Art. 2517 Cod civil, invocat de practicianul în insolvenţă, stabileşte termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani ca intervalul de timp înlăuntrul căruia titularul dreptului la acţiune trebuie să îşi exercite acest drept pe calea dreptului comun sub sancţiunea pierderii lui.

Prescripţia extinctivă, definită ca stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul prevăzut de lege, are natura juridică a unei sancţiuni ce constă în stingerea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei civile corelative, dar şi a unui mod de transformare a conţinutului raportului juridic ce duce la stingerea dreptului de realizare silită a obligaţiei civile.

Or, în speţă, nu se pune problema unei acţiuni de drept comun a creditorului creanţei curente, aceste acţiuni fiind suspendate de drept şi pentru creditorul titular al unei creanţe anterioare deschiderii procedurii, creditorul creanţei curente beneficiind doar de acţiunile şi cererile prevăzute expres de Legea nr. 85/2014 şi neputând acţiona în afara procedurii de insolvenţă.

Pe de altă parte, aplicarea sancţiunii prescripţiei în sensul pierderii dreptului de realizare a creanţei curente şi stingerii obligaţiei corelative a debitorului de a plăti creanţa curentă ar fi contrară întregii reglementări din Legea nr. 85/2014 privind creanţele curente, legiuitorul conferind prioritate la plată în cadrul procedurii de executare silită colectivă şi concursuală a insolvenţei.

În plus, aşa cum s-a arătat mai sus, legiuitorul a stabilit obligaţii în sarcina practicianului, iar neîndeplinirea acestor obligaţii nu ar putea fi sancţionată cu prescripţia, aplicabilă creditorului rămas în pasivitate.

În aceeaşi ordine de idei nu se pune nici problema aplicării cazurilor generale de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei prevăzute de Codul Civil (art. 2532-2544).

În consecinţă, lichidatorul judiciar SSPRL avea obligaţia achitării cu prioritate a creanţei rezultate din continuarea activităţii CSP şi închirierea SMDTS în perioada martie-iunie 2017, iar, în contextul în care creanța a cărei existență nu este negată nu a fost achitată, la trecerea la faliment, lichidatorul judiciar avea obligaţia notificării acestui creditor în vederea întocmirii tabelului suplimentar (tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora).

Este adevărat că lichidatorul judiciar trebuie să facă o verificare amănunțită a creanței, atât la cererea de plată, cât și la întocmirea tabelului suplimentar, însă, așa cum s-a menționat, în cazul creanței în discuție nu s-a pus problema contestării existenței, din convenția privind închirierea și utilizarea Stadionului Municipal Drobeta Turnu Severin și facturile emise pentru perioada martie-iunie 2017 rezultând clar existența și cuantumul creanței.

Din redactarea textelor art. 75 alin. 3 și art. 146 din Legea nr. 85/2014 reiese că analizarea creanțelor curente presupune verificarea existenței și cuantumului, nu și a prescripției, aspect ce rezultă din trimiterea expresă făcută la art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, nu și la alin. 2 care se referă la derogarea acordată practicianului în insolvență de a invoca și constata prescripția creanțelor născute anterior deschiderii procedurii.

O creanță curentă neplătită în perioada scursă până la intrarea debitorului în faliment, va fi trecută în tabelul suplimentar și, ulterior, în tabelul consolidat al creanțelor, urmând a beneficia de poziția a patra în ordinea de preferință reglementată de art. 161 din Legea nr. 85/2014, stabilită pentru plata în caz de faliment când nu se lichidează bunuri grevate de cauze de preferință în favoarea unuia dintre creditori.

Or, în condiţiile în care cu ocazia trecerii la faliment creditorul a formulat cerere pentru înscrierea creanţei în sumă de 71.374,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada martie-iunie 2017 pentru închirierea şi folosirea de către debitorul CS "PL" TG.

JIU a SMDTS, această creanţă se impunea a fi înscrisă în tabel, cu atât mai mult cu cât nu se contestă nici închirierea Stadionului Municipal Drobeta Turnu Severin în perioada martie-iunie 2017, nici faptul că această creanţă nu a fost satisfăcută.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă s-a admis apelul declarat de creditoarele CLMDTS, PMDTS și MDTS reprezentat prin primar, va schimba sentinţa atacată în sensul că s-a admis contestaţia şi s-a dispus înscrierea contestatoarelor în tabelul suplimentar al creanţelor împotriva averii debitoarei cu suma de 71374,98 lei reprezentând contravaloare închiriere şi folosire stadion