Decizie nr. 1467 din 04.09.2023

Dreptul de a solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. procedura pen., este un drept al inculpatului care trebuie exprimat personal şi fără echivoc, continuarea procesului penal şi pronunţarea de către instanţă a unei alte soluţii decât cea de încetare a procesului penal la cererea apărătorului fiind nelegală .

Opţiunea inculpatului, în sensul de a nu solicita continuarea procesului penal, este irevocabilă şi asupra ei nu se poate reveni.

De aceea, solicitarea continuării procesului penal şi/sau formularea unor concluzii pe fondul cauzei de către apărătorii acestora (ales, respectiv desemnat din oficiu) în sensul pronunţării unei soluţii de achitare, nu poate echivala cu o cerere personală de continuare a procesului penal.

Avand in vedere ca fata de inculpati s-a retinut noul Cod penal ca fiind mai favorabil, ceea ce a si determinat solutia incetarii procesului penal prin implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale conform art 154 si art. 155 Cod penal, nu este admisibil a se aplica o prevedere dintr-o lege penala in vigoare sub imperiul vechiului Cod penal, abrogat incepand cu 01.02.2014, chiar daca in mod singular ar parea mai favorabila, intrucat se opune principiul aplicării in mod global a legii penale mai favorabile in cursul judecatii conform art. 5 Cod penal, in interpretarea data prin decizia 265/2014 a Curtii Constitutionale.

Pe de alta parte, si in situatia in care s-ar constata incidenta art.10 din legea 241/2005, in forma in vigoare anterior noului Cod penal, solutia care ar trebui pronuntata ar consta in incetarea procesului penal conform art 16 lit h Cod procedura penala, fiind incidenta o cauza de nepedepsire.

Insa, in aceeasi cauza se constata incidenta art. 16 lit f Cod procedura penala, constand in prescriptia raspunderii penale.

În ipoteza în care într-o cauză sunt incidente mai multe cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C.proc.pen., soluția de încetare a procesului penal se va dispune numai pe un singur temei, primul dintre acestea în ordine cronologică.

Prin ordinea cronologică se înțelege ordinea în care acestea sunt enumerate în art. 16 C.proc.pen., iar nu succesiunea în timp a constatării impedimentelor de către instanta de judecata.

Cod ECLI ECLI:RO:CACRV:2023:003.001467

Dosar nr. …….

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANŢA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 1467/2023

Şedinţa publica de la data de 04 septembrie 2023

Instanța constituită din:

PREŞEDINTE – …… – Judecător

Judecător – …..

Grefier – …….

Ministerul Public reprezentat prin procuror ….., din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

……………….

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de avocat …..,inculpații … și ….. și partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. …. împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 17 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ….

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2023, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, în temeiul art. 391 alin. 1 C.p.p. a dispus ca deliberarea, redactarea şi pronunţarea hotărârii să se facă la data de 06 iulie 2023.

Ulterior, in temeiul art 391 alin. 1 si 3 Cod procedura penala s-a dispus amânarea pronunțării la data de 04 septembrie 2023.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din data de 17 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr…., în baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen. cu referire la art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul …. pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev de art 9 alin 1 lit c) din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 din Codul penal şi art 5 C.pen.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen cu referire la art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpata … pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev de art 9 alin 1 lit c) din Legea nr 241/2005 cu aplic art 35 alin 1 din Codul penal şi art 5 C.pen.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen cu referire la art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul … pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev de art 48 alin 1 C.pen rap la art 9 alin 1 lit c din legea nr 241/2005, cu aplic art 35 alin 1 C.pen şi art 5 C.pen

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen cu referire la art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul … pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev de art 48 alin 1 C.pen rap la art 9 alin 1 lit c din legea nr 241/2005, cu aplic art 35 alin 1 C.pen şi art 5 C.pen.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen cu referire la art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul … pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev de art 48 alin 1 C.pen rap la art 9 alin 1 lit c din legea nr 241/2005, cu aplic art 35 alin 1 C.pen şi art 5 C.pen.

În baza art. 396 alin. 6 C.pr.pen rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.pr.pen cu referire la art. 154 alin. 1 lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul … pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev de art 48 alin 1 C.pen rap la art 9 alin 1 lit c din legea nr 241/2005, cu aplic art 35 alin 1 C.pen şi art 5 C.pen.

S-a luat act că inculpaţii ….. şi …… au achitat debitul principal în cuantum de 167.961 lei cu chitanta nr../13.07.2020.

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen, cu aplicarea art.1357 C.Civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF- …… prin DGRFP … şi au fost obligați inculpaţii, în solidar, la plata accesoriilor fiscale în cuantum de 203.727 lei aferente debitului în sumă de 167.961 lei, accesorii ce au fost calculate de la data producerii prejudiciului până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal.

În baza art 404 alin.4 lit.c C.pr.penală şi art. 397 alin 2 Cod proc.pen. s-au menținut măsurile asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr …. din 19.01.2018 asupra bunurilor inculpaţilor … şi……., până la concurenţa sumei de 167.961 lei, pe care le-a extins până la concurenţa sumei de 203.727 lei

În baza art 397 alin 2 C.pr.pen , art. 249 C.pr.pen şi art 11 din Legea 241/2005 s-a admis cererea părţii civile Statul Roman - prin ANAF - prin DGRFP ….. de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (prezente şi viitoare) ale inculpaţilor …., ……., ………, ……, …….. şi……., până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

În baza art 397 alin 2 C.pr.pen rap la art 254 C.pr.pen şi art 11 din Legea nr 241/2005 s-a admis cererea părţii civile privind instituirea popririi asiguratorii asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpaţilor …., ……, ……, ……., …….. şi …….., până la concurenţa sumei de 203.727 lei, precum şi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

În baza art 397 alin 3 C.pr.pen rap la art 25 alin 3 C.pr.pen s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate enumerate în cuprinsul rechizitoriului filele 23-24.

În baza art.274 alin 2 C. pr.pen au fost obligați inculpaţii să plătească câte 2.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală şi instanţa de judecată).

S-au majorat onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii …., ….. şi ……., de la 1.253 lei la 3.000 lei pentru fiecare apărător, onorarii care. în baza art 275 alin 6 C.pr.pen. au rămas în sarcina statului și s-a dispus a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art 275 alin 6 C.pr.pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul Lupu Costin Iulian, în sumă de 800 lei, corespunzător serviciilor prestate până la prezentarea apărătorului ales, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut in esenta că, prin rechizitoriul nr. ….. al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor: - ….pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (23 de acte materiale), faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul Penal; - …. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (23 de acte materiale), faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul Penal; - ….. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin.1 din Codul penal rap. la art.9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal; - …… pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 48 alin.1 din Codul penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 din Codul penal; - …… pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (18 acte materiale), prev. de art.48 alin.1 din Codul penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal; - …… pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (9 acte materiale), prev. de art. 48 alin.1 din Codul penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 din Codul penal.

Prin același rechizitoriu, în temeiul dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură penală s-a propus menţinerea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor proprietatea inculpaţilor ….. şi……., iar în temeiul art. 25 alin. 3 din Codul de procedură penală, instanţa urmează să se pronunţe şi cu privire la desfiinţarea facturilor fiscale şi chitanţelor fiscale fictive, înregistrate în evidenţa contabilă a SC ….

Prin încheierea din data de 24.10.2019, în baza art 345 alin 1 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a respins cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei şi a administrării probelor formulate de inculpaţii …. şi ….; în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ……. al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală; totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii ….., …….., …….., ……….,……… şi……..

La termenul de judecată din 24.02.2021, inculpatul ….. a arătat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind de acord să presteze muncă în folosul comunităţii, în situaţia în care se va dispune condamnarea sa; inculpaţii …, ……, …….. şi ……… au arătat că nu doresc să beneficieze de procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei; inculpatul …., prin declaraţie autentică depusă la dosar prin apărătorul său, a precizat că recunoşte faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi a solicitat judecata în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei.

Instanța de fond a constatat în drept următoarele:

Faptele comise de inculpatul …. constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al S.C. .., în perioada mai 2010 - decembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a dispus completarea ori semnarea de primire, precum şi înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, a unui număr total de 23 de facturi emise în numele S.C. ..., S.C. …., S.C. ……., S.C…….. şi S.C. …………., prin care se atestau operaţiuni fictive de achiziţii produse de balastieră, având drept consecinţă sustragerea societăţii de la plata sumei de 167.961 lei, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi redevenţa minieră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (23 de acte materiale), faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 din Codul Penal.

Faptele inculpatei … constând în aceea că, în calitate de asociat şi administrator al S.C. ….., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada mai-decembrie 2010 a înregistrat în contabilitatea societăţii şi a declarat organelor fiscale cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale privitoare la achiziţii de produse de balastieră, în baza unor facturi fictive emise în numele S.C. ….. şi S.C. ……..., iar ulterior, până în luna decembrie 2011, a contribuit la evidenţierea în contabilitate a achiziţiilor fictive de la S.C. ….., S.C…….. şi S.C. ….., având drept consecinţă sustragerea de la plata către bugetul de stat a sumei de 167.961 lei, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi redevenţa minieră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (23 de acte materiale), faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 din Codul Penal.

Faptele comise de inculpatul …. constând în aceea că, în calitate de împuternicit cu administrarea S.C. ….., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pus la dispoziţia inculpatului….., facturierul societăţii, cu facturile semnate în alb la rubrica ”furnizor”, pentru ca cel din urmă să emită facturi fictive către diverse societăţi comerciale, fiind astfel emise facturi care atestă operaţiuni nereale de livrare produse de balastieră către S.C. ….. şi a retras sumele de bani virate în cont, pe care le-a restituit inculpatului …, ajutându-i astfel pe reprezentanţii S.C. ... să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 167.961 lei, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.

Faptele comise de inculpatul …….. constând în aceea că, în calitate de împuternicit cu administrarea S.C. …., baza unei rezoluţii infracţionale unice, a pus la dispoziţia inculpaţilor ….. şi………., facturierul societăţii, pentru ca aceştia să emită facturi fictive către diverse societăţi comerciale, fiind astfel emise facturi care atestă operaţiuni nereale de livrare produse de balastieră către S.C…….. şi a retras sumele de bani virate în cont, pe care le-a restituit inculpaţilor ….. şi ………., ajutându-i astfel pe reprezentanţii S.C……. să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 167.961 lei, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (3 acte materiale), prev. de art. 48 alin. 1 din Codul penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal .

Faptele comise de inculpatul ……. constând în aceea că, fără a deţine vreo calitate oficială în cadrul S.C. ….., S.C……., S.C……... şi S.C…….., cu participarea persoanelor care în mod oficial au reprezentat aceste societăţi comerciale a emis, împreună cu inculpatul ……, facturi fiscale prin care s-au atestat livrări fictive de agregate minerale către S.C….., facturi care au fost înregistrate în contabilitatea celei din urmă societăţi în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 167.961 lei, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (18 acte materiale), prev. de art. 48 alin.1 din Codul penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.

Faptele comise de inculpatul …. constând în aceea că, fără a deţine vreo calitate oficială în cadrul S.C……..., S.C…….. şi S.C. ………….., cu participarea persoanelor care în mod oficial au reprezentat aceste societăţi comerciale, a emis împreună cu inculpatul ……, facturi fiscale prin care s-au atestat livrări fictive de agregate minerale către S.C……, facturi care au fost înregistrate în contabilitatea celei din urmă societăţi în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 167.961 lei, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată (9 acte materiale), prev. de art.48 alin.1 din Codul penal rap. la art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor.

Având în vedere că activitatea infracțională a fost desfășurată de inculpați anterior intrării în vigoare a Codului penal actual, la data de 01.02.2014, instanţa de fond a constatat că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat şi până la judecarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare Noul Cod Penal conform Legii nr 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr 286/2009 privind Codul Penal.

Sub acest aspect, instanţa de fond a reținut, în esență, că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale cu consecinţa incidenţei exclusiv a termenelor generale de prescripţie prevăzute de art. 154 C. pen.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţie, de deciziile Curţii Constituţionale, întrucât în cursul judecării prezentei cauze a existat o perioadă în care fondul activ al legislaţiei nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, legea penală mai favorabilă este în cauză Codul Penal în forma în vigoare, cuprinsă între 25 iunie 2018 până la data de 30.05.2022.

Prin urmare, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită de inculpaţi se raportează numai la dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Codul penal şi se calculează în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală și data epuizării activităţii infracţionale, s-a constatat că termenul general al prescripției răspunderii penale, de 8 ani prev de art 154 alin 1 lit c) C.pen., a început să curgă de la data epuizării activităţii infracţionale, respectiv înregistrarea ultimei facturi fictive în contabilitatea societăţii - 21.12.2011 şi s-ar fi împlinit la data de 20.12. 2019.

Având în vedere însă Decretele nr. 195 din 16 martie 2020 și nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind instituirea și prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, în care la art. 43 alin. 8 și, respectiv art. 64 alin. 13, s-a prevăzut că pe durata stării de urgență (16.03.2020 – 14.05.2022), prescripția răspunderii penale se suspendă de drept, s-a constatat că termenul general de 8 ani prev de art 154 alin 1 lit c) C.pen s-a împlinit la data de 20.02.2020.

Totodată, faţă de inculpaţii ……., ….., ……. şi ……., instanța de fond a încetat procesului penal pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev de art 48 alin 1 C.pen rap la art 9 alin 1 lit c din legea nr 241/2005, cu aplic art 35 alin 1 C.pen şi art 5 C.pen.

Sub acest aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că, la data de 29.10.2018, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice …… a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 167.961 lei, sumă la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a debitului, iar la termenul de judecată din data de 15.07.2020, inculpații ….. și …….. au depus la dosar copia chitanței cu care au dovedit achitarea integrală a prejudiciului cauzat, respectiv suma de 167.961 lei, precum și copia adresei nr……/13.07.2020 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice …., prin care s-a comunicat instanței de fond faptul că prejudiciul în sumă de 167,961 lei a fost achitat integral.

Prin adresa nr …/10.09.2020, partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice …… a precizat cererea de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 203.727 lei reprezentând accesoriile fiscale aferente debitului în sumă de 167.961 lei, calculate de la data săvârşirii infracţiunii până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal, iar prin adresa nr …/16.11.2020, partea civilă a comunicat că inculpata …. nu beneficiază de prevederile OUG nr 69/2020 privind instituirea unor măsuri fiscale, privind anularea obligaţiilor de plată accesorii în cuantum de 203.727 lei, întrucât nu erau individualizate într-un titlu executoriu la data prevăzută de OUG 69/202,0 iar SC … a fost radiată la data de 16.01.2016 ( anterior intrării în vigoare a acesteia).

Instanța de fond a reținut că pretenţiile părţii civile, în accepţiunea art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală, includ atât dauna principală, cât şi obligațiile accesorii, aflate în interdependenţă cu obligaţiile principale.

Obligaţiile accesorii, în special în materia infracţiunilor de evaziune fiscală, presupun un caracter continuu, fiind datorate de la data săvârşirii faptei până la data achitării integrale a obligaţiilor principale, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 17 din 05 octombrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că „în cazul infracțiunilor de evaziunea fiscală inculpații vor fi obligați la suportarea prejudiciului constând în echivalentul cuantumului creanțelor fiscale principale deținute de stat, calificând astfel raportul juridic născut între plătitorul taxei și beneficiarul acesteia ca un raport juridic de drept fiscal, reglementat de prevederile Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală, dar și la plata creanțelor fiscale accesorii, astfel cum sunt definite de art. 21 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, având în vedere că dreptul la perceperea acestor creanțe, constând în dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, în condițiile legii, intră, de asemenea, în conținutul raportului juridic de drept fiscal, cuantumul acestora fiind stabilit de Codul de procedură fiscală”.

Ca atare, în materia infracţiunilor de evaziunea fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, prejudiciul integral şi care trebuie reparat se compune din cuantumul sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată, precum şi din sumele reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Faţă de soluţia dispusă pe latură civilă, instanţa de fond a menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţa nr … din 19.01.2018 asupra bunurilor inculpaţilor ……. şi….., până la concurenţa sumei de 167.961 lei, care eu fost extinse până la concurenţa sumei de 203.727 lei; totodată, a fost admisă cererea părţii civile Statul Roman, prin ANAF - DGRFP ….. de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile (prezente şi viitoare) ale inculpaţilor ….., …., …….., …….,……. şi ……… până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

De asemenea, conform dispoziţiilor articolului 25 alineatul (3) din Codul de procedură penală, s-a reținut că instanţa de judecată, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, consecinţele desfiinţării totale a înscrisului declarat fals prin hotărâre constând într-o înlăturare completă, opozabilă erga omnes, a forţei probatorii a acelui înscris cu privire la aspectele necorespunzătoare realităţii pe care acesta le-a atestat sau cu privire la care a avut potenţialitatea de a le atesta faţă de terţi.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel avocat …., inculpații…….și ……. și partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. …...

…. (în calitate de avocat desemnat din oficiu la instanța de fond pentru inculpata …….), a solicitat înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul sentinţei penale nr. 87/17.02.2023, constând în nepronunţarea instanţei de fond cu privire la plata onorariului avocaţial, conform delegaţiei de asistenţă juridică obligatorie nr. …/19.01.2021 emisă de Baroul …, menționând în acest sens faptul că s-a prezentat la solicitarea instanţei de fond la termenul din data de 03 noiembrie 2021, acordând asistență juridică inculpatei …., iar delegaţia din oficiu a încetat prin prezentarea apărătorului ales alinculpatei.

În drept a invocat dispoziţiile art. 272, 273, 279 C. proc. pen. și art. 6 Protocol încheiat la data de 17.06.2022 între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie și Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Inculpații … și ………, având in vedere soluţiile de încetare a procesului penal, respectiv de obligare a lor la despăgubirilor civile accesorii fiscale in cuantum de 203.727 lei, aferente prejudiciului fiscal in suma 167.961 lei achitat pana la prima zi de înfăţişare, au solicitat în baza art. 408 rap. la art. 409 alin. 2, art. 410 C.pr.pen. desființarea hotărârii instanței de fond ca fiind nelegală atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

În teză principală au solicitat să se constate că, în raport de dispoziţiile art. 5 c.pen., legea mai favorabila in cauza sunt dispoziţiile art. 10 alin. l din Legea 241/2005, forma in vigoare pana la data de 01.02.2014, care reglementa o cauza de nepedepsire, si anume contribuţia lor la acoperirea integrala a prejudiciului infracţional pana la primul termen de judecata (prin prejudiciu avându -se in vedere numai prejudiciu cert si actual produs prin inacţiune danum emergens si nu beneficiul nerealizat lucrum cessans, ce consta in accesoriile obligaţiilor fiscale care se calculează in conformitate cu dispoziţiile Codului de procedura fiscala - art. 173,181 si 183 c.pr.fiscala), in speţa suma totala de 167.961 lei compusa din TVA de 81.246 lei, impozit pe profit de 49.626 lei si redeventa miniera 37.089 lei achitata prin contribuţia ambilor inculpaţi cu chitanţa seria …. din 13.07.2020, jurisprudenta relevantă fiind decizia 545/A/2017.

Consecutiv, în baza art. 421 pct. 2 lit. b c.pr.pen., inculpații au solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei instanței de fond si, în rejudecarea acțiunii penale, pronunţarea soluţiei modificate de încetare a procesului penal fata de ambii inculpaţi, în temeiul art. 16 lit. h C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 teza II din Legea 241/2005, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. l lit. c. din Lg. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. l C.pen., epuizata in luna decembrie 2011.

În principal, cu privire la inculpata ……, s-a solicitat achitarea in baza art. 421 pct. 2 lit. a rap. la art. 16 lit. b c.pr.pen. referitor la lipsa calităţii de subiect activ si elementului material al laturii obiective, sub aspectul săvârşirii aceleiaşi infracţiuni de evaziune fiscala.

Pe latură civilă, în teza principala, in baza arl.421 pct. 2 lit. a C.p.p. rap.la art. 397 C.p.p., art. 1357 alin. l C.civ. rap. la art. 19 alin. l C.pr.pen., inculpații au solicitat respingerea ca inadmisibila a acţiunii civile delictuale in temeiul art. l din Legea 227/2015 si art. 1 din Legea nr. 207/2015, cu referire la RIL 17/2015, conform cărora stabilirea creanţelor fiscale se face exclusiv in condiţiile Codului de procedura fiscala - art. 93 alin. 2, persoana juridica SC……. încetându-și personalitatea juridica in anul 2016 prin radiere, neexistând atragere a răspunderii solidare subsidiare a administratorilor societăţii in condiţiile art. 25 alin. l lit. d C. pr.

Fiscală.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea ca inadmisibila a acţiunii civile delictuale numai fata inculpata apelanta ….., consecutiv achitării integrale a prejudiciului fiscal in suma de 167.961 lei, având în vedere înştiinţarea de respingere a notificării din 10.09.2020 a A.N.A.F. către inculpata …. privind aplicarea OUG 69/2020 cu motivarea "nu a figurat cu obligaţii fiscale pana la data de 10.09.2020".

De asemenea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a c.pr.pen. rap. la art. 397 C.pr.pen., art. 1357 alin. l C. civ. rap. la art. 19 alin. l C.pr.pen, s-a solicitat respingerea ca nefondata acţiunii civile prin constatarea achitării prejudiciului fiscal pana la primul termen de judecata cu procedura completa, in temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. l teza II din Legea 241/2005 - forma in vigoare la data de 01.02.2014, ca lege penala mai favorabilă.

Într-o ultimă teză, inculpații au solicitat respingerea ca fiind prescrisa - cu privire la ambii inculpaţi apelanţi - a acţiunii civile accesorii din procesul penal pendinte, întemeiata pe dispoziţiile art. 1349 C.civ. si art. 19 si urm C.pr.pen., în raport cu dispozițiile art. 22 din Decretul 167/1958, sub imperiul vechiului Cod civil , respectiv art. 1394 C. civ., art. 91 din vechiul C.

Proc.

Fiscală sau art. 110 C. pr. fiscală, ce prevăd termene de prescripţie a răspunderii fiscale de maxim 10 ani atunci cand acţiunea fiscala este exercitata in procesul penal cu referire la Decizia 67 din 25.10.2022 a 1CCJ, care a decis "normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material supuse principiului din art. 3 C.pen., respectiv art. 5 C.pen".

Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. …… a solicitat admiterea apelului şi modificarea in parte a sentinţei atacate, in ceea ce priveşte latura civila a cauzei, astfel:

- in sensul obligării inculpaţilor ….., …….., …….., ………, ………, ……….. la plata sumei de 203.727 lei reprezentând prejudiciul produs urmare a activităţii desfăşurate la SC …. - societate radiata in prezent;

- admiterii cererii privind instituirea masurilor asigurătorii si instituirea masurilor asigurătorii asupra averii mobile si imobile a inculpaţilor….., ………, ……., …….., ……, …., până la concurenţa valorii pagubei de 203.727 lei.

Prin hotărârea atacata, instanţa de fond a dispus obligarea in solidar a inculpaţilor la plata sumei de 203.727 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat prin activitatea infracţionala, fara a menţiona datele de identificare ale inculpaţilor - nume, prenume, etc.

Apelanta-parte civilă a apreciat ca se impune precizarea datelor de identificare a inculpaţilor care au fost obligaţi la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat, lipsa acestora fiind de natura a împiedica punerea in executare a titlului executoriu reprezentant de hotărârea instanţei de judecata.

In aceste condiţii, s-a apreciat ca se impune ca dispozitivul hotărârii instanţei de fond prin care inculpaţii au fost obligaţi la plata prejudiciului in suma de 203.727 lei sa cuprindă numele persoanelor obligate la repararea pagubei produsa bugetului de stat prin activitatea infracţionala desfăşurata in prezenta cauza.

Referitor la cererea sa referitoare la instituirea masurilor asigurătorii in prezenta cauza, s-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere privind instituirea masurilor asigurătorii formulata in prezenta cauza.

Prin precizarea cererii de instituire a masurilor asigurătorii nr. …../10.09.2020, partea civilă a arătat că a solicitat să se dispună instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile si imobile a inculpaţilor ……, ………, ………, ……..,……….., ………. până la concurenţa valorii pagubei de 203.727 lei, însă instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea privind instituirea tuturor masurilor asigurătorii.

Instanţa de fond a dispus menţinerea masurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpaţilor si admiterea cererii formulate de partea civila cu privire la masurile asigurătorii, fara a dispune si instituirea acestor masuri asupra bunurilor mobile si imobile ale inculaptilor, precum si instituirea popririi asupra conturilor bancare ale inculpaţilor si instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor, până la concurenţa valorii pagubei de 203.727 lei, asa cum s-a solicitat prin cererea formulata in cauza.

S-a apreciat că, procedandu-se astfel, măsura indisponibilizarii averii mobile si imobile aparţinând inculpatului, chiar daca a fost admisa cererea privind instituirea masurilor asigurătorii de către instanţa de judecata, nu poate fi dusa la îndeplinire întrucat nu au fost instituite aceste masuri, scopul pentru care legiuitorul a prevăzut aceasta măsura nemaiputând fi atins.

Totodata, partea civilă a arătat că instanţa de fond nu a dispus instituirea masurilor asigurătorii, limitandu-se numai la a menţine masurile asigurătorii dispuse in cursul urmăririi penale de Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj.

Astfel, dupa cum se poate observa in cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate, instanţa de fond a omis sa dispună aceste masuri, asa cum prevede art. 249 din Codul de procedura penala.

Mai mult, s-a mențuinat și faptul ca masurile asigurătorii dispuse in cursul urmăririi penale prin Ordonanţa nr….. din data de 19.01.2018, sunt incomplete, limitandu-se la măsura sechestrului asigurător asupra anumitor bunuri din patrimoniul inculpatei ….., a popririi conturilor bancare ale inculpaţilor …… si ……….

Totodată, in cursul urmăririi penale nu au fost dispuse masuri asigurătorii asupra averii mobile si imobile a tuturor inculpatior, fiind luate masuri asigurătorii părţile doar cu privire la inculpaţii ….. si ……...

Prin sentinţa penala apelata, instanţa de fond s-a limitat la menţinerea acestor masuri, fara a observa faptul ca acestea sunt incomplete, in acord cu solicitările sale si normale legale prevăzute de Codul de procedura penala, aplicabile in cauza.

Prin sentinţa penala nr.87/17.02.2023 pronunţata de Tribunalul Dolj in dosarul nr……, instanţa de fond a omis sa se pronunţe asupra solicitării privind aducerea la îndeplinire a masurilor asigurătorii de către organele de executare silita din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, potrivit dispoziţiilor art. 251 din Codul de procedura penala.

S-a arătat că Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala are competenta legala de a duce la îndeplinire masurile asigurătorii dispuse de instanţa penala.

În cursul cercetării judecătorești în apel, la termenul de judecată din data de 25.05.2023, au fost audiați inculpații …. și …….. conform art. 420 alin. 4 C.p.p., declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate la dosarul cauzei.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel reține următoarele:

Apelul declarat de persoana interesata avocat este fondat pentru urmatoarele argumente:

Apelantul a fost desemnat ca avocat din oficiu pentru inculpata …., conform delegaţiei de asistenţă juridică obligatorie nr. …/19.10.2021 emisă de Baroul ...

S-a prezentat la solicitarea instanţei de fond la termenul din data de 03 noiembrie 2021, acordând asistență juridică inculpatei, iar delegaţia din oficiu a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatei.

Prima instanta a omis sa se pronunte asupra onorariului cuvenit aparatorului desemnat din oficiu.

Conform art. 6 din Protocol încheiat la data de 17.06.2022 între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie și Uniunea Naţională a Barourilor din România, delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 91 alin. (4) din Codul de procedură penală, la prezentarea apărătorului ales.

În acest caz , procurorul prin ordonanţă sau, după caz, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata prin hotarare, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestaţiile efectuate până la data încetării însărcinării, ţinându-se cont de timpul necesar studierii dosarului , complexitatea cauzei, durata şi numărul actelor de urmărire penală la care apărătorul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în faţa judecătorului de camera preliminara ori instanţei.

Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestaţia avocaţială din oficiu ar fi fost finalizată.

Conform art. 409 alin. 1 litera e Cod procedura penala, pot formula apel martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora.

Se constata ca avocatul din oficiu al unei părți poate formula apel în nume propriu (iar nu ca substituit procesual) cu privire la nelegalitatea dispozițiilor sentinței referitoare la plata onorariului.

Se va admite apelul si in temeiul art. 275 alin 6 Cod procedura penala onoariul partial in suma de 400 lei cuvenit apartorului desemnat din oficiu pentru inculpata ….., pana la prezentarea aparatorului ales se avanseaza din fodnurile Ministerului Justitiei.

Calea de atac a apelului formulata de apelanții inculpați …. si …….. este nefondata pentru urmatoarele argumente:

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională.

Ulterior, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, în considerente reţinându-se că: "... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (par. 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.

Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25.06.2018 – şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 –, nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, se constată că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispoziţiile legale în vigoare în perioada respectivă.

In continuare, instanţa reţine că, potrivit acestor reglementări, inculpatii au fost trimisi in judecata, astfel:

Faptele comise de inculpatul …….. constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al S.C. ….., în perioada mai 2010 - decembrie 2011, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a dispus completarea ori semnarea de primire, precum şi înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii, a unui număr total de 23 de facturi emise în numele S.C. …..., S.C…………., S.C. ……….., S.C. ……….. şi S.C. ………., prin care se atestau operaţiuni fictive de achiziţii produse de balastieră, având drept consecinţă sustragerea societăţii de la plata sumei de 167.961 lei, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi redevenţa minieră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (23 de acte materiale), faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 din Codul Penal.

Faptele inculpatei …… constând în aceea că, în calitate de asociat şi administrator al S.C. …., în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada mai-decembrie 2010 a înregistrat în contabilitatea societăţii şi a declarat organelor fiscale cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale privitoare la achiziţii de produse de balastieră, în baza unor facturi fictive emise în numele S.C. …şi S.C………., iar ulterior, până în luna decembrie 2011, a contribuit la evidenţierea în contabilitate a achiziţiilor fictive de la S.C. …..., S.C. …….. şi S.C. …..., având drept consecinţă sustragerea de la plata către bugetul de stat a sumei de 167.961 lei, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi redevenţa minieră, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată (23 de acte materiale), faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 din Codul Penal.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. c) şi d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: (...) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;".

Alineatul 2 al aceluiaşi articol reglementează momentul de la care curg aceste termene.

Astfel, "termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act."

Termenul general al prescripției răspunderii penale de 8 ani prev de art 154 alin 1 lit c) C.pen. aplicabil infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin 1 lit c din legea 241/2005, a început să curgă de la data epuizării activităţii, respectiv înregistrarea ultimei facturi fictive în contabilitatea societăţii - 21.12.2011 si s-a implinit pana la judecarea definitiva a prezentei cauze, astfel cum in mod corecta hotarat prima instanta.

Conform art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică.

Potrivit art. 18 din C. proc. pen., în caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

În cursul judecăţii nu sunt prevăzute dispoziţii speciale privind desfăşurarea proce¬durii într-un asemenea caz, doar prevederile art. 396 alin. (7) şi (8) din C. proc. pen. regle¬mentând soluţiile pe care, după continuarea procesului penal la cererea inculpatului, le poate pronunţa instanţa de judecată.

În lipsa unor norme exprese, procedura în cursul judecăţii nu poate fi decât aceea general aplicabilă cererilor şi excepţiilor: instanţa va pune în discuţie cazul de împiedicare în exercitarea în continuare a acţiunii penale ce este incident în cauză şi va solicita inculpatului să precizeze dacă solicită continuarea procesului penal, respectiv dacă doreşte ca soluţia să poarte asupra fondului acţiunii penale.

În cazul în care inculpatul îşi exercită acest drept, care este unul personal şi derivat din dreptul la apărare, instanţa de judecată este obligată să continue procesul penal.

Dreptul de a solicita continuarea procesului penal, conform art. 18 din C. pen., este un drept al inculpatului care trebuie exprimat personal şi fără echivoc, continuarea procesului penal şi pronunţarea de către instanţă a unei alte soluţii decât cea de încetare a procesului penal la cererea apărătorului fiind nelegală (decizia 130/A/28.03.2023 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Penala).

Opţiunea inculpatului, în sensul de a nu solicita continuarea procesului penal, este irevocabilă şi asupra ei nu se poate reveni.

De aceea, solicitarea continuării procesului penal şi/sau formularea unor concluzii pe fondul cauzei de către apărătorii acestora (ales, respectiv desemnat din oficiu) în sensul pronunţării unei soluţii de achitare, nu poate echivala cu o cerere personală de continuare a procesului penal.

În ceea ce priveşte cauza de faţă, se reţine că inculpatii au precizat in fata instantei de fond si au confirmat in fata instantei de apel ca nu solicita continuarea procesului penal.

În aceste condiţii, reţinem că suntem în prezenţa unei manifestări de voinţă exprimată personal şi fără echivoc din partea acestora in sensul ca nu solicita aplicarea dispoziţiilor art. 18 din C. proc. pen. privind continuarea procesului penal.

In acesti parametri, instanta de apel nu va analiza criticile apelantilor inculpati privind neintrunierea elementelor de tipicitate obiectiva si subiectiva din continutul constitutiv al infractiunii de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c din legea 241/2005, neexistand cadrul procesual ca urmare a cererii exprese a inculpatilor de continuare a procesului penal.

Dispozițiile art. 18 C.proc.pen. constituie un mijloc de apărare acordat de lege inculpatului pentru confirmarea nevinovăției sale.

Prin exercitarea dreptului prevăzut de art. 18 C.proc.pen. suspectul sau inculpatul urmărește validarea nevinovăției sale( iar nu dovedirea nevinovatiei, intrucat conform art 99 alin 2 Cod procedura penala, inculpatul este beneficiarul prezumtiei legale relative de nevinovatie, nefiind obligat sa isi dovedeasca asadar nevinovatia) ori obținerea unui temei de achitare, mai favorabil decat temeiul de incetare a procesului penal pentru prescriptia raspunderii penale, ceea ce poate fi încadrat în exercitarea prerogativelor dreptului la apărare (drept derivat din dreptul de apărare), în scopul garantării efective și depline a prezumției de nevinovăție .

Având în vedere procesul etapizat de stabilire a vinovăției, doar suspectul și inculpatul personal pot avea interesul procesual de a cere continuarea procesului penal, după momentul constatării intervenirii prescripției răspunderii penale, în condițiile în care în privința acestora există suspiciuni rezonabile că ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Procedura reglementată de dispozițiile art. 18 C.proc.pen. are ca finalitate tocmai asigurarea posibilității recunosterii nevinovăției unor astfel de persoane, în privința cărora a intervenit prescripția răspunderii penale.

Prin urmare, legiuitorul a dat posibilitatea persoanelor care au fost urmărite si judecate pentru săvârșirea unor infracțiuni și care se consideră nevinovate, de a-și confirma nevinovăția, prevăzând obligația organelor judiciare ca, în urma formulării unei cereri în baza dispozițiilor art. 18 C.proc.pen., să procedeze la continuarea procesului penal.

Dispozitiile art. 10 din legea 241/2005 in forma in vigoare anterior anului 2014:

În capitolul III al Legii nr. 241/2005, în vigoare până la data de 1 februarie 2014, intitulat "Cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor", a fost inclus şi art. 10 care stabilea că: "(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.

Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar. (2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de cinci ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)".

Ulterior, dispoziţiile art. 10 alin. (1) au fost modificate prin art. 79 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Aceste dispoziţii prevedeau că, "în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate".

Prin legea 55/2021 si OUG 130/2021 au intervenit alte modificari, astfel incat prevederile art. 10 din legea 241/2005 au urmatorul continut:

„Art. 10 - (1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 61, 8 sau 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă.

Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică pedeapsa cu amenda.

(1/1) În cazul în care prejudiciul produs prin comiterea faptelor de la art. 61, 8 sau 9 nu depăşeşte valoarea de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, iar în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se pedepseşte, aplicându-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.

(1/2) Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) şi (11).

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (11) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) sau (11)”.

In conditiile in care fata de inculpati s-a retinut ca noul Cod penal este mai favorabil, in vigoare de la 01.02.2014, legea penala mai favorabile in cursul judecatii conform art.5 Cod penal trebuie aplicata in mod global, conform deciziei 265/2014 a Curtii Constitutionale, astfel incat nu pot fi combinate prevederile mai favorabile din legile penale succesive, ci legea penala considerata mai favorabila se aplica in ansamblu si in intregime.

Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, s-a stabilit ca dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, Curtea Constitutionala a mentionat:

„32.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.

În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.

Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

33.

Prin urmare, conform jurisprudenței Curții Constituționale, instanțele judecătorești pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art.5 din Codul penal, în intervalul cuprins între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive.

Așa cum însăși Constituția dispune în art.15 alin.(2), Curtea observă că obiectul reglementării, art.5 din Codul penal, are în vedere „legea” penală sau contravențională mai favorabilă și nicidecum dispozițiile/normele penale mai favorabile”.

Astfel, avand in vedere ca fata de inculpati s-a retinut noul Cod penal ca fiind mai favorabil, ceea ce a si determinat solutia incetarii procesului penal prin implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale conform art 154 si art. 155 Cod penal, nu este admisibil a se aplica o prevedere dintr-o lege penala in vigoare sub imperiul vechiului Cod penal, abrogat incepand cu 01.02.2014, chiar daca in mod singular ar parea mai favorabila, intrucat se opune principiul aplicării in mod global a legii penale mai favorabile in cursul judecatii conform art. 5 Cod penal, in interpretarea data prin decizia 265/2014 a Curtii Constitutionale.

Pe de alta parte, si in situatia in care s-ar constata incidenta art.10 din legea 241/2005, in forma in vigoare anterior noului Cod penal, solutia care ar trebui pronuntata ar consta in incetarea procesului penal conform art 16 lit h Cod procedura penala, fiind incidenta o cauza de nepedepsire.

Insa, in aceeasi cauza se constata incidenta art. 16 lit f Cod procedura penala, constand in prescriptia raspunderii penale.

În ipoteza în care într-o cauză sunt incidente mai multe cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C.proc.pen., soluția de încetare a procesului penal se va dispune numai pe un singur temei, primul dintre acestea în ordine cronologică.

Prin ordinea cronologică se înțelege ordinea în care acestea sunt enumerate în art. 16 C.proc.pen., iar nu succesiunea în timp a constatării impedimentelor de către instanta de judecata.

In cauza Constantin Florea impotriva Romaniei,2012, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca nu a fost încălcat art. 6 § 2 din Convenţie privind prezumtia de nevinovatie, precizand:

’’Curtea constată că judecătoria a analizat cauza în fapt şi în drept şi a studiat în ansamblul ei problema vinovăţiei în cadrul laturii penale şi a răspunderii civile a reclamantului.

În baza probelor administrate în prealabil în cadrul unei proceduri contradictorii şi cu respectarea dreptului la apărare, judecătoria a apreciat că reclamantul a săvârşit infracţiunile de care era acuzat, constatând prescripţia răspunderii penale’’.

’’55.

Curtea observă că judecătoria a examinat mai întâi elementele constitutive ale infracţiunilor, pentru a examina apoi prescripţia şi răspunderea civilă delictuală.

În această privinţă, Curtea nu va înlocui propria sa apreciere în fapt şi în drept cu a judecătoriei în absenţa arbitrarului, cu excepţia cazului şi în măsura în care aceasta a adus atingere drepturilor şi libertăţilor garantate de convenţie’’.

Actiunea civila:

La termenul de judecată din data de 15.07.2020, inculpații …… și ……….. au depus la dosar chitanța in fotocopie cu care au dovedit achitarea integrală a prejudiciului principal cauzat, respectiv suma de 167.961 lei, precum și adresa nr……../13.07.2020 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice ….., prin care s-a comunicat instanței de fond faptul că prejudiciul în sumă de 167,961 lei a fost achitat integral.

Prin adresa nr …./10.09.2020, partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ….. a precizat cererea de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 203.727 lei reprezentând accesoriile fiscale aferente debitului în sumă de 167.961 lei, calculate de la data săvârşirii infracţiunii până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal.

Prin adresa nr …/16.11.2020, partea civilă a comunicat că inculpata ….. nu beneficiază de prevederile OUG nr 69/2020 privind instituirea unor măsuri fiscale, privind anularea obligaţiilor de plată accesorii în cuantum de 203.727 lei, întrucât nu erau individualizate într-un titlu executoriu la data prevăzută de OUG 69/202, iar SC ….. a fost radiată la data de 16.01.2016 ( anterior intrării în vigoare a acesteia).

Referitor la începutul cursului prescripției extinctive, art. 2528 alin. 1 Cod civil prevede că prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei cauzată prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

În ceea ce privește începutul curgerii termenului de prescripţie, legiuitorul român a legat începutul prescripţiei extinctive de naşterea dreptului la acţiune, iar nu de naşterea dreptului subiectiv material.

Astfel, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită nu începe, deci, să curgă de la data când s-a produs paguba, deşi – în mod obiectiv – dreptul la acţiune trebuie considerat că a luat naştere de la acea dată, ca şi dreptul subiectiv la reparaţie, ci de la data la care cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.

Referitor la termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, norma legală incidentă este cea prev. de art. 91 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, întrucât legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, ulterior săvârşirii faptelor ce fac obiectul dosarului.

Conform art. 91 al. 3 şi 4 din OG nr. 92/2003, termenul de prescripţie de este de 10 ani în cazul în care obligaţiile fiscale rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală şi curge de la data săvârșirii faptei.

In cauza, activitatea continua ilicita s-a epuizat in decembrie 2011.

Conform art. 92 din Codul de procedura fiscala- OG nr. 92/2003, termenele de prescripţie prevăzute la art. 91 se întrerup:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;

b) la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei fiscale după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c) la data la care contribuabilul corectează declaraţia fiscală sau efectuează un alt act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat.

(2) Termenele de prescripţie prevăzute la art. 91 se suspendă:

a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;

b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale;

c) pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale;

d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil inactiv şi data reactivării acestuia.

De asemenea, conform art. 92(3) din Codul de procedura fiscala- OG nr. 92/2003, dispoziţiile dreptului comun privitoare la prescripţia extinctivă sunt aplicabile în mod corespunzător.

Se constata, astfel, ca dispozitiile art.92 din Codul de procedura fiscala trimit la legea de drept comun - adica Codul civil - in materia cazurilor de intrerupere a prescriptiei dreptului la actiune, dar si a celorlalte dispozitii privitoare la prescripţia extinctivă, in Codul de procedura fiscala existand insa si alte dispoziții speciale impuse de natura si implicatiile domeniului fiscal.

In cauza este aplicabil noul Cod civil care a intrat in vigoare la data de 01.10.2011, deci anterior epuizarii activitatii ilicite imputate inculpatilor( decembrie 2011).

În conformitate cu art. 2537 al. 3 C.

Civ., prescripţia se întrerupe prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă.

Potrivit art. 2541 al. 6 C.

Civ. în cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale.

Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.

Persoana vătămata Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. …. s-a constituit parte civila la data de 22.08.2016, in cursul urmăririi penale, ulterior in cursul judecații a reiterat cererea de constituire parte civila la data de 09.07.2020, deci ambele cereri au fost exercitate in interiorul termenului de prescripție de 10 ani a dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzată prin fapta penala, conform art. 91 al. 3 şi 4 din OG nr. 92/2003, operand astfel întreruperea prescripției cu efect continuu până la pronunțarea hotărârii definitive a instanței penale.

Aşadar, având în vedere toate aceste texte legale, instanţa constată că în cauză acţiunea civilă introdusă în cauză nu s-a prescris.

Se mai reţine că potrivit art. 1394 C.

Civ., intitulat prorogarea termenului prescripţiei, în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.

Decizia in interesul legii nr. 17/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie nu schimba modul de aplicare a prevederilor referitoare la cazurile de intrerupere a prescriptiei dreptului la actiune in materie fiscala, intrucat obiectul deciziei a fost circumscris in mod strict la modul de calcul al despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, reprezentând exclusiv accesoriile fiscale ale creanței fiscale principale şi nu dobânda legală caracteristică raporturilor juridice de drept privat prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011.

Obligarea inculpatilor în solidar, la plata accesoriilor fiscale în cuantum de 203.727 lei aferente debitului în sumă de 167.961 lei, accesorii calculate de la data producerii prejudiciului până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal, in prezenta cauza, precum si analiza prescriptiei raspunderii civile in cazul infractiunii de evaziune fiscala, prin prisma dispozitiilor Codului de Procedura fiscala au avut in vedere intocmai decizia in interesul legii nr. 17/2015.

Prin Decizia Completului competent să judece recursul în interesul legii nr. 17/2015 s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură penală, că, "În cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală".

În considerentele deciziei s-a reţinut, în esenţă, că, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr. 241/2005, soluţionarea laturii civile nu se face potrivit dispoziţiilor legii civile, respectiv ale Codului civil, ci conform prevederilor Codului de procedură fiscală, ca lege specială.

Astfel, s-a arătat că "Sancţionarea ca infracţiune a unor fapte săvârşite în legătură cu administrarea impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii prevăzute de legislaţia fiscală este o formă de răspundere pentru nerespectarea obligaţiilor dintr-un raport juridic de drept procedural fiscal" (paragraful 20.6 din Decizia Completului competent să judece recursul în interesul legii nr. 17/2015).

Prin urmare, "pornind de la definiţia dată creanţelor fiscale principale prin art. 21 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală", instanţa supremă a statuat că, "în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală, inculpaţii vor fi obligaţi la suportarea prejudiciului constând în echivalentul cuantumului creanţelor fiscale principale deţinute de stat, calificând astfel raportul juridic născut între plătitorul taxei şi beneficiarul acesteia ca un raport juridic de drept fiscal, reglementat de prevederile Codului fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, dar şi la plata creanţelor fiscale accesorii, astfel cum sunt definite de art. 21 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală, având în vedere că dreptul la perceperea acestor creanţe, constând în dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, în condiţiile legii, intră, de asemenea, în conţinutul raportului juridic de drept fiscal, cuantumul acestora fiind stabilit de Codul de procedură fiscală" (paragraful 21.11 din Decizia Completului competent să judece recursul în interesul legii nr. 17/2015).

Totodată, a reţinut că "obligaţiile de plată accesorii au un caracter prestabilit, atât în privinţa semnificaţiei pe care acestea o au în contextul raportului juridic de drept fiscal, cât şi în privinţa modalităţii de calcul al sumelor în care se materializează.

Totodată, astfel cum rezultă din chiar denumirea dată lor de legiuitor, obligaţiile fiscale accesorii au aceeaşi natură juridică cu aceea a obligaţiilor fiscale principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, neputând fi ignorate la momentul cuantificării prejudiciului de către instanţa penală" (paragrafele 21.14 şi 21.15 din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 17/2015).

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) C. proc. pen. acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, în vederea reparării juste şi integrale a pagubelor cauzate prin infracţiune iar în alin. (5) al textului de lege se menţionează că repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor din legea civilă referitoare la antrenarea răspunderii civile şi modalitatea în care aceasta se realizează (repararea în natură şi plata unei despăgubiri băneşti).

În acest sens se reţine că, potrivit prevederilor art. 19 şi art. 20 C. proc. pen. raportat la dispozițiile 1357 alin. (1) şi 1349 alin. (1) şi C. civ., angajarea răspunderii civile a inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente este determinată de existenţa unui prejudiciu cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane (în cazul de faţă prin infracţiune), existenţa unei legături de cauzalitate între infracţiune şi încălcarea drepturilor subiective sau a unor interese legitime, prejudiciul trebuie sa fie cert sub aspectul existentei si al posibilitatii de evaluare, sa nu fi fost reparat inca şi sa existe manifestarea voinţei persoanei fizice cu capacitate deplină de exerciţiu ori a celei juridice de a fi despăgubită.

Angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta ilicită proprie şi, mai mult, a întregii răspunderi delic¬tele face necesară existenţa cumulată a patru condiţii sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Fapta ilicită este o conduită a omului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului sau bunele moravuri, săvârşită fără intenţia de a produce efecte juridice împotriva autorului său, efecte care însă se produc în puterea legii.

Prin faptă ilicită se intelege acţiunea sau inacţiunea contrară legii sau bunelor moravuri, care are ca rezultat atingerea sau încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale altei persoane fizice sau juridice.

Fapta ilicită prezintă următoarele caracteristici: a) are caracter obiectiv sau existenţă materială, constând într-o conduită ori manifestare exteriorizată a omului; b) este mijlocul prin care se obiectivează un element psihic, subiectiv: voinţa omului care a ales să desfăşoare o anumită conduită; c) este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate; din perspectivă subiectivă, reprobarea socială este legată de vinovăţie, iar din punct de vedere obiectiv, îşi găseşte expresia juridică în ilicitatea conduitei celui care o săvârşeşte.

Termenul „ilicit", prin el însuşi, evocă ideea de comportare interzisă sau contrară normelor imperative ale legii sau bunelor moravuri.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţi, fapta delictuală constă in:

Societatea comercială …..., cu sediul în mun. ……… a avut ca unic asociat şi administrator pe inculpata ……., iar obiectul principal de activitate al acesteia era ”extracţia pietrişului şi nisipului; extracţia argilei şi caolinului ” (cod CAEN ..).

Societatea a avut deschise conturi la mai multe unităţi bancare, specimen de semnătură având inculpata …….

La data de 22.02.2010, societatea şi-a deschis punct de lucru în oraşul …, …. .., jud.. şi a funcţionat până în luna decembrie 2012, când a intrat în procedura insolvenţei, finalizată în anul 2016, când societatea a fost radiată.

Deşi potrivit contractului individual de muncă nr…./28.09.2010 înregistrat la I.T.M. … sub nr……../28.09.2010, inculpatul ……… era angajatul S.C. …... în calitate de conducător auto, în realitate era persoana care se ocupa de administrarea în fapt a societăţii, care a fost constituită de altfel tot la iniţiativa sa.

Cu ocazia inspecţiei fiscale efectuată în lunile octombrie-noiembrie, organelor fiscale le-a fost prezentată procura autentificată la …... ”…” sub nr…./05.09.2012, prin care inculpatul …. a fost împuternicit de către …… să reprezinte societatea.

În cursul urmăririi penale, inculpata …… a depus şi o altă procură, fără dată certă, purtând doar menţiunea nr. ./22.03.2010, prin care îl împuternicea pe inculpatul … să administreze S.C…….

S.C. ….. deţinea Permisul de exploatare nr…. din 14.06.2010, cu valabilitate un an, prin care ……. a acordat titularului dreptul de exploatare pentru cantitatea de 40.000 m.c. de nisip şi pietriş în perimetrul de exploatare ”….” situat în albia minoră a râului Jiu, precum şi Abonamentul de utilizare/exploatare a nisipurilor şi pietrişurilor nr. … din 03.08.2010, Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. ……din 26.07.2010 emisă de Administraţia Naţională ”…..” – Administraţia Bazinală de Apă Jiu şi Autorizaţia de gospodărire a apelor nr. ../20.04.2011, pentru ”staţie spălare-sortare agregate minerale …” iar societatea deţinea punct de lucru în oraşul …., ……, ……

În perioada mai 2010 – decembrie 2011, în evidenţa contabilă a societăţii au fost înregistrate, facturi fiscale potrivit cărora societatea a achiziţionat balast şi alte produse de balastieră de la un număr de cinci societăţi comerciale, respectiv S.C. …... administrată de martorul ……, S.C………. administrată în fapt de inculpatul ……., S.C………….,administrator numitul ……., S.C………... administrată de numitul ….. şi S.C. …….. administrator ………... (vol.VII).

Probatoriul administrat în cauză a evidenţiat faptul că facturile emise în numele societăţilor menţionate nu exprimă operaţiuni reale, achiziţiile de agregate minerale înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. …..., fiind în fapt operaţiuni fictive prin care contribuabilul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale faţă de bugetul de stat.

În realizarea acestei activităţi infracţionale, inculpaţii …… şi ………. au beneficiat de ajutorul inculpaţilor ….., ……, ……… şi …….., care au completat facturile ce consemnau achiziţii fictive şi le-au pus la dispoziţia administratorilor societăţii.

Susţinerea inculpatului …. că a achiziţionat balast de la SC ……şi SC …….., iar facturile înregistrate în contabilitatea SC ….. sunt facturi reale a fost contrazisă de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că, între S.C. ….., în calitate de furnizor şi S.C. ….., în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul nr……/10.07.2009, în baza căruia au fost furnizate diverse cantităţi de balast şi nisip, însă ultima factură emisă de S.C. …….. în derularea acestui contract este din data de 30.11.2010 (vol.IX), astfel că ”achiziţiile” de produse de balastieră înregistrate în contabilitatea S.C. …….., ulterior lunii noiembrie 2010 nu au nicio legătură cu derularea acestui contract.

Din adresa nr. …/08.06.2017 emisă de S.C. ……. a rezultat că operaţiunile comerciale desfăşurate în baza acestui contract de prestări servicii s-au derulat în anul 2009, când S.C. …... a livrat cea mai mare parte a cantităţilor de balast şi singura livrare de balast efectuată de S.C. …... în anul 2010 este cea de 552 m.c., facturată în luna mai 2010, în timp ce facturile înregistrate în contabilitatea S.C. …., ca achiziţii de balast de la S.C……..., vizează perioada mai-octombrie 2010 şi totalizează cantitatea de 2.508 m.c.

În acelaşi sens este şi declaraţie dată în faţa organelor fiscale din cadrul D.G.F.P. .., la data de 06.08.2012 de numitul ……, fiul administratorului S.C………..., care a declarat că, începând cu luna mai 2010, societatea nu a mai funcţionat deoarece tatăl său - ….., care se ocupa de administrarea acesteia - era grav bolnav.

În ceea ce priveşte facturile emise de S.C…… şi înregistrate în contabilitatea SC ……. în cursul anului 2011, cu privire la care se susţine că reflectă operaţiuni reale, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a rezultat că această societate a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ….. la data de 01.03.2011, având ca asociat şi administrator pe numitul ….., iar în data de 02.03.2011, înainte ca certificatul de înmatriculare să fie eliberat, a fost emisă o primă factură către S.C. ….. pentru cantitatea de 10 mc sort 0-4, în valoare de 148,80 din care 28,80 lei TVA, deşi societatea a fost înregistrată în scopuri de TVA începând cu data de 03.03.2011.

După cum a rezultat din conţinutul adresei nr…../12.06.2017 emisă de ……., S.C. ……. nu a deţinut balastieră şi nu a fost autorizată să exploateze agregate minerale.

Din expertiza criminalistică grafoscopică efectuată ulterior în cauză a rezultat că facturile cu nr…./02.03.2011 şi nr……./29.04.2011 emise în numele S.C. ……., au fost completate olograf de către inculpatul ….., semnăturile de primire existente pe cele două facturi aparţin martorei ….., fără ca aceasta să primească şi mărfurile înscrise în facturile fiscale.

Caracterul fictiv al acestor operaţiuni comerciale a rezultat şi din faptul că, în avizele de însoţire a mărfii emise pentru a atesta efectuarea livrărilor de agregate minerale, au fost consemnate două mijloace de transport, unul cu nr. …., număr de înmatriculare care era atribuit unei autoutilitare …… aparţinând persoanei fizice ……., care nu a confirmat efectuarea unor astfel de operaţiuni, iar cel de-al doilea, …..era nealocat.

După efectuarea plăţilor prin virament bancar efectuate de S.C. …..., din dispoziţia inculpatei …., în contul S.C. …….., sumele au fost retrase în numerar de către …. (împuternicit prin procura …./01.04.2011, revocată la data de 01.09.2011) şi …….

Facturile fiscale au fost înregistrate ulterior în evidenţa contabilă SC …. şi au fost declarate în declaraţia informativă 394 aferentă semestrului I 2011, precum şi în deconturile de TVA D300 aferente lunilor martie, aprilie, mai şi iunie 2011 de către economistul societăţii – martora …...

În ceea ce priveşte facturile înregistrate în contabilitatea SC…… şi emise de SC ……, din probele administrate în cauză a rezultat că societatea avea ca asociat şi administrator pe numitul ……., dar era administrată prin procură de către inculpatul ….. zis ”…” din ….., persoană care avea şi specimen de semnătură pe contul societăţii.

Cu privire la facturile emise către SC …, inculpatul ……… a declarat că acestea nu exprimă realitatea, societatea pe care a administrat-o nu a comercializat niciodată balast şi cu excepţia unei scurte perioade în care a colectat deşeuri metalice, nu a desfăşurat niciun fel de activitate, facturierul fiind predat cu facturile semnate la rubrica ”furnizor”, de către …. ,”în alb”, inculpatului ……, pentru ca acesta să emită facturi fictive către diverse societăţi comerciale.

Caracterul fictiv al acestor societăţi a rezultat de altfel şi din avizele de însoţire a mărfii emise în numele S.C. …. către S.C………. în care au fost înscrise două mijloace de transport, unul cu numărul de înmatriculare……., care era atribuit unei autobetoniere aparţinând S.C. …….., societate care, prin adresa nr……../10.09.2014 nu a confirmat efectuarea transportului, iar societatea nu a avut nici un angajat cu numele de …….; cel de-al doilea număr de înmatriculare - ……. - a aparţinut în realitate unui autoturism marca …., care în mod evident nu putea transporta asemenea mărfuri.

Tot astfel, din conţinutul adresei nr. …/12.06.2017 emisă de ……. a rezultat că S.C. …….. nu a deţinut balastieră şi nu a fost autorizată să exploateze agregate minerale, astfel încât nu putea comercializa astfel de mărfuri.

De altfel, expertiza criminalistică grafoscopică a confirmat faptul că semnăturile existente la rubrica ”furnizor”pe cele patru facturi emise în numele S.C. …... au fost executate de inculpatul ….., acesta fiind şi cel care a ridicat carnetele facturier, potrivit adresei nr. …/08.06.2017 emisă de S.C. …. - tipografie care a realizat facturile tipizate.

Din extrasele de cont transmise de…... rezultă că, pentru a crea o aparenţă de realitate a operaţiunilor înregistrate în evidenţa contabilă, sumele de bani intrate în contul societăţii în urma plăţilor bancare efectuate de S.C. …, prin semnătura inculpatei ….., au fost retrase în numerar de către inculpatul …., care a precizat că a avut o înţelegere cu inculpatul…. în sensul de a primi o parte din sumele retrase din cont, în funcţie de valoarea facturii emise, restul sumelor fiind predate inculpatului …., care i-a procurat şi facturi ce au fost înregistrate în contabilitatea S.C. …..

Susţinerea inculpatei că nu a fost implicată în activitatea comercială a SC.. a fost contrazisă de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, în cauză a rezultat că S.C. ... a fost constituită în anul 2004 de către …, ca unic asociat şi administrator, societatea desfăşurând în concret activităţi de agenţie imobiliară.

La data de 26.09.2011, printr-un act autentificat la B.N.P. ……, părţile sociale ale S.C. ….. au fost preluate de către numita ……. , persoană care, potrivit fostului asociat şi administrator al societăţii, s-a prezentat la notar însoţită de inculpaţii…… şi …..

După preluarea părţilor sociale de către …., aceasta l-a împuternicit pe ……, din …, o persoană de condiţie modestă aflată în anturajul numiţilor …… şi …….., să administreze societatea şi să poată efectua operaţiuni pe contul bancar al acesteia.

Ulterior, de la data de 13.01.2012, … a devenit asociat în cadrul S.C. ….., acesta prezentându-se la O.R.C. ….., pentru întocmirea formalităţilor necesare, însoţit de aceiaşi … şi ……., aşa cum rezultă din declaraţia martorului …..

După modificările survenite la data de 26.09.2011 în actul constitutiv al S.C. ….., în numele societăţii au fost emise facturi către S.C. …., prima factură purtând data de 30.09.2011 .

Potrivit concluziilor expertizelor criminalistice grafice, facturile emise în numele S.C …. către S.C…….. au fost completate olograf de inculpaţii …. şi ……., care intraseră în posesia facturierului societăţii şi au pus la dispoziţia inculpatului… documentele justificative care consemnau achiziţiile fictive.

Aşa cum a concluzionat expertiza grafoscopică efectuată în cursul urmăririi penale, inculpata …. a semnat de primire în numele S.C………. cinci din cele şase facturi fictive emise în numele S.C. ..., respectiv facturile cu nr. …../31.10.2011, nr…../15.11.2011, nr……/30.11.2011, nr. ……/20.12.2011 şi nr…../.12.2011.

Ca şi în cazul celorlalte operaţiuni fictive, caracterul fisctiv al facturilor emise de SC …. înregistrate în evidenţa contabilă a SC ……. rezultă şi din faptul că în avizele de însoţire a mărfii emise pentru livrările de agregate minerale către S.C. …..., sunt consemnate două numere de înmatriculare ale mijloacelor de transport, respectiv …. şi ….., numere care aparţineau unor autoutilitare, prima fiind la acea dată, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat la B.N.P. …. sub nr. …./05.10.2007, proprietatea numitului …. şi care potrivit declaraţiei acestuia, era adaptată pentru transportul materialului lemnos şi nu putea transporta agregate minerale, iar cea de-a doua aparţinea S.C. ….., societate care, conform adresei nr. …/01.10.2013 a infirmat faptul că ar fi efectuat operaţiunile de transport atestate prin aceste avize, precizând că nu a derulat niciun fel de relaţii comerciale cu S.C. …... ori S.C. ….. şi nu a avut ca salariat pe numitul ……..aşa cum figurează ca delegat în avizele de însoţire a mărfii deţinute de S.C…...

Pentru a crea aparenţa realităţii operaţiunilor, S.C. ….., prin ordine de plată semnate de inculpata ….., a efectuat plăţi bancare către S.C. ….., sumele intrate în contul beneficiarului fiind retrase în numerar de către …., în calitate de împuternicit pentru a efectua operaţiuni pe contul societăţii.

Aşa cum a rezultat din adresa nr. …../27.08.2014 a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ….

S.C. …..., S.C………, S.C……... şi S.C. ………. nu au figurat în evidenţele fiscale ca fiind plătitoare de redevenţă minieră, iar din adresa nr. …../23.06.2017 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă…… a rezultat că, în perioadele în care au fost emise în numele celor patru societăţi comerciale documentele care prin care se atestă fictiv livrări de agregate minerale către S.C…….., nici una dintre aceste societăţi nu avea salariaţi.

Probele administrate în cauză au stabilit astfel în mod indubitabil că inculpatul …… a acţionat ca administrator de fapt al SC …., acesta fiind cel care a procurat documentele justificative fictive în baza cărora au fost efectuate înregistrările în contabilitate, atât de la reprezentantul SC ……, cât şi de la inculpaţii ….. şi ………, care erau în posesia facturierelor aparţinând S.C. ….., S.C……….., S.C……….. şi S.C……..

Pentru a crea aparenţa realităţii operaţiunilor comerciale atestate de aceste facturi fiscale, inculpatul … i-a solicitat inculpatei ….. să dispună plata prin virament bancar în beneficiul ultimelor patru societăţi comerciale, sumele respective fiind apoi retrase în numerar de împuterniciţii societăţii şi restituite inculpatului …...

Inculpata ….., în calitate de administrator de drept al SC ….. şi singura persoană care avea specimen de semnătură în bancă, a acceptat înregistrarea în evidenţa contabilă a operaţiunilor de achiziţie fictive, a dispus plata prin virament bancar a sumelor înscrise în facturi, a întocmit şi a semnat de primire o parte din facturi, deşi nu a preluat marfa şi a declarat organelor fiscale achiziţiile fictive, în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat.

De asemenea, inculpata … a fost unica persoană care a fost autorizată să efectueze operaţiuni pe contul societăţii, astfel că ordinele de plată emise de S.C. …..., prin care au fost virate sume de bani în conturile S.C. ….., S.C……..., S.C……... şi S.C……..., pentru a crea astfel aparenţa de realitate a achiziţiilor înregistrate în contabilitatea societăţii, au fost semnate pentru plătitor de către ….

Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC …şi declararea operaţiunilor comerciale de achiziţie fictive astfel cum au fost anterior reţinute, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 167.961 lei, din care 37.089 lei reprezentând redevenţă minieră, 49.626 lei impozit pe profit şi 81.246 lei TVA.

Situaţia de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: înscrisuri; raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză; rapoartele de expertiză criminalistică nr. …/17.10.2014, nr…../21.01.2015, nr……/08.11.2013, nr…../22.08.2016, supliment nr……/28.11.2017, declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpaţilor.

Prejudiciul este în sumă de 167.961 lei, din care 37.089 lei reprezentând redevenţă minieră, 49.626 lei impozit pe profit şi 81.246 lei TVA la care se adauga penalitatile si dobanzile calculate conform Codului de procedura fiscala.

Prejudiciul accesoriu este de 203.727 lei .

Legătura de cauzalitate din fapta ilicită și prejudiciu este confirmata prin ansamblul probelor administrate constând in declarațiile martorilor, înscrisuri, raport de expertiză.

Astfel, prejudiciul solicitat in cadrul procesului penal este generat de fapta care constituie obiectul acțiunii penale si civile.

Doctrina juridică defineşte vinovăţia ca fiind atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile faţă de fapta respectivă şi faţă de urmările acestei fapte.

Analiza definiţiei arată că, în dreptul civil a fost preluată concepţia legii penale române, în care vinovăţia este privită ca un proces de conştiinţă compus din doi factori: un proces intelectiv şi un proces volutiv.

Coroborând probele constând în înscrisuri, declarațiile martorilor, raport de expertiză, se poate formula concluzia existenței vinovatiei civile a inculpatilor.

Textele art. 1357 - 1358 C. civ. instituie principiul răspunderii întemeiate pe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Astfel, art. 1357 [(1) C. civ. dispune că obligaţia de reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o faptă ilicită „săvârşită cu vinovăţie".

Mai mult, alin. (2) al aceluiaşi articol precizează: „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă".

Rezulta că obligaţia de reparare există atât în cazul vinovăţiei intenţionale, cât şi al celei neintenţionale.

Altfel spus, este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului acelei fapte, indiferent de forma vinovăţiei sale.

În concluzie, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, conform art. 19 și 25 C.p.p., astfel că în mod corect hotărârea primei instanțe cuprinde soluționarea laturii civile a procesului penal.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, instanţa a avut în vedere, cu referire la latura civilă a cauzei, probele administrate în cursul urmării penale şi în cursul judecăţii.

Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, respectiv autorul prejudiciului (inculpata, în speţă) este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar şi beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cesans), ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (infracţiunea de evaziune fiscală, în prezenta cauză).

Potrivit Deciziei HP nr. 17/2017, ÎCCJ a stabilit că în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate în condiţiile codului de procedura fiscală.

Prin adresa nr …/10.09.2020, partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice …. a precizat cererea de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 203.727 lei reprezentând accesoriile fiscale aferente debitului în sumă de 167.961 lei, calculate de la data săvârşirii infracţiunii până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal, iar prin adresa nr …./16.11.2020, partea civilă a comunicat că inculpata … nu beneficiază de prevederile OUG nr 69/2020 privind instituirea unor măsuri fiscale, privind anularea obligaţiilor de plată accesorii în cuantum de 203.727 lei, întrucât nu erau individualizate într-un titlu executoriu la data prevăzută de OUG 69/202, iar SC … a fost radiată la data de 16.01.2016 ( anterior intrării în vigoare a acesteia).

Calea de atac exercitata de partea civila este fondata pentru urmatoarele considerente:

Hotararea primei instante nu contine numele inculpatilor obligati la plata despagubirilor. Conform art. 404 alin. 1 Cod procedura penala, dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute la art. 107 privitoare la persoana inculpatului,

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen, cu aplicarea art.1357 C.Civ. vor fi obligati inculpaţii …., ………, ……….., …….., …….., ………, în solidar, la plata accesoriilor fiscale în cuantum de 203.727 lei aferente debitului în sumă de 167.961 lei, accesorii ce au fost calculate de la data producerii prejudiciului până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal.

Potrivit art. 226 din Codul de procedura fiscala: -„Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite:

(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului Cod de către organul de executare silită competent potrivit ort. 30, 37 şi 38.

(6) Titlul executoriu emis potrivit alin.(1) de organul de executare silită competent conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, următoarele: cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, descrierea titlului de creanţă sau a înscrisului care constituie titlu executoriu, precum şi temeiul legal al puterii executorii a titlului."

Totodată, potrivit art. 46 alin. 2 lit. c din acelaşi act normativ: "Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal - (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: c)datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabili plătitor".

Prin precizarea cererii de instituire a masurilor asigurătorii nr. …../10.09.2020, partea civilă a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra averii mobile si imobile a inculpaţilor ….., ……, ………, …….,……..,……… până la concurenţa valorii pagubei de 203.727 lei.

Instanţa de fond a dispus menţinerea masurilor asigurătorii asupra patrimoniului inculpaţilor si admiterea cererii formulate de partea civila cu privire la masurile asigurătorii, fara a dispune si instituirea efectiva a acestor masuri asupra bunurilor mobile si imobile ale inculaptilor, precum si instituirea popririi asupra conturilor bancare ale inculpaţilor si instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor, până la concurenţa valorii pagubei de 203.727 lei, asa cum s-a solicitat prin cererea formulata in cauza.

Procedandu-se astfel, măsura indisponibilizarii averii mobile si imobile poate intampina idificultati in aducerea la îndeplinire, întrucat nu a fost instituita in mod efectiv.

Conform art. 11 din legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, in cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Prin urmare, nu este suficienta admiterea cererii parti civile de luare a masurilor asiguratorii, ci este imperios necesara luarea, adica instituirea efectiva a masurilor asiguratorii.

În baza art 397 alin 2 C.pr.pen, art. 249 C.pr.pen şi art 11 din Legea 241/2005 se va institui măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor …., ………., ……., …….., ……… şi ………, până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

În baza art 397 alin 2 C.pr.pen rap la art 254 C.pr.pen şi art 11 din Legea nr 241/2005 se va institui poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpaţilor …., ……, ……, ……, …….. şi………, până la concurenţa sumei de 203.727 lei, precum şi poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor …., ……., ….., ……., …….. şi ………până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

Nu sunt incidente prevderile art. 250/1 alin. 1-4 Cod procedura penala care instituie calea de atac a contestatiei daca masurile asiguratorii au fost instituite direct prin decizia instantei de apel, intrucat in cauza dedusa judecatii prima instanta a admis cererea de instituire a masurilor asiguratorii, iar instanta de apel a procedat doar la o reformare a acestei dispozitii de instituire, impusa de lipsa de exactitate si erorile cuprinse in sentinta primei instante de judecata.

In cauza, s-a omis aplicarea prevederilor art. 251 Cod procedura penala care stipulează următoarele: ordonanța sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală, precum şi de către organele competente potrivit legii, din dispoziția organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată, după caz.

Din interpretarea prevederii legale enunțate se constata necesitatea existentei dispoziției instanței de judecată privind organul competent potrivit legii cu aducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate.

Prin decizia in interesul legii nr. 19/2017 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție s-a argumentat in sensul următor:” din analiza dispozițiilor art. 249, 251 şi 252 din Codul de procedură penală rezultă că dispoziția de luare a măsurii asigurătorii este atributul procurorului, judecătorului de cameră preliminară sau instanței de judecată şi reprezintă o fază procesuală distinctă de aducerea sa la îndeplinire.

Acest lucru rezultă din interpretarea art. 253, 254 şi 255 din Codul de procedură penală, potrivit cărora identificarea şi evaluarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii se realizează în cadrul executării măsurii dispuse, de către organul competent să aducă la îndeplinire dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz”.

Prin art.7 pct.13 din Hotararea nr. 520/ 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, in realizarea funcţiilor sale, Agenţia are, în principal, următoarele atribuţii: aplică modalităţile de executare silită şi măsurile asigurătorii, pentru a căror realizare este competentă potrivit legii, inclusiv pentru amenzile de orice fel şi alte creanţe bugetare, pe baza unor titluri executorii, transmise spre recuperare organului fiscal, potrivit legii.

De asemenea, conform art.13/2 alin. 1 si alin. 1/1 din aceeași Hotarare nr. 520/2013, in cadrul aparatului propriu al Agenţiei se organizează şi funcţionează Direcţia generală executări silite cazuri speciale, structură fără personalitate juridică, cu atribuţii de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuare a procedurii de executare silită în cazurile speciale de executare silită care fac obiectul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală, precum şi în alte cazuri stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv de valorificare a bunurilor sechestrate şi/sau confiscate în materie penală, precum şi a celor confiscate în materie civilă, prin modalităţile prevăzute de lege, inclusiv de coordonare şi monitorizare a modalităţilor de executare silită şi valorificare.

(1/1) În cadrul Direcţiei generale executări silite cazuri speciale funcţionează structuri teritoriale de executări silite cazuri speciale şi de valorificare a bunurilor confiscate în materie penală şi civilă, având ca atribuţii ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită, precum şi valorificarea bunurilor sechestrate şi/sau confiscate în materie penală, precum şi a celor confiscate în materie civilă, în cazurile speciale şi în alte cazuri prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

În temeiul art. 251 C.p.p. se va dispune ca aducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii să se realizeze de către organele de executare silită din cadrul Agentiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentintei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

In teneiul art.421 pct. 1 lit b Cod procedura penal respinge apelurile formulate de apelantii inculpati …. (fiul lui …..și …….., născut la …….., domiciliat în mun. …….., …. nr. …, bloc …….., scara ……, ap…., jud. ……, CNP …….)si…….. (fiica lui…… și……, născută la ……, domiciliată în mun. ……, ……. nr. …, bloc …, scara…, etaj …, ap…., jud. …, CNP …..) împotriva sentinței penale nr. 87 din data de 17 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. …., ca nefondate.

In baza art. 421 pct. 2 lit a Cod procedura penala admite apelurile formulate de apelantii persoana interesata avocat… (din ……., str…….. nr…., jud….) si partea civilă STATUL ROMÂN, prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. … (……., sector.., str……. nr. ; …., str…… nr…, jud. …) .

Desfiinteaza in parte sentința penala nr. 87 din data de 17 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dolj si pe fond rejudecand:

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen, cu aplicarea art.1357 C.Civ. obliga pe inculpaţii ……, ……, …… (fiul lui……. și…….., născut la data de …, domiciliat în ….., str……. nr…., jud. ……., CNP …..), ……(fiul lui …….

Și…….., născut la data de ………, str…….. nr…., jud. ……., CNP …….), …… (fiul lui………și ………, născut la data de ……, domiciliat în …., …. nr……. – …..;…..,………, str………… nr….., jud. ….., CNP …….), ….. (fiul lui ….. și ……., născut la data de ………., domiciliat în ……., str…….. nr. ….. ,jud. ….., CNP ….), în solidar, la plata accesoriilor fiscale în cuantum de 203.727 lei aferente debitului în sumă de 167.961 lei, accesorii calculate de la data producerii prejudiciului până la data de 13.07.2020 - data achitării debitului principal.

În baza art 397 alin 2 C.pr.pen , art. 249 C.pr.pen şi art 11 din Legea 241/2005 instituie măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpaţilor …., ….., …….., …….., ……. şi ……, până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

În baza art 397 alin 2 C.pr.pen rap la art 254 C.pr.pen şi art 11 din Legea nr 241/2005 instituie poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani din conturile bancare ale inculpaţilor ……, …….., ….., ….., …… şi …., până la concurenţa sumei de 203.727 lei, precum şi poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor …., ….., ……, ….., …. şi …… până la concurenţa sumei de 203.727 lei.

În temeiul art. 251 C.p.p. dispune ca aducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii să se realizeze de către organele de executare silită din cadrul Agentiei Naţionale de Administrare Fiscală.

In temeiul art. 275 alin 6 Cod procedura penala onoariul partial in suma de 400 lei cuvenit apartorului desemnat din oficiu pentru inculpata …., in cursul cercetarii judecatoresti in prima instanța, conform delegației pentru asistenta judiciara obligatorie nr. …/2021, pana la prezentarea apărătorului ales se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.

Menţine restul dispoziţiilor sentintei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii penale.

In temeiul art. 275 alin 2 Cod procedura penala obliga apelantii inculpati …. si …… la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

In baza art. 275 alin 3 Cod procedura penala restul cheltuielilor judiciare ramane in sarcina statului.

In temeiul art. 275 alin 6 Cod procedura penala onorariile cuvenite aparatorilor desemnati din oficiu pentru inculpati se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 04 septembrie 2023.

Președinte, Judecător,

………. ………

Grefier,

………

Red. jud.: ……

Jud. fond: …….

Tehnored.: …… - 04.09.2023/15 ex.