Curtea de Apel CRAIOVA · .

Decizie nr. 1363 din 13.07.2023

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: .
Obiect: Distinctie intre infractiuena de loviri sau alte violente prev. de art. 193 alin.2 Cod penal si tentativa la omor prev. de art. 32 rap la art. 188 Cod penal. Conditiile aplicarii art. 396 alin. 10 Cod procedură penală
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Gestul inculpatului de a lovi victima în spate cu un briceag nu a fost determinată de teamă şi nu urmărit nicidecum finalitatea defensivă invocată prin motivele de apel, ci a fost săvârşit în scopul de a anihila rezistenţa fizică a victimei.

În plus, Curtea constată că lovitura aplicată victimei cu obiectul tăietor înţepător a interesat o regiune vitală a corpului – zona toracică, o zonă ce adăposteşte organe vitale, traversată de vase de sânge mari a căror lezare este aptă să provoace foarte rapid decesul, rezultat pe care inculpatul l-a prevăzut şi pe care chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Aplicabilitarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală este exclusă în cazul în care instanţa reţine, după parcurgerea cercetării judecătoreşti, că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, iar acesta recunoscut doar săvârşirea elementului material al infracţiunii, negând orice legătură subiectivă cu fapta sau admiţând eventualitatea comiterii acesteia din culpă.

În speţă, nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au reţinut nici una din variantele stării de fapt recunoscute de inculpat, aceea că a acţionat cu intenţia generală de vătămare.

De altfel, efectul atenuant al parcurgerii judecăţii în procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii este rezervat exclusiv inculpatului care prezintă o unică variantă a situaţiei de fapt (cea reală, confirmată ulterior prin cercetarea judecătorească), nicidecum aceluia care, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii avansează multiple ipoteze în care ar fi comis infracţiunea, adoptând o poziţie total inconsecventă, aşa cum este cazul în speţă.

Pe rol, pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică de la 20 iunie 2023, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de amânarea a pronunţării din aceeaşi dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect judecarea apelului declarat de inculpatul …. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 20 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …...

C U R T E A

Asupra apelului de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52 din 20 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. …., În baza art. 396 al.1 şi 2 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul …, la pedeapsa de de 5 (cinci) ani închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 60 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1, 2 Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 C.p. rap. la art. 66 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului ….. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b), h) şi n) C. p. respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcție care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a se apropia la mai puţin de 100 metri de victima …., pe o durată de 2 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei principale, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b), h) şi n) C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a se apropia la mai puţin de 100 metri de victima …., a cărei executare va începe din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin.1 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar a inculpatului ….. măsură preventivă care a fost menţinută, urmând ca verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar să se facă înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul …., în vederea stabilirii profilului genetic şi a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 19 şi urm, art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 şi urm.

Cod civil a fost admisă în parte acţiunea civila formulată de partea civilă ….. şi a fost obligat inculpatul …. la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea civilă …..

În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen., rap. la art. 19 C. proc. pen. şi la art. 1357 şi următoarele C. civ., art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 25 c.pr.pen, a fost admisă acţiunea civila formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă ….. şi a fost obligat inculpatul ….., la plata sumei de 579,92 lei reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate …… internată în perioada 15.03.2022 - 16.03.2022, sumă la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de la data scadenţei până la data plătii sumei datorate conform dispoziţiilor art.174 şi176 Cod proc.fiscală.

În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen., rap. la art. 19 C. proc. pen. şi la art. 1357 şi următoarele C. civ., art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 25 c.pr.pen a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean …, şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.635 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efective ocazionate de asistenţa medicală de urgenţă acordată persoanei vătămate …...

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul …. la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 373 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

În baza art. 276 alin. 1, 2 C.p.p. a fost obligat inculpatul …., la plata către partea civilă ….. a sumei de 4.000 lei, conform chitanţei nr. …../22.09.2022, reprezentând cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 162 alin. 1, 3 C.p.p. s-a dispus ca obiectele care constituie mijloace materiale de probă în accepţiunea art. 197 alin. 1 Cod penal, să urmeze dosarul cauzei păstrându-se la instanţa de judecată la care se găseşte dosarul până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că la data de 03.06.2022, a fost înregistrat sub numărul ….., rechizitoriul nr…… din 03.06.2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar a inculpatului ….. pentru săvârșirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 şi 2 C.p. constând în aceea că în data de 14.03.2022, în jurul orei 19,30, aflându-se în extravilanul satului ……, i-a aplicat, cu intenție, persoanei vătămate ….. ,o lovitură cu un cuțit ,în zona spatelui, cu o asemenea intensitate încât i-a pătruns prin mai multe straturi de haine groase și aceasta a suferit leziuni (la nivelul toracic posterior, zonă vertebral drept, plagă înjunghiată cu lungime de 2 cm, cu traiect oblic ascendent de cca 2 cm, cu secțiunea mușchiului spinos drept) ce necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 şi 2 C.p.

În cauză a fost audiat inculpatul ….., partea civilă …….., martorii propuși în rechizitoriu …., …….., ……, ……. şi …….., martora ….. propusă de inculpat declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

În cauză a fost întocmit raport de evaluare de către Serviciul de Probațiune …….

La data de 23.09.2022 inculpatul, prin apărător a depus la dosar o cerere privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art 32 alin.1 Cod Penal raportat la art 188 alin.1 şi 2 Cp. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută şi pedepsită de art 193 Cp., cerere respinsă de tribunal prin încheierea de şedinţă din 03.03.2023.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Tribunalul a reţinut că, în situaţia în care se va stabili aceeaşi situaţie de fapt ca cea reţinută prin rechizitoriu, se poate aprecia că, urmarea lovirii victimei cu un cuţit, inculpatul a prevăzut şi, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, a acceptat eventualitatea producerii acestui rezultat.

Tentativa la infracţiunea de omor poate fi reţinută şi atunci când actele medicale întocmite în cauză nu menţionează că leziunile traumatice cauzate prin agresiune să fi pus în primejdie viaţa persoanei vătămate, esenţial fiind ca din dinamica producerii faptei să rezulte o anume intensitate şi amploare a actului violent, de natură a produce moartea victimei, rezultat care să nu se fi produs însă din cauze exterioare voinţei inculpatului.

Analizând şi coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 14.03.2022, în timp ce a trecut pe lângă persoana vătămată, inculpatul ……, pe fondul unor dispute mai vechi, i-a adresat injurii părţii civile …., care în acel moment vorbea la telefon cu martorul …...

În aceste împrejurări, între cei doi s-a iscat un conflict iar inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un cuțit în zona spatelui, cu o asemenea intensitate încât i-a pătruns prin mai multe straturi de haine groase, aceasta suferind leziuni la nivelul toracic posterior, zonă vertebral drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.

După incident, inculpatul a plecat de la faţa locului.

Din raportul de constatare medico-legală nr. …..din 14.03.2022, emis de SML …… rezultă că partea civilă ……. a suferit o plagă înjunghiată nepenetrantă toracică posterioară letero-vertebral drept.

S-au efectuat radiografii cu nr ……/14.03.2022: torace, coloană dorsală, coloană lombară- fără leziuni osoase traumatice.

Partea civilă a prezentat leziuni de violenţă produse pin lovire cu corp tăietor-înţepător care s-au putut produce la data de 14.03.2023 şi necesită 14-16 zile îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor, în cazul unei evoluţii favorabile, fără complicaţii.

Leziunile de violenţă nu au pus în primejdie viaţa, nu au produs infirmitate, nici prejudiciu estetic grav şi permanent.

Cu ocazia audierii, atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, inculpatul a avut o atitudine nesinceră şi oscilantă şi, în condiţiile în care, iniţial, a declarat că „eu nu aveam cuţit la mine şi eu nu l-am înţepat”, ulterior a revenit asupra celor declarate menționând „eu aveam asupra mea un briceag şi cu acesta l-am înțepat”.

De asemenea, cu toate că a recunoscut conflictul „exact aşa cum s-a descris în actul de inculpare”, a arătat că „eu nu am avut intenţia de a-l omorî ci doar m-am apărat”.

Deopotrivă, inculpatul nu a fost de acord cu încadrarea juridică a faptei, apreciind că este vorba de lovire sau alte violenţe.

Pentru toate aceste motive, instanţa constată că, în realitate, chiar dacă a arătat formal că recunoaşte fapta din rechizitoriu, inculpatului nu îi sunt aplicabile prevederile art. 396 alin. 10 Cpp. judecarea cauzei făcându-se în procedura de drept comun.

Fapta săvârşită de către inculpatul ……. a fost demonstrată în cursul urmăririi penale prin următoarele mijloace de probă: plângere persoană vătămată ……, f. 1-3 dup; raportul de expertiză medico legală nr……. întocmit de către SML …….. persoana vătămată ………, f.14 dup; declarații persoană vătămată ……, f. 15-19 dup; raport de constatare criminalistică, f.20-30 dup; plângere persoană vătămată ….., f.46 dup; declarație persoană vătămată ……, f.47-48 dup; raportul de expertiză medico legală nr……. întocmit de către SML ……. ,persoană vătămată …….., f.53 dup; declarații suspect/inculpat ….., f.58-62 declarații martori ……, ………, …..,……….,………; proces verbal de cercetare la fața locului (f.175-176), planșă fotografică; proces verbal de percheziție domiciliară și planșe foto.

De asemenea, mijloacele de probă administrate în cursul judecăţii, chiar dacă sunt unele indirecte, întrucât la faţa locului nu au mai fost alte persoane, coroborate, demonstrează fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului.

Astfel, martorul ….., fratele victimei, a arătat că, în acea seară, a fost sunat de aceasta şi, ducându-se în zona unor fântâni, a găsit victima întinsă la pământ care i-a spus să îi ridice hainele la spate „că l-a tăiat ….. al lui………”.

Ridicând hainele, a observat că fratele său avea o plagă în zona spatelui, respectiv a coastelor iar din rană îi ţâşnea sângele.

A mai arătat martorul că victima era aproape inconştientă.

Relevantă în cauză, care poziţionează inculpatul la locul faptei, este susţinerea aceluiași martor conform căreia, la faţa locului, a observat animalele ce aparţin inculpatului însă acesta nu mai era acolo.

Aceleaşi aspecte au fost confirmate şi de martora …., cumnata victimei.

Împrejurarea că victima a fost agresată cu un obiect tăietor înţepător a fost confirmată şi de martora …… care, printre altele, a arătat că soţul său i-a povestit faptul că, în timp ce vorbea la telefon, inculpatul a venit spre el înjurându-l după care l-a lovit în spate însă iniţial nu şi-a dat seama cu ce, abia ulterior a văzut că acesta avea un cuţit în mână iar cojocul cu care era îmbrăcat, fusese tăiat.

Într-adevăr, martorul ……, prieten cu victima, a confirmat că în acea seară, în timp ce vorbea cu aceasta la telefon, pe fundal a auzit o altă persoană care adresa înjurături după care, imediat, i-a închis telefonul.

A mai arătat că a sunat victima a doua zi însă aceasta nu putea să vorbească motiv pentru care a sunat-o pe soţie care i-a comunicat că se află în spital întrucât l-a tăiat …...

Deopotrivă, conflictul dintre cei doi a fost confirmat şi de concubina inculpatului, martora ….. căreia inculpatul i-a povestit că a avut o altercaţie cu … care l-a lovit cu un ciomag peste mâna stângă.

A mai arătat martora că între ei şi victimă exista un conflict mai vechi.

Cu ocazia audierii, victima a arătat că, în ziua incidentului, în timp ce se întorcea cu animalele către casă, s-a întâlnit cu inculpatul care l-a înjurat iar în timp ce s-a întors cu spatele spre el, l-a lovit în spate iniţial fără a-şi da seama că a fost înjunghiat.

A mai arătat că după ce inculpatul a plecat, a simţit ceva cald în spate motiv pentru care şi-a dat joc cojocul şi a observat că acesta înţepat, dându-şi seama că fusese tăiat.

În lumina probatoriului administrat, contrar susţinerilor apărătorului ales, nu există niciun argument care să se circumscrie aplicabilității principiului de drept ”in dubio pro reo”, fără a mai vorbi de faptul că însuși inculpatul a recunoscut agresarea părții civile.

În acest context, apare contradictorie teza susținută de apărătorul inculpatului și la care acesta a achiesat, în sensul invocării cazului de achitare pe considerentul că nu ar ”exista probe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea”.

Aşadar, tribunalul a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie astfel că acesta va răspunde penal.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului …. care, în data de 14.03.2022, în jurul orei 19,30, aflându-se în extravilanul satului ……, i-a aplicat, cu intenție, părţii civile ……., o lovitură cu un cuțit, în zona spatelui, cu o asemenea intensitate încât i-a pătruns prin mai multe straturi de haine groase și aceasta a suferit leziuni (la nivelul toracic posterior, zonă vertebral drept, plagă înjunghiată cu lungime de 2 cm, cu traiect oblic ascendent de cca 2 cm, cu secțiunea mușchiului spinos drept) ce necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor, faptă prev. de art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin.1 şi 2 C.p.

Omorul este o infracțiune cu conținut unic, care constă în suprimarea cu intenție a vieții unei persoane.

În ceea ce privește obiectul juridic special al infracțiunii, se reține că acesta este reprezentat de viața persoanei și relațiile sociale în legătură cu dreptul la viață al altei persoane.

Dreptul la viață este considerat cel mai important drept al omului, fiind un drept esențial opozabil erga omnes, toți membrii societății fiind obligați să-l respecte și să se abțină de la orice acțiune care ar aduce atingere ori ar pune în pericol această valoare socială supremă.

Au fost reţinute în cauză dispoziţiile art. 32 alin. 1 Cod penal, respectiv tentativa la infracţiunea de omor. Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi o infracţiune, executare care, însă, nu a cunoscut finalizare.

Legătura de cauzalitate între acțiunile întreprinse de inculpat și rezultatul socialmente periculos, producerea leziunilor persoanei vătămate, a rezultat din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză penală.

Sub aspectul laturii subiective, raportat la starea de fapt reținută, tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul prevăzut de art.16 alin. 3 lit. b Cod penal, respectiv, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei lui, și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui prin săvârșirea faptei.

Astfel, caracteristic intenției este prevederea de către agresor a rezultatului faptei, reprezentarea mentală a rezultatului faptei.

Elementul subiectiv al infracțiunii se deduce din întreaga conduită a făptuitorului, făcându-se o apreciere globală a tuturor circumstanțelor de comitere a faptei, nicidecum nefiind determinantă poziția post-factum a autorului, afirmarea unilaterală, ruptă de contextul verificabil, a faptului că nu ar fi prevăzut sau nu ar fi avut reprezentarea urmărilor faptei comisă.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii analizate în speța dedusă judecății, tribunalul a reţinut că tentativa la infracțiunea de omor poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă.

În acord cu practica judiciară și cu opiniile doctrinare exprimate în materie, se apreciază că intenția de a ucide se deduce din împrejurările de fapt relevate de materialul probator administrat.

Astfel, sunt avute în vedere următoarele criterii: folosirea unui instrument apt să producă decesul; locul sau regiunea corporală în care au fost aplicate agresiunile, să fi fost vitale, numărul și intensitatea deosebită a loviturilor.

În acest sens, Tribunalul a avut în vedere că doar împrejurarea că victima purta haine groase (cojoc) a făcut ca plaga să nu fie una extrem de adâncă şi care să provoace victimei o hemoragie abundentă, urmată de deces.

Punerea în primejdie a vieții persoanei constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia și caracterizată de intenția specifică de omor.

În accepțiunea medico-legală, punerea în primejdie a vieții persoanei constă în crearea unui pericol iminent pentru viața acesteia, generat de natura și gravitatea vătămării produse prin fapta comisă, important fiind ca leziunea să poată determina moartea persoanei, indiferent de modul de îndepărtare a pericolului, respectiv prin tratament sau reactivare organică crescută.

Astfel, aprecierea medico-legală în legătură cu punerea în primejdie a vieții, nu poate constitui prin ea însăși un criteriu de încadrare a faptei în tentativă la omor, ci cel mult un element de fapt ce urmează a fi coroborat în mod obligatoriu cu alte circumstanțe reale și personale, respectiv intenție, regiune corporală vizată, numărul loviturilor și instrumentul utilizat.

De asemenea, în acord cu opiniile exprimate în doctrina de specialitate și practica judiciară relevantă, față de dinamica activității infracționale și de criteriile prezentate în paragrafele precedente, se poate reține comiterea unei tentative la infracțiunea de omor, chiar dacă din raportul de expertiză medico-legală rezultă că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Or, s-a constatat că starea de fapt reținută este susținută în cea mai mare parte de atât de declarațiile inculpatului, care recunoaște comiterea faptei, însă consideră că acțiunea sa ilicită a fost determinată de provocarea victimei care l-a lovit cu un ciomag.

Ca atare, s-a constatat ca fiind cert că inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate o lovitură cu un cuţit în zona spatelui, neluând ulterior nici un fel de măsuri care să fi putut contribui la salvarea vieţii acesteia.

Față de aspectele de fapt și de drept expuse mai sus, în raport de ansamblul lor, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, rezultă suficiente probe cu privire la existența faptei descrise anterior și cu privire la vinovăția inculpatului, astfel că s-a procedat la condamnarea acestuia pentru tentativă la infracțiunea de omor, faptă prev. şi ped. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului lor şi al legii, pedepsele principale trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al acestora pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

De altfel, determinarea scopului pedepsei reprezintă primul pas în activitatea de individualizare judiciară, întrucât numai după ce se lămurește acest aspect se poate aprecia în ce măsură sunt relevante anumite realități de fapt, precum şi modalitatea de evaluare a acestora.

Or, pornind de la cele expuse în paragraful anterior, este evident faptul că retribuţia justă realizează implicit scopul pedepsei, de prevenţie generală şi specială.

Gravitatea infracțiunii comise de către inculpat este una ridicată, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptei penale, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost comisă și, nu în ultimul rând, consecințele produse, respectiv, traumele suferite prin fapta inculpatului.

În raport de aceste împrejurări, s-a apreciat că în cazul inculpatului rolul pedepsei ar putea fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre limita minimă de pedeapsă, într-un cuantum care să eficientizeze funcţiile preventiv - restrictiv-educativă ale pedepsei, după ce limitele de pedeapsă au fost reduse, prin aplicarea dispoziţiilor privitoare la tentativă (reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate).

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost încadrată juridic, judecata fiind efectuată conform procedurii de drept comun, astfel că la individualizarea pedepselor nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepsei; o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei infractorului, având în vedere reeducarea şi reinserţia socială a acestuia, dublate de restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forţă socială pedagogică în societate.

La individualizarea pedepsei ce s-a pronunţat împotriva inculpatului, tribunalul a reţinut, pe lângă pericolul social concret al infracţiunii comise, circumstanţele personale favorabile ale acestuia, care a avut o conduită bună în societate atât înainte, cât şi după săvârşirea infracţiunii reţinute, este o persoană integrată în societate, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

De asemenea, au fost avute în vedere concluziile referatului de evaluare dar şi Caracterizarea emisă de Primăria comunei …… conform căreia inculpatul nu a mai creat alte probleme pe raza localităţii, considerându-se că are resurse necesare revenirii pe o cale mai bună, considerente pentru care a aplicat în final pedeapsa principală de 5 ani închisoare..

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată …… s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune morale.

În ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului moral, tribunalul a reţinut, aşadar, că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare.

În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În raport de toate aceste motive, s-a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1357 N.C.civ., prin fapta sa culpabilă inculpatul producând prejudicii de natură morală părţii civile, fapt ce impune acoperirea lor prin acordarea de despăgubiri şi în acord cu jurisprudenţa în materie - cuantumul daunelor morale vor fi redimensionate, la suma de 10.000 lei.

În ceea ce privește pretențiile Spitalului Județean de Urgență…… şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean ……….., au fost reținute dispozițiile art. 320 alin.1 din Legea nr.95/2006, potrivit cărora: cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată de furnizorii de servicii medicale, aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, persoanelor cărora le-au fost aduse daune sănătăţii prin fapta altor persoane sunt recuperate de către furnizorii de servicii medicale de la persoanele care răspund potrivit legii şi au obligaţia reparării prejudiciului produs.

Întrucât repararea prejudiciului trebuie să răspundă necesităţii de a înlătura integral efectele faptei ilicite, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 174 şi 176 Cod procedură fiscală, care impun calcularea de dobânzi şi penalităţi de la data scadenţei până la data plătii sumei datorate astfel cum a precizat unitatea medicală Spitalului Județean de Urgență……, prin urmare, în baza art. 397 alin. 1 C.p.p., rap. la art. 19 C.p.p. şi la art. 1357 şi următoarele C. civ., art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 25 C.p.p., a fost admisă acţiunea civila formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă…… şi a fost obligat inculpatul ……., la plata sumei de 579,92 lei reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate ….. internată în perioada 15.03.2022 - 16.03.2022, sumă la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi de la data scadenţei până la data plătii sumei datorate conform dispoziţiilor art.174 şi176 Cod proc.fiscală.

În baza art. 397 alin. 1 C.p.p., rap. la art. 19 C.p.p. şi la art. 1357 şi următoarele C. civ., art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, art. 25 C.p.p. a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean …… şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.635 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor efective ocazionate de asistenţa medicală de urgenţă acordată persoanei vătămate …….

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul ……., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond în sensul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice cu privire la fapta săvârşită din infracţiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. 1 Cp. rap. la art. 188 alin. 1 Cp., în infracţiunea de loviri şi alte violenţe prev. de art. 193 Cp., prin raportare la modalitatea în care a fost săvârşită infracţiunea şi constatările efectuate în baza probelor administrate de către organele de cercetare penală, apreciindu-se că infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a apreciat că aceasta lipseşte cu desăvârşire, deoarece inculpatul nu a avut intenţia de a-i suprima viaţa persoanei vătămate, ci doar de a se apăra de atitudinea agresivă şi de lovitura persoanei vătămate care a încercat să-l lovească pe inculpat.

Din probatoriul administrat ce a stabilit împrejurarea în care s-a produs fapta nu rezultă în nici un fel că intenţia inculpatului a fost una de a ucide victima, ci de a se apăra sau de a rezolva conflicte mai vechi provocate de către persoana vătămată fără motive temeinice.

Numărul şi intensitatea loviturilor dedusă din efectele acestora (un număr mai mic sau mai mare ori chiar o singură lovitură, extrem de puternică), în funcţie de regiunea unde a fost aplicată este un alt argument care duce la concluzia că latura subiectivă a infracţiunii lipseşte.

De asemenea, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a înţeles să nu reţină procedura simplificată a recunoaşterii de către inculpat, deoarece acesta a declarat că recunoaşte faptul că l-a lovit pe …. cu un briceag, dar nu a recunoscut faptul că intenţia acestuia a fost aceea de a-l ucide.

Apelantul inculpat a apreciat că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece instanţa de fond nu a analizat şi nu a dat relevanţă decât susţinerilor persoanei vătămate, fără să ia în seamă nimic din cele declarate de el; de asemenea, martorii propuşi de partea vătămată nu sunt unii oculari care să poată confirma vinovăţia inculpatului şi intenţia acestuia de a suprima viaţa victimei.

Instanţa de fond nu a făcut decât să transcrie aproape cuvânt cu cuvânt ceea ce a declarat persoana vătămată fără să analizeze în concret ceea ce s-a întâmplat în realitate şi mai ales fără să ţină cont de certificatele medico-legale ale părţilor, care menţionează că viaţa victimei nu a fost pusă în pericol şi că inculpatul a fost vătămat, deci a existat un conflict între părţi la momentul producerii evenimentului.

Totodată s-a arătat că sentinţa apelată nu are la bază probe concludente şi temeinice care să poată duce la aplicarea unei pedepse atât de aspre.

În drept, apelul se întemeiază pe disp. art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală.

În cursul judecării cauzei în apel a fost ascultat inculpatul….., declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosar.

Verificând sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat de inculpatul …… este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de la 03.03.2023 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător ales, din tentativa la infracţiunea de omor în infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art. 193 alin. 2 Cod penal).

Contrar criticilor formulate de apelantul inculpat, legal și temeinic a respins prima instanţă cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 Cp., în cea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cp.

Însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept ale instanței de fond, a căror reluare este inutilă, Curtea reține că în raport de împrejurările comiterii faptei de către inculpat, nu se poate reține că agresiunea asupra persoanei vătămate ……a avut la bază intenția generală de vătămare și nu intenția indirectă de ucidere.

Omorul se săvârșește cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenţia generală de a vătăma.

Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de disp. art. 188 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.

Doctrina mai folosește noţiunea de „dol special”, definit ca voinţa de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă”, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenţia are două forme: directă și indirectă.

Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte” (art. 16 alin. 3 lit. a Cp.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui” (art. 16 alin. 3 lit. b Cp.).

Ceea ce deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv.

În timp ce în cazul intenţiei directe făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, urmărind să producă acel rezultat și nu altul, în cazul intenţiei indirecte făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, unul fiind moartea victimei, atitudinea sa fiind de indiferență față de posibilitatea producerii acestui rezultat.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat.

În urma propriei evaluări a materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal Curtea a reţinut că, la data de 14.03.2022 în jurul orelor 19.30, atât victima cât şi inculpatul se întorcea cu turmele de animale de la păscut, context în care s-au întâlnit în extravilanul comunei …… sat……., în zona unui podului ce traversează un canal.

Conform susţinerilor victimei, pe fondul unui conflict cronic ce data de peste 5 ani, inculpatul i-ar fi adresat injurii, după care l-a lovit cu un cuţit în zona spatelui.

La rândul său, inculpatul a admis că la data şi în locul precizat mai sus a avut un conflict cu victima care a fost deranjată de faptul că nu a fost lăsată să treacă prima cu turma de animale peste pod, context în care s-au certat, victima i-ar fi adresat injurii şi chiar ar fi încercat să îl lovească în cap cu o bâtă, după care ar fi fugit.

În timp ce fugea, victima s-ar fi împiedicat şi a căzut lângă marginea canalului magistral, astfel că inculpatul a alergat către el şi, în timp ce victima încerca să se ridice, s-a năpustit asupra ei, a prins-o în braţe şi s-au rostogolit împreună pe marginea canalului, lovindu-se reciproc cu pumnii peste corp.

După circa un minut, victima s-ar fi ridicat şi ar fi plecat în fugă după animalele care intraseră într-un lan de grâu.

Inculpatul a negat în faza urmăririi penale că l-ar fi înţepat pe persoana vătămată cu un cuţit în zona spatelui, neputându-şi explica leziunea suferită de acesta (declaraţiile date la 23.03.2022 de ……. în calitate de suspect, inculpat şi persoană vătămată).

Abia în cursul judecăţii la instanţa de fond (declaraţia din 18.11.2022) inculpatul a admis că l-a înjunghiat pe persoana vătămată cu un briceag pe care îl avea asupra sa.

Descriind contextul în care ar fi procedat în acest fel, inculpatul a relatat o situaţie de fapt ce diferă fundamental de cea prezentată în declaraţiile date în faza urmăririi penale, susţinând că după ce victima a încercat să-l lovească în cap cu ciomagul, s-ar fi îmbrâncit reciproc, s-au împiedicat şi au căzut împreună la pământ.

În timp ce erau la pământ, inculpatul a scos din buzunar un briceag cu lamă rabatabilă pe care în avea în buzunar şi cu acest obiect l-a înţepat pe persoana vătămată.

Inculpatul a precizat că a acţionat în acest mod de teamă, întrucât victima este o persoană violentă.

Examinând declaraţiile date succesiv de inculpat în contextul celorlalte probe administrate în cauză, Curtea constată că acestea sunt vădit nesincere, inconsecvente şi contradictorii şi nu conduc la concluzia susţinută de apărare prin motivele de apel, aceea a orientării acţiunii în direcţia comiterii unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

Varianta susţinută de inculpat în faza urmăririi penale, aceea că victima însăşi a avut un comportament provocator la adresa sa, adresându-i injurii, este infirmată de martorul …., persoană care a perceput momentele de debut ale conflictului în timp ce se afla angajat într-o convorbire telefonică cu persoana vătămată.

Dimpotrivă, situaţia de fapt relatată de acest martor demonstrează că inculpatul s-a comportat provocator la adresa victimei, adresându-i injurii chiar în momentul în care a întâlnit-o.

Astfel, potrivit declaraţiei date de ….., (fila 85 DUP), în timp ce discuta la telefon cu ….., a auzit în fundal o voce de bărbat care îi adresa acestuia injurii, după care apelul s-a întrerupt.

Admiţând că persoana vătămată ar fi ripostat încercând să-l lovească cu un ciomag, Curtea constată că după ce presupusa agresiune a eşuat, persoana vătămată fugind de la locul incidentului, inculpatul a plecat în urmărirea acesteia şi s-a năpustit asupra sa, căzând împreună la pământ.

O asemenea reacţie nu pare în nici un caz alimentată de teamă, aşa cum a afirmat inculpatul (situaţia în care ar fi profitat de fuga adversarului), ci mai degrabă de intenţia de a continua conflictul, de a tranşa disputa în favoarea sa, prin alte acte de violenţă fizică.

În aceste condiţii, în acord cu prima instanţă, Curtea apreciază că gestul inculpatului de a lovi victima în spate cu un briceag nu a fost determinată de teamă şi nu urmărit nicidecum finalitatea defensivă invocată prin motivele de apel, ci a fost săvârşit în scopul de a anihila rezistenţa fizică a victimei.

Contrar criticilor formulate de apărare, Curtea constată că raportul de expertiză medico-legală nu determină nicidecum concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia generală de vătămare.

Dimpotrivă, acest mijloc de probă atestă existenţa leziunii de 2 cm lungime (produse prin înjunghiere, cu traiect oblic ascendent) şi care, coroborat cu împrejurarea că victima era îmbrăcată cu mai multe straturi de haine foarte groase (geacă matlasată şi cojoc de blană de oaie) sugerează că inculpatul a aplicat un nivel mare de presiune aplicat asupra obiectului tăietor, astfel încât lama acestuia a traversat toate straturile de haine şi a ajuns să secţioneze muşchiul spinos drept.

Ca atare, intensitatea loviturii aplicată de inculpat cu obiectul tăietor înţepător fost una importantă, fiind suficientă pentru ca lama acestuia (cca.9 cm) să ajungă în zona traversată de vase mari de sânge sau organe vitale şi să producă decesul, rezultat care nu s-a produs din cauze ce nu ţin de voinţa inculpatului, ci de hazard, vestimentaţia purtată de victimă fiind singura care a împiedicat producerea unei leziuni mult mai grave, incompatibilă cu viaţa.

Curtea reţine şi că este extrem de previzibil pentru orice persoană că o victimă înjunghiată în zona toracelui poate deceda în orice moment, mai ales în absenţa oricăror îngrijiri medicale.

Examinând poziţia inculpatului imediat după comiterea faptei, astfel cum o reliefează propria declaraţie, se constată că acesta a plecat să-şi recupereze animalele, abandonând victima şi întorcându-se la domiciliu, ceea ce relevă o dată în plus totala indiferenţă faţă de potenţialul rezultat letal al acţiunilor sale.

Pentru considerentele enunţate anterior, Curtea constată că prima instanţă în mod legal şi temeinic a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, constatând, în acord cu instanţa de fond, că fapta inculpatului condiţiile de tipicitate subiectivă ale tentativei la infracţiunea de omor.

Trecând la examinarea criticilor apelantului referitoare la omisiunea instanţei de a face aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime ca efect al reţinerii aceleiaşi situaţii de fapt precum cea declarată de inculpat, Curtea reţine că deşi aplicabilitatea procedurii abreviate, prev. de art. 374 alin. 4, art. 375 şi 396 alin. 10 Cod procedură penală nu este condiţionată de recunoaşterea încadrării juridice a faptei, aceasta este exclusă în cazul unei recunoaşteri parţiale, respectiv atunci când inculpatul recunoaşte fapta în materialitatea ei însă nu şi forma de vinovăţie reţinută în actul de sesizare.

Deopotrivă, aplicabilitarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală este exclusă în cazul în care instanţa reţine, după parcurgerea cercetării judecătoreşti, că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie indirectă, iar acesta recunoscut doar săvârşirea elementului material al infracţiunii, negând orice legătură subiectivă cu fapta sau admiţând eventualitatea comiterii acesteia din culpă.

În speţă, nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au reţinut nici una din variantele stării de fapt recunoscute de inculpat, aceea că a acţionat cu intenţia generală de vătămare.

Trecând la verificarea mecanismului de individualizare a pedepsei pentru tentativa la infracţiunea infracţiunea de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 Cod penal, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este egală cu minimul special prevăzut de lege, acela de 5 ani închisoare, iar în cauză nu se identifică nici un fel de împrejurări în legătură cu fapta comisă care să diminueze gravitatea faptei sau periculozitatea infractorului.

Totodată, în raport de cuantumul pedepsei aplicate, care depăşeşte 3 ani, adoptarea oricărei modalităţi de executare neprivative de libertate este exclusă, fiind contrară disp. art. 91 alin. 1 lit.a) Cod penal.

Pentru toate aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate şi că nu există motive de desfiinţare a hotărârii care să poată fi reţinute din oficiu în favoarea inculpatului, în baza art. 421 pct. 1 lit.b) C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul……..

Văzând şi disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul ……., fiul lui ……… și……., născut la data de ….., în ……, județ………, posesor al CI seria ……. nr. ………, eliberat de SPCLEP ……, în data de 02.10.2019, cu CNP ………, cetățenie română, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în comuna …….., sat…………, județ ………, fără antecedente, împotriva sentinţei penale nr. 52 din 20 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. ……..

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor, persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 13 iulie 2023.

Preşedinte, Judecător,

……….. …… .

Grefier,

………

Red.jud……

j.f…

…. 13 iulie 2023