Decizie nr. 1354 din 06.06.2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. .../ 26 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul ...., s-a respins acţiunea formulată de reclamantul .... ......... .. ......... .. ........ - .... .. ......... .. ........ .... cu sediul în ......., ... ......... .. .., jud .... în contradictoriu cu pârâta .... ......... .. ......... .. ........ - .... .. ......... .. ........ ...., cu sediul în ......., ... . ......... ..... .. ., ... ............. . ...... ......, instanţa de fond a reținut următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea deciziei de respingere a virării sumei de 4.600 lei, reprezentând indemnizațiile de asigurări de sănătate plătite salariaților proprii, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări de sănătate (FNUASS) şi obligarea pârâtei la virarea către reclamant a sumei de 4.600 lei, suma datorată în conformitate cu prevederile art. 38 din OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, pentru luna noiembrie 2021, cu cheltuieli de judecată.

Conform art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005: „indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care persoanele prevăzute la art. l alin. (l) şi (2), art. 32 alin. (l), precum şi plătitorii prevăzuţi la art. 36 alin. (3) lit. a) şi b) erau în drept să le solicite”.

Termenul de 90 de zile are natura juridică a unui termen de prescripție (în conformitate cu dispozițiile art. 2547 Cod civil) care, odată împlinit, stinge dreptul celui împotriva căruia curge de a constrânge pârâtul cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.

Cu privire la constituționalitatea art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 57/2016 prin care a respins excepția de neconstituționalitate.

S-a reținut ca, "referitor la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 45 privind libertatea economică, instituirea unui termen în care plătitorii indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate sunt în drept să le solicite, pe baza actelor justificative, nu încalcă dreptul de proprietate privată și nici libertatea economică, de vreme ce aceste drepturi fundamentale se exercită în condițiile legii.

Or, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, prin instituirea termenului de 90 zile, "legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuția asiguraților și plățile din acest fond către aceiași asigurați, pentru a evita situațiile când, din cauza decalajului mare dintre data nașterii dreptului la indemnizație și data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului și cuantumul drepturilor decontate”.

Angajatorii sunt menționați la art. 36 alin.3 lit. a din OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizațiile şi, prin urmare, au obligaţia să solicite recuperarea indemnizațiilor în termen de 90 de zile.

Potrivit art. 64 alin 5 din Ordinul nr 15/2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG 158/2005, ,,în termen de 60 de zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății”.

În speţă, prin cererea nr. 393 din 23.03.2022, înregistrată la CAS .... sub nr. ..... din 23.03.2022 (f. nr. .. dosar nr ..../63/2022) reclamantul a solicitat plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă aferente lunii noiembrie 2021 .

Pârâta a respins cererea prin adresa nr. .... din 21.04.2022, comunicată prin poştă în data de 29.04.2022, cu motivarea că potrivit art. 155 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 şi art. 69 din Ordinul nr. 15/2018 termenul de depunere este 21.03.2022.

Instanţa a reţinut că se contestă de către reclamant momentul de la care curge termenul de 90 zile prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, apreciind că nu se aplică dispoziţiile art. 155 alin 2 din Legea nr. 207/2015 şi că acesta curge „începând cu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizațiile (asiguraților) de asigurări de sănătate”, respectiv începând cu data de 25 decembrie 2021.

Potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 207/2015 „Administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetului asigurărilor pentru şomaj se realizează prin organul fiscal central, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel”.

Legiuitorul a definit în art.1 pct. 11 din acelaşi act normativ creanţa fiscală principală ca fiind „dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile şi condiţiile prevăzute de lege”.

Potrivit art. 2 alin 2 lit. b Cod fiscal, contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate este o contribuţie socială obligatorie, iar potrivit art. 1 alin. 2 din acelaşi act normativ „Cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de prezentul cod este stabilit prin Codul de procedură fiscală”.

Potrivit art. 93 alin 2 C.proc. fiscală "Creanţele fiscale se stabilesc astfel: a)prin declarație de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin. (2)", iar potrivit art. 102 alin. 2, „În declaraţia de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege”.

Potrivit art. 169 alin. 1 lit. a C.fiscal , angajatorii au obligaţia să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, declaraţia prevăzută la art. 147 alin. 1.

Potrivit art.155 alin 2 din Legea nr.207/2015 „Creanţele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementează, scadenţa şi/sau termenul de declarare se împlinesc la 25 decembrie, sunt scadente şi/sau se declară până la data de 21 decembrie.

În situaţia în care data de 21 decembrie, este zi nelucrătoare, creanţele fiscale sunt scadente şi/sau se declară până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie”.

Coroborând dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că termenul de 90 zile în care reclamantul trebuia să formuleze la pârâtă cererea de restituire a sumei de 4600 lei a început să curgă la data de 21 decembrie 2021, termen care s-a împlinit, conform art. 181 alin 1 pct. 2 Cpc, înainte de data de 23.03.2022 când acesta a formulat cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 10912/2022.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul .... ......... .. ......... .. ........ - .... .. ......... .. ........ ...., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței şi judecarea cauzei, evocând fondul cauzei, iar pe cale de consecință, anularea deciziei de respingere de către intimata-pârâtă CAS .... a solicitării reclamantului și de neaprobare a virării sumei de 4.600 lei, reprezentând indemnizațiile de asigurări de sănătate plătite salariaților proprii, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate (FNUASS) și obligarea pârâtei la virarea către instituția apelantă a sumei de 4.600 lei, sumă datorată în conformitate cu prevederile art. 38 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, pentru luna noiembrie 2021.

În motivarea apelului, a susţinut următoarele:

Soluția pronunțată în speță este nelegală şi netemeinică, instanța de fond apreciind eronat data de la care termenul de 90 de zile prevăzut de art. 155 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala și art. 69 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 15/2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, începe sa curgă,

De asemenea, în mod eronat instanța de fond nu a avut în vedere nici motivul invocat de instituția apelantă privind faptul că termenul de 90 de zile nu este un termen de decădere, ci unul de recomandare susținere motivată în cererea de chemare în judecata.

Astfel, în conformitate cu art. 69 din Ordinul nr. 15/2018, „indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data la care plătitorii erau în drept să le solicite”.

Termenul de 90 de zile este precizat clar, dar data de la care curge acest termen de 90 de zile, exprimată prin formularea „de la data la care plătitorii erau în drept să le solicite” ar putea fi interpretată diferit, de exemplu unii angajatori ar putea considera că sunt în drept să le solicite după momentul lichidării drepturilor salariale pe luna respectivă, adică după data plății salariilor (dată care diferă de la un angajator la altul), întrucât de la acel moment angajatorul devine creditor al FNUASS.

Pentru a aduce clarificări în privința termenului în care indemnizațiile pot fi solicitate, unele Case de asigurări de sănătate județene oferă pe site-ul propriu, la secțiunea „Procedura de decontare a sumelor către angajatori”, următoarea precizare: „Termenul de 90 de zile se calculează începând cu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizațiile (asiguraților) de asigurări de sănătate”, fără a fi menționată nicio situație care ar face excepție de la regula enunțată.

Se poate observa că în cuprinsul art. 69 din Ordinul nr. 15/2018, legiuitorul nu a menționat termenul de declarare a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central ca moment de la care curge termenul de 90 de zile în care indemnizațiile de asigurări de sănătate suportate din bugetul FNUASS pot fi solicitate de către angajatori, ci legiuitorul a folosit expresia „de la data la care plătitorii erau în drept să le solicite ”

La depunerea cererii de recuperare a sumei care se suportă din bugetul FNUASS, aferentă lunii noiembrie 2021, instituția apelantă a avut în vedere termenul de 90 de zile, calculat „începând cu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizațiile (asiguraților) de asigurări de sănătate” respectiv începând cu data de 25 decembrie 2021.

Având în vedere această dată, termenul de 90 de zile prevăzut în art. 69 din Ordinul nr. 15/2018 se întinde până la data de 24.03.2022 și de aceea apelanta, care a depus cererea de recuperare la data de 23.03.2022, s-a încadrat în termenul de 90 de zile prevăzut de lege.

În ceea ce privește cealaltă dispoziție reținută de către instanța de fond, respectiv art. 155 alin.2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aceasta privește „ creanțele fiscale administrate de organul fiscal central pentru care termenul de scadență și/sau declarare se împlinesc la 25 decembrie ”, iar nu termenul de solicitare a indemnizațiilor de asigurări de sănătate plătite salariaților proprii, care se suportă din bugetul FNUASS.

Din analiza acestor texte legale, se subînțelege că acest termen este unul de recomandare, având caracter procedural, stabilit pentru organizarea și sistematizarea unor activități procedurale, și nu este un termen de decădere sau de prescripție.

Cu alte cuvinte, el nu are un caracter imperativ care să conducă la pierderea dreptului de a solicita recuperarea sumelor suportate din bugetul FNUASS.

Trebuie amintit aici că termenul de prescripție în materie fiscală este de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, iar termenul de prescripție în materia dreptului civil este de 3 ani.

A mai precizat și faptul că legiuitorul nu a prevăzut nicio sancțiune pentru angajator, în situația în care acesta nu a întreprins demersuri pentru solicitarea restituirii sumelor din bugetul FNUASS în termenul de 90 de zile, din acest lucru deducând, o dovadă în plus, că termenul de 90 de zile este unul de recomandare.

Așa cum s-a arătat şi în cererea de chemare în judecată, această opinie a fost exprimată în mod oficial și de către Curtea de Conturi a României - Comisia pentru aplicarea unitară a prevederilor legale aplicabile în activitatea Curții de Conturi, în Raportul nr. 2/06.03.2019 privind încadrarea sau nu în categoria prejudiciilor a sumelor plătite de către entități, reprezentând indemnizații de asigurări sociale de sănătate acordate salariaților pentru concedii medicale, și nerecuperate în termenul legal de prescripție de la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, a cărui concluzie este că „Termenul de 90 de zile, calculat de la data la care indemnizațiile pot fi solicitate, nu este un termen de decădere sau de prescripție, neavând un caracter imperativ care să conducă la pierderea dreptului de a solicita recuperarea sumelor de la FNUASS”.

Pe cale de consecință, apelanta a apreciat că a acționat cu bună credință și a avut în vedere încadrarea în termenul de 90 de zile prevăzut la art. 69 din Ordinul nr. 2015/2018, care a fost respectat.

Pentru aceste motive, a solicitat anularea sentinței și judecarea cauzei, evocând fondul cauzei, iar pe cale de consecință, anularea deciziei de respingere de către intimate-pârâtă CAS .... a solicitării apelantei și de neaprobare a virării sumei de 4.600 lei, reprezentând indemnizațiile de asigurări de sănătate plătite salariaților proprii, care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate (FNUASS) și obligarea pârâtei la virarea către instituția noastră a sumei de 4.600 lei, suma datorată în conformitate cu prevederile art. 38 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, pentru luna noiembrie 2021, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 și urm CPC.

În dovedire, a solicitat proba cu actele existente la dosarul de fond al cauzei (conf. art. 194 lit. e), teza I și II, rap. art. 150 CPC);

Intimata-pârâtă .... ......... .. ......... .. ........ - .... .. ......... .. ........ .... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menținerea ca legală şi temeinică a sentinței instanței de fond, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a pronunțat sentința și a motivat soluția în conformitate cu prevederile legale în materia concediilor şi indemnizațiilor, pentru perioada din litigiu şi a avut în vedere înscrisurile aflate la dosar.

În acest sens, a invocat art. 36 din O.U.G. nr. 158/2005, art. 64 din Ordinul MS/CNAS nr. 15/2018/1311/2017 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 şi art. 155 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Reclamanta a avut în vedere prevederile mai sus menționate și a înregistrat, la ANAF, Declarația 112 (pentru luna noiembrie 2021), la data de 15.12.2021.

În secțiunea C2 a acestei declarații, la rubrica indemnizații sănătate, conform OG 158/2005, menționează că are de recuperat din FNUASS suma de 4600 lei pentru concedii și indemnizații.

Declarația 112 este semnată de reprezentanții societății.

Încă de la această dată reclamanta era în drept să se adreseze casei de asigurări de sănătate să recupereze sumele pentru concedii, aferente lunii noiembrie 2021.

În fapt, la C.A.S. .... a înregistrat cererea 10912 la data de 23.03.2022 pentru recuperarea indemnizației aferentă concediilor din luna noiembrie 2021, deci după depășirea termenului de 90 zile, de când era în drept să solicite.

C.A.S. .... prin adresa nr. 8932/21.04.2019 a respins cererea reclamantului, motivând refuzul pe faptul că cererea de restituire au fost depusă tardiv, peste termenul de 90 zile prevăzut de art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 69 din Ordinul 15/2018.

Termenul de 90 de zile are natura juridică a unui termen de prescripție (în conformitate cu dispozițiile art.2547 Cod civil) care, odată împlinit, stinge dreptul celui împotriva căruia curge de a constrânge pârâtul cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă.

Decontarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate este reglementată de OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate şi de Ordinul 15/2018, nu de alte acte normative care sa prevadă alte termene de prescripție, așa cum susține reclamantul.

Pentru motivele invocate, a solicitat respingerea apelului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 N.C.P.C.

Analizând sentința apelata prin prisma criticilor formulate, se constata ca apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.

Conform art. 40 din OUG nr. 158/2005, indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1), precum şi plătitorii prevăzuți la art. 36 alin. (3) lit. a) şi b) erau în drept să le solicite.

Art. 12 din același act normativ prevede ca indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă : A. de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă; B. din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:

a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, şi până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;

b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. B şi C şi alin. (2).

Potrivit art. 36 alin. 1 și 2, calculul şi plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgenţă se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.

Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

Alineatul trei, litera a al aceluiași articol prevede ca plata indemnizațiilor se face lunar de către angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 din OUG nr. 158/2005, indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data la care persoanele prevăzute la art. 1 alin. 1 și 2, art. 32 alin. 1, precum și plătitorii prevăzuți la art. 36 alin. 3 lit. a) și b) erau în drept sa le solicite.

Contrar susținerilor apelantei, termenul de 90 de zile nu este unul de recomandare, ci este un termen imperativ a cărui depășire atrage incidenta decăderii.

Astfel, efectele nerespectării termenului sunt evidente, de vreme ce textul de lege stabilește că numai în termenul prevăzut persoanele aflate în ipoteza normei "sunt în drept" să solicite restituirea de la casele de asigurări sociale de sănătate, depășirea termenului având ca efect decăderea din dreptul de a formula cererea de restituire.

Tot referitor la termenul de 90 de zile în care poate fi solicitată restituirea sumelor de la casele de asigurări sociale de sănătate, Curtea observă că, în Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, Curtea Constituțională a amintit că „art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a prevăzut, înainte de modificarea sa prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2010, că «Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite».

Modificarea acestui termen în sensul diminuării sale a reprezentat una dintre măsurile prin care, pe calea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2010, legiuitorul şi-a propus să implementeze un mecanism menit să protejeze asigurații de o eventuală incapacitate de plată de către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate a drepturilor decontate din acest fond, măsuri impuse, aşa cum se arată în preambulul acestei ordonanțe, de «presiunile financiare exercitate asupra Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, determinate de creşterea cheltuielilor şi a numărului beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate, nedublată însă de o creștere proporțională a veniturilor realizate din sumele reprezentând contribuție pentru concedii şi indemnizații», precum şi de «insuficienţa sumelor alocate în cadrul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate».

Cu același prilej, Curtea a arătat că „recuperarea sumelor de bani acordate în mod necuvenit din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate nu urmărește satisfacerea unui drept individual, aşa cum este dreptul de a beneficia de indemnizațiile acordate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, ci protejarea unui interes public care constă în asigurarea şi protejarea fondurilor publice din care se decontează aceste indemnizații, situaţie evident diferită de cea avută în vedere de textul de lege supus analizei de constituționalitate.

Mai mult, contextul avut în vedere la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, amintit mai sus, impunea păstrarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 42 alin. (1) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005”.

Prin urmare, susținerea apelantei în sensul ca termenul de 90 de zile este de recomandare nu poate fi primita, fiind fără relevanta interpretarea data de Curtea de Conturi în raportul nr. 2/06.03.2019.

Mergând mai departe, se constata ca fiind întemeiate susținerile apelantei privitoare la greșita reținere de către prima instanța a incidentei, în speță, a dispozițiilor art. 155 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedura Fiscala, aspect care nu este însă de natura a atrage reformarea hotărârii atacate.

Astfel, așa cum reiese din conținutul sau, articolul antereferit are în vedere creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, ipoteza ce nu se regăsește în cauza de fata în care obiectul litigiului vizează o creanță a angajatorului față de Casa de asigurări sociale de sănătate, așa încât termenul de 90 de zile în care poate fi solicitata recuperarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate plătite salariaților proprii nu poate avea ca data de început data de 21 decembrie 2021.

Pe de alta parte, nu se poate susține cu temei ca momentul de la care curge de 90 zile este data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizațiile de asigurări de sănătate.

În acest sens, se observă că potrivit art. 147 alin. 1 din Codul fiscal, persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, instituțiile prevăzute la art. 136 lit. d) - f), precum şi persoanele fizice care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.

Textul articolului 147 nu prevede un termen fix în care aceste declarații trebuie depuse ci, așa cum reiese din cuprinsul sau, fixează o data limita pana la care se poate proceda în maniera arătată.

Pe cale de consecință, o interpretare în sensul ca depunerea cererii de recuperare a sumei care se suporta din Bugetul FNUASS trebuie făcută începând cu data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizațiile de asigurări de sănătate nu are suport legal, de altfel nici apelantul neindicând vreun temei de drept care sa justifice susținerea sa.

Pe de alta parte, în condițiile în care nici art. 40 din OUG nr. 158/2005 și nici art. 69 din Ordinul nr. 15/2018 nu prevăd care este data de la care plătitorii sunt în drept sa solicite recuperarea indemnizațiilor, pentru stabilirea datei de la care curge termenul de 90 zile este necesar a se interpreta coroborat dispozițiile legale incidente.

Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 15/2018 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, evidența persoanelor asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii, precum şi a certificatelor de concediu medical se realizează pe baza Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit şi evidența nominală a persoanelor asigurate, prevăzută la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal.

Persoanele şi instituţia prevăzute art. 6 alin. (3) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate să depună declarația prevăzută la alin. (1).Declaraţia prevăzută alin. (1) se depune şi de către persoanele prevăzute la art. 6 alin. (63) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în condițiile prevăzute la art. 147 alin. (12) şi (13) din Codul fiscal.

Conform art. 3 din același ordin, Casele de asigurări de sănătate au obligația de a verifica şi de a valida datele cuprinse în declarația prevăzută la art. 2 alin. (1), iar în cazul în care după verificarea datelor se constată neconcordanțe care implică rectificarea datelor şi/sau a sumelor cuprinse în declarația inițială, în termen de maximum 30 de zile, casele de asigurări de sănătate vor transmite angajatorilor sau asimilaților acestora o notificare, pe suport hârtie sau prin mijloace de transmitere la distanță.

Potrivit art. 71 lit. a din Ordin, în înțelesul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, constituie refuz nejustificat la plata indemnizațiilor situația în care nu se face dovada calității de asigurat pentru concedii şi indemnizații de asigurări sociale de sănătate.

Rezultă că, în accepțiunea legiuitorului, depunerea declarației prevăzute de art. la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal constituie atât o obligație a angajatorului, cat și o condiție de admitere a solicitării indemnizației, pe baza actelor justificative.

Pe cale de consecință, rezulta și faptul ca, deși Ordinul nr. 15/2018 nu prevede expres data la care plătitorul este în drept sa solicite indemnizațiile, condiționând admiterea cererii acestuia de depunerea declarației, indiferent de momentul în care se realizează pana la expirarea termenului limita, exclude ipoteza unui termen fix , respectiv data limita la care aceasta poate fi depusa, respectiv data 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizațiile de asigurări de sănătate.

Cu alte cuvinte, din dispozițiile precitate se desprinde concluzia că, precizând ca plătitorul trebuie sa fie în drept sa solicite indemnizațiile, legiuitorul nu a avut în vedere o situație abstracta, ci una concreta, raportata la depunerea efectiva a declarație de către acesta, numai în acest mod găsindu-si justificarea art. 71 lit. a din Ordin.

Așa fiind, interpretarea care se impune este aceea ca termenul de 90 zile începe sa curgă de la data depunerii declarației prevăzute de art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal și nu de la data pretinsa de apelanta reclamanta, respectiv 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează indemnizația.

Cum în cauză declarația tip D112 ( pentru luna noiembrie 2021) a fost depusa de către apelanta la data de 15.12.2021, conform dovezii de încărcare a acesteia la ANAF aflată la f. nr. .. din dosarul apel, iar cererea de restituire a sumei de 4.600 lei, reprezentând indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă aferente lunii noiembrie 2021, a fost depusă la CAS .... la data de 23.03.2022, termenul de 90 zile prevăzut de art. 40 din OUG nr. 158/2015 a fost depășit, în mod corect cererea fiind respinsă.