Decizie nr. 1326 din 31.05.2023

Atâta timp cât se face dovada existenţei din punct de vedere juridic a angajatorului, cu situaţia juridică a Societăţii G.

S.A, comunicată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, nimic nu îl împiedică pe salariat să introducă o acţiune în recunoaşterea drepturilor sale în contradictoriu cu fostul angajator.

In fapt, inexistenţa documentelor primare conduce numai la alegerea obiectului acţiunii de formulat in contradictoriu cu fostul angajator, respectiv cu casa de pensii, in ipoteza dispariţiei juridice a angajatorului.

Astfel, dacă există documente primare, iar angajatorul refuză eliberarea unei adeverinţe, salariatul are posibilitatea acţiunii in realizare, in obligare la eliberarea adeverinţei, iar in caz de inexistenţă a dcocumentelor primare se deschide calea unei acţiuni în reconstituirea vechimii în muncă sau, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865/art. 35 din Codul de procedură civilă, a unei acţiuni în constatarea încadrării în grupele superioare de muncă, in contradictoriu cu fostul angajator, respectiv cu casa de pensii.

Prin sentinţa civilă apelată, Tribunalul Gorj – Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Gorj.

A respins acţiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat şi reţinut următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta a solicitat să se constate că a desfăşurat activitate în perioadele 24.05.1989-31.01.1997, 01.02.1997-30.11.1999, 01.12.1999-01.04.2001, în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat.

Așa cum a rezultat din prevederile art. 159 alin.1, raportat la art. 16 lit. a din Legea nr. 263/2010, pentru perioadele de vechime în muncă realizate până la data de 01.04.2001 se face dovada cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5 din Legea 53/2003, privind Codul muncii, republicată, „la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate”.

De asemenea, la art. 40 alin.2 lit. h din Legea 53/2003, privind Codul muncii, republicată, se prevede că angajatorului îi revine obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Conform prevederilor art. 279 din același act normativ:

„1) Vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă.

(2) După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă.

Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.”

Prin Decizia pronunțată în interesul legii nr.2/2016, Înalta Curte de Casație ș Justiție a statuat că :

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în continuare; art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare - obligaţie de a face - având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865/art. 32 alin. (1) lit. a) şi art. 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv a art. 136 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare/art. 180 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă, iar fostul lichidator, chemat în judecată în nume propriu, nu are calitate procesuală pasivă.”

În cauza dedusă judecăţii, însă reclamanta nu a dovedit susținerile sale în sensul că Societatea G, a fost radiată din registrul comerțului.

Din situaţia juridică a Societăţii G, comunicată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, rezultă că ultima înregistrare în registrul comerţului s-a efectuat în data de 09.05.2017, durata fiind neprecizată.

Totodată, în ceea priveşte starea firmei, se menţionează că societatea mamă, respectiv G S.A., se află sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Aşadar, Societatea G S.A. nu a fost radiată din registrul comerţului.

Conform adresei înaintată la dosar de M G S.R.L., această societate are calitate de prestator să execute servicii arhivistice autorizate de Arhivele Naţionale ale României.

Faptul că arhiva angajatorului se află în prezent la societatea M G S.R.L. nu înseamnă că Societatea G este desfiinţată şi radiată din registrul comerţului, aşa cum a susţinut reclamanta.

Așadar, instanţa a reţinut că pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj ar fi avut calitate procesuală pasivă doar în situația în care unitatea angajatoare ar fi fost radiată și lichidată, situaţie care nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.

Așa cum s-a arătat mai sus, în ceea ce privește acțiunea pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă, prin Decizia în interesul legii nr.2/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (fiind lichidat, radiat), în situaţia în care nu există documente primare, justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii.

Prin urmare, pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj nu are calitate procesuală pasivă.

Față de considerentele arătate, instanța a admis excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Gorj şi, în consecinţă, a respins acțiunea, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a declarat apel reclamanta T, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele ce succed:

Prin sentința civilă nr. 1635/17.10.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în cauza nr. 1301/95/2022 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii Gorj a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către apelanta reclamantă prin care a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în perioadele în perioadele 24.05.1989-31.01.1997, 01.02.1997-30.11.1999, 01.12.1999-01.04.2001 în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat, în contradictoriu cu intimata.

Instanța de judecată a reținut faptul că, prin raportare la Decizia nr. 2/2016, I.C.C.J. - completul competent să judece recursul în interesul legii, în astfel de cauze, intimata Casa Județeană de Pensii Gorj poate avea calitate procesuală pasivă doar în situația în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic și nu există documente primare de încadrare în grupă de muncă și, cum fostul angajator se află, încă, în procedura prevăzută de Legea 85/2014, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimată este întemeiată.

A apreciat sentința astfel pronunțată ca nelegală și netemeinică, cu motivarea că, fără îndoială, în cauză devin aplicabile cele statuate de I.C.C.J prin Decizia nr. 2/2016 a completului competent să judece recursul în interesul legii, decizie care nu trebuie interpretată doar în sensul că numai în situația în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic are legitimitate procesuală pasivă Casa Județeană de Pensii ci, această entitate stă în instanță în calitate de pârâtă și atunci când nu există documente primare care să ateste încadrarea în grupă de muncă.

Pârâta a invocat această excepție motivat de faptul că, atâta vreme cât există deținătorul de arhivă acțiunea ar trebui îndreptată împotriva acestuia, însă aceste susțineri sunt neîntemeiate deoarece petenta nu este în situația inexistenței documentelor primare care să dovedească grupa de muncă, acest aspect reieșind din răspunsul adresat reclamantei la solicitarea de a-i fi eliberată o adeverință care să ateste perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, astfel că legitimitate procesuală pasivă are Casa Județeană de Pensii Gorj, singura persoană interesată ce ar putea să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea ar fi conforme cu dispozițiile legale în materie și, în consecință, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaștere a acestor drepturi.

Mențiunile exprese din Decizia RIL nr. 2/2016 nu pot fi interpretate în sensul că cele două condiții, respectiv inexistența angajatorului și inexistența documentelor primare ar trebui să fie cumulative, deoarece sesizarea a vizat două aspecte (paragraful 20 lit.

B):

”Al doilea aspect al sesizării se referă la recunoașterea unor condiții de desfășurare a raportului de muncă, altele decât cele normale (grupele speciale de muncă), în aceleași două cazuri:

1. când există acte primare, prin care angajatorul a făcut încadrarea, potrivit atribuțiilor ce îi reveneau în baza legislației speciale (Ordinul ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I șt II de muncă în vederea pensionării), în legătură cu care solicitantul nu poate produce dovezi;

2. când nu există acte primare, întrucât angajatorul fie a omis, fie nu a considerat că acel salariat a lucrat în condiții speciale ce muncă.”

În speță este vorba despre situația în care nu există documente primare care să dovedească desfășurarea activității în grupa a II-a de muncă în perioada în litigiu, astfel că legitimitate procesuală pasivă are pârâta chemată în judecată.

În acest sens este și opinia Curţii de Apel Craiova, într-o speță similară, respectiv dosarul nr. 1798/95/2020, care a respins apelul declarat de Casa Județeană de Pensii Gorj ce viza greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive, menținând sențința apelată prin care s-a stabilit calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte.

Având în vedere aceste considerente, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 și 3 Cod pr. civ., admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea antamării fondului cauzei.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Gorj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Examinând sentinţa prin prisma criticilor aduse, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta apelanta a solicitat să se constate că a desfăşurat activitate în perioadele 24.05.1989-31.01.1997, 01.02.1997-30.11.1999, 01.12.1999-01.04.2001, în condiții care se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% din timpul lucrat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Gorj.

Prin sentinţa civilă apelată, Tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Gorj.

A respins acţiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A reţinut in esenţă că, din situaţia juridică a Societăţii G S.A., comunicată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, rezultă că ultima înregistrare în registrul comerţului s-a efectuat în data de 09.05.2017, durata fiind neprecizată.

Aşadar, Societatea G se află sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, nefiind radiată din registrul comerţului, aspect necontestat de către apelantă.

Motivele de apel converg spre interpretarea Deciziei RIL nr. 2/2016, in sensul în care ar fi suficientă inexistenţa documentelor primare care să dovedească desfășurarea activității în grupa a II-a de muncă în perioada în litigiu, pentru a acorda legitimitate procesuală pasivă pârâtei chemate în judecată, indiferent de situaţia juridică a angajatorului.

Or, in considerentele Deciziei RIL nr.2/2016, referitor la calitatea procesuală pasivă în litigiile născute în legătură cu cazurile detaliate în conţinutul său, dacă există acte primare vechimea în muncă sau în grupa superioară de muncă se dovedeşte, în lipsa carnetului de muncă sau a menţiunilor corespunzătoare din carnet, cu o adeverinţă emisă de angajator, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii.

Dacă angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic, fiind radiat din evidenţe, obligaţia se transmite deţinătorului actual al arhivei în care se păstrează documentele cu valoare practică (în forma iniţială a Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau direcţiilor judeţene ale acestuia; ulterior, conform modificărilor succesive aduse acestei legi, astfel cum au fost detaliate în preambulul prezentului raport, caselor judeţene de pensii/ale sectoarelor municipiului Bucureşti, respectiv Arhivelor Naţionale sau direcţiilor judeţene ale acestora; operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice, în forma actuală a legii).

Toate aceste persoane juridice dobândesc, în raport cu data preluării arhivei şi forma legii în vigoare la momentul respectiv, calitate procesuală pasivă în cadrul unui litigiu având ca obiect eliberarea unei adeverinţe constatatoare a raportului de muncă (acţiune vizând obligaţia de a face).

Prin urmare, raportat la premisa inexistenţei juridice a angajatorului – lichidat şi radiat – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în ipoteza în care există acte primare şi angajatul nu posedă carnet de muncă, ceea ce aparent, potrivit art. 279 alin. (2) din Codul muncii, i-ar deschide calea unei acţiuni în reconstituirea vechimii în muncă sau, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865/art. 35 din Codul de procedură civilă, a unei acţiuni în constatarea încadrării în grupele superioare de muncă, persoana respectivă poate solicita, în temeiul unei acţiuni în realizare (obligaţie de a face), eliberarea unei adeverinţe constatatoare în acest sens, în contradictoriu cu deţinătorii de arhive.

Într-un asemenea caz, o acţiune în reconstituirea vechimii în muncă/în recunoaşterea activităţii desfăşurate în grupele superioare de muncă ar apărea ca lipsită de interes, de vreme ce informaţiile referitoare la vechimea în muncă sau în grupa de muncă există în documentele arhivate şi pot fi dovedite prin eliberarea unor adeverinţe de către persoanele juridice amintite.

Ca atare, în cazul dispariţiei, din punct de vedere juridic, a angajatorului, casa de pensii este singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie, şi, în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi.

În justificarea acestei soluţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi asigurarea dreptului de acces la justiţie, recunoscut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 21 din Constituţia României, drept care trebuie să fie unul efectiv, iar nu iluzoriu.

Or, a considera că, în cazul în care angajatorul nu mai există, fostul salariat se află în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile în legătură cu vechimea în muncă [demers recunoscut de lege conform art. 279 alin. (2) din Codul muncii], determinată de „lipsa unui pârât”, reprezintă o interpretare care ar afecta grav dreptul în discuţie şi ar constitui totodată un refuz nejustificat al instanţei de soluţionare a cauzei.

Faţă de asemenea referiri exprese in considerentele Deciziei RIL nr.2/2016 nu se poate ajunge la o altă concluzie, indiferent de ce reţineri au fost efectuate in alte decizii de speţă, care se raportează la o altă situaţie de fapt decât cea din speţa pendinte.

Prin urmare, atâta timp cât se face dovada existenţei din punct de vedere juridic a angajatorului, cu situaţia juridică a Societăţii G.

S.A, comunicată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj, nimic nu îl împiedică pe salariat să introducă o acţiune în recunoaşterea drepturilor sale în contradictoriu cu fostul angajator.

In fapt, inexistenţa documentelor primare conduce numai la alegerea obiectului acţiunii de formulat in contradictoriu cu fostul angajator, respectiv cu casa de pensii, in ipoteza dispariţiei juridice a angajatorului.

Astfel, dacă există documente primare, iar angajatorul refuză eliberarea unei adeverinţe, salariatul are posibilitatea acţiunii in realizare, in obligare la eliberarea adeverinţei, iar in caz de inexistenţă a dcocumentelor primare se deschide calea unei acţiuni în reconstituirea vechimii în muncă sau, potrivit art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865/art. 35 din Codul de procedură civilă, a unei acţiuni în constatarea încadrării în grupele superioare de muncă, in contradictoriu cu fostul angajator, respectiv cu casa de pensii.

In concluzie, potrivit disp. art. 480 cpc, va fi respins ca nefondat apelul declarat.