Decizie nr. 436 din 15.03.2023

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 344/07.07.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. ….., în temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen. raportat la art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2 C.proc. pen., a fost condamnat inculpatul……, aflat sub control judiciar, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată ….).

În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului ……, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b, h, n, C.pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme și dreptul de a comunica cu persoana vătămată ............, CNP ………. domiciliat în mun. ……, str………., nr……, bl……, sc…., ap…, județul …, și de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului ............., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme și dreptul de a comunica cu persoana vătămată ............ și de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 50 m.

În temeiul art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 92 alin.1 C.pen. fixează termen de supraveghere de 3 ani.

În temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 3 din Codul penal, pedeapsa accesorie se execută numai în cazul revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 93 alin.1 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune .., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. 2 lit.b C.pen., s-a impus inculpatului ............., pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune … sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin.3 C.pen., s-a dispus ca în termenul de supraveghere, ............. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Spitalului Județean de Urgență …., județul …… sau în cadrul ……..de la nivelul Consiliului Local ………. pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.proc.pen. raportat la art. 91 alin. 4 C.pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv dacă inculpatul nu respectă cu rea-credinţă măsurile de supraveghere sau obligaţiile impuse de instanţă pe perioada termenului de încercare ori săvârşeşte o nouă infracţiune în acest termen.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. pr. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul ............. prin ordonanţa nr…… din data de 22.09.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

În temeiul art. 399 alin. (4) C.pr.pen., prezenta hotărâre este executorie cu privire la măsurile preventive.

În temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 din Codul de procedură penală, art. 1349 alin. 1, 2 C.civ., art. 1391 C.civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ............, CNP ….., domiciliat în mun. ……, str………, nr. ……., bl. …, sc…., ap. … județul …., şi a obligat inculpatul ............. la plata către partea civilă a sumei de 3000 de lei, cu titlu de daune morale.

În temeiul dispoziţiilor art. 7 alin. 1 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul ............. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, aduce la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 274 alin.1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ............. la plata sumei de 1700 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 700 de lei avansate în faza de urmărire penală.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. …. din data de 04.11.2021 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. …., a fost trimis în judecată, în stare de control judiciar, inculpatul ............. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 193 alin. 2 C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că în ziua de 20.09.2021, ora 16:00, inculpatul ............., în timp ce era condus în sediul Poliției municipiului ….., judeţul …….. de către agenţii de poliţie ............ şi ….., ambii din cadrul Poliției Municipiului ……- Biroul de Ordine Publică, judeţul ……, în vederea legitimării sale, fiind încătușat la mâini, l-a agresat fizic pe agentul de poliție ............, lovindu-l cu piciorul, aceasta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 (una-două) zile de îngrijiri medicale.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, expusă în rechizitoriu, au fost administrate următoarele probe: declaraţia dată de persoana vătămată ............; proces-verbal de examinare articole vestimentare din data de 20.09.2021, însoţit de planşe foto; raport de Primă Expertiză Medico-Legală cu examinarea persoanei nr. ……, din data de 21.09.2021, emis de către SJML ..; declaraţia martorului ….; declarația martorului ….; declarația martorului …….; declarația martorului …; declarația martorului ………; declarația martorului ……..; declarația martorului …; declarația martorului……….; declarația martorului………, raport de Expertiză Medico-Legală Psihiatrică, nr. …..din data de 23.09.2021, emis de către SJML……; declaraţii suspect/inculpat, alte înscrisuri.

În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvarşirea faptei reţinute în sarcina sa.

În faza camerei preliminare, prin încheierea nr. 345 din data de 07.12.2021, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii faţă de inculpat.

Prin încheierea nr. 8/21.01.2022 a Tribunalului Olt a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpatul ............. împotriva încheierii nr. 345 din data de 07.12.2021.

În faza de judecată, prin cererea depusă la data de 08.02.2022, persoana vătămată ............ s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 de lei, reprezentând daune morale.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi judecată, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 20.09.2021, în jurul orei 14.00, inculpatul ............. s-a deplasat la barul punct de lucru al SC ….., de pe str………, nr……… din municipiul ……….

După ce a pariat în repetate rânduri la aparatele de tip slot-machine amplasate în incinta barului, între inculpat și angajata localului, martora ……, a izbucnit o discuție în contradictoriu, generată de faptul că ............. susținea că ar fi câștigat suma de 7000 de lei la unul dintre aparate, martora încercând să îl convingă despre inexistența câștigului.

În timpul discuției, inculpatul a început să se manifeste agresiv, adresând cuvinte jignitoare, înjurături și amenințări martorei …….

Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor ............ (f. 105-106 d.u.p., f. 102 d.i.) și …… (f. 108-109 d.u.p., f. 141 d.i.), care au mai arătat că, având în vedere comportamentul violent al inculpatului, angajata localului a luat decizia că este necesară apelarea Serviciului de Urgență 112.

Aceleași aspecte s-au confirmat și din declarația martorei ….. (f. 142 d.i.), care a arătat că se afla la acel moment într-o magazie a barului și, la solicitarea martorei …….., a apelat SNUAU 112, spunând că în incinta barului este un client care face scandal.

Aceste aspecte se confirmă din audierea înregistrării cu apelul efectuat la 112 de către ….. la 20.09.2021, ora 15.35, pusă la dispoziție, la solicitarea instanței, de către S.T.S. și stocată pe suportul optic de la fila 117 d.i..

Martora ……a mai arătat că ............ i-a adus la cunoștință că inculpatul revendică o sumă de bani pe care de fapt nu a câștigat-o, că este sub influența băuturilor alcoolice, că i-a vorbit urât și a înjurat-o, aceasta auzind personal, din magazia în care se afla izolată, înjurături, fără a putea să vadă ce se întâmplă.

În urma apelului 112, la punctul de lucru al SC ……… s-a deplasat un echipaj de poliție format din persoana vătămată ............, agent de poliție în cadrul Poliției municipiului ……, martorul ……., agent de poliție în cadrul Poliției municipiului …, și ……., elev al Școlii de Agenți de Poliție …..

Aceștia se aflau în serviciu la acea dată în schimbul 1, în intervalul 07-19, conform planificării în dispozitivul de siguranță și patrulare nr. ../01.09.2021, aprobată de către șeful Poliției Municipiului …. (f. 17, 19 d.u.p.).

Din cuprinsul declarațiilor persoanei vătămate ............ (f. 45 d.u.p., f. 51 d.i.), ale martorului …. (f. 63 d.u.p., f. 64-65 d.i.), și ale martorului ……. (f. 77-78 d.u.p., f. 139-140 d.i.), rezultă că, în data de 20.09.2021, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, s-au deplasat, în jurul orei 15.40, în urma unui apel la 112, la un local din zona …...

Intrând în bar, au sesizat un conflict între o angajată a barului și un client, pe care l-au perceput sub influența băuturilor alcoolice și care revendica o sumă de bani pe care insista că o câștigase la unul dintre aparatele tip slot-machine.

Clientul era foarte agitat, foarte nervos, recalcitrant, aducându-i injurii și amenințări angajatei barului.

Martorul …. a arătat că a încercat să aibă o anumită tonalitate, să-l liniştească pe acesta, să nu-l agite mai tare, însă acesta nu s-a conformat solicitării lor şi, din cauza tonului şi a faptului că dădea din mâini şi avea o stare agitată, s-a retras un pas în spate, şi în timp ce bărbatul continua să se agite din mâini, după ce îi solicitase să se potolească, l-a tras de mâna dreaptă şi l-a imobilizat, punându-i cătuşele, procedeu pe care l-a realizat împreună cu cei doi colegi ai săi.

Aceleași aspecte sunt susținute și de partea civilă, care a susținut că bărbatul respectiv avea o atitudine recalcitrantă faţă de angajată, i-au solicitat acestuia să înceteze cu atitudinea manifestată, însă acesta gesticula şi nu s-a conformat dispoziţiilor poliţiştilor, apropiindu-se la o distanţă foarte mică de ei.

Având în vedere starea de agitaţie, a fost încătuşat.

Martorul …… a confirmat și el încercarea colegului său, …… de a-l liniști pe inculpat, iar acesta din urmă ridicându-și mâna dreaptă în aer, ducându-se spre el şi spunând aceleaşi lucruri.

În urma aplicării procedurilor de imobilizare și încătușare, inculpatului nu i-a fost produsă nicio vătămare a integrității fizice, aspect rezultat din cele trei declarații menționate, dar și din cele ale martorilor ….. și .............

Aceștia din urmă au mai arătat că inculpatul ............. a adus jigniri polițiștilor, arătând în repetate rânduri că este cadru militar.

Mai mult decât atât, din declarația celei din urmă rezultă că la momentul apariției organelor de ordine, starea de agresivitate a inculpatului a devenit mult mai mare.

Inculpatul ............., căruia i se adusese la cunoștință anterior imobilizării și încătușării că intervenția este înregistrată cu o cameră video de tip body-cam, a fost condus încătușat în exteriorul localului, iar apoi către autospeciala de poliție.

Modalitatea de desfășurare a intervenției organelor de poliție a fost surprinsă de către camerele de supraveghere montate la punctul de lucru al SC …… de pe str. ……., nr… din mun. …..

Prin vizualizarea acestor imagini, stocate pe suportul optic de la fila 129 d.u.p. se confirmă cele reținute în procesul-verbal de vizionare al acestor imagini încheiat la 21.09.2021 (f. 128 d.up.).

Astfel, în cuprinsul acestuia se constată la ora 15:42:45 prezența în incinta barului a 3 polițiști, îmbrăcați în uniforme adecvate sezonului, care poartă discuții cu o persoană de sex masculin, îmbrăcată într-un tricou albastru deschis, pantaloni gri, purtând o șapcă de culoare albă și pantofi de culoare maro închis.

De asemenea, se constată prezența vânzătoarei și a unei persoane de sex masculin.

Discuția dintre organele de poliție și persoana de sex masculin durează până la ora 15:43:10, perioadă în care bărbatul este expansiv, agitat și gesticulează, devine încordat în timp ce unul dintre polițiști vorbește, iar apoi flexează antebrațul mâinii drepte, după ce anterior efectuase 2 pași mai aproape de polițiști.

În momentul flexării antebrațului, doi dintre polițiști îl prind de ambele brațe pe bărbat, încercând să îl conducă forțat în exteriorul localului.

Pentru că se opune, al treilea bărbat îmbrăcat în uniformă intervine și el, cei trei îl proiectează la podea, îl imobilizează, în ciuda opoziției acestuia, îl încătușează și îl ridică în picioare.

Întreaga procedură durează 35 de secunde, fiind proporțională atât ca durată cât și ca modalitate de intervenire, raportat la riposta respectivului bărbat.

Camera amplasată pe terasa localului surprinde momentul de la 15:45:38, când cei trei polițiști părăsesc incinta, ieșind în stradă, persoana anterior încătușată fiind condusă de către doi dintre aceștia, unul ținând palma și antebrațul trecute pe omoplatul persoanei conduse, pe sub brațul acestuia, iar al doilea ținând mâna dreaptă pe încheietura cotului stâng.

Aspecte similare s-au constatat și cu ocazia vizionării înregistrărilor camerei video de tip body-cam, montată pe uniforma persoanei vătămate ............, aceste înregistrări fiind ridicate și stocate la dosarul de urmărire penală (f. 123, 126 d.u.p.).

În concret, s-a constatat că la ora 15:42:24, partea civilă pătrunde în interiorul barului în urma celor 2 colegi ai săi, moment în care angajata barului discută în contradictoriu cu același bărbat, identificat mai apoi ca fiind inculpatul ..............

Aceasta îl întreabă de ce o înjură, iar polițiști intervin salutându-i pe cei doi.

Barbatul se află în apropierea angajatei, întinde brațul drept, solicitând o sumă de bani, iar aceasta îi comunică faptul că îi va da banii după ce vorbește cu polițiștii.

În acel moment, unul dintre polițiști îi solicită inculpatului să se oprească și să le explice situația. ............., care din cauza fluxului verbal și a incoerenței în exprimare, pare sub influența băuturilor alcoolice, îndreabă polițiștii de ce să vorbească cu ei dacă are bani de luat de la angajata barului.

Polițiștii își oferă disponibilitatea de a asculta problema inculpatului, manifestând intenția de a ajuta în aplanarea conflictului.

În acel moment, ............. devine expansiv, agitat, revendicativ, vorbește în timp ce unul dintre polițiști i se adresează, întrebându-l de unde știe că angajata barului are dreptate și el nu, argumentând că el ar avea dreptate întrucât este cadru militar.

Polițistul i-au solicitat inculpatului să se potolească, să își schimbe atitudinea și să se conformeze, moment în care inculpatul, ridicând antebrațul drept, întinde degetul arătător, adresându-se din nou acestuia amenințător.

În acel moment, se creează învălmășeală, generată de imobilizarea și încătușarea inculpatului, unul dintre polițiști reproșându-i că, având în vedere calitatea sa de cadru militar, ar trebui să fie un exemplu, iar inculpatul, adresându-se acestora cu apelativul „nemernicilor”, „nebunilor”, îi acuză că fac abuz.

Polițiștii i-au solicitat să nu îi mai facă nebuni, avertizându-l în repetate rânduri că este filmat.

Acesta continuă să vorbească, în timp ce polițiștii solicită lămuriri de la angajata barului, și, adresându-i-se acesteia cu apelativul „coană mare”, „nesimțito”, o amenință că va face tărăboi în local.

Deși este avertizat să înceteze cu atitudinea manifestată, inculpatul li se adresează polițiștilor în repetate rânduri cu apelativul „proști”.

Acesta începe să înjure, întrebându-i în mod repetat pe polițiști dacă sunt nebuni, recomandându-se ca fiind cadru militar.

În continuare, inculpatul a fost condus cu autospeciala de poliție la sediul Poliției Municipiului …...

Pe parcursul deplasării, persoana condusă, identificată mai apoi ca fiind inculpatul ............., era poziționată pe bancheta din spate, încătușată.

Conform declarațiilor celor 3 polițiști, confirmate prin vizualizarea imaginilor video surprinse de dispozitivul body-cam, inculpatul era recalcitrant, a formulat amenințări și injurii în general, la adresa tuturor.

În concret, din vizualizarea imaginilor captate de dispozitivul body-cam s-a constatat că pe parcursul deplasării inculpatul se află pe bancheta din spate, în șezut, ocupând 2 treimi din suprafața acesteia, restul fiind ocupată de către partea civilă.

Deși i s-a adus la cunoștință că se acționează conform procedurii, inculpatul ............. continuă să înjure, să repete obsesiv că este cadru militar, că cei trei polițiști sunt nebuni, că o să îi dea în judecată, numindu-i nemernici, și adresându-se cu expresii de tipul „vai de mama voastră”, folosind formulări irevențioase cu privire la angajata barului.

Acesta cere în mod repetat să i se desfacă cătușele, continuând să înjure, ocazie cu care i se explică că îi vor fi date jos la sediul poliției și că dacă continuă să se miște acestea se vor strânge mai tare.

Inculpatul începe din nou să se agite, întrebându-i pe polițiști dacă vor ca el să moară, menționând că este cardiac.

Pe parcursul deplasării acesta continuă să le adreseze injurii și jigniri polițiștilor, manifestând o atitudine agresivă, revendicativă.

După ce au ajuns la Poliția municipiului ….., inculpatul ............. a fost coborât din autospecială și condus în sediul instituției de către persoana vătămată ............, aflat în partea dreaptă și de către martorul …., aflat în partea stângă a inculpatului, martorul ….. venind în urma acestora.

La momentul intrării în sediul poliției ............. era agitat și țipa foarte tare.

Martorul ….. a precizat că de la autospecială până în sediul poliției el și persoana vătămată au aplicat procedeul denumit conducere forţată, aceasta constând în punerea mâinii pe omoplatul persoanei conduse care ajunge să aibă o poziţie mai aplecată.

Conducerea inculpatului a continuat în același dispozitiv până în sala de așteptare din sediul poliției, aflată la parter.

În acest moment, după ce s-au oprit din deplasare, inculpatul ............. s-a aplecat în față, a ridicat piciorul drept în aer și, cu talpa acestuia, a aplicat o lovitură înapoi, în piciorul drept al persoanei vătămate ............, în zona superioară, a femurului, la 10-15 cm de cureaua de la pantaloni.

Aceste aspecte, au rezultat și din declarațiile date de martorul…….. din cursul urmăririi penale (f. 82 d.u.p.) și în cursul judecății (f. 99 d.i.), care a arătat că în data de 20.09.2021, era în sediul poliției, în încăperea de la parter, iar în acest timp au venit 3 poliţişti cu o persoană căreia nu i-a reţinut înfăţişarea şi care era recalcitrantă şi l-au rugat să se mute într-o altă cameră.

În momentul în care a vrut să plece într-o altă cameră, unui poliţist i-a căzut staţia, motiv pentru care el s-a aplecat, a ridicat-o și i-a dat-o, apoi a ieşit din cameră.

Persoana respectivă era recalcitrantă, adresa ameninţări poliţiştilor care se aflau acolo, în sensul că o să-i distrugă, dacă nu dumnealui, atunci fiul dumnealui.

Martorul a mai arătat că, la un moment dat, când încerca să iasă din sală, persoana imobilizată, a dat cu piciorul într-un domn poliţist.

Nu a văzut cum au procedat poliţiştii în continuare după ce acea persoană a aplicat lovitura.

Acesta a dedus că persoana imobilizată era sub influența băuturilor alcoolice, neștiind cu certitudine acest aspect, iar asupra acestuia nu a fost exercitată niciun fel de agresiune.

Mai apoi, rămânând în sediul poliției, într-o altă cameră, a auzit în continuare ameninţările persoanei imobilizate, în sensul că o să-i distrugă pe poliţişti.

Imaginile video surprinse de camerele de supraveghere instalate în sediul Poliției Municipiului ….. confirmă cele rezultate din coroborarea declarațiilor celor trei polițiști (............,……. și ……….) și a martorului ………..

Astfel, în urma vizualizării acestor imagini, stocate pe suportul optic de la fila 122 d.u.p., se constată că sunt fidel redate în procesul-verbal din 21.09.2022 și în planșele fotografice aferente acestuia (f. 117-121 d.u.p.).

În concret, imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la intrarea în sediul instituției și holul din continuarea acestuia prezintă 4 persoane deplasându-se către sala de așteptare.

Dintre acestea, 3 sunt polițiști echipați cu uniforma de vară, iar al patrulea este un bărbat îmbrăcat în tricou albastru deschis, pantaloni închiși la culoare, purtând o șapcă albă pe cap și încălțăminte închisă la culoare.

Acesta din urmă este încătușat, cu mâinile la spate, condus de către doi dintre polițiști, cel din partea stângă ținând palma și antebrațul mâinii stângi pe sub brațul său, pe omoplat, conform manevrei de conducere, iar cel din partea dreaptă ținând mâna stângă pe antebrațul drept al persoanei conduse.

Oprindu-se în sala de așteptare, persoana condusă, identificată ulterior ca fiind inculpatul, lăsându-și centrul de greutate pe piciorul stâng, găsind echilibru în priza pe care o realiza polițistul din partea stângă, se apleacă înainte, ridică piciorul drept în aer și, armându-l, execută o mișcare de lovire înapoi cu talpa în piciorul drept al polițistului care îl conducea din partea dreapta-spate.

După ce a aplică lovitura cu piciorul persoanei vătămate ............, inculpatul ............. este dezechilibrat, imobilizat, proiectat la podea, încătușat la picioare și așezat în șezut pe unul dintre scaunele aflate în sala de așteptare, fără a fi în vreun fel rănit.

Persoana care părăsește sala de așteptare observă, în timpul imobilizării inculpatului, că stația de emisie recepție a unui polițist este căzută pe jos, motiv pentru care se apleacă, o ridică, i-o înmânează și părăsește încăperea.

În continuare, persoana vătămată și cei doi martori care au participat la această din urmă tactică polițienească, au arătat la fel ca martorul ……., că inculpatul ............. i-a înjurat și i-a amenințat că știe unde stau.

Fiind într-o continuă stare de agitație, a adresat amenințări cu moartea lor și familiilor lor, întrebându-i dacă au copii.

Acesta se ridica de pe scaun, venea spre ei, adresând amenințări de genul „vă tai gâtul” şi „vă omor copiii”, iar la un moment dat a spus că o să-şi pună copiii să îi aranjeze.

Dispozitivului body-cam a surprins momentul în care, trecând de ușile de acces din sediul poliției, inculpatul ............. începe să urle puternic.

Ajungând în sala de așteptare, polițiștii îi solicită persoanei aflate pe unul dintre scaune să meargă într-o altă cameră, spunându-i să nu se sperie de manifestările inculpatului.

Inculpatul țipă să se ia mâna de pe el, apoi se aude o voce care spune „Nu da în mine!”, „De ce dai în mine?”. ............. este pus la podea, și încătușat la picioare, apoi ridicat pe scaun, timp în care îi înjură polițiști si strigă în repetate rânduri „Vă omor!”, „Fraților, în primele 24 de ore vă omor, pe toți vă omor!”, „Fraierică, te omor!”, „Fraierică, dacă nu te omor eu, te omoară fiu-meu, te omoară frații mei!”

Inculpatul continuă să urle, să îi înjure pe polițiști, să îi jignească numindu-i proști și dobitoci, pentru ca la un moment dat, să țipe foarte puternic „Dacă scap eu de aici, vă omor copiii voștri, bă!

Toți copiii!

Bă, să ții minte, ai copii?

Ți-i omor eu!

Ascultă ce spune …..!

Și pe ai tăi!”

La un moment dat, continuând să înjure și să jignească, inculpatul expectorează în direcția unuia dintre polițiști, se ridică de pe scaun și încearcă să se îndrepte amenințător către acesta, fiind oprit de ceilalți doi polițiști prezenți.

La aproximativ 6 minute după intrarea în sala de așteptare, în aceeași încăpere pătrunde o persoană de sex masculin, care se recomandă ca fiind …., întrebând ce s-a întâmplat, explicându-i inculpatului, care își păstra comportamentul agresiv, că există consecințe ale comportamentului său.

I se explică inculpatului că este încătușat pentru faptul că s-a manifestat violent, că i-a lovit și i-a amenințat cu moartea.

În continuare, din coroborarea declarațiilor părții civile, ale celor doi polițiști care au participat la intervenție, dar și ale martorilor ….. ( f. 111 d.u.p., f. 100 d.i.), …. (f. 100-101 d.u.p., f. 101 d.i. ), …. (f. 87-88 d.u.p., f. 66 d.i.), ….. (f. 92-93 d.u.p., f. 67 d.i.), polițiști sosiți ulterior la solicitarea persoanei vătămate, rezultă că inculpatul ............. a rămas în sediul Poliției municipiului ….., unde a continuat să aibă un comportament agitat, violent, să înjure și să adreseze amenințări.

Martorii ….., ………, …… și …….. au luat la cunoștință de la persoana vătămată și cei doi colegi de echipaj despre atitudinea inculpatului la momentul interceptării în bar, despre motivul imobilizării și conducerii la sediul poliției și despre agresiunea săvârșită asupra părții civile .............

Aceștia l-au perceput pe inculpat sub influența băuturilor alcoolice, nu a prezentat semne ale vreunei agresiuni și nu a acuzat provocarea vreunei vătămări a integrității fizice.

În procesul-verbal din 21.09.2021 întocmit cu ocazia vizionării imaginilor înregistrate de dispozitivul body-cam (f. 124-125 d.u.p.), s-a consemnat că, aflându-se în sala de așteptare din sediul Poliției municipiului ……., inculpatul ............., la ora 16:24:17 i-a amenințat pe polițiștii care desfășurau activități specifice cu expresia „Vă prind și vă ard!”, la ora 16:25:18, i-a amenințat cu expresia „o să stai cu fața în sus!”, le-a comunicat că nu îi este teamă de pușcărie și că o să îi rupă în două, folosind în mod repetat expresia „Te omor eu!”.

La ora 16:40:05 este consemnată în procesul-verbal existența unei noi reacții violente a inculpatului care se ridică de pe scaun și lovește cu piciorul unul dintre polițiști, dar lovitura îi este parată de acesta, fiind imobilizat din nou de către polițiști.

În procesul-verbal seria … nr. …… din 20.09.2021 întocmit de ….. (f. 9 d.u.p., f. 152-153 d.i.) s-a menționat sancționarea contravențională a numitului ............. cu suma de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R, constând în aceea că, la data de 20.09.2021, ora 15.40, aflându-se în stare avansată de ebrietate în calitate de client al sălii de jocuri de noroc S.C. ….. a provocat scandal, având o atitudine recalcitrantă față de angajata sălii, ............, și față de organele de poliție sosite la fața locului.

În procesul-verbal seria ….. nr. …… din 20.09.2021 întocmit de .. (f. 10 d.u.p., f. 154 d.i.) s-a menționat sancționarea contravențională a numitului ............. cu suma de 2500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020 constând în aceea că, în calitate de client al sălii de jocuri de noroc S.C…….., nu a respectat obligația de a purta masca de protecție în interiorul sălii.

La un moment dat, inculpatului i-au fost slăbite cătușele și, dată fiind starea de ebrietate, a fost solicitată prezența unei ambulanțe, apreciindu-se necesară conducerea sa la secția de psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgenţă …..

Ulterior, acesta a acuzat o stare de rău, sens în care a fost condus la spital însoțit de polițiști și de un echipaj al jandarmeriei.

Din declarația martorului …… (f. 119 d.i.) rezultă că, în calitate de jandarm al dispozitivuluide conducere, i-a desfăcut cătușele de la picioare inculpatului, l-a condus cu un alt coleg la autospeciala ambulanţei, fiind apoi rugat de către poliţişti să-i pună inculpatului din nou cătuşele la picioare, întrucât fusese foarte violent cu aceştia.

Conform aceluiași martor, pe drumul până la U.P.U………., inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a fost condus cu ambulanţa în care se aflau 2 poliţişti, jandarmii fiind în spatele autospecialei.

Din curtea spitalului şi până la camera de primiri urgenţe, inculpatul a fost condus de 2 poliţişti şi de 2 jandarmi.

Ulterior, acesta a fost condus la spitalul de neuropsihiatrie.

Faţă de echipajul de jandarmi, inculpatul nu a avut niciun fel de reacţie recalcitrantă sau violentă.

După consultul psihiatric efectuat asupra inculpatului, întrucât a refuzat internarea, acestuia i s-a permis părăsirea unității spitalicești, de față fiind și soția sa, pe care martorul ….. a identificat-o ca numindu-se……..

În copia fișei de examinare nr. ……./20.09.2021 eliberată de Spitalul Județean de Urgență ….. și citată în certificatul medico-legal nr. …./21.09.2021 emis de Serviciul de Medicină Legală …. (f. 155 d.i.), se menționează diagnosticul de tulburare de personalitate, agresivitate.

La examenul obiectiv s-a reținut existența halucinațiilor, a stării de agitație, iar la examenul psihiatric s-a constatat că pacientul este neliniștit, greu cooperant, prezintă halenă alcoolică, sindrom de impregnație alcoolică, tulburări de comportament.

Se recomandă să rămână în observație până la remiterea stării de beție.

Pacientul și familia (soția) refuză internarea.

În planșa fotografică atașată procesului-verbal de examinare a articolelor vestimentare încheiat la data de 20.09.2022 (f. 46-50) se indică zona de la nivelul piciorului drept în care partea civilă ............ a fost lovit de către inculpatul ............. cu piciorul.

Aceeași zonă este indicată în fișa de constatări preliminare din 21.09.2021 (f. 52 d.u.p.), dar și în raportul de primă expertiză medico-legală nr. ….. din 21.09.2021 emis de . … (f. 53 d.u.p.) în cuprinsul căruia, în urma examenului obiectiv medico-legal s-a constatat existența pe coapsa dreaptă, fața anterioară, treimea medie, a unei echimoze violacee palide, de 4/0,3 cm, dispuse orizontal.

În urma acestei constatări s-a concluzionat că persoana vătămată ............ a prezentat o leziune traumatică ce s-a putut produce la data de 20.09.2022 prin lovire cu corp dur, necesitând 1-2 zile de îngrijire medicală.

............. a fost audiat în cursul urmăririi penale în calitate de suspect (f. 137-138 d.u.p.), arătând că în data de 20.09.2021 se afla în incinta localului aflat pe str. …… din ……, consumând 4-5 beri.

La un moment dat, a câștigat 7000 de lei la unul dintre aparate, iar doamna de la bar sau patroana i-au anulat câștigul în lipsa sa.

S-a certat cu aceasta, care a sunat la 112, venind 3 agenți de poliție.

Inculpatul a susținut că aceștia i-au cerut să se legitimeze, intenția sa fiind să le arate pe telefon buletinul său.

Organele de poliție l-au invitat la secție, iar el a întrebat de ce, moment în care i-au pus mâinile la spate, l-au încătușat și l-au târât până la mașină.

Suspectul a mai susținut că nu i-a amenințat sau jignit pe polițiști sau pe angajata barului, la aceasta din urmă doar ridicând tonul.

În mașină, a susținut ............., a fost lovit, fără a putea preciza zona, iar polițiștii i-au strâns cătușele foarte tare la mâini, el zicându-le că este cardiac.

La sediul poliției l-au târât până la ofițerul de serviciu, l-au lovit la ceafă, pierzându-și cunoștința.

Când l-au târât, suspectul a apreciat că din greșeală l-a călcat cu piciorul pe unul dintre polițiști, apoi a fost lovit cu pumnul în zona capului, pierzându-și cunoștința.

Când și-a revenit, el era pe scaun și i se puneau cătușele la picioare.

A mai susținut că a fost lovit la coaste, iar la un moment dat unul dintre aceștia și-a pus o cameră sau un reportofon , încetând să îl mai lovească, doar provocându-l.

A arătat că nu își amintește să le fi adresat amenințări sau cuvinte jignitoare polițiștilor.

A confirmat că la un moment dat i s-a făcut rău, fiind transportat la Spitalul Județean de Urgență ……… și s-a trezit la Spitalul de Psihiatrie, de unde a plecat cu soția sa.

Audiat în calitate de inculpat la 22.09.2021 (f. 140-141 d.u.p.), …… și-a menținut declarația dată anterior, susținând în plus că nu avea cum să îi lovească pe polițiști, fiind ținut de ambele mâini, poate doar din greșeală cu piciorul.

În faza de judecată, inculpatul a refuzat să dea declarații la termenul din 03.03.2022, pentru ca mai apoi, după administrarea întregului probatoriu, la termenul din 26.05.2022, în prezența avocatului ales, inculpatul ............. să declare (f. 149-150 d.i.) că pe terasa respectivului bar a consumat o bere, iar apoi a comandat încă una și a început să joace la aparate.

Acesta a indicat că a câștigat mai multe sume de bani, iar la un moment dat i-a apărut câștigul bonus de 7000 de lei, însă după ce ............ a mers în dreptul aparatului, acesta nu mai indica nimic.

El nu i-a adus nicio injurie acesteia, nu a lovit-o, nu i-a făcut nimic.

A mai arătat că imediat au venit 3 polițiști, 2 l-au încadrat, unul a mers să vorbească cu angajata.

Nu a fost legitimat de polițiști, a scos telefonul și a vrut vrut să le arate acestora o poză cu actul de identitate, moment în care l-au tras, l-au pus jos și l-au încătușat.

În momentul încătuşării, elevul …. i-a pus genunchiul pe gât, iar din acel moment nu mai ştie nimic.

În mașină, unul dintre polițiști i-a strâns cătușa de la mâna dreaptă, le-a spus că este cardiac, iar cel care conducea a țipat la el, spunându-i că o să vadă ce va păți.

Inculpatul a mai arătat că nu își mai aduce aminte ce s-a mai întâmplat din momentul în care i s-au strâns cătușele până în momentul în care a fost pus pe scaun, exceptând o durere în zona cefei, în fața biroului ofițerului de serviciu.

Inculpatul a mai susținut că s-a trezit pe scaun și cineva încerca să îi pună sau să îi fixeze cătușele la picioare, a rugat o persoană îmbrăcată în civil să îl descătușeze, a fost pus să semneze două procese-verbale de sancționare contravențională.

La un moment dat, i s-a făcut rău, și-a revenit la spital, iar la spitalul de pishiatrie a venit soția sa care l-a luat acasă.

............. a insistat în continuare că în bar nu a înjurat pe nimeni, nu ajignit-o pe ............ în prezența polițiștilor, nu i-a jignit pe ceilalți polițiști în sala de joc, i-au fost aplicate lovituri la coaste, 2-3 lovituri cu genunchiul în sediul poliției.

Acesta a susținut că nu își aduce aminte să fi adresat jigniri sau amenințări la adresa polițiștilor, în sala de așteptare, să-l fi lovit cu piciorul pe ............ sau să îl fi călcat pe vreunul dintre polițiști.

Apărările formulate de inculpat nu doar că sunt contrazise de restul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, dar acestea nu își găsesc continuitate pe parcursul celor 3 audieri ale inculpatului.

În concret, deși inițial a recunoscut consumul a 4-5 beri, ulterior a susținut că a consumat o singură bere, încercând să minimizeze starea de ebrietate rezultată nu doar din declarațiile tuturor martorilor audiați, dar și din imaginile video surpinse de dispozitivul body-cam, care confirmă dificultăți în exprimare ale inculpatului.

Acesta a negat adresarea de injurii în incinta localului, martorei ............ sau polițiștilor, susținând acest lucru și după ce instanța procedase anterior la adminsitrarea probei cu imaginile video, în timpul ședinței de judecată, în prezența sa, apelativele adresate de inculpat fiind foarte clare ( „nemernicilor”, „nebunilor”, „coană mare”, „nesimțito”, „proști”).

În continuare, inculpatul creează o proprie variantă a desfășurării intervenției, legitimarea acestuia nefiind nici măcar inițiată, întrucât era prea agitat, agresiv și revendicativ, polițiștii încercând mai întâi să îl liniștească, pentru ca mai apoi, observând că starea acestuia se păstrează, ridicând degetul în direcția unuia dintre ei, să procedeze la imobilizare și încătușare.

Inculpatul nu este invitat la sediul poliției, ci este condus în afara localului, printr-o manevră specific polițienească, menită să asigure lipsa unei riposte a acestuia, care arătase deja opoziție la încătușare.

Perfect conștient de desfășurarea evenimentelor, inculpatul începe să îi înjure pe polițiști și să îi jignească, încercând să îi convingă că, datorită calității de militar, este o persoană cunoscută printre colegii lor.

Acestuia nu i s-a aplicat nicio lovitură la nivelul coastelor sau al cefei și nu îi sunt strânse în vreun fel cătușele, aspecte confirmate nu doar din declarațiile persoanei vătămate, dar și din declarațiile tuturor martorilor, care au arătat că inculpatul nu a fost lovit, nu prezenta semne de agresiune și nu s-a plâns de aplicarea vreunei lovituri de către organele de poliție.

Mai mult decât atât, imaginile surprinse în local indică o intervenție a polițiștilor necesară și proporțională cu nivelul de opoziție al inculpatului.

Imaginile surprinse de body-cam nu prezintă vreun moment în care inculpatului să îi fie strânse cătușele, ci din contră, acestea îi sunt slăbite la mâini în sediul poliției.

Inculpatul, care se agită foarte puternic, este avertizat în repetate rânduri de polițiști că prin zbaterile sale va determina o strângere mai puternică a acestora pe încheieturi.

Această strângere a cătușelor, independentă de acțiunea polițiștilor, se reflectă în constatările cu numărul 1, 2, 4 și 5 din certificatul medico-legal nr. ……/21.09.2021(f. 155 d.u.p.), în cuprinsul căruia s-a concluzionat că leziunile inculpatului s-au putut produce prin comprimare cu corpuri dure de formă alungită (posibil cătușe).

Camerele din sediul poliției ilustrează, ulterior aplicării loviturii de către inculpat, o nouă imobilizare a inculpatului, precedată de o dezechilibrare și de o proiectare la podea, procedee specifice de autoapărare aplicate de către organele de ordine, cu atât mai mult cu cât inculpatul opune din nou rezistență, fiind nevoie de implicarea a trei polițiști mult mai tineri decât acesta pentru a-l încătușa la picioare.

Procedurile de proiectare la podea și imobilizare aplicate inculpatului explică excoriațiile de pe corpul acestuia la nivel lombar median și paramedian drept și stâng, concluzionându-se că au apărut prin lovire de corpuri dure.

Așadar, inculpatul nu a fost lovit, ci a suferit leziuni prin lovirea propriului corp de suprafețe dure de tipul celor două podele pe care a fost proiectat.

Planșele fotografice depuse de inculpat și atașate la f. 156-159 d.i. sunt lipsite de relevanță în coroborarea probatoriului, acestea neprezentând suficiente elemente din care să rezulte că ilustrează părți ale corpului inculpatului prezentând leziuni provocate în urma intervenției organelor de poliție din data de 20.09.2021.

Inculpatul a insistat că de la momentul deplasării cu autospeciala până la momentul așezării pe scaun în sala de așteptare nu își mai aduce aminte ce s-a întâmplat, fiind extrem de convenabil pentru acesta să eludeze din relatarea sa comportamentul manifestat pe parcursul deplasării și momentul în care l-a agresat pe .............

Aprecierile sale cu privire la starea de inconștiență în care se afla, sunt contrazise chiar de declarația dată în calitate de suspect, în cuprinsul căreia a relatat cum a fost târât până în sediul poliției și lovit în zona cefei.

Mai mult, de imaginile video surprinse de dispozitul body-cam îl prezintă pe inculpat cât se poate de prezent.

Acesta îi înjură pe polițiști, îi amenință, îi jignește, le solicită să îi dea jos cătușele, face referire obsesiv la calitatea sa de militar și la persoanele care îl cunosc în unitatea de poliție, pentru ca mai apoi, când este întrebat la urcarea pe scările instituției pe cine jignește, să se adreseze cu o naivitate teatrală acestora, spunând că nu pe ei îi jignea.

Inculpatul a acuzat dureri cervical posterior și la nivelul hemitoracelui stâng, însă nu a prezentat niciun corespondent traumatic extern vizibil la acest nivel.

Deși nu se probează cu certitudine existența acestor dureri, ele pot apărea în urma celor două procedee de imobilizare, în urma procedurii de conducere forțată care implică contractura musculară din acea zonă sau chiar din acțiunile de automutilare ale inculpatului, care, conform declarațiilor părții civile și a martorului ….., se dădea cu capul de peretele din spatele scaunului său.

La momentul deplasării în autospeciala de poliție, inculpatul le-a spus polițiștilor că este cardiac, însă această mențiune nu putea fi apreciată ca verosimilă, fără vreo manifestare fizică care să indice existența vreunei afecțiuni, ba mai mult, venită din partea unei persoane extrem de agitată, violentă verbal, cu o atitudine colerică și revendicativă la adresa organelor de poliție.

Ulterior, din coroborarea declarațiilor martorilor rezultă că polițiștii au apreciat necesară prezența unei ambulanțe pentru inculpat, înainte ca acestuia să i se facă rău.

Deși a specificat că nu își aduce aminte momentele anterioare și imediat următoare agresiunii, trezindu-se când se afla deja pe scaun, acesta ilustrează în declarația de inculpat o clipă de luciditate, căutând să își justifice urletele repetate și de intensitate foarte ridicată pe care le-a scos la intrarea în sediul poliției, deși din imaginile video ale camerelor amplasate la sediul instituției dovedesc că acestuia nu îi este aplicată vreo lovitură și nu este modificată modalitatea de conducere forțată adoptată încă de la coborârea din autospecială până la camera de așteptare.

Din nou, inculpatul a susținut că nu își amintește cu claritate momentul ulterior așezării pe scaun, încătușat la picioare, fiind o modalitate facilă prin care nu este nevoit să explice amenințările cu moartea, înjurăturile și jignirile adresate în mod repetat organelor de poliție.

De altfel, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. …. din 23.09.2021 (f. 142-143 d.u.p.) relevă o tendință la mascare a inculpatului, ascundere față de sine și/sau față de altul și la externalizarea, minimalizarea responsabilității propriilor conduite inadecvate; suspiciozitate, neîncredere, probabilitate ridicată de apariție a unor procesări informaționale biasate de tip paranoid.

S-a mai menționat în examenul personalității inculpatului despre o agresivitate refulată, reprimată, toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate, irascibilitate.

Acesta manifestă hipersensibilitate la insulte (reale sau percepute), cu tendința, în contexte specifice, la exagerarea reacțiilor de răspuns (apariția de conduite agresive fizice sau verbale).

Acesta are trăsături de personalitate de tip instabil emoțional impulsiv, atât la momentul evaluării cât și la momentul faptei discernământul său fiind păstrat.

Situaţia de fapt reţinută s-a susţinut cu mijloacele de probă coroborate anterior, declaraţiile date de persoana vătămată ............ în faza de urmărire penală și în faza de judecată, proces-verbal de examinare articole vestimentare și planșa fotografică atașată acestuia, constatări preliminare din 21.09.2021, raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. ……, din data de 21.09.2021, emis de către S.J.M.L. …; declaraţiile martorului …. din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului …….. din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului ……. din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului ….. din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului ….. din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului ….. din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului …… din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorei ............ din faza de urmărire penală și din faza de judecată; declarațiile martorului ….. din faza de urmărire penală și din faza de judecată, declarația martorei ……….., declarația martorului ….., raportul de Expertiză Medico-Legală Psihiatrică, nr. … din data de 23.09.2021, declaraţiile date de ............. în calitate de suspect și de inculpat în faza de urmărire penală și în faza de judecată, înregistrarea apelului efectuat la 112 de către ….. la 20.09.2021, ora 15.35, planificarea în dispozitivul de siguranță și patrulare nr. …./01.09.2021, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere instalate în sediul Poliției Municipiului …., procesul-verbal din 21.09.2022 planșa fotografică aferentă acestuia, imaginile înregistrate de dispozitivul body-cam, procesul-verbal din 21.09.2021 întocmit cu ocazia vizionării imaginilor înregistrate de dispozitivul body-cam, imaginile surprinse de camerele de supraveghere montate la punctul de lucru al SC …., procesul-verbal de vizionare al acestor imagini încheiat la 21.09.2021, procesul-verbal seria … nr. ….. din 20.09.2021, procesul-verbal seria …. nr. …….. din 20.09.2021, certificatul medico-legal nr. …../21.09.2021 emis de Serviciul de Medicină Legală …, alte înscrisuri.

În drept, fapta inculpatului ............., care în data de 20.09.2021, în jurul orei 16.00, aflându-se în sediul Poliției municipiului …, în camera de așteptare de la parter, a aplicat o lovitură cu piciorul drept în zona coapsei piciorului drept al persoanei vătămate ............, agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, producându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj, faptă prevăzută de art. 257 alin.1 și 4 C. pen. raportat la art. 193 alin. 2 C. pen..

Persoana vătămată ............ deținea, raportat la prevederile art. 257 alin. 4 C. pen., la momentul săvârșirii infracțiunii de ultraj funcția de agent de poliție în cadrul Poliției municipiului Slatina, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conform planificării în dispozitivul de siguranță și patrulare nr. ../01.09.2021, aprobată de către șeful Poliției Municipiului …...

Din coroborarea probatoriului administrat în cauză rezultă că persoana vătămată împreună cu cei doi colegi de dispozitiv au aplicat în mod legal, progresiv, necesar și proporțional măsurile polițienești în intervenția lor asupra inculpatului.

Aceștia au folosit forța fizică, procedee de autoapărare și imobilizare, fără a avea ca scop provocarea unor suferinţe fizice, altele decât cele inerente înfrângerii rezistenţei fizice a inculpatului.

Acestea au fost aplicate în local, în mod gradual, după avertizarea prealabilă a lui ............., care și-a păstrat comportamentul.

În sediul poliției, acestea au fost realizate ulterior comiterii infracțiunii și, deși nu au relevanță pentru situația premisă a infracțiunii cercetate, au fost efectul unor acțiuni violente îndreptate împotriva persoanei vătămate, fără a mai fi necesară o avertizare verbală.

Acțiunile polițiștilor nu au depășit prin intensitate şi durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei și au încetat de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.

Persoana vătămată și colegii săi au fost îndreptățiți să conducă inculpatul de la locul interceptării până la sediul poliţiei, având în vedere că acesta, prin acțiunile sale, periclita ordinea publică.

Mai mult decât atât, conducerea persoanelor recalcitrante sau violente la sediul poliţiei, se face numai după încătuşarea acestora.

Ajustarea cătușelor inculpatului s-a putut realiza abia la sediul unității de poliție, evitându-se pe parcursul deplasării un moment tactic periculos, în care polițistul ar fi devenit vulnerabil în fața unei persoane violente, care a arătat opoziție la imobilizare și încătușare.

Mențiunile inculpatului pe parcursul deplasării cu privire la anumite afecțiuni cardiace nu puteau fi apreciate ca reale la acel moment, o dată prin raportare la tendința persoanelor imobilizate de a simula afecțiuni pentru a fi eliberați și mai apoi, datorită manifestărilor violente ale acestuia, în contradicție cu starea unei persoane cardiace care prezintă dureri în piept, puls ridicat, respirație greoaie.

Concluzionând, acțiunile persoanei vătămate și ale celor 2 colegi din echipă, realizate în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, au fost realizate conform îndatoririlor ce decurg din funcția pe care o exercitau.

Elementul material al infracțiunii de ultraj, raportat la infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen., constă în aplicarea unei lovituri cu piciorul drept în coapsa piciorului drept al persoanei vătămate.

Urmarea imediată a faptei constă pe de o parte, în lezarea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat, a căror dezvoltare este asigurată prin apărarea prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar pe de altă parte constă în realizarea unei suferinţe fizice, o echimoză violacee palide de 4/0,3 cm, dispusă orizontal și poziționată pe coapsa dreaptă a persoanei vătămate, fața anterioară, treimea medie.

Această leziune a necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din raportul de primă expertiză medico-legală nr. …. din 21.09.2021, confirmându-se prin acesta că leziunea traumatică s-a putut produce la data de 20.09.2021 prin lovire cu corp dur.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că atitudinea subiectivă a inculpatului faţă de fapta săvârşită asupra persoanei vătămate ............ şi de urmările acesteia se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, acesta având reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale și urmărind producerea sa.

Inculpatul ............. a solicitat, prin avocatul ales, încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) C. pr. pen..

Instanța a respins această apărare a inculpatului ca neîntemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum s-a arătat la secțiunea în fapt a prezentei hotărâri, prin procesul-verbal seria .. nr……. din 20.09.2021 întocmit de ….. a fost sancționat contravențional inculpatul ............. cu suma de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R, constând în aceea că, la data de 20.09.2021, ora 15.40, aflându-se în stare avansată de ebrietate în calitate de client al sălii de jocuri de noroc S.C………. a provocat scandal, având o atitudine recalcitrantă față de angajata sălii, ............, și față de organele de poliție sosite la fața locului.

Obiectul prezentei cauze îl constituie infracțiunea de ultraj, constând în lovirea a persoanei vătămate ............ cu piciorul drept în coapsa piciorului drept, în timp ce se aflau în sediul Poliției municipiului …...

Pentru a se reține existența unei autorități de lucru judecat, conform art. 16 alin. 1 lit. i) C. pr. pen., este necesar să existe o hotărâre definitivă prin care să se fi dispus o soluție cu privire la fondul cauzei penale, să existe o dublă procedură în „materie penală”, o identitate de persoană, dar mai ales, să existe identitate între fapta materială pentru care s-a pronunțat o hotărâre penală și fapta materială de care este acuzată din nou aceeași persoană.

Prima instanță a reținut, raportat la condițiile anterior enunțate, că există o identitate de persoană cu privire la care s-au desfășurat două proceduri distincte, una prin sancționarea contravențională și cea de-a doua prin trimiterea în judecată și judecarea prezentei cauze.

Prima instanță a evitat să speculeze asupra caracterului definitiv al sancțiunii contravenționale, necunoscându-se dacă inculpatul a formulat plângere contravențională cu privire la procesul-verbal …..nr. …….. din 20.09.2021, dar și asupra caracterului acestei sancțiuni de „acuzație în materie penală”, raportat la criteriile din Hotărârea Engel și alții împotriva Țărilor de Jos, întrucât s-a constatat cu certitudine neîndeplinită cea din urmă condiție enumerată.

În concret, avocatul inculpatului, făcând trimitere la cauza Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, a apreciat că nu pot fi desprinse elementele circumstanțiale factuale din debutul evenimentului de acelea din sediul poliției, în esență fiind vorba de aceeași faptă, momentul din sala de jocuri fiind parte integrantă a întregii stări de fapt cu care instanța a fost învestită.

Instanța, reluând cele arătate în debutul prezentei hotărâri, reamintește că a fost învestită exclusiv cu judecarea infracțiunii de ultraj săvârșită în sediul poliției, acțiunile inculpatului, anterioare și ulterioare comiterii acestei infracțiuni, descrise atât în rechizitoriu cât și în prezenta hotărâre neprimind o calificare juridică și nefiind susceptibile de a fi sancționate distinct de instanță.

Acestea au relevanță în stabilirea cu acuratețe a contextului comiterii infracțiunii, în demontarea argumentelor inculpatului și în individualizarea ulterioară a unei eventuale pedepse stabilite și aplicate inculpatului.

Dincolo de inexistența unei identități juridice a celor două fapte supuse analizei, nu există nici o identitate materială a acestora.

Provocarea unui scandal într-un local public nu este “în substanță” aceeași, astfel cum impune CEDO prin hotărârea invocată de inculpat, cu lovirea unui agent de poliție în unitatea de poliție.

Curtea a reținut că punctul de pornire pentru examinarea aspectului dacă faptele din cele două proceduri sunt identice sau sunt în esență aceleași ar trebui să fie compararea expunerii faptelor care fac obiectul infracțiunii pentru care reclamantul a fost deja judecat cu expunerea faptelor legate de a doua infracțiune de care a fost acuzat acesta [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), pct. 83].

Or, prima instanță a reținut că cele două acțiuni ale inculpatului sunt distincte, poziționate la un interval de timp considerabil una față de alta, în locuri diferite, presupunând acțiuni complet distincte, pe de o parte manifestări de natură să tulbure liniștea și ordinea publică, iar pe de altă parte, o acțiune de lovire cu piciorul a unui polițist.

Inculpatului nu i-a fost aplicată nicio altă sancțiune pentru atitudinea violentă manifestată în sediul poliției, ulterioară comiterii infracțiunii.

Mai mult decât atât, apreciindu-se că aceste din urmă acțiuni ar fi putut întruni elementele constitutive ale unei alte infracțiuni, de amenințare, pentru acestea s-a desfășurat o procedură distinctă, organele de urmărire penală tratându-le separat de manifestarea antisocială din interiorul barului pentru care inculpatul a fost sancționat.

Cele două acțiuni analizate lezează relații sociale complet diferite, iar simplul fapt că ............. s-a angajat într-o succesiune de fapte antisociale distincte (pentru cea dintâi fiind sancționat contravențional) care au culminat cu agresarea unui polițist nu poate atrage aprecierea acestora ca “un întreg” și lăsarea lor nesancționată.

Într-o a doua ipoteză, inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza I, C. pr. pen., în baza principiului in dubio pro reo, susținând, în esență, că nu se pot identifica probe de vinovăție apte să răstoarne prezumția de nevinovăție în ceea ce îl privește.

Prima instanță a reținut că din vastul probatoriul administrat în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este cel care a comis infracțiunea de ultraj, argumentele fiind suficient de clar exprimate în analiza situației de fapt.

Totuși, pentru asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, a analizat punctual argumentele invocate pentru această ipoteză, respingându-le ca neîntemeiate.

Prima instanță a reținut că acțiunea de lovire a inculpatului nu rezultă doar din susținerile părții civile, ci și din declarațiile celor 3 martori prezenți în încăpere, din imaginile video surprinse de camera montată în respectiva sală și de camera video montată pe echipamentul persoanei vătămate.

Imaginile video surprinse de camera amplasată în sediul unității de poliție sunt foarte clare, prezentând fără echivoc dinamica producerii agresiunii, fără a fi necesară vreo probă suplimentară sau vreo analiză științifică a acestora.

S-a apreciat că lovitura inculpatului imprimă o mișcare necontrolată, involuntară, a piciorului drept al persoanei vătămate, urmată de o privotare a piciorului stâng, parte dintr-un proces mecanic de atenuare a șocului resimțit.

Fără a se retrage după lovitura primită, persoana vătămată continuă să își desfășoare atribuțiile de serviciu, ajutând la imbolizarea și încătușarea inculpatului.

Acesta nu este singurul mijloc de probă care confirmă comiterea infracțiunii.

Declarațiile celorlalți doi polițiști ai echipajului confirmă agresiunea, iar idea de subiectivitate a acestora este o simplă alegație, facil demontabilă prin coroborarea cu restul probatoriului, declarația martorului …… și declarațiile martorilor care sosesc ulterior în sala de așteptare, luând la cunoștință în mod indirect de agresiune.

Mai mult decât atât, reacția persoanei vătămate imediat după primirea loviturii este surprinsă de dispozitivul body-cam („Nu da în mine!”, „De ce dai în mine?”), aceasta dovedind existența contactului și producere unei vătămări.

Cu privire la declarația martorului ……, instanța apreciază că aceasta este una sinceră, dintre cei 3 martori prezenți în sală, fiind cel mai apropiat de locul de contact dintre piciorul inculpatului și al persoanei vătămate.

Deși la momentul loviturii nu se poate observa direcția în care martorul privește, se observă, în clipa în care pătrunde în cadru și cu partea superioară a corpului, că atenția îi este îndreptată către locul conflictului, având posibilitatea de a observa dinamica producerii lovirii.

Cât privește aprecierile inculpatului cu privire la procesul-verbal de examinare fizică, instanța observă că privit singular, acesta nu prezintă aspect relevante cauzei, însă în planșa fotografică atașată se observă zona în care a fost lovită persoana vătămată.

Contrar susținerilor inculpatului, această zonă se confirmă prin declarația persoanei vătămate ............ (“în partea superioară a membrului inferior drept”, “la 10-15 cm distanţă de cureaua pantalonilor”) și prin constatările medicului legist (“coapsa dreaptă, fața anterioară, treimea medie”).

De aceea, explicațiile date de inculpat, în sensul că leziunile ar fi trebuit să fie produse pe fața exterioară a piciorului sunt vădit nefondate, dată fiind poziția persoanei vătămate, dreapta-spate față de inculpat, iar nu stânga spate.

Mențiunea din raportul de primă expertiză medico-legală nr. ……. din 21.09.2021 cu privire la data examinării este o vădită eroare materială, data ordonanței prin care a fost dispusă examinarea fizică, adresa de înaintarea acesteia către S.M.L. …., confirmarea primirii prin fax și fișa de constatări preliminare având menționate data de 21.09.2021.

De altfel, în faza de urmărire penală s-a constatat legalitatea administrării acestui mijloc de probă.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmarea imediată a fost explicată anterior cu ajutorul raportului de primă expertiză medico-legală, instanța observând că apărările cu privire la acest mijloc de probă sunt pur speculative, fără o bază științifică, bazate doar pe ipoteze nedovedite și generalități.

Prezumarea culorii unei echimoze ca fiind roșiatică timp de 3 zile este cu atât mai eronată, cu cât se ignoră circumstanțele concrete ale aplicării loviturii.

Această culoare roșiatică apare ca o marcă traumatică în urma unui traumatism de intensitate crescută, nefiind un indicator fidel și ținând de particularitățile anatomice ale persoanei vătămate.

Mai mult, s-a apreciat că distanța dintre piciorul inculpatului și al persoanei vătămate este una redusă, astfel că intensitatea loviturii nu este una foarte mare, cu consecințe asupra traumatismului suferit, unul minor ( echimoză de 4/0,3 cm).

Încadrarea leziunii traumatice, raportat exclusiv la dimensiunea ei, în categoria excoriațiilor, este vădit nefondată, raportat la modalitatea de producere reținută în raportul de expertiză (prin lovire cu corp dur).

Cea de-a doua ipoteză de achitare invocată de inculpat, raportată la dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. d) C. pr. pen., și justificată de un caz de neimputabilitate, iresponsabilitatea, este de asemenea lipsită de temei, fiind respinsă de prima instanță.

Prima instanță a reluat situația de fapt reținută anterior, apreciind că aceasta este prezentată clar și detaliat, în urma coroborării probatoriului, astfel încât să combată cele susținute de inculpat cu privire la comportamentul său în incinta localului și cu privire la modalitatea de acționarea a organelor de poliție.

S-a reținut cu privire la aceasta din urmă că a fost legală, necesară și proporțională cu manifestarea inculpatului.

În continuare, s-a analizat cu privire la persoana inculpatului posibilitatea intervenirii cauzei de neimputabilitate constând în starea de iresponsabilitate.

Această este starea de incapacitate psihico-fizică a persoanei generată de o boală psihică sau de alte cauze, din cauza căreia aceasta este lipsită de capacitatea de a-și da seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau de urmările acestora, ori de capacitatea de ale controla.

Este necesar ca persoana să aibă, la momentul săvârșirii faptei, afectată capacitatea de a raționa, de a memora și de a înțelege urmările acesteia.

Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr…….. din 23.09.2021 a concluzionat că atât la momentul evaluării cât și la momentul faptei discernământul său inculpatului era păstrat.

Așadar, rezultatul evaluării inculpatului este în sensul că acesta nu prezintă nici măcar o diminuare a discernământului, cu privire la acesta neexistând recomandări de obligare la tratament medical sau internare medicală.

În doctrină s-a reținut că stările emotive sau pasionale nu sunt cauze de iresponsabilitate, chiar dacă s-ar accepta că afectează capacitatea intelectivă și volitivă (V. Dongoroz I, p. 317,; G. Antoniu, Vinovăția penală, op cit., p. 240)

Existența unei tulburări de personalitate de tip impulsiv-exploziv, menționată ca diagnostic la externare în fișa de observație 28101 eliberată de Spitalul Județean de Urgență ….. nu echivalează cu existența unei boli psihice care să poată genera o incapacitate a factorului volitiv sau intelectiv.

Caracteristicile de personalitate ale inculpatului, enumerate în paragrafele anterioare, suprapuse pe un context ca cel în care a fost pus acesta, pot genera reacții virulente, caracterizate prin agresivitate, manifestări fizice și verbale violente și reacții de răspuns exagerate, dar nu pot să determine o stare de iresponsabilitate a inculpatului.

Această concluzie se poate trage pe de o parte din analiza persoanei inculpatului pe baza informațiilor aflate la dispoziție despre acesta, dar și prin modalitatea în care a înțeles să se comporte, de la inițierea conflictului cu martora ............ și până la momentul refuzului de internare la Spitalul de Psihiatrie.

Inculpatul, o persoană în vârstă de 54 de ani, pensionar, cu un intelect superior (QI=160), cu o imaginație bogată, a avut o întinsă carieră militară, înțelegând, prin profesarea într-un regim cazon, respectul și supunerea față de autoritate, importanța respectării ordinii și liniștii publice.

Astfel cum s-a descris și la starea de fapt, încă de la momentul sosirii polițiștilor acesta are mai multe modalități de abordare a polițiștilor, căutând cu titlu de prioritate să fie lăsat liber, să i se dea jos cătușele.

Încearcă să folosească drept argumente calitatea de militar și faptul că este cunoscut de mulți dintre lucrătorii unității de poliție.

Observând că aceste aluzii nu generează o schimbare de comportament a organelor legii, inculpatul îi jignește, îi amenință și îi înjură pe polițiști, păstrându-și capacitatea de joncțiune între tonalitatea complice (când solicită scoaterea cătușelor), cea teatral naivă (când le spune pe scările unității că nu pe ei îi jignea) și cea explosivă, violentă, manifestată în repetate rânduri.

Acesta înțelege unde îl conduc organele de poliție, insistând că are multe cunoștințe acolo, este capabil să își spună numele și prenumele și este suficient de prezent cât să îl întrebe pe martorul …… cine este și ce calitate are.

Sentimentul de revoltă pe care îl resimte inculpatul, starea de surescitare nervoasă și de încordare, deși prezente, nu reprezintă, prin raportare la cele analizate anterior, premise ale unei stări de iresponsabilitate, astfel cum este ea reglementată de art. 28 C. pen..

Față de toate cele reținute anterior, prima instanță a apreciat că probele administrate în cauză sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul și să conducă dincolo de orice dubiu la concluzia că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Așadar, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen. întrucât fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului ..............

Prima instanță a avut în vedere că infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1 și 4 C. pen. raportat la art. 193 alin. 2 C. pen., se pedepsește cu amendă sau închisoarea de la 6 luni la 5 ani, limite care se majorează cu jumătate, rezultând pedeapsa amenzii sau cea a închisorii de la 9 luni la 7 ani și 6 luni.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, dispoziţiile art. 74 alin. 1 şi 2 din Codul penal prevăd că stabilirea duratei sau cuantumului dar şi alegerea pedepsei, se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cât privește criteriile referitoare la faptă, prima instanță a reținut că inculpatul a agresat fizic un agent de poliție, care efectua manevra de conducere a acestuia.

Acțiunea de lovire se realizează cu piciorul în piciorul persoanei vătămate, în sediul unei unități de poliție, în condițiile în care este deja supus unor măsuri de restricționare a libertății de mișcare.

Atitudinea disprețuitoare, violentă, jignitoare pe care inculpatul o manifestă, nu rezultă doar din acțiunea de lovire ci și din înjurăturile, amenințările și jignirile pe care acesta le aduce persoanei vătămate și colegilor acestuia.

Chiar dacă s-a reținut că amenințările inculpatului nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj prin raportare la art. 206 alin.1 C.pen., instanța nu este oprită a le da acestora o deosebită relevanță din perspectiva împrejurărilor comiterii infracțiunii.

Chiar dacă urmarea imediată a infracțiunii este producerea unor leziuni persoanei vătămate evaluate la 1-2 zile de îngrijiri medicale, inculpatul determină o stare de pericol deosebit de gravă creată pentru relaţiile sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, dar și pentru relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică a funcţionarilor publici.

Aceste acțiuni au afectat imaginea poliției, ca sistem de protecție socială, cu atât mai mult cu cât au fost percepute și de civili.

Cu referire la motivul și scopul comiterii infracțiunii, prima instanță a constatat că inculpatul a exteriorizat frustrările generate de intervenția organelor de poliție, căutând și reușind să aplice unuia dintre polițiști o corecție pentru felul în care a acționat, ignorând că are ulterior posibilitatea de a iniția proceduri disciplinare, administrative sau penale pentru afectarea drepturilor sale.

S-a avut în vedere de către instanță atitudinea imediat următoare săvârșirii infracțiunii, continuând cu amenințările cu moartea, jignirile și înjurăturile, dar și atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal.

Acesta, chiar și după administrarea întregului probatoriu, a refuzat să își asume responsabilitatea pentru infracțiunea săvârșită, alegând într-un mod lipsit de rezonabilitate, să susțină că nu își aduce aminte exact momentul lovirii persoanei vătămate.

Lipsa vreunui regret, negarea vinovăției și găsirea altor responsabili pentru infracțiunea comisă demonstrează că inculpatul nu conștientizat gravitatea faptelor sale nici după parcurgerea întregului ciclu procesual, manifestând o atitudine se superficialitate față de normele legale și de dispreț față de cei care au fost însărcinați să le ducă la îndeplinire.

Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că are 54 de ani, este pensionar, a absolvit școala de subofițeri și trăiește în concubinaj.

Înscrisurile medicale depuse în circumstanțiere, relevă o serie de afecțiuni medicale ale inculpatului, cum ar fi insuficiență cardiacă cronică, insuficiență mitrală ușoară degenerativă, angină pectorală de efort, hipertensiune arterială, cardiopatie hipertensivă, encefalopatie hipertensivă, spondiloză cervicală, discopatie cervicală.

Diplomele depuse de inculpat certifică faptul că acesta a absolvit mai multe cursuri de profil militar, inclusiv cel de instructor pentru activități didactice, cel de plutonieri majori de logistică și administrare, cel de specializare subofițeri în domeniul casării munițiilor.

Conform copiei fișei de cazier judiciar (f. 23 d.i.) inculpatul ............. este la primul conflict cu legea penală.

În raport de toate aceste elemente de individualizare, ținând cont de gravitatea importantă a faptei săvârșite, de persoana inculpatului și circumstanțele personale, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului ............. la pedeapsa cu închisoarea orientată către minimul legal prevăzut de lege, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, pedeapsa cu amenda fiind o alternativă prea blândă, raportat la criteriile evaluate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 257 alin. 1 și 4 C. pen. raportat la art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2 C.proc. pen. prima instanță a condamnat inculpatul ............. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (persoană vătămată ............).

În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, prima instanţă a avut în vedere alături de dispozițiile penale şi criteriul constituţional al proporţionalităţii, înscris în art. 53 alin. 2, potrivit căruia restrângerea exerciţiului unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o și de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Raportat la motivele anterior menţionate, instanța, apreciind că se impune în cauză, în temeiul art. 67 alin. 1 C.pen. a interzis inculpatului ............., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n, C.pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme și dreptul de a comunica cu persoana vătămată ............, CNP …….., domiciliat în mun. …., str. ……, nr….., bl……., sc….., ap…., județul ……., și de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 50 m, pe o perioadă de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Totodată, în temeiul art. 65 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului ............., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a, b, h, n C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme și dreptul de a comunica cu persoana vătămată ............ și de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 50 m.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală nu depăşeşte 3 ani închisoare, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și că și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, ţinând seama și de persoana inculpatului, în vârstă de 54 de ani, pensionar, la primul conflict cu legea penală, fost militar, cu posibilități de îndreptare, prima instanţă a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia, motiv pentru care a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 91 şi următoarele Cod penal.

La adoptarea acestei modalităţi de executare a pedepsei, prima instanţă a avut în vedere și problemele de sănătate ale inculpatului, rezultate din actele medicale depuse în circumstanțiere, apreciind că este, totuși, necesară o atentă supraveghere a inculpatului pe o perioadă determinată, raportat la comportamentul infracțional manifestat.

În consecință, în temeiul art. 91 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 92 alin.1 C.pen. va fixa termen de supraveghere de 3 ani.

Prima instanţă a apreciat și la acest moment procesual că măsura controlului judiciar este legală si temeinică, întrucât argumentele care au determinat luarea ei faţă de inculpat se menţin, nu s-au modificat până acum, impunând restricționarea libertății de mișcare a inculpatului.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere, astfel cum a arătat și în precedentele încheieri în care s-a analizat măsura preventivă, natura presupusei infracţiuni reținute în sarcina inculpatului- contra autorității și contra persoanei și modul concret în care se presupune că s-a comis infracțiunea – prin aplicarea unei lovituri cu piciorul unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu care efectua conducerea inculpatului în sediul unei unități de poliție, în prezența colegilor persoanei vătămate, dar și a unui petent aflat în aceeași cameră la momentul agresiunii.

Luând în calcul modalitatea de comitere a infracțiunii, prezentată în detaliu la secțiunea în fapt, manifestările violente ale inculpatului concretizate în amenințări verbale și gesturi amenințătoare, dar și rezultatul expertizei psihiatrice privindu-l pe acesta, prima instanță, prin raportare la prevederile art. 202 alin. 1 C. proc. pen., a constatat că măsura controlului judiciar este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Prima instanță a apreciat că ecoul faptei inculpatului este încă prezent, iar starea de temere a oricărei persoane ce intră în contact cu inculpatul, în special din categoria forțelor de ordine publică, este actuală, astfel că încetarea supravegherii inculpatului ar putea genera chiar și la acest moment procesual o stare de pericol pentru ordinea publică.

Cerinţa proporţionalităţii presupune existenţa unui just echilibru între măsura privativă de libertate şi scopul urmărit prin dispunerea acesteia, în vederea garantării libertăţii persoanei şi evitării oricărui arbitrariu.

Chiar și după trecerea a mai mult de 9 luni de la momentul luării măsurii preventive, aceasta este proporțională, impunându-se din raţiuni ce vizează prioritatea interesului general al societăţii faţă de interesul particular al inculpatului, interes general care, în cauzele penale, ţinând seama de gravitatea faptelor comise, impune restricționarea libertății unor persoane pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Pentru societate, în general, este necesar ca organele judiciare să acţioneze ferm împotriva unor persoane care încalcă valorile sociale ocrotite de legea penală, prin luarea sau menținerea unor măsuri preventive tocmai pentru apărarea intereselor majore şi care au prioritate faţă de interesul particular al inculpatului.

Mai mult decât atât, manifestările nejustificate de clemenţă nu ar face decât să încurajeze la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.

Durata măsurii nu este nerezonabilă faţă de fapta imputată inculpatului şi față de împrejurarea că nu se poate imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate, efectuându-se toate demersurile pentru judecarea cauzei cu celeritate.

Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul ............. este legală si temeinică, precum şi verificând subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiei şi scopul urmărit, în temeiul art. 399 alin. (1) C. pr. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul ............. prin ordonanţa nr. ………. din data de 22.09.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

În temeiul art. 399 alin. (4) C.pr.pen., prezenta hotărâre este executorie cu privire la măsurile preventive.

În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat că, anterior începerii cercetării judecătorești, prin cererea din data de 08.02.2022, persoana vătămată ............ s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 de lei, prejudiciu moral, arătând că prin acțiunile sale inculpatul i-a afectat imaginea sa ca agent de poliție.

Totodată, acesta a arătat că prin afirmațiile amenințătoare, inculpatul i-a generat o stare de temere.

Conform dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C.proc.pen, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile, iar potrivit art. 19 alin. (5) C.proc.pen, repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

Daunele morale solicitate de părțile civile sunt consecinţele negative, de natură nepatrimonială, cauzate unei persoane prin fapta ilicită şi culpabilă a altei persoane, care constau în atingeri aduse psihicului unei persoane, prejudiciu a cărui compensare prin reparare bănească urmează regulile răspunderii civile delictuale.

De asemenea, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 1349 Cod civil, potrivit cărora, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Pentru a fi angajată răspunderea civilă a inculpatului se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 25 C.proc.pen. cu referire la 1357 C.civ., respectiv: săvârșirea unei fapte ilicite, fapta să fi produs un prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, prejudiciul să nu fi fost reparat.

Fapta ilicită reținută în sarcina inculpatului ............. există și a fost săvârșită cu vinovăție, astfel cum s-a stabilit anterior.

Referitor la prejudiciul moral cauzat prin săvârșirea faptelor de ultraj, astfel cum a fost indicat de partea civilă, prima instanță a reținut, în înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, că acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Așadar, în ceea ce privește prejudiciul moral, prin săvârșirea infracțiunilor de ultraj, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important și din perspectiva împrejurării că afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de organ de poliție, instanța considerând că lezarea demnității umane, a integrității fizice a victimei și cauzarea unor suferințe acesteia, au fost inerente activității infracționale.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, intensitate care este percepută diferit, de la persoană la persoană.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Raportat la suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale, respectiv 3000 de lei, prima instanță a reținut că o cuantificare valorică, materială, trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi atât un efect al cuantumului sumei acordate, cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.

Orice suferință fizică se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanelor vătămate, care suportă astfel, în mod automat, și o suferință psihică, așa cum este și cazul părții civile din prezenta cauză.

Prima instanță s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin fizic suportate de către partea civilă ….., care a suferit și leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin 1-2 zile de îngrijiri medicale, dar și la circumstanțele producerii acestor leziuni, de către o persoană care se manifestă violent verbal și fizic anterior și ulterior comiterii faptei.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părților civile, dar și criteriul general evocat de C.E.D.O., potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora (C Tolstoy Miloslovsky contra Regatul Unit).

Suma solicitată de partea civilă ............, 3000 de lei, este în măsură să asigure compensarea suferințelor psihice ale părții civile, un polițist tânăr agresat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Cuantumul despăgubirii solicitate este unul rezonabil, nu constituie sursă de îmbogățire fără justă cauză, dar nici o sancțiune excesivă în sarcina inculpatului.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 din Codul de procedură penală, art. 1349 alin. 1, 2 C.civ., art. 1391 C.civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ............, şi a obligat inculpatul ............. la plata către această parte civilă a sumei de 3000 de lei, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul ............., solicitând în temeiul art. 421 pct.2 lit. a C.p.p. admiterea apelului, desființarea S.P. nr.344/07.07.2022 și pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 396 alin.6 cu raportare la art. 16 alin.l lit.i C.p.p. cu referire la art. 4 Paragraful 7 din Convenție să se dispună încetarea procesului penal în valorificarea principiului bis in idem.

În temeiul art. 421 pct 2 lit.a C.p.p., a solicitat admiterea apelului, desființarea S.P. nr. 344/07.07.2022, și pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.396 atin.5 cu raportare la art. 16 alin.l lit.b teza l, să se dispună achitarea în cauză în temeiul pricipiului in dubio pro reo .

În temeiul art. 421 pct 2 lit. a C.p.p., a solicitat admiterea apelului, desfiinţareai S.P. nr. 344/07.07.2022 și pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 396 alin.5 cu raportare la art. 16 alin.l lit.d C.p.p., să se dispună achitarea în cauză, în temeiul cazului de nersponsabititate prevăzut de art. 28 C.P.

A solicitat, de asemenea, admiterea apelului în sensul respingerii ca nejustificate și nefondate a pretențiilor civile formulate de partea civilă .............

În motivarea apelului, a arătat că aprecierile sunt acelea că raționamentul acuzării nu a fost supus unei analize proprii si efective, că el a fost constituit din situații aprioric stabilite ca elemente de vinovăție în cauză senzație fiind aceea că simpla calitate de subiect al unei astfel de conjuncturi în care ești condus la sediul poliției, te conduce invariabil la o responsabilitate penală, indiferent de maniera comportamentală pe care o ai, că nu există practic nici o justificare în faţa excesului de putere și nici o preocupare de analiză în faţa arbitrariului.

Astfel, soluția instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea principiului ”ne bis in idem" — art. 6 C.P.P. , ceea ce impunea o soluție de încetare a procesului penal - art. 16 alin.l lit.i C.P.P.

A reclamat aplicabilitatea principiului "ne bis in idem", sau mai corect spus " bis de aedem, re ne sit actio”, în sensul în care faţă de circumstanțe ale acestui incident se dispusese deja o sancțiune contravențională ce face obiectul procesului verbal contravențional seria …. nr. …../20.09.2021 întocmit de agentul-șef ….., pentru săvârșirea contravenției reglementată de art.2 pct.24 din Legea 61/1991 Rep.

Starea de fapt reținută şi tratată şi sanctionată ca şi contravenție a fost aceea a incidentului din data de 20.09.2021, orele 15:40, atunci când i s-a reproșat faptul că provocase scandal în barul ……, având o atitudine recalcitrantă fată de angajații sălii şi faţă de organele de poliție.

Instanța a respins o astfel de apărare arătând că nu are rost să verifice potrivit criteriilor Engel, adică comparativ să stabilească dacă procedura contravențională într-o astfel de situație poate fi asimilată unei proceduri de natură penală, întrucât nu este împlinită condiția aceluiași IDEM, obiectul cauzei cu care a fost investită fiind acela al infracțiunii de ultraj - art.257 alin.l și 4 cu trimitere la art. 193 alin.2 C.P., diferit, se susține, față de obiectul faptei contravenționale.

Invocând situația de ”bis in idem", nu a pretins o suprapunere totală asupra stării de fapt, în schimb a cerut să se observe că toată împrejurările sancționate de către procesul - verbal contravențional respectiv, constituie pe de o parte elemente ale stării de fapt trimise în judecată, iar pe de altă parte fac obiectul unei ample analize din partea instanței (a se observa că această parte de debut a scandalului este analizată în amănunt de instanță) atât în ceea ce privește stabilirea vinovăției în cauză, cât şi cu privire la maniera de individualizare.

Dacă instanța reținea că această stare de fapt intră sub autoritatea lucrului judecat și sancționat prin intermediul procedurii contravenționale, în mod rațional nu trebuia decât să o reia descriptiv și nu să o analizeze din perspectiva probatoriilor efectuate.

Din moment ce ea a fost folosită în stabilirea stării finale de vinovăție din perspectiva existenței probelor care să o dovedească, atunci nu se poate pune problema neincluderii ei în idem-ul factural pe baza căruia s-a pronunțat condamnarea, ci doar poate al suficienței ei pentru a determina aplicabilitatea principiului.

Or, Curtea Europeană s -a pronunțat deseori cu privire la aplicarea principiului „ne bis in idem” - art. 4 la Paragraful 7 la Convenție, statuând printre altele că autoritățile pot aplica o singură dată o sancțiune cu caracter penal în sensul Convenției, indiferent dacă aceasta este calificată în dreptul intern ca fiind contravențională sau penală și indiferent dacă sancțiunea este aplicată de o instanță judiciară sau o autoritate administrativă (cauza Franz Fischer c.

Austriei).

Din această jurisprudență rezultă că aplicarea unei amenzi contravenționale pentru o faptă nu mai permite ulterior desfășurarea unui proces penal şi condamnarea autorului dacă fapta constituie în același timp şi o infracțiune.

Procesul verbal prin care ............. a fost sancționat contravențional, dispus în raport cu prevederile Legii 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice are în vedere evenimentul din barul ….. acolo unde i s-a reproșat atitudinea ireverențioasă faţă de organele de poliție și producerea de scandal public.

Cu privire la chestiune existenței sau nu a aceluiași ”idem” aprecierile sunt acelea că faptele din barul …. sunt un ansamblu de circumstanțe facturale concret, care implică același făptuitor și sunt indisolubil legate că între ele ca timp și spațiu și că un astfel de eveniment nu poate fi divizat în două, în sensul unei componente contravenționale și a uneia penale aflate în concurs.

Dimpotrivă, identitatea de comportament realizată în cadrul unui eveniment component al aceleiași împrejurări de fapt, face imposibilă sancționarea împrejurării de fapt ca atare.

În hotărârea Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), Curtea a admis că, în trecut, a pronunțat diverse abordări, în cadrul cărora a pus accent fie pe caracterul identic al faptelor independent de încadrarea lor juridică (”același comportament”, idem factum Gradinger împotriva Austriei pct.55), fie pe încadrarea juridică, admițând că aceleași fapte puteau constitui infracțiuni deferite ( "concours ideal ďinfractions” Oliveira împotriva Elveției pct.25-29), fie pe existența sau inexistența unor elemente esențiale comune celor două infracțiuni (Franz Fischer împotriva Austriei).

După ce a examinat sfera de aplicare a dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune, astfel cum este enunțat în diferite instrumente internaționale (Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; Carta drepturilor fundamentale a U.E. , Convenția Americană a drepturilor Omului ) și a subliniat că abordarea care pune accent pe încadrarea juridică a celor două infracțiuni este prea restrictivă în ceea ce privește drepturile unei persoane, Curtea a considerat că art. 4 din Protocolul 4 la Convenție trebuie interpretat ca interzicând urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a ”doua infracțiune " în măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care sunt „în esență” similar celor care sunt la originea primei infracțiuni (Ași B împotriva Norvegiei (MC) pct.108).

În mod eronat și contrar practic propriei motivări, instanța a reținut că cele două acțiuni ale inculpatului sunt distincte, poziționate la un interval de timp considerabil una de alta, în locuri diferite, presupunând acțiuni distincte.

Nu este câtuși de puțin așa, nu se poate vorbi despre o separare de acțiuni, timpi, aspecte, conjecturi diferite, ci dimpotrivă există chiar o dimensiune etiologică a faptelor, în sensul legăturii cauzale dintre fapte, fiind evident că șirul evenimentelor nu mai urma să fie acela de a ajunge în sediul poliției dacă nu se petreceau cele întâmplate în bar.

Pe cale de consecință episodul din bar nu este decât o parte componentă a unei împrejurări mai largi unde pretinsul scandal public și ”ireverențiozitatea” lui ............. a fost trimisă în judecată.

Așadar, incidente speței de față nu pot fi desprinse elementele circumstanțiale factuale din debutul evenimentului de acelea din sediul Poliției în esență fiind vorba despre aceeași faptă, neputându-se pune problema a unei ”urmăriri penale distincte ” în raport cu episodul din sediul Poliției față de debutul evenimentului , acesta fiind parte integrantă a întregii stări de fapt cu care instanța a fost investită.

Sancțioanarea secvențială pe care organele de cercetare penală o întreprind, în contextul în care cea de-a doua faptă o include pe prima, nu semnifică decât o repetabilitate a urmăriri penale asupra aceluiași idem, fiind încălcată astfel prevederile art. 4 din Protocolul 7 la CEDO.

Soluția instanței de fond este netemeinică, fiind dispusă cu încălcarea prevederilor art. 6 CEDO și art. 103 alin.2 teza a II-a C.P.P., având în vedere că în cauză nu se pot identifica probe certe de vinovăție ale inculpatului ............. apte să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Soluția de fond nu are la bază probe, ci simple speculații ale instanței de fond, folosite prejudecat pentru a dovedi culpabilitatea;

Curtea Europeană a consacrat în jurisprudența sa că "în evaluarea probelor, instanța adoptă # standardul probei” dincolo de orice dubiu „(a se vedea Irlanda împotriva Regatului unit, 18 ian.1978, pct.161, seria A, nr, 25).

De asemenea în cauza Barbera, Messegue și Jabardo v.Spania, 6.12.1988, par. 77 seria A nr. 146 Curtea Europeană reiterează principiul prezumției de nevinovăție și impune, între altele ca, în exercitarea puterii de jurisdicție, instanțele să nu pornească de la ideea preconcepută că acuzatul a săvârșit fapta.

Sarcina probei revine acuzării și orice dubiu profită persoanei acuzate.

De asemenea, acuzarea trebuie "să administreze probe suficiente pentru condamnare"- paragraful 77.

În mod limitat, restrâns, instanța de fond a apreciat că acțiunea de lovire este suficient de bine caracterizată, că ea rezultă din mai multe mijloace probatorii (3 mărturii, camera video, acte medicale), din care filmările video sunt elocvente și se confirmă cu declarațiile martorului …. și concluziile medicului legist.

Se reține, la un nivel amănuțit, ”legalitatea modalității de interventie a polițiștilor" (inclusiv sub aspectul procedurii de încătușare) în interiorul barului și precum și a procedurii de conducere la sediul poliției.

Ulterior, instanța pe baza imaginilor video, într-un mod demn de cunoștiința sporturilor de contact, argumentează tehnic mecanismul de lovire, încercând să coroboreze pretinsa lovitură cu actele medicale și planșele foto de examinare a echipamentului polițistului realizate imediat după incident.

Concluzia trasă este aceea a unei intervenții justificate a polițiștilor, legală, progresivă, necesară și proporțională cu măsurile de intervenție ale acestora, susținându-se că aceștia au aplicat forța fizică doar în ideea încercărilor de autoapărare și imobilizare fără a avea ca scop provocarea unor suferințe fizice, altele decât cele inerente înfrângerii rezistenței fizice a inculpatului.

Într-un cuvânt instanța apreciază că sub toate aspectele, inclusiv cel al folosirii forței fizice au fost realizate în timpul și conform exercitării atribuțiilor de serviciu ce decurg din îndatoririle funcției pe care aceștia o exercită.

Urmarea imediată, existența unei echimoze violacee - palide de 4/0,3 cm, dispusă orizontal și poziționată pe coapsa dreaptă a persoanei vătămate, fața anterioară, treime medie, ce a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, realizează legătura de cauzalitate menționată în raportul de primă expertiză medicală nr. …. din 21.09.2021, care a confirmat că această leziune s-ar fi putut produce la data de 20.09.2021 prin lovire de corp dur.

Sub aspectul cererilor probatorii și apărărilor propuse de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, instanță nu aduce nici o lămurire, preferând să le ignore pur si simplu în antiteză totală cu modul meticulos, expresiv şi de o exigentă „științifică” mai exactă decât a oricărui compendiu al sporturilor de contact.

Nu asumăm un astfel de examen critic al stării de fapt descrise de instanța de fond, astfel încât existența unor probe de vinovăție în raport cu fapta penală de ultraj, care să răstoarne prezumția de nevinovăție.

Dimpotrivă, aprecierile sunt ale unei cercetări judecătorești incomplete, bazată pe elemente de pro concepție, care conduc indiscutabil la o apreciere falsă a stării de fapt.

Remarcabil, studiu acestei hotărâri judecătorești, te conduce la concluzia unei idei de natură bigotă din partea instanței, cu privire la respectarea întocmai a atribuțiilor de serviciu, în contextul acționării în mod legal, just, necesar, proporțional în acea împrejurare din partea polițiștilor, exact elementul nevralgic al întregii situației şi a degenerării ei.

Explicațiile instanței devin zadarnice, tocmai pornind de la acest lucru care accentuat nu face altceva decât să demonstreze o aplicare inutilă a forței, o conduită de tipul abuzului de putere și al punerii în practică a unui slogan de tipul ” îți arăt eu cine sunt, că pot”.

Nu se pot identifica probe de vinovăție apte să răstoarne prezumția de nevinovăție în ceea ce-l privește pe inc. ..............

Așa cum a arătat, motivarea instanței prin modul sistematic de descriere al episoadelor se vrea una extrem de precisă și instruită sub aspect tehnic, în schimb nu prezintă într-o manieră substanțială, exact subiectul cauzei, adică demonstrarea ”dincolo de orice dubiu", a vreunei acțiuni personale a inculpatului ............. care să circumscrie pretinselor fapte de ultraj prin violență - art. 257 alin. 1, 4 C.P. pentru care a fost sesizată instanța, anume lovirea agentului de poliție ............, pretinsa leziune traumatică la nivelul coapsei drepte, fața anterioară necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale.

Concluzia este aceea a faptului că instanța de fond "a cules ” și a interpretat unilateral decât acele mijloace de probă pe care le putea potrivi într-o teză a existenţei faptei penale.

În schimb, se observă cu ușurință faptul că nici una dintre probele cu relevanță în cauză (filmarea video; declarațiile martorului …..; declarațiile polițiștilor ….. și ……; p-v de examinare și Raportul de primă expertiză medicală nr. …… din 21.09.2021 ), nu pot ajunge la standardul de certitudine al unei condamnări cu privire la existenţa loviturii.

A arătat că cercetarea judecătorească extrem de precară sub aspectul administrării probatoriului şi al rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, ceea ce a avut ca consecință distorsiuni în prezentarea stării faptice și elemente de preconcepție în evaluarea activității agresionale a inculpatului ............. și lezionarea polițistului …..

Considerarea unor mijloace probatorii ca expresive și suficiente în relevarea exercitării acțiunilor agresionate cu consecința vătămării agentului de poliție, pot fi ușor catalogate ca aprecieri fără fundament în contextul în care NU EXISTĂ O PROBĂ care să coreleze imaginile video cu probele specifice de natură medicală iar pe de altă parte există contradicții majore între elementele de probă deja administrate.

De pildă, instanța a preferat să trateze ca element de susținere a tezei agresiunii procesul - verbal de examinare a articolelor vestimentare din 20.09.2021 (fila 66), în contextul în care proba rezultată din acest mijloc este aceea a faptului că polițistul susținea agresiunea asupra piciorului drept în zona soldului şi a părții exterioare a coapsei, superioară plasării echimozei de către actul medico-legal, a susținerilor părții vătămate și a martorilor cu oarecare relevanță în relevarea pretinsului act agresional: ……, ……., ….. și …….

Este proba cu relevanță categorică, din cel puțin două puncte de vedere, unu, ea este exprimată direct chiar de victima agresiunii și doi, ea este administrată imediat după incident.

Susţine cu oarecare relevanță pentru că nici una dintre aceste mărturii nu sunt semnificative în descrierea pretinsului act agresional, formulele utilizate de martori neconfirmând în mod cert lovitura.

Explicațiile tehnice ale instanței, deși complete sub aspectul a ceea ce înseamnă un act juridic de importanța unei hotărâri judecătorești, nu pot fi desprinse de partea comică a întregii situații, în sensul în care se descrie cum inculpatul își lasă tot centrul de greutate pe piciorul stâng, își găsește echilibru în priza pe care o execută polițistul din partea stângă se apleacă înainte, ridică piciorul drept în aer și armându-l execută o mișcare de lovire înapoi cu talpa în piciorul drept al polițistului care îl conducea din partea dreapta -spate.

Este fără discuție o descrie exhaustivă a procedeului de contact folosit, crede însă că total redundantă din perspectiva spațio-temporală avută la dispoziție și din naturalețea cu care inculpatul lasă piciorul în spate, similară unui mers grăbit.

Nu crede în teoria centrului de greutate lăsat pe piciorul stâng al echilibrului în priza pe care o realiza polițistul din partea stângă, pentru că dacă ar fi fost așa, acest polițist se împovăra_ și se dezechilibra, or nu se observă în atitudinea acestuia nici măcar o gestică de suprasolicitare.

Pe de altă parte, ridicarea piciorului în aer, urmat de o armare și o lovitură cu talpa, este iarăși o descrie simandicoasă a realității.

În primul rând, ridicarea piciorului nu se putea face decât în față, folosirea sintagmei ”armarea piciorului” este neînțeleasă, dar dacă se referă la pregătirea de a executa o lovitură țintită, trebuie observat că piciorul se deplasează în zona din spate, unde orice lovitură este pur aleatorie (a se observa acest aspect inclusiv asupra intenției de lovire), pe de altă parte producerea unei lovituri cu talpa piciorului ar fi presupus o mișcare orizontală, constantă aceluiași nivel, în raport cu realitatea diferită din filmare, aceea a faptului că mișcarea se execută natural, de jos în sus, instantaneu, fără să vizeze vreun obiectiv, nefiind îndreptată pentru a lovi corpul cuiva, ci survenită ca urmare a dezechilibrării mersului, în urma împingerii către fată executată de cei doi polițiști.

Deosebit de sugestive sunt remarcile polițiștilor în această împrejurare care nu corelează afirmațiile cu acțiunile lezionare acuzate.

Astfel, polițistul pretins lovit ............, în momentul în care eu deplasez piciorul către spate, simultan are o reacție de retragere a piciorului drept, urmat de replica ” - Nu da în mine", ceea ce demonstrează că acesta nu a fost lovit.

O replică firească într-o astfel de circumstanță ar fi fost legată de subiectul lovirii sau de repetitivitatea acesteia de ce m-ai lovit ?; încetează să mă lovești !”

Ambiguitatea loviturii sau a celui lovit rezultă imediat din replica colegului … care şi el susține lovitura ” - De ce dai în mine?” situație care schimbă întru totul paradigma acțiunii de lovire, în sensul că mișcare piciorului înspre înapoi era cu totul accidentală , întâmplătoare, că ea nu urmărea țintit să lovească pe cineva, și cel mai important că ea nu a constat într-un agresional îndreptat asupra cuiva la nivel subiectiv 5i nu a vătămat pe cineva, sub aspect obiectiv.

Dacă acțiunea se materializa într-un contact, atunci fie polițistul ……, fie colegul său ….. reproșa imediat actul de lovire, fapt care însă nu se întâmplă.

Mișcare piciorului spre înapoi nu are nimic nefiresc în modul în care se petrece.

Ea este rezultatul conducerii forțate în care subiectul încătușării si aplecării spre înainte, nu reușeste să mențină pasul cu cei care îl conduc aplecat si îi apasă zona cervicală, ceea ce îi modifică centrul de greutate în zona din fată si face să nu-și mai poată coordona picioarele.

Este o situație involuntară, cu potențial de contact atât pentru cei aflați în fătă subiectului căruia i se aplică o astfel de procedură. cât si celor din spate, câtă vreme persoana supusă unei astfel de proceduri nu poate menține nici un control asupra mersului.

Probele testimoniale sunt neconvingătoare atât cu privire -la aspectul descrierii faptei, cât și în ceea ce privește calitatea lor sub aspectul sincerității.

Ele nu pot fi primite ca elemente probatorii care pot reliefa starea de fapt, pentru că fie sunt inconscvente, a se vedea depoziția martorului …. care fie spunea că nu a văzut vreo lovitură ( mărturia din faza de urmărire penală), fie că I -am lovit pe polițistul ….. ( declarația dată după întrebări repetate și alerte, ale judecătorului în faza de judecată), sau total subiective si insuficiente precum depozițiile martorilor ….. sau …………, care subliniază nehotărât posibilitatea unei lovituri, însă fără elemente descriptive clare care să risipească orice fel de îndoială, așa cum ar trebui să fie la nivel calitativ proba survenită dintr-un mijloc direct.

Pe de altă parte nici declarația părții vătămate nu este elocventă pentru a putea constitui o veritabilă probă de vinovăție.

Audiat în fața instanței acesta arată că "inculpatul era în mijloc în timpul conducerii în sala de așteptare și a flexat piciorul, dând cu el înapoi lateral spate.

Cred că eram opriți la momentul la care mi-a aplicat lovitura.

Aproximez că am fost lovit în picior la 10- 15 cm de cureaua pantalonilor.

Menționez că stația de emisie- recepție care mi-a căzut pe jos se afla în partea stângă a buzunarului”.

Așadar, relatarea poziționării mediane a inculpatului, făcea ca cei doi polițiști să se afle de-a stânga și de -a dreapta lui, mod în care și încearcă să explice lovitura” a flexat piciorul, dând cu el înapoi lateral spate", chestiuni neverosimile în contextul în care cei doi polițiști îl conduceau bruscat din spate pe inculpat, iar o lovitură de tipul unei proiecții laterale tălpii piciorului dintr-o astfel de poziție este imposibilă.

Pe de altă parte, inculpatul se afla în continuă mișcare ca urmare a forței de acțiune spre înainte a celor doi și nicidecum static, pentru a-și putea programa lovitura în vreun fel.

Mai mult, sub aspectul incertitudinii loviturii este decisivă afirmația părții vătămate …. cu privire la locul în care se pretinde a fi fost aplicată lovitura.

Poziționarea acesteia la 10 - 15 cm sub curea, cu stația de emisie recepție căzând, dar aflată în stânga buzunarului.

Ce mult poate să plaseze lovitura în zona superioară a coapsei sau cel mai mult în zona inghinală, nicidecum în zona media a coapsei.

În context se observă însă că staţia de emisie - recepție se desprinde mult mai târziu, în timpul busculării şi proiectării la sol a d-l ….. şi nu ca urmare a ficționării celor două corpuri al polițistului ….. şi ………, ci ca urmare a ciocnirii cu ceilalți colegi.

Stația nu este poziționată câtuși de puțin în partea stângă a buzunarului ci ea se află fixată de dispozitivul prins de soldul polițistului (a se observa imaginile video).

Aprecierile sunt că postura în care se afla acelui moment de ............. (aceea de persoană imobilizată/condusă involuntar la Secția de poliție) a creat cadrul perfect pentru ca acesta să poată fi tras la răspundere penală independent de orice culpă sau acțiune concretă care ar fi putut produce acea consecință chestiune care este împotriva practicii și a întregii doctrine juridice care stabilesc răspunderea nu circumstanțial, ci pe baza legăturii de cauzalitate dintre un act de violentă (materială în acest caz) şi suferințele fizice ale victimei.

Plecând de la fiabilitatea probatoriului în ceea ce privește dovedirea acțiunii de lovire, deși existența unei filmări video teoretic ar trebui să fie elecventă în acest sens, a arătat că ea nu poate reprezenta o probă " suficient de precisă” pentru a demonstra existenţa relației cauză - efect, în speța dată lovitura aplicată ca atare și consecința vătămării în zona susținută de polițistul .............

Caracterul îndoielnic al valorii probatorii a filmării video nu rezultă cumva din claritatea imaginii, ci din unghiul filmării care nu poate stabili un contact indubitabil, cu atât mai mult cu cât orice tip de analiză juridică nu poate stabili legătura de cauzalitate "dintre modul și intensitatea loviturii și o reacție pozitivă în acest sens, desprinsă din atitudinea polițistului.

Trebuie remarcat faptul că acesta își deplasează piciorul spre înapoi, astfel că lovitura nu se produce, iar reacția acceptabilă firesc într-un astfel de context, aceea de a verifica zona lovită. a se lamenta, a duce mâna în acea zonă nu există în nici un fel.

Acesta este motivul pentru care a arătat că există o reacție pozitivă a polițistului în acest sens, anume pentru faptul că nici mecanic și nici comportamental el nu confirmă existența loviturii, iar în acest context proba video nu poate lămuri existența clară, precisă a unui act de lovire astfel încât să constituie acel element probatoriu cert de condamnare.

Acesta este motivul pentru care a solicitat repetat să se pună la dispoziție filmările rezultate din aparatura video din sala de așteptare a Poliţiei Municipiului ……., care aveau relevanță de a fi filmat din faţă întregul eveniment.

Această probă nu a fost administrată niciodată, deși, optic, ea putea pune la dispoziție cele mai bune imagini video, filmate din unghiul potrivit pentru a putea stabili existența unei lovituri sau nu.

În context însă, solicitarea atât în faza de urmărire penală, dar și în judecată a administrării acestei probe, respinsă succesiv, reprezintă în plan invers chiar ea o probă a cercetării incomplete a acestui eveniment.

Conjunctural, se pune problema evidentă dacă a existat și de ce nu a fost administrată și o filmare dintr-un unghi invers, cunoscut fiind faptul că în instituțiile publice și mai ales într-un sediu de poliție municipală, există camere tip "back to back” care surprind orice zonă din mai multe unghiuri .

Aprecierea instanței, de natură facilă, că o astfel de acțiune de ”aruncare a piciorului” spre înapoi nu avea cum să nu realizeze un contact cu corpul părții vătămate, nu se fundamentează nici direct și nici prin coroborarea probelor, astfel că ea nu poate fi privită altfel decât ca fiind sumară, nesigură și îndreptată spre o soluție de condamnare greșită.

În primul rând, nu se fundamentează direct pentru că filmarea video nu are calitatea să determine explicit un moment clar și indubitabil al unui contact material, "posibil lovire cu corp dur” așa cum obiectivizează raportul medicului

În al- II- lea rând se remarcă contradicțiile elementelor de probă care ar trebui coroborate.

Astfel de maximă importantă în context este Procesul - Verbal de examinare a probelor vestimentare din 20.09.2021, atunci când polițistul …. indică că urmele loviturii aplicate se află în zona exterioară piciorului drept, imediat sub șold, localizare care nu are nici un fel de legătură cu zona identificată ca fiind agresionată prin intermediul actului medical.

Nu există nici o corespondență a zonei pe care ….. o indică față de excoriația existentă pe piciorul acestuia în zona mediană a coapsei.

În altă ordine de idei însă, dacă lovitura fusese plasată perpendicular în zona coapsei, fața anterioară, partea mediană, se ridică problema de ce examinare îmbrăcăminţii realizată imediat după incident nu identifică vreo urmă în această zonă.

În completare și în același sens al necorelării se aftă și concluziile mijlocului probatoriu al Raportului de Primă Expertiză Medico-Legală cu examinarea persoanei al SJML …… care, dincolo de inadvertențele cu privire la data conceperii și a autenticității lucrării "a se observa cât: lucrarea primită spre soluționare la data de 21.09.2021, a examinat pe numitul ............ la data de 20.09.2021, pe numitul ...............”, acesta statuează ca și traumatisme „Necesită 1-2 zile de îngrijire medicală...Coapsa dreaptă, faga anterioară, tremie medie echimoză violacee palidă, de 4/0,3 , dispusă orizonat '

Dacă este de acord că o acțiune de tipul celei relevate de instanță poate avea concluzia unei lovituri ce sub aspect potențial traumatic poate genera echimoze, sau chiar vătămări mai profunde, cu siguranță descrierea făcută de medicul - legist, examinând la o zi după pretinsa lovitură, nu are nimic de-a face cu o echimoză.

Nu numai că dimensiunile sunt improprii unei echimoze ( fiind improbabil ca o leziune traumatică de tip vascular, ce constă în ruperea capilarelor mici și inundarea tegumentului să se facă pe dimensiuni de 4/0,3 cm), o astfel de „vânătaie” în urma unei lovituri cu calcaneul piciorului încălțat fiind în primul rând mult mai profundă și mult mai întinsă ca dimensiuni), ci mai degrabă, care dacă a existat este improbabil ca polițistul …. să o dobândească în acest contact.

Mai mult pretinsa echimoză nu putea devenii violaceu -palidă până la data examinării, orice tratat medico-legal indicând o culoare roșiatecă cel puțin 3 zile ca urmare a prezentei hematiilor la nivel tegumentar.

Pe de altă parte, localizarea leziunii face iarăși improbabilă cauzalitatea dintre acțiunea lui …… și pretinsa leziune a polițistului ……….

Acesta pretinde că este lovit pe faţa anterioară a coapsei, dar poziționarea celor două corpuri într-o dinamică în care deplasarea piciorului se face perpendicular spre corpul politistului ….. nu conturează o astfel de concluzie.

Dimpotrivă, orice lovitură într-o astfel de dinamică a deplasării piciorului nu putea să realizeze un contact decât în zona posterioară coapsei (faţa exterioară a piciorului), polițistul …… având aceeași direcție de deplasare spre înainte ca şi ..............

Sub aspectul depozițiilor exprimate în cauză, nu găsim că acestea sunt probe concludente în cauză, în pofida faptului că procurorul de caz le-a folosit ca probe de vinovăție, 1) pentru că martorii sunt subiectivi, fiind colegii d-l ….., iar relatările lor sunt îndoielnice; 2) pentru că nu sunt relevante reconstituirii realității obiective a evenimentului, în contextul în care aceștia nu au perceput direct pretinsul act agresional.

De aici, se remarcă declarațiile lor oscilante.

De subliniat totuși poziția martorului ……, persoană pretins neutră, care în faza de urmărire penală nu relatează nici un fel de lovitură (deși se afla în apropierea evenimentului), în schimb în fața instanței arată că” a dat într-unul dintre polițiști, fără însă a preciza dacă a văzut personal contactul și fără să dea detalii asupra modului în care acesta s-a produs.

Similare sunt și declarațiile polițiștilor, iar situația acestui martor o exemplifică tocmai în sensul susținerilor caracterului îndoielnic al declarațiilor ce nu au capabilitatea de a reface starea de fapt corectă.

Sub aspectul documentației medicale încheiate cu privire la leziune.

Aceasta este deficitară cu privire la diagnosticul stabilit şi al necesității zilelor de îngrijiri medicale.

Nici Fisa de Constatări Preliminare încheiate în cadrul SJU ….. şi nici Raportul de expertiză Medico-Legală nr…… nu conving asupra constatărilor.

Cele două acte medicale stabilesc diagnosticul la nivelul unei echimoze, raportul de expertiză medico-legală arătând și caracteristicile acesteia, situată pe coapsa dreaptă, pe fața anterioară, treimea medie, de culoare violacee palidă, de 4/0,3 cm, dispusă orizontal.

Criticile se raportează în primul rând la diagnostic, fiind evident chiar din descrierea ipoteticei leziuni că nu poate fi vorba de o echimoză.

Echimoza sau vânătaia reprezintă efuziunea superficiala a sângelui la nivel sub tegumentar cu apariția unei pete de colorație roșie, ce durează 1 -3 zile, violet -albastru 3 - 7 zile, galben - verzui 7 - 10 zile, putând fi prezentă şi până la trei săptămâni.

În situația în care nu se reabsoarbe cheagul de sânge de la nivel tegumentar.

Echimozele au margini bine conturate și în general întinderea lor variază în funcție de dimensiunile agentului traumatizant.

În speță agentul traumatizant este piciorul încălțat cu un pantof care nici ca zonă de contact și nici ca întindere a leziunii nu pot primi concluzia unei suprafețe de 0,3 cm.

A solicitat că acest act să fie supus confirmării de Comisia Superioară din INML, mai ales sub aspectul diagnosticului medical, anume dacă acest tip de leziune este pertinent de a primi caracteristica unei vătămări ce necesită zile de îngrijiri medicale, în contextul în care potrivit tratatelor medico-legiste echimozele nu necesită un interval de timp pentru vindecare.

Legitimitatea actului, sub aspectul validității concluziilor lui, era deosebit de important de observat de către o comisie de control, pentru că o eventuală modificare/desființare a acestor concluzii era corespondentă direct încadrării juridice a faptei și responsabilității penale în cauză.

Lipsit de orice motivare, instanța a respins proba, apreciind concluziile hilare ale unei ” echimoze de culoare violacee și cu dimensiunea de 4/0,3 cm".

Soluția instanței este nelegală fiind dispusă cu încălcarea art. 6 CEDO și art. 103 alin.2 teza a II-a, raportat la lipsa unei analize proprii a cazului de iresponsabilitate prevăzut de art. 28 C.P. și a lipsei de preocupare în administrare de probe în acest sens, iar pe de altă parte, nu a existat nici o analiză asupra conținutului subiectiv al pretinsului act de lovire.

Starea de incontrolabilitatea psihică sub care ............. acționează fără a putea discerne sensul faptelor și semnificația acestora a fost un subiect urmărit îndeaproape de procurorul de caz, care a solicitat ca măsură de siguranță internarea medicală dispusă de Judecătoria Slatina prin Încheierea nr.29 din 06.10.2021, pronunțată în dosarul nr. ….. .

Este fără doar și poate că starea psihică sub care ............. reacționează pe drumul de deplasare spre sediul poliţiei şi în sediul poliției este aceea care denotă manifestări incontrolabile.

Este evidentă absenta discernământului critic în legătură cu propriile-i manifestări, iar această chestiune decurge din filmările video realizate şi simptomatologia anterioară a inculpatului.

Aprecierile procurorului de caz în sensul realizării a unei expertize medico-legale psihiatrice, chiar dacă nu au avut ca rezultat o abolire parțială/totală a discernământului critic, în mediul de protecție în care s-a desfășurat și într-o situație comună, a remarcat totuși tiparul de personalitate instabilă emoțional, impulsiv - depresivă - anxioasă.

Într-o conjunctură de presiune și tensiune ca cea care a însoțit episodul din 20.09.2021, cu aprecierea directă a unui atac ce se desfășoară împotriva sa, conduce o astfel de personalitate la acte incontrolabile, ab iritio, executate în lipsa discernământului critic momentului dat .

S-a arătat fără echivoc faptul că la momentul evaluării acesta prezenta o reacție depresiv anxioasă în contextul evenimentului pentru care se realiza cercetarea penală.

Pentru a fi într-o starea de iresponsabilitate nu este în mod obligatoriu necesar ca discernământul să fie abolit, ci este nevoie doar să nu ai pârghiile psihice necesare de apreciere asupra faptelor și consecințelor faptelor pe care le realizezi la un moment dat, fie datorită unei irascibilități crescute și de nestăpânit, fie datorită interpretării de tip paranoid a senzațiilor și informațiilor procesate.

Pe de altă parte, o analiză a aspectului subiectiv al faptei nu poate fi analizat decât prin prisma împrejurărilor pe care subiectul le trăiește și la care este supus.

Pe cale de consecință o astfel de analiză nu poate fi îndepărtată de elementele de natură circumstanțială în care se petrece și care sunt cauzele pentru care se ajunge aici, adică la o situație despre care inculpatul relatează în fața instanței că nu știa ce-i cu el /nu se mai putea controla”.

Cauzele se regăsesc în mod facil în probatoriile cauzei, plecând de la evenimentul din barul ….., atunci când fără fler, lipsit de minim profesionalism și inacceptabil față de drepturile omului și chiar ordinea publică cei doi polițiști……. și ............ acționează.

A solicitat instanței să analizeze cu deosebită atenție aceste probe (filmările video din interiorul barului realizate cu body-warn-camera) pentru că ele sunt resortul întregului eveniment şi tot ele declanșează reacția de irascibilitate şi frustrare în psihicul dl ..............

Dincolo de fondul încordat al discuțiilor, ce au avut ca temei solicitările revendicative ale lui ............. aspra unei sume de bani câștigate la aparatele de jocuri de noroc slot-machine, nu se remarcă nici un fel de atitudine reprobabilă a acestuia tare să pună în discuție afectarea relațiilor de ordine publică.

Nu este observabil la contactul cu polițiști nici folosirea unor expresii jignitoare, nici a insultelor și nici a unei gestici violente care să denote iminența unui pericol pentru ordinea publică.

Polițiști nu fac altceva decât să transforme un simplu diferend într-un scandal public, reproșat ............. și vrând-nevrând acesta este adevărul pur și simplu care rezultă din maniera în care aceștia au acționat.

Dintr-un început se remarcă tonalitatea crescută de adresare a acestora, discreționară și inacceptabilă în raport cu evenimentul la care participa, ceea ce evident conduce pentru o persoană cu hipersensibilitate la insulte şi cu tentă în exagerarea reacțiilor la apariția stării de nervozitate.

Trebuie însă remarcat că ............. își refulează acest sentiment pentru că nu are nici o reacţie de împotrivire sau lipsă de respect fată de autoritatea pe care o reprezentau cei doi polițiști.

Nu există practic în dialogul inițial nici un motiv pentru care acest conflict putea escalada. În mod opus, cei doi polițiști trebuiau să-l îndepărteze pe acesta din așa-zisa zonă de conflict și să poarte discuții conciliabile.

Împotriva a ceea ce instanta de fond a constatat, nu există nici o acțiune injurioasă sau agresională realizat de …… pentru ca polițiștii de ordine publică să trebuiască să intervină.

O astfel de atitudine nu există nici în raport cu angajata ............ și nici cu polițiștii sosiți la fața locului.

A solicitat să se observe filmarea video din care rezultă că proiectarea acestuia la pământ și încătușarea se fac în afara oricărui act agresional și fără existența vreunui element care să denote potențialitatea unui asemenea act.

În pofida celor reținute de instanța de fond, nu s-a respectat nici un pas al acestei intervenții, nu au fost avute în vedere condițiile de proporționalitate şi gradualitate în intervenției şi nu s-a pus în nici un fel în discuție respectarea la gel mai de jos nivel a drepturilor omului (iar acest lucru s-a întâmplat într-o situație comună care nu anunța un potențial degenerescent).

În mod normal, orice dialog începea cu procedura de interceptare, măsură polițienească ce presupunea solicitarea adresat de a înceta o activitate în scopul clarificării ei .

Ulterior , se trecea Ia identificare, iar dacă persoana în cauză continua să săvârșească actele condamnabile era somat să înceteze și eventual imobilizat.

Nu a existat nici o procedură legală urmată de patrula de poliție, aceștia acționând fără nici o justificare, după un dialog scurt, fără avertizare sau somare la trântirea brutală la pământ a inculpatului, la încătușarea acestuia și conducerea abuzivă la sediul poliției .

Din comportamentul și atitudinea D-lui ............. nu se putea desprinde că acesta nu s-ar fi supus dispozițiilor polițiștilor, că ar fi desfășurat în acel moment acțiuni care să pericliteze viața persoanelor , ordinea publică sau alte valori sociale în acel grad în care să fie nevoie de conducerea sa la poliție în condiții de încătușare

Acesta reprezintă impulsul, stimulul reacțiilor de împotrivire şi declanșează o stare psihică incontrolabilă în ceea ce-l privește pe inculpat, iar tot acest episod se grefează pe o stare medicală extrem de precară, cardiac, encefalopatie, afecțiuni care în aceeași măsură îi afectează capacitatea de a gândi prin lipsa de sânge la nivelul creierului.

Polițiștii aveau obligația să respecte procedurile de intervenției delimitate în Statutul profesiei și în manualul de bune practici al acestora, să acționeze cu bună credință în sensul aplanării, să respecte drepturile constituționale ale persoanelor implicate, să acționeze gradual și proporțional, să evalueze corect periculozitatea persoanei în raport cu care se lua măsuri, să respecte sănătatea, integritatea corporală, viața celor supus măsurilor lor, să atragă atenția persoanelor care se manifestă violent să dau dovadă de nervozitate să se supună măsurilor ce vor fi luate și prezentarea consecințelor la care se expun în caz de opoziție.

Trântirea bruscă la pământ și imobilizarea prin încătușare a unei persoane cardiace, pe de o parte nu era justificată de eveniment, pe de altă parte o măsură nelegală pentru că nu se urmase procedura de lucru, periculoasă prin consecințele pe care le putea avea.

Analiza imaginilor video nu demonstrează altceva în modul de acționare al polițiștilor, aceștia acționează cu exces de putere și conștientizează acest lucru, acte pe care în psihicul labil …… le interpretează ca acte de atac împotriva sa.

Declanșarea imediată a unei stări de temere și frică în reprezentarea inculpatului ….. este de necontestat și ea rezultă inerent din circumstanțele evenimentului.

Acesta este contextul în care trebuie apreciată starea psihică a inculpatului ............. și cum sentimentul inițial de neîndreptățire se transformă într-o reală stare de vulnerabilitate psihică.

Acțiunile polițiștilor nu sunt simple supoziții ale unei atitudini agresive îndreptate împotriva acestuia, ci ele sunt acte materiale de lovire: îl trântesc la pământ, îi sucesc mâinile etc.

Aceste acțiuni nu au capabilitatea doar de a produce un confort psihic, ci stârnesc reacția, reacție care este de blamare, de împotrivire, asupra aceea ce ............. consideră o nedreptate în raport cu revendicările sale pe de o parte și cu poziția socială pe de altă parte.

Sentimentul de revoltă este un sentiment real, este ceva ce există, este o realitate a vieții psihice, iar în primul rând organele judiciare ar fi trebuit să aibe în vedere care au fost motivele care au determinat o astfel de reacție din partea lui ............. și nu doar să nege simplist formarea unei reacții din partea autorului.

Deși s-a dispus o expertiză psihiatrică, în sentința de fond nu se regășește practic nici o referire la starea psihică a inculpatului cu referire la faptul că acesta a fost internat și la concluziile acestei expertize.

A arătat că modul în care ............. acționează elimină posibilitatea unei stăpâniri de sine (ca proces psihic individual), dinamica fiind aceea de ca vulnerabilizarea psihică a acestuia până la situația de incontrolabilitate.

Starea de surescitare nervoasă, de încordare, apare ca impuls imediat la maniera în care imobilizat.

Evocarea rangului său militar, într-o astfel de împrejurare, nu este aleatorie, este singura justificare pe care o are ( în stare de vulnerabilitate, de neputință) din perspectiva apărării ego -ului personal, al onoarei și demnității.

A arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile iresponsabilității, în situația în care autorul, cu o stare psihică extrem de precară nu reușește să conștientizeze și să-și controleze propriile acțiuni, iar pe fondul unei surescitării nervoase deosebit de puternice, lovește în spate, fără să realizeze posibila comitere a unei fapte penale.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea apelului și să se dispună în cauză o soluție de achitare față de lipsa unor elemente care să demonstreze acțiunea de lovire, dar și observând latura subiectivă a cauzei sub aspectul căreia cel puțin există o situație de lipsă de vinovăție, dacă nu, mai mult chiar existența iresponsabilității.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art.417 alin.2 C.p.p., instanţa de apel constată următoarele:

Analizând în mod coroborat conform art.103 C.p.p., probele administrate în cursul procesului penal, se constată îndeplinirea condiţiilor prev.de art.396 alin.2 C.p.p., pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului: fapta penală există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat cu vinovăţie.

Astfel, în fapt, Curtea reţine că la data de 20.09.2021, în jurul orei 14.00, inculpatul ............. s-a deplasat la barul punct de lucru al SC ……., de pe str. ……, nr. … din municipiul ………. şi după ce a pariat în repetate rânduri la aparatele de tip slot-machine amplasate în incinta barului, între inculpat și angajata localului, martora ............, a izbucnit o discuție în contradictoriu, generată de faptul că ............. susținea că ar fi câștigat suma de 7000 de lei la unul dintre aparate, martora încercând să îl convingă despre inexistența câștigului.

Datorită manifestărilor agresive ale inculpatului, constând în cuvinte jignitoare, înjurături şi ameniţări la adresa martorei ............, aceasta a apelat Serviciul de Urgență 112, iar la faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie, format din persoana vătămată ............, agent de poliție în cadrul Poliției municipiului ……., martorul …….., agent de poliție în cadrul Poliției municipiului…….., și ……….., elev al Școlii de Agenți de Poliție ……..

Inculpatul a continuat să aibă o atitudine recalcitrantă, devenind expansiv şi agitat, inclusiv faţă de organele de poliţie, ceea ce a determinat imobilizarea şi încătuşarea acestuia, şi conducerea cu autospeciala de poliţie la sediul Poliţiei municipiului …..

În timpul procedurii de imobilizare, inculpatul s-a adresat organelor de poliţie cu apelativele „nemernicilor”, „nebunilor”, „proşti”, i-a înjurat, iar atitudinea agresivă a continuat şi autospeciala de poliţie, acesta formulând ameninţări şi injurii la adresa tuturor.

După ce au ajuns la Poliția municipiului ……, inculpatul ............. a fost coborât din autospecială și condus în sediul instituției de către persoana vătămată ............, aflat în partea dreaptă și de către martorul ……, aflat în partea stângă a inculpatului, martorul ……. venind în urma acestora, aceştia aplicând procedeul denumit conducere forţată, ce presupune punerea mâinii pe omoplatul persoanei conduse care ajunge să aibă o poziţie mai aplecată.

Conducerea inculpatului a continuat în același dispozitiv până în sala de așteptare din sediul poliției, aflată la parter.

În acest moment, după ce s-au oprit din deplasare, inculpatul ............. care urla puternic s-a aplecat în față, lăsându-şi centrul de greutate pe piciorul stâng, a ridicat piciorul drept în aer și, cu talpa acestuia, a aplicat o lovitură înapoi, în piciorul drept al persoanei vătămate ............, în zona superioară, a femurului, la 10-15 cm de cureaua de la pantaloni, cauzându-i o leziune ce a necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de primă expertiză medico-legală nr……../21.09.2021 emis de SML …….

După ce a aplică lovitura cu piciorul persoanei vătămate ............, inculpatul ............. este dezechilibrat, imobilizat, proiectat la podea, încătușat la picioare și așezat în șezut pe unul dintre scaunele aflate în sala de așteptare, fără a fi în vreun fel rănit, timp în care îi înjură polițiști si strigă în repetate rânduri „Vă omor!”, „Fraților, în primele 24 de ore vă omor, pe toți vă omor!”, „Fraierică, te omor!”, „Fraierică, dacă nu te omor eu, te omoară fiu-meu, te omoară frații mei!”.

Inculpatul continuă să urle, să îi înjure pe polițiști, să îi jignească numindu-i proști și dobitoci, pentru ca la un moment dat, să țipe foarte puternic „Dacă scap eu de aici, vă omor copiii voștri, bă!

Toți copiii!

Bă, să ții minte, ai copii?

Ți-i omor eu!

Ascultă ce spune ……!

Și pe ai tăi!”

De asemenea, la un moment dat, continuând să înjure și să jignească, inculpatul expectorează în direcția unuia dintre polițiști, se ridică de pe scaun și încearcă să se îndrepte amenințător către acesta, fiind oprit de ceilalți doi polițiști prezenți.

Ulterior, după așezarea pe scaun, inculpatul are o nouă reacţie violentă, ridicându-se de pe scaun şi lovind cu piciorul unul dintre polițiști, dar lovitura îi este parată de acesta, fiind imobilizat din nou de către polițiști.

Având în vedere acțiunile inculpatului, acesta a fost condus la Secţia de Psihiatrie din cadrul Spitalului de Urgenţă ……, iar ulterior la Spitalul de ……, în copia fișei de examinare nr. …../20.09.2021 eliberată de Spitalul Județean de Urgență …… și citată în certificatul medico-legal nr. ……/21.09.2021 emis de Serviciul de Medicină Legală …… (f.155 d.i.), menționându-se diagnosticul de tulburare de personalitate, agresivitate.

La examenul obiectiv s-a reținut existența halucinațiilor, a stării de agitație, iar la examenul psihiatric s-a constatat că pacientul este neliniștit, greu cooperant, prezintă halenă alcoolică, sindrom de impregnație alcoolică, tulburări de comportament.

După consultul psihiatric efectuat asupra inculpatului, întrucât a refuzat internarea, acestuia i s-a permis părăsirea unității spitalicești, de față fiind și soția.

Curtea mai reţine prin procesul-verbal seria ….. nr. ……. din 20.09.2021 întocmit de ….. (f.9 d.u.p., f.152-153 d.i.) s-a menționat sancționarea contravențională a numitului ............. cu suma de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R, constând în aceea că, la data de 20.09.2021, ora 15.40, aflându-se în stare avansată de ebrietate în calitate de client al sălii de jocuri de noroc S.C. …….. a provocat scandal, având o atitudine recalcitrantă față de angajata sălii, ............, și față de organele de poliție sosite la fața locului, iar prin procesul-verbal seria ……. nr……….. din 20.09.2021 întocmit de …… (f.10 d.u.p., f.154 d.i.) s-a menționat sancționarea contravențională a numitului ............. cu suma de 2500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020 constând în aceea că, în calitate de client al sălii de jocuri de noroc S.C. ……., nu a respectat obligația de a purta masca de protecție în interiorul sălii.

Curtea mai reţine că prima instanţă a dat eficienţă dispoziţiilor art.103 C.p.p., referitoare la aprecierea probelor, reţinând o corectă situaţie de fapt.

În cauză, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, ansamblul material al probelor administrate fiind cert, în sensul stabilirii vinovăţiei acestuia.

Practic, în mod corect prima instanţă de judecată prin coroborarea judicioasă a probelor administrate a reţinut situaţia de fapt menţionată anterior, Curtea în baza propriului examen asupra întregului material probator administrat în tot cursul procesului penal fiind în consens cu instanţa de fond.

Relevante sub aspectul stabilirii atât a contextului în care a fost comisă fapta, cât şi în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, sunt imaginile video surprinse de camera montată în sala de aşteptare, de camera video montată pe echipamentul persoanei vătămate, care se coroborează cu atât cu declaraţia persoanei vătămate, cât şi cu depoziţiile martorilor ….., ……. şi ………...

Astfel, contrar susţinerilor apelantului inculpat că în cauză nu există probe certe de vinovăţie şi nu există un stand de certitudine cu privire la existenţa loviturii, Curtea reţine că imaginile video surprinse de camera amplasată în sediul unității de poliție sunt foarte clare, prezentând fără echivoc dinamica producerii agresiunii, astfel cum a fost reţinută anterior, apărarea inculpatului că mişcarea piciorului spre înapoi nu are nimic nefiresc şi nu este realizată cu intenţia de a lovi, fiind rezultatul involuntar al modului în care era condus de organele de poliţie (aplecat şi apăsat pe zona cervicală), fiind în totală contradicţie cu ceea ce se constată din imagini.

Totodată, contrar susţinerilor apelantului, contactul este indubitabil, unghiul filmării nefiind de natură să afecteze claritatea imaginilor surprinse.

În sensul celor observate în imaginile video sunt şi declaraţiile martorilor …….. şi ……., care au relatat că l-au văzut pe inculpat în momentul în care a lovit-o pe persoana vătămată .............

Simplul fapt că cei doi martorii menţionaţi anterior sunt colegi cu persoana vătămată, nu constituie o dovadă a subiectivismului depoziţiilor acestora şi nu pot conduce la înlăturarea declaraţiilor acestor persoane în lipsa altor probe din care să rezulte o altă realitate decât cea susţinută de aceştia.

În acelaşi sens este şi declaraţia din faza cercetării judecătoreşti a martorului …… care a relatat că a observat momentul în care inculpatul a dat cu piciorul într-un poliţist, declaraţia fiind credibilă, în condiţiile în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, iar din imaginile înregistrate se observă că, deși la momentul loviturii nu se poate observa direcția în care martorul privește, se observă, în clipa în care pătrunde în cadru și cu partea superioară a corpului, că atenția îi este îndreptată către locul conflictului, având posibilitatea de a observa dinamica producerii lovirii.

Simplul fapt că în faza de urmărire penală martorul nu a relatat că ar fi văzut lovitura, nu este o dovadă a subiectivismului acestuia, având în vedere că probele nu au o valoare dinainte stabilită şi că organele judiciare pot aprecia care din declaraţii se coroborează cu restul probelor administrate, stabilind în mod just în cauză că depoziţia din faza cercetării judecătoreşti corespunde realităţii, tocmai datorită coroborării sale cu alte dovezi.

De asemenea, reacția persoanei vătămate imediat după primirea loviturii este surprinsă de dispozitivul body-cam („Nu da în mine!”, „De ce dai în mine?”), aceasta dovedind existența contactului și producere unei vătămări.

Susţinerile apelantului inculpat în sensul că aceste replici dovedesc, dimpotrivă, că nu a existat contactul şi că replica firească ar fi fost „de ce m-ai lovit? încetează să mă loveşti!”, sunt pure speculaţii ale acestuia, nesusţinute de nici un suport probator şi care pornesc de la modul în care apreciază inculpatul că trebuie să acţioneze persoanele lovite.

Aceeaşi este situaţia şi în privinţa criticilor formulate în cadrul motivelor de apel, în sensul că, în condiţiile în care persoana vătămată nu s-a lamentat şi nu a dus mâna în zona lovită, lipsa acestor reacţii ar dovedi inexistenţa contactului şi aceste argumente reprezentând aprecieri subiective ale inculpatului legate de modul în care ar fi trebuit să reacţioneze o persoană lovită.

Inculpatul a mai invocat faptul că pe îmbrăcămintea persoanei vătămate nu s-a identificat vreo urmă în zona lovită, însă modul de producere a lovirii nu conduce în mod obligatoriu la crearea unei urme de îmbrăcăminte, astfel că lipsa acesteia nu poate fi o dovadă a inexistenței contactului.

Curtea mai reţine că susţinerile apelantului că orice lovitură într-o astfel de dinamică a deplasării piciorului nu putea să realizeze un contact decât în zona posterioară coapsei (fata exterioară a piciorului), polițistul … având aceeasi direcție de deplasare spre înainte ca si inculpatul şi că o lovitură în maniera descrisă anterior sub aspect potențial traumatic poate genera echimoze, sau chiar vătămări mai profunde, iar cu siguranță descrierea făcută de medicul - legist, examinând la o zi după pretinsa lovitură, nu are nimic de-a face cu o echimoză ci mai degrabă sunt specifice unei excoriații liniară cu eroziuni superficiale, ca de altfel şi susţinerile că echimoza nu putea devenii violaceu -palidă până la data examinării, orice tratat medico-legal indicând o culoare roșiatecă cel puțin 3 zile ca urmare a prezentei hematiilor la nivel tegumentar, sunt simple aprecieri fără o fundamentare științifică deduse dintr-un şir de ipoteze nedovedite legate de dinamica producerii loviturii, care, în plus, contrazic probe științifice, cum este raportul medico-legal menţionat anterior.

În consecinţă, pentru aceste motive solicitarea apelantului inculpat de a se dispune achitarea în baza art.16 alin.1 lit.b Teza I C.p.p., în temeiul principiului in dubio pro reo, este nefondată.

Curtea mai reţine că nu sunt întemeiate nici criticile apelantului, în care a solicitat achitarea în baza art.16 alin.1 lit.b C.p.p., ca urmare a existenţei unei cauze de neimputabilitate, respectiv iresponsabilitatea.

Astfel, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. ….. din 23.09.2021 a concluzionat că atât la momentul evaluării cât și la momentul faptei discernământul său inculpatului era păstrat.

Așadar, rezultatul evaluării inculpatului este în sensul că acesta nu prezintă nici măcar o diminuare a discernământului, cu privire la acesta neexistând recomandări de obligare la tratament medical sau internare medicală.

De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond existența unei tulburări de personalitate de tip impulsiv-exploziv, menționată ca diagnostic la externare în fișa de observație …. eliberată de Spitalul Județean de Urgență …… nu echivalează cu existența unei boli psihice care să poată genera o incapacitate a factorului volitiv sau intelectiv, în cadrul motivelor de apel inculpatul realizând o proprie interpretare a întregului incident, nefundamentată pe probele administrate, din care a desprins concluzia iresponsabilităţii sale la momentul comiterii faptei, concluzie fără, însă, nici un fundament ştiinţific, de natură a contrazice raportul menţionat anterior.

Pretinsul abuz din partea persoanei vătămate şi a celor doi martori ….. şi …….., în momentele anterioare săvârşirii infracţiunii de către inculpat, nu numai că nu a fost dovedit (intervenţia poliţiştilor fiind necesară şi proporţională cu nivelul de opoziţie al inculpatului, aşa cum se observă din imaginile surprinse de body-cam), dar chiar şi dacă ar fi existat, deşi nu este cazul, nu putea susţine concluzia apelantului, în sensul că i-a produs o stare de iresponsabilitate, atâta timp cât un raport ştiinţific a stabilit altceva şi anume că acesta a avut discernământ.

În consecinţă, şi aceste apărări vor fi înlăturate.

În cadrul motivelor de apel inculpatul a mai solicitat şi încetarea procesului penal în temeiul art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) C. pr. pen.., invocând principiul ne dis in idem prin raportare la faptul că prin procesul-verbal seria …. nr. ……. din 20.09.2021 întocmit de ….. (f.9 d.u.p., f.152-153 d.i.) s-a menționat sancționarea contravențională a numitului ............. cu suma de 1000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R, constând în aceea că, la data de 20.09.2021, ora 15.40, aflându-se în stare avansată de ebrietate în calitate de client al sălii de jocuri de noroc S.C………. a provocat scandal, având o atitudine recalcitrantă față de angajata sălii, ............, și față de organele de poliție sosite la fața locului.

Autoritatea de lucru judecat presupune existenţa unei hotărâri definitive prin care să se fi dispus o soluție cu privire la fondul cauzei penale, adică o dublă procedură în „materie penală”, o identitate de persoană, dar mai ales, o identitate între fapta materială pentru care s-a pronunțat o hotărâre penală și fapta materială de care este acuzată din nou aceeași persoană.

În deplin acord cu instanţa de fond şi Curtea constată că nu există o identitate juridică între fapta pentru care inculpatul a fost sancţionat contravenţional şi infracţiunea de ultraj, constând în lovirea persoanei vătămate ............ cu piciorul drept în coapsa piciorului drept, în timp ce se aflau în sediul Poliției municipiului ……, ce face obiectul prezentei cauze.

Practic, activitatea contravenţională este distinctă de activitatea infracţională ce formează obiectul prezentei cauze, prima instanță reținând în mod just că cele două acțiuni ale inculpatului sunt poziționate la un interval de timp considerabil una față de alta, în locuri diferite, presupunând acțiuni complet distincte, pe de o parte manifestări de natură să tulbure liniștea și ordinea publică, iar pe de altă parte, o acțiune de lovire cu piciorul a unui polițist.

Susţinerile apelantului, în sensul că a ar exista autoritate de lucru judecat, întrucât împrejurările sancţionate în cuprinsul procesului verbal, sunt elemente ale stării de fapt trimise în judecată şi au fost analizate de instanţa de fond în ceea ce privește stabilirea vinovăţiei cât şi cu privire la maniera de individualizare (inculpatul a apreciat că nu pot fi desprinse elementele circumstanțiale factuale din debutul evenimentului de acelea din sediul poliției, în esență fiind vorba de aceeași faptă, momentul din sala de jocuri fiind parte integrantă a întregii stări de fapt cu care instanța a fost învestită), sunt neîntemeiate.

Astfel, vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, a fost stabilită prin alte mijloace de probă, respectiv dovezile menţionate anterior şi nu prin referire la comportamentul anterior al inculpatului, din cadrul sălii de jocuri, iar în ceea ce priveşte descrierea activităţii anterioare, aceasta reprezintă o respectare întocmai a dispoziţiilor art.74 alin.1 lit.a C.p., conform căreia la stabilirea pedepsei se au în vedere mai multe criterii, printre care, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii.

Prin urmare, descrierea întregului context în care a fost săvârşită infracţiunea, nu numai că nu reprezintă o eroare de judecată, aşa cum susţine inculpatul, dar presupune respectarea întocmai a dispoziţiilor legale menţionate, împrejurările săvârşirii unei infracţiuni fiind de natură să agraveze sau să atenueze răspunderea penală a unei persoane, contribuind la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

Interpretarea pe care inculpatul o dă principiului ne bis in idem, ar avea ca şi consecinţă imposibilitatea descrierii împrejurărilor în care a fost săvârşită o infracţiune, în condiţiile în care un inculpat ar comite anterior şi o contravenţie, ceea ce înseamnă a adăuga la lege şi ar avea ca efect eludarea dispoziţiilor legale şi restrângerea sferei de aplicare a dispoziţiilor art.74 alin.1 lit.a C.p., aspect nepermis pe cale de interpretare.

În interpretarea dată de inculpat principiului menţionat, organele judiciare ar putea să descrie împrejurările comiterii unei infracţiuni, numai în măsura în care activitatea anterioară a inculpatului nu a fost sancţionată contravenţional, ceea ce este inadmisibil.

Sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate inculpatului, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art.74 C.p., respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului.

Criteriile ce contribuie la conturarea acestor piloni esenţiali ai procesului de individualizare judiciară a pedepsei sunt reglementate în mod legal, general, cumulativ, imperativ prin dispoziţiile art.74 C.p.:

Pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de 3 ani stabilită de prima instanţă de judecată, corespunde principiului proporţionalităţii cu fapta săvârşită şi persoana inculpatului, reflectând gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului.

Natura şi trăsăturile spațio - temporale ale faptei comise, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea siguranţa că se poate persista în sfidarea legii, fără a suporta consecinţe prea grave, iar o reducere a pedepsei aplicate ar fi inoportună, în raport de dispoziţiile privind scopul educativ, dar mai ales preventiv al pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b C.p.p., respinge apelul formulat de inculpatul ............., fiul lui …… şi ………, născut la data de ….., în comuna ……., jud…., domiciliat în mun……., str………., nr…., bl…, sc…, etaj.., ap…., jud. …, la data de …, CNP …., fără antecedente penale, împotriva sentinţei penale nr. 344/07.07.2022 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. ….., ca nefondat.

În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va rămâne în sarcina statului.