Decizie nr. 276 din 21.02.2023

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din data de 07 iunie 2022 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. ….., în baza art. 193 alin. 2 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul ….. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 91 C. pen. s0-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii aplicate, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen., calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen. a fost obligat inculpatul ….. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune …. la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C. pen. fost obligat inculpatul ….. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei com. ……. sau în cadrul Școlii gimnaziale din com. ……, pe o durată de 90 de zile.

În baza art. 404 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 91 alin. 4 C.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 96 C.pen.

În baza art. 94 alin. 2 C.pen., supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. b, alin. 3 și alin. 5 C.pen. s-a dispus a se face de Serviciul de Probațiune …...

În baza art. 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 19 C.pr.pen. și art. 25 C.pr.pen. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă …..

S-a luat act că Spitalul Orășenesc ….. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 404 alin. 4 lit. e) C.pr.pen. rap. la art. 398 C.pr.pen. cu referire la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 300 de lei cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și 500 de lei cheltuieli judiciare din faza camerei preliminare și de judecată.

În baza art. 407 alin.1 C.pr.pen. s-a dispus comunicarea copiei hotărârii către inculpat, partea civilă …, Spitalul Orășenesc …. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 19.11.2021 a fost înregistrat rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, prin care a fost trimis în judecată inculpatul …… pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C. pen.

Prin încheierea nr. 7 din 17.01.2022 pronunțată în dosarul nr. ….., judecătorul de cameră preliminară din carul instanței de fond, în baza art. 346 alin. 1 C. pr. pen. a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis la data de 11.11.2021 în dosarul nr. ….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia privind pe inculpatul ….., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „lovirea sau alte violențe" prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C.pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală; a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești raportat la dispozițiile art. 375 C.pr.pen., instanța de fond a reținut în fapt că, în seara de 07.01.2021, în jurul orelor 2230, persoana vătămată ….. a fost invitata de către inculpat in locuinta sa pentru a petrece și la un moment dat, persoana vătămată a vrut să plece acasă, însă inculpatul …… a insistat să mai rămână, pentru a asculta muzică și consuma băuturi alcoolice.

În timp ce se afla în cameră, împreună cu inculpatul și martora ………, iar……… cu fiica acesteia minoră erau afară, persoana vătămată a simțit o lovitură puternică în zona din spate a capului și încercând să ajungă la ușă, a fost lovit din nou în zona capului, cu un obiect contondent, de către ……...

În acest timp a auzit-o pe …. țipând și spunand „l-a omorât, l-a omorât", timp în care a sosit și ….., care l-a văzut pe inculpatul ….., că avea în mână o bâtă din lemn, cu care îl lovise și încerca să-l lovească din nou, însă persoana vătămată s-a apărat, barând cu mâna dreaptă și fiind lovit cu bâta în mână și în zona capului.

Acesta și-a pierdut cunoștința și nu-și amintește, cum a ajuns în stradă, iar la scurt timp, când și-a revenit, a apelat de pe telefonul său mobil, SNUAU 112, sesizând organele de poliție și Ambulanța, cu care a fost transportat la Spitalul …., unde a rămas internat până în dimineața zilei de 08.01.2021.

În urma loviturilor primite, persoana vătămată, …, a obținut certificatul medico-legal nr. …. din 11.01.2021, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală …, din care rezultă că a necesitat un nr de 13-14 zile de îngrijiri medicale.

Din fotocopia certificatului de deces seria … nr. …… emisă de Primăria comunei …. la data de 10.02.2021 a reieșit că persoana vătămată …. a decedat la data de 08.02.2021.

Din analiza materialului probator administrat a rezultat că fapta inculpatului …. care, în noaptea de 07/08.01.2021, în jurul orelor 0150, pe fondul consumului de alcool, l-a lovit cu un obiect contondent, în zona capului, pe persoana vătămată …., din comuna ….., sat …., jud. …., acesta obținând certificatul medico-legal nr…… din 11.01.2021, din care a rezultat că a necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale, realizează în drept conținutul constitutiv al infracțiunii de „lovirea sau alte violențe" faptă prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile enumerate de art. 74 din C.pen.

Instanța de fond a ținut seama și de faptul că inculpatul are antecedente penale în străinătate, este o persoană muncitoare, cu un bun comportament în societate, divorțat, având doi copii în întreținere - cu locuința la tată (aspecte ce reies din înscrisurile depuse în circumstanțiere la termenul din 10.05.2022), împrejurări ce au creeat convingerea instanței asupra faptului că inculpatul a conștientizat pe deplin gravitatea faptei comise, fiind o persoană ce are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, așa încât va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat, în esență, că persoana vătămată … nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, iar la termenul din data de 28.02.2022, fiica acestuia, numita ….., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 lei, din care: 10.000 lei daune materiale, 190.000 lei daune morale, precizând că paguba se compune din cheltuielile cu spitalizarea și medicamentele conform adeverințelor și rețetelor medicale, cheltuieli efectuate cu transportul la spital, deplasările membrilor de familie la spital și plata persoanelor angajate pentru ajutor, solicitând probe.

Instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 C. pen., iar despăgubirile civile solicitate, constând în cheltuielile de înmormântare și pomenire a victimei, nu pot fi acordate, deoarece nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între acest prejudiciu și fapta ilicită comisă de către inculpat; s-a arătat în acest sens că despăgubirile civile trebuie dovedite de către partea civilă, acesteia revenindu-i sarcina probei.

În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a avut în vedere faptul că, în cazul decesului unei persoane fizice care a suferit o vătămare a integrității fizice sau a sănătății prin săvârșirea unei infracțiuni, care nu s-a constituit parte civilă în timpul vieții, moștenitorii acesteia se pot constitui parte civilă numai cu privire la prejudiciul material, nu și cu privire la cel nepatrimonial, pentru că, potrivit art. 1391 alin. 4 C. civ., dreptul la despăgubire pentru daunele morale nu trece la moștenitori, dar aceștia din urmă îl pot exercita dacă acțiunea a fost pornită de către defunct.

Or, în cazul de față, persoana vătămată …… nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în timpul vieții sale, astfel că daunele morale nu pot fi solicitate direct de către moștenitorii acesteia..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă ……, fără a dezvolta în scris motivele, concluziile și argumentele invocate oral, prin apărător, în cadrul dezbaterilor la instanța de control judiciar, fiind redate în încheierea de ședință din data de 10.02.2023, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În cursul cercetării judecătorești în apel, la termenul din data de 19.10.2022, a fost audiat inculpatul ……, conform art. 420 alin. 4 C.p.p., care a menționat că, în cazul în care va fi găsit vinovat, este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității; declarația acestuia a fost consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel retine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. ……. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia a fost trimis în judecată inculpatul …. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. 2 C. pen.

Situația de fapt este următoarea:

În seara de 07.01.2021, în jurul orelor 2230, persoana vătămată …… s-a aflat in domiciliul inculpatului la o petrecere.

În timp ce se afla în cameră, împreună cu inculpatul și martora ….., iar……. cu fiica acesteia minoră erau afară, persoana vătămată a simțit o lovitură puternică în zona din spate a capului și încercând să ajungă la ușă, a fost lovit din nou în zona capului, cu un obiect contondent, de către……...

În acest timp a auzit-o pe …. țipând și spunând „l-a omorât, l-a omorât", timp în care a sosit și ….., care l-a văzut pe inculpatul ……… cum avea în mână o bâtă din lemn, cu care îl lovise și încerca să-l lovească din nou, însă persoana vătămată s-a apărat, barând cu mâna dreaptă și fiind lovit cu bâta în mână și în zona capului.

Persoana vătămata și-a pierdut cunoștința, când și-a revenit, a apelat de pe telefonul său mobil, SNUAU 112, sesizând organele de poliție și Ambulanța, cu care a fost transportat la Spitalul Corabia, unde a rămas internata până în dimineața zilei de 08.01.2021.

În urma loviturilor primite, persoana vătămată, ………, a obținut certificatul medico-legal nr. …din 11.01.2021, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală ….., din care rezultă că a necesitat un nr de 13-14 zile de îngrijiri medicale.

Din certificatul de deces seria ….. nr………… emisă de Primăria comunei …. la data de 10.02.2021 a reieșit că persoana vătămată ….. a decedat la data de 08.02.2021, deci la foarte puțin timp după săvârșirea infracțiunii împotriva sa.

Prin încheierea de ședință din data de 28.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, conform deciziei nr. 250/2019 a Curții Constituționale, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din disp. art. 193 alin. 2 C.p. în disp. art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 C.p.

Esențială pentru stabilirea încadrării juridice a faptei de lovire a persoanei vătămate este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care s-a săvârșit fapta.

În cazul infracțiunii de loviri sau alte violente, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal autorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere, intenție ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat.

Forma de vinovăție rezultă din modul de săvârșire a faptei, din materialitatea acțiunii, care evidențiază poziția psihică a făptuitorului.

Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intentia de a ucide.

Omorul se săvârșește cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane, iar nu cu intenţia generală de a vătăma.

Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 Cp actual , cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei.

Intenţia are două forme : directă și indirectă.

Fapta este săvârșită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte” (art. 16 alin.3 lit.a C. pen.), iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmăreste, acceptă posibilitatea producerii lui” (art. 16 alin 3 lit. b C.pen.).

Ceea ce deosebește deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv.

În timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

In prezenta cauza, din ansamblul probelor administrate pe parcursul urmaririi penale, care au stat la baza pronuntarii hotararii apelate, in urma aplicarii procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii conform art. 375-377 Cod procedura penala, se concluzioneaza asupra existentei intentiei indirecte cu care a actionat inculpatul, intrucat a prevazut ca loviturile aplicate repetat cu corp dur si alungit- bata din lemn asupra capului persoanei vatamate, determinand caderea si sangerarea, ar putea determina decesul victimei, urmare imediata neurmarita in mod expres, dar acceptata in mod neindoielnic.

Intentia indirectă de omor cu care inculpatul a actionat în cazul victimei decurge din urmatoarele argumente:

A lovit victima cu un corp contondent, bata din lemn, martora ...... declarand ca era o coda de lemn pentru ciocan.

A aplicat mai multe lovituri, persoana vatamata declarand ca a perceput doua lovituri executate integral, iar cea de-a treia a fost intrerupta prin auto apararea cu bratul drept.

Se evidentiaza perseverenta infractionala, element apt a contribui alaturi de alte argumente la stabilirea formei de vinovatie a inculpatului.

Intensitatea loviturilor rezulta din declaratiile martorilor coroborate cu certificatul medico- legal: martora ........ a declarat ca persoana vatamata era cazuta la nivelul solului, iar inculpatul continua sa o loveasca cu bata din lemn in zona capului, ceea ce a determinat-o pe martora sa exclame ”l-a omorat”.

De asemenea, intensitatea loviturilor aplicate de inculpat rezulta din declaratia martorului .... care a descris starea victimei post-factum, constand in caderea pe sol, sangerarea la nivelul capului, urme de sange fiind si pe podea.

Demonstrează intenţia de ucidere si elementul faptic dat de stoparea activitatii infractionale ca urmare a interventiei martorilor, unul dintre acestia chiar exclamand temerea ca persoana vatamata a fost ucisa, iar nu atitudinii voluntare a inculpatului.

Intesitatea loviturilor aplicate cu bata de lemn este data si de gravitatea leziunilor produse victimei, astfel cum acestea sunt confirmate prin concluziile certificatului medico- legal nr. …/11.01.2021, conform căruia persoana vătămata a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu si de corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 13-14 zile de îngrijiri medicale.

Au fost constatate leziuni traumatice la nivelul: fronto- parietal median- plaga suturata, temporo-occipital stânga- plaga suturata, regiunea zigomatica stânga- excoriații liniare, occipital stânga- un hematom- toate aceste leziuni confirmând zona vulnerabila vizata de inculpat, anume capul, dar in același certificat medico- legal se mai indica o leziune la nivelul versantului cubital antebraț drept, ceea ce confirma declarația persoanei vătămate in sensul unei autoapărări fata de ultima lovitura îndreptata de inculpat împotriva sa la nivelul capului, cu aceeași bata de lemn.

Leziunile produse victimei au prezentat o gravitate însemnata atât prin topografie cat si prin urmări; aceasta a fost condusa la Spitalul Orășenesc …., primind diagnosticul de traumatism cranio- cerebral acut deschis, plaga contuză parietala si occipitala stânga, astfel cum rezulta si din înscrisul înaintat de aceasta unitate sanitara la solicitarea instanței de apel.

Totodată, din cuprinsul înscrisurilor medicale înaintate de Spitalul Orășenesc …. rezulta ca aceeași persoana vătămata s-a mai prezentat la datele de 27.01.2021 si 08.02.2021, la aceeași unitate sanitara , cu manifestări ale stării de sănătate urmare a agresiunii din data de 07/08.01.2021.

In data de 08.02.2021 persoana vătămata a fost internata o zi, iar din cuprinsul scrisorii medicale din data de 08.02.2021 si a fisei de solicitare examen CT rezulta menținerea diagnosticului stabilit in urma cu o luna, anume traumatism cranio- cerebral „in ianuarie 2021”, recomandându-se CT( computer tomograf) având in vedere „ simptomatologia recent apăruta legata de existenta traumatismului cranian( cefalee plus amețeli)”.

In data de 27.01.2021 persoana vătămata s-a prezentat iarăși la serviciul de urgenta la aceleiași unități sanitare, ceea ce s-a menționat chiar in cuprinsul scrisorii medicale din data de 08.02.2021.

La data de 08.02.2021 persoana vătămata a decedat.

La dosar nu exista dovezi privind cauzele si circumstanțele decesului.

Se constata, astfel, o continuitate a degradării stării de sănătate a persoanei vătămate ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat si după un interval de o luna de la data agresiunii, fiind necesara reexaminarea sa medicala, ceea ce demonstrează gravitatea leziunilor produse prin aplicarea loviturilor

Intenția indirectă sau eventuală analizată , reglementata de art. 16 alin. 3 lit. b Cod penal se caracterizează prin aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-l urmărește, dar acceptă posibilitatea producerii lui, exista eventualitatea producerii rezultatului, făptuitorul adoptând o atitudine de indiferență față de acest rezultat.

Intenția este un proces psihic intern, iar pentru a se putea stabili dacă făptuitorul a acționat cu intenție directă sau indirectă este nevoie de un criteriu obiectiv, acest criteriu fiind al modului cum apare rezultatul - dacă rezultatul survine în mod inevitabil și făptuitorul, dându-si seama de aceasta, săvârșește acțiunea, înseamnă că a acționat cu intenție directă; dacă survenirea rezultatului este posibilă (eventuală), iar făptuitorul își dă seama de eventualitatea producerii rezultatului și totuși înfăptuiește acțiunea, care duce la apariția lui, înseamnă că a acționat cu intenție indirectă (eventuală).

Intenția de a ucide rezulta in general din datele exterioare ale faptei comise, adică din felul in care a fost săvârșita fapta, din împrejurările in care a avut loc săvârșirea, din mobilul care a determinat pe făptuitor, din scopul pe care acesta si-a propus sa il atingă, din mijloacele de execuție folosite (Vintilă Dongoroz si colab., Explicații teoretice ale Codului Penal Roman, Partea Speciala , vol.

III, ediția a doua, Editura Academiei Romane , București, 2003).

In practica judiciara se retine intenția de a omori la persoana care lovește victima cu instrumente apte de a ucide- bata de lemn si bata de metal îndeplinesc aceasta cerința, in regiuni vitale ale corpului( cap, stomac, coloana cervicala) si cu intensitate.

In toate aceste cazuri, cunoștințele elementare si experiența de fiecare zi oferă suficiente date făptuitorului pentru a-si da seama de consecințele unor asemenea acțiuni.

Fapta inculpatului astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare si cum rezulta din probele administrate pana in acest moment procesual constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere prin aplicarea unor lovituri cu obiect apt să producă moartea- bata de lemn, stăruința depusă de inculpat prin repetarea loviturilor, acestea au vizat o regiune anatomica vulnerabila, vitala - capul, fiind produse consecințe suficient de grave, care au impus consultarea medicala sistematica si efectuarea unor examene medicale de specialitate chiar si după o luna de la data faptei, ceea ce subliniază gravitatea si intensitatea leziunilor suferite.

În cazul infracțiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul zonelor anatomice vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii.

Nu are relevanță doar timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Fată de argumentele expuse mai sus, Curtea reține că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, 2 C.p- tentativă la omor.

Conform art. 36 alin 1 litera a Cpp, tribunalul judeca in prima instanța infracțiunile de omor.

Se impune rejudecarea cauzei de către instanța competentă material pentru a fi efectuata o analiză a fondului raportului juridic de drept penal substantial, fiind asigurat de acest fel şi dublul grad de jurisdicție.

Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală (art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) înseamnă că orice persoană judecată şi declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea condamnării de către o jurisdicţie superioară.

Solutionarea de catre Curtea de Apel, direct in calea de atac ordinara a apelului, a raportului juridic de drept penal substantial calificat pentru prima data ca fiind specific tentativei de omor, in urma schimbarii incadrarii juridice a faptei conform art 386 Cpp, echivaleaza cu incalcarea dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală (art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Nu sunt incidente exceptiile prevazute in mod limitativ de la acest principiu fundamental.

Ca urmare a schimbarii incadrarii juridice a faptei din infractiunea de loviri sau alte violente prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, in tentativa la infractiunea de omor, prevazuta de art 32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1,2 Cod penal, declaratia formulata de inculpat in fata primei instante de judecata in sensul recunoasterii acuzatiilor penale si judecarii conform procedurii simplificate a recunoasterii invinuirii conform art 375-377 Cod procedura penala pentru infractiunea initiala de loviri sau alte violente prevazuta de art 193 alin 2 Cod penal nu mai poate fi valorificata si in raport de noul cadrul determinat de incadrarea juridica in tentative la infractiunea de omor, avand in vedere distinctia dintre laturile subiective specifice celor doua infractiuni analizate.

Instituția juridică a schimbării încadrării juridice prev.de art.386 c.p.p. este aplicabilă în cadrul cercetării judecătorești abreviate, desfășurate conform art.375 – 377 C.p.p, însă este necesar ca prin schimbarea încadrării juridice să nu se obțină schimbarea, chiar şi în parte, a situației de fapt reținute prin actul de sesizare.

Urmeaza ca Tribunalul sa efectueze cercetarea judecatoreasca in prima instanta, iar inculpatul sa isi manifeste pozitia procesuala in fata acestei instante competente material, in sensul daca solicita si sunt indeplinite cerintele aplicarii procedurii simplificate sau se va parcurge procedura de drept comun a cercetarii judecatoresti.

Tribunalul va relua procedura de cercetare judecatoreasca in prima instanta si nu se va relua procedura de camera preliminara, care a fost definitiv solutionata prin incheierea judecatorului de camera preliminara de la Judecatorie, competenta material si teritorial in acea faza procesuala .

Procedura de camera preliminara a fost parcursa de Judecatorie, instanta competenta material in raport de infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art 1893 alin 2 Cod penal.

In acest sens este si reglementarea cuprinsa in art 342 Cod procedura penala, conform careia se verifica in aceasta faza procesuala, dupa trimiterea in judecata, competenta instantei, in sensul de competenta materiala si teritoriala in functie de infractiunea care formeaza obiectul trimiterii in judecata, intrucat in cadrul procedurii de camera preliminara nu se poate schimba incadrarea juridica, dupa cum corecta incadrare juridica nu formeaza obiectul acestei faze procesuale.

Judecatoria a fost competenta material sa parcurga faza procesuala a camerei preliminare pentru infractiunea de loviri sau alte violente prevazuta de art 193 alin 2 Cpd penal, chiar daca in cursul cercetarii judecatoresti s-a schimbat incadrarea juridica a faptei in infractiunea de tentativa la omor, prevazuta de art 32 Cod penal rap la art 188 Cpd penal, avand in vedere atat obiectul si limitele acestei faze procesuale, dar si principiul activitatii legii procesual penale.

Legea procesual penala, inclusiv dispozițiile art.386 Cod procedura penala privind schimbarea încadrării juridice, nu retroactivează, ci se aplica numai pentru viitor.

Conform dispozițiilor art.2 Cod procedura penala, procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege, intelegandu-se dispozițiile legale in vigoare si incidente la data desfășurării, in caz contrar producandu-se o destabilizare a raporturilor de drept procesual penal născute si îndeplinite.

In acest sens s-a argumentat si prin decizia nr. 7/2020 pronunţată de Inalta Curte de Casatie si Justitie, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 568 din 30/06/2020 prin care s-a respins ca inadmisibilă o sesizare formulată prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, considerentele acestei decizii având aceeași forța juridica laolaltă cu dispozitivul:

“Prin urmare, Înalta Curte constată că pe baza Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, nu se poate reţine că necompetenţa materială a procurorului care a efectuat sau supravegheat urmărirea penală poate fi determinată de o eventuală schimbare a încadrării juridice”(...)

“Chestiunea de drept invocată de instanţa de trimitere, rezultată din schimbarea încadrării juridice dispuse în cursul judecăţii, aduce în discuţie Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, prin s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 377 alin. (4) teza întâi şi art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care instanţa de judecată se pronunţă cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluţionează fondul cauzei.

Chiar dacă prin această decizie Curtea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării de faţă, în considerentele expuse a examinat conţinutul dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a formulat consideraţii din perspectiva obligaţiilor pe care norma procesual penală le instituie în sarcina instanţei de judecată, inclusiv sub aspectul stabilirii competenţei, raportat la noua încadrare juridică.”

Rezultă din considerentul nr. 41 mai sus redat că instanţa de contencios constituţional a menţionat neechivoc care sunt obligaţiile pe care norma procesual penală din art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală (referitoare la schimbarea de încadrare juridică) le instituie în sarcina instanţei de judecată atunci când procedează la schimbarea încadrării iniţiale, inclusiv sub aspectul stabilirii competenţei, raportat la noua încadrare juridică.

Curtea Constituţională a stabilit că instanţa este obligată, faţă de noua încadrare juridică a faptei, să dispună în consecinţă, potrivit normelor procesual penale în vigoare, cu privire la obligativitatea asigurării asistenţei juridice a inculpatului.

Nu se face nicio referire cu privire la existenţa nulităţii absolute pentru fazele şi etapele anterioare schimbării de încadrare juridică, ci numai cu privire la obligaţia instanţei care soluţionează cauza de a dispune asistarea de către avocat a inculpatului, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, în raport cu noua încadrare juridică a faptei.

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că instanţa este obligată, faţă de noua încadrare juridică a faptei, să îşi decline competenţa în favoarea instanţei superioare, dacă infracţiunea este de competenţa materială a acesteia.

Nici în acest paragraf, Curtea Constituţională nu se referă la existenţa nulităţii absolute pentru fazele şi etapele anterioare schimbării încadrării juridice, ci numai la obligaţia instanţei de a-şi declina competenţa în favoarea instanţei superioare, pentru ca soluţionarea cauzei să se facă de către o instanţă competentă material, în raport cu noua încadrare juridică a faptei.

Ca urmare, aplicând considerentul nr. 41 al Deciziei nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019, după schimbarea încadrării juridice, prima instanţă dispune asistarea de către avocat a inculpatului, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie în raport cu noua încadrare juridică a faptei, iar instanţa superioară sesizată prin declinarea competenţei soluţionează cauza în primă instanţă, fără a dispune trimiterea dosarului la parchet sau la judecătorul de cameră preliminară”.

Prin urmare, nu intervine o sanctiune a fazelor de urmarire penala si camerei preliminare, in mod retroactiv, în cazul schimbării încadrării juridice în cursul judecăţii într-o infracţiune prevăzută în competenţa de judecata in prima instanta a unei instante ierarhic superioare si competenta de efectuare a urmăririi penale a unui organ de cercetare superior.

Lipsa unor consecinte în acest sens se justifică prin aceea că legalitatea actelor procurorului se examinează prin raportare la momentul dispunerii şi efectuării lor.

O alta interpretare si aplicare a efectelor institutiei schimbarii incadrarii juridice reglementata de art 386 Cod procedura penala ar avea drept consecinţă negarea efectului obligatoriu al deciziei interpretative nr. 250 din 16 aprilie 2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 iunie 2019– decizia , în condiţiile în care obligativitatea unei asemenea decizii este ataşată în egală măsură şi considerentelor, iar acestea lămuresc pe deplin obligaţiile instanţei în cazul schimbării încadrării juridice a fapte, Curtea Constituţională nu se referă la existenţa nulităţii absolute pentru fazele şi etapele anterioare schimbării încadrării juridice.

Se va admite apelul declarat de partea civila, in calitate de moștenitor al persoanei vătămate, se va desființa in totalitate sentința penala nr. 126/07.06.2022 a Judecatoriei Corabia.

Se va trimite cauza la Tribunalul Olt spre competenta judecare in prima instanța a inculpatului …….. pentru tentativa la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p.

In baza art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.