Curtea de Apel CRAIOVA · .

Decizie nr. 9 din 10.01.2023

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: .
Obiect: Art 270 alin 3 din legea 86/2006. Infractiunea de contrabanda . Efectele deciziilor Curtii Constitutionale.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.289 din data de 25.02.2022 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. …, în baza art. 270 al. 3 din Legea 86/2006, a condamnat pe inculpata ….., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, în condiţiile art. 60 Cod pen.

În baza art.67 alin. 2 Cod pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod pen, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 Cod pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a şi b Cod pen.

În baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin.1 Cod pr. pen., s-a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP …...

A fost obligată inculpata …… să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- DGRFP …… cu sediul în mun. …., str………., nr…., jud. … suma de 2521 lei cu titlu de daune materiale, la care s-au adaugat obligaţiile de plată accesorii, de la data de 12.06.2018 şi până la plata efectivă.

În baza art. 397 alin. 2 Cod pr. pen. raportat la art. 249 alin. 1, 2 şi 5 Cod pr. pen., s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei …..

În baza art. 404 alin. 4 lit. d C.p.p. rap la art. 108 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 112 alin. 1 lit. f cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpată a cantităţii de 119 pachete țigarete marca…., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca ….., netimbrate care au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul ……, în baza dovezii seria ….nr…….. din data de 13.06.2018.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275, al. 6 C. pr. pen. suma de 868 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a rămase în sarcina statului şi a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Tr.

Severin nr…… din data de 08.03.2021, înregistrat pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.Severin, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata …. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006.

În fapt, s-a reţinut în esenţă de procuror că, inculpata ….., la data de 12.06.2018 a fost depistată în timp ce deținea în autoturismul marca ……, cu nr. de înmatriculare……., o cantitate de 259 pachete de țigarete netimbrate ( respectiv, 119 pachete țigarete marca .., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca …, netimbrate).

În momentul depistării faptei, inculpata se deplasa pe str. …. din mun…….. și era însoțită de soțul său, numitul …...

Bunurile au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul ……., în baza dovezii seria …. nr…….. din data de 13.06.2018 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice …., AJFP …………,

Din adresa nr. …./29.11.2018 emisă de ANAF- Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice rezultă că prejudiciul produs statului este de 2521 lei, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii.

S-a arătat că inculpata nu deţine bunuri mobile şi imobile, potrivit adresei nr. …../11.02.2021 emisă de ...

În cursul urmăririi penale, ANAF-DGRFP ….. a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2521 lei, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii de la data săvârşirii faptei până la data achitării.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, au fost reţinute următoarele mijloace de probă: dovada de reținere a obiectelor (țigări) și dovadă seria în baza dovezii seria … nr……… din data de 13.06.2018 privind depunerea bunurilor la Camera de Corpuri Delicte, adresa Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice ….., AJFP ……- privind calculul și stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat-nr. …/29.l .2018, declarație martor … - declarații inculpată şi alte înscrisuri.

Potrivit art. 344, al. 2 C. pr. pen., inculpatei i-a fost comunicată o copie certificată a rechizitoriului, aducându-li-se la cunoştinţă părţilor obiectul procedurii de cameră preliminară şi stabilindu-se un termen de 20 zile, până la expirarea căruia au posibilitatea de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin încheierea nr. 533/19.05.2021, definitivă prin necontestare, în temeiul art. 346 al. 1 Cpp, s-a constatat competenţa materială, teritorială şi personală a instanţei, a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpata ……, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006.

La data de 14.04.2021 ANAF-DGRFP ……… a comunicat cererea de constituire parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 2521 lei plus obligaţii de plată accesorii şi luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatei şi confiscarea autotrurismului marca…..cu nr. de înmatriculare ….., dacă din probe rezultă că acesta a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.

Legal citată, inculpata nu s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză, instanţa dispunând emiterea unor adrese către grefierul delegat cu accesarea bazei de date de la nivelul instanţei pentru a comunica adresa actuală de domiciliu a inculpatei şi emiterea unor mandate de aducere la adresa respectivă.

Din relaţiile comunicate a rezultat că inculpata figurează cu acelaşi domiciliu menţionat în rechizitoriu, domiciliu la care a fost citată de către instanţă.

Din procesul-verbal de căutare întocmit de către organele de poliţie locală a rezultat că inculpata este plecată în Anglia, motiv pentru care aceasta a fost citată şi prin afişare, potrivit art. 259 al. 5 Cpp.

Instanţa a încuviinţat probele solicitate de reprezentanta Ministerului Public, respectiv proba cu înscrisurile din dosar şi audierea martorului ….

Faţă de lipsa martorului la termenele de judecată acordate în cauză, instanţa a dispus emiterea unor mandate de aducere şi adresă către grefierul delegat cu accesarea bazei de date de la nivelul instanţei pentru a comunica adresa actuală de domiciliu a acestuia.

Din relaţiile comunicate a rezultat că martorul este plecat cu familia în Anglia, instanţa constatând imposibilitatea audierii acestuia, urmând să ţină cont de declaraţia acestuia dată în fazad e urmărire penală.

Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, instanţa de fond a constatat următoarele:

La data de 12.06.2018 inculpata ….. a fost depistată în timp ce deținea în autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare ……, o cantitate de 259 pachete de țigarete netimbrate ( respectiv, 119 pachete țigarete marca …., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca …, netimbrate).

În momentul depistării faptei, inculpata se deplasa pe str. … din mun. …… și era însoțită de soțul său, numitul …..

Bunurile au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul …, în baza dovezii seria…. nr…….din data de 13.06.2018.

Starea de fapt astfel reţinută rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, din cuprinsul procesului verbal de constatare- filele 14-15 d.u.p- rezultă că în data de 12.06.2018, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, lucrătorii Poliţiei de Frontieră au oprit un autoturism marca ….., culoare alb, cu nr. de înmatriculare …., personelor aflate în autoturism fiind-ule solicitate actele de identitate.

Întrucât acestea nu deţineau asupra lor acte de identitate, au fost conduse la sediul ….., iar în urma verificării bazei de date s-a stabilit că acestea sunt …….- inculpata din prezenta cauză- şi …..- martor în prezenta cauză.

Totodată, efectuându-se un control asupra autoturismului, au fost descoperite într-o sacoşă 140 pachete de ţigări marca …., netimbrate şi 119 pachete de ţigări marca …., netimbrate.

Aspectele relevate de procesul verbal de constatare sunt susţinute şi de declaraţia martorului …. fila 18, 19 d.u.p- , care a arătat că în timp ce se afla cu soţia sa ….. în autoturismul marca ….., cu numărul ………., aceştia au fost depistaţi de un echipaj al Poliţiei de Frontieră, iar în urma controlului autoturismului s-a găsit cantitatea de 140 pachete ţigări marca ….., netimbrate, şi 119 pachete ţigări marca …., netimbrate.

A arătat martorul că întreaga cantitate de ţigări îi aparţine inculpatei, fiind cumpărată de aceasta de la o persoană necunoscută, în vederea consumului propriu, întrucât aceştia urmau să plece în Anglia la muncă.

Şi declaraţiile date de inculpată în faza de urmărire penală, atât în calitate de suspectă- filele 47-49 d.u.p.- cât şi în calitate de inculpată- filele 51-53 d.u.p. confirmă aceeaşi stare de fapt, respectiv că asupra inculpatei, în autoturismul marca ….., a fost găsită cantitatea de ţigări anterior arătată, ţigările neavând timbru fiscal.

Inculpata a recunoscut că întrega cantitate de ţigări îi aparţine, aceasta fiind achiziţionată de la o persoană necunoscută, contra sumei de aproximativ 2000 lei.

În drept, fapta inculpatei …… în modalitatea mai sus expusă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 al. 3 din Legea 86/2006.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii se poate realiza, conform normei de incriminare, prin mai multe modalităţi alternative.

Instanţa a reţinut că inculpata a săvârşit fapta în modalitatea deţinerii ţigaretelor, respectiv a stăpânit bunurile cunoscând că acestea proveneau din contrabandă.

Astfel, apărarea inculpatei că aceasta nu a cunoscut că pachetele de ţigări provin din contrabandă nu poate fi primită având în vedere faptul că pachetele de ţigări nu aveau aplicat timbru fiscal.

Aplicarea timbrului semnifică faptul că marfa a fost plasată sub regim vamal, astfel că lipsa acestuia echivalează cu introducerea bunului în ţară prin sustragerea de la controlul vamal, fapt cunoscut de inculpată.

Pe de altă parte, inculpata a precizat că a cumpărat cantitatea de ţigări de la o persoană necunoscută, achitând pentru acestea aproximativ 2000 lei.

Or, având în vedere că astfel de bunuri se comercializează doar în locuri autorizate, este evident că inculpata a avut reprezentarea faptului că bunurile au o provenienţă ilicită, cu atât mai mult cu cât suma achitată pentru acestea- 2000 lei, este una extrem de mică raportat la întreaga cantitate de ţigări, 259 pachete.

Nu în ultimul rând instanţa a avut în vedere că inculpata este cercetată pentru fapte similare în alte dosare penale, presupus săvârşite în anul 2014- astfel că fiind deja implicată într-o procedură judiciară, cu atât mai mult aceasta avea reprezentarea faptului că fiind comercializate în locuri neautorizate, bunurile provin din contrabandă.

Pentru aceste considerente, instanţa nu poate da eficienţă nici susţinerii martorului ….. potrivit căreia inculpata nu cunoştea provenienţa bunurilor, afirmaţia acestuia nefiind veridică, având rolul evident de a susţine apărarea inculpatei.

Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea fiind una de pericol.

Prin săvârşirea faptei deduse judecăţii inculpata a cauzat însă şi o pagubă concretă bugetului de stat, respectiv un prejudiciu de 2521 lei.

Fiind vorba despre o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea socialmente periculoasă a acesteia rezultă din însăşi săvârşirea faptei- ex re.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârşit infracţiunea cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prevăzute de art. 16 alin. 3 lit. a Cod pen., aceasta având reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor acesteia, urmărindu-le.

Instanţa a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată cu vinovăţie cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, este nejustificată şi îi este imputabilă inculpatului, motiv pentru care în temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. pen. a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatei.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii acesteia şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p. după cum urmează: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, faptul inculpata nu are antecedente penale, aspecte care nu sunt însă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul de a reţine circumstanţe atenuante judiciare.

Cu privire la individualizarea sancţiunii penale ce urmează a-i fi aplicată inculpatei, instanţa a reţinut că deşi acesta nu prezintă antecedente penale, nu s-a prezentat la niciun termen de judecată acordat în cauză, atât în procedura de cameră preliminară cât şi în faza de judecată, deşi avea cunoştinţă despre faptul că este cercetată într-un dosar penal, fiind evidentă indiferenţa şi dezinteresul inculpatei faţă de situaţia sa juridică.

Instanţa a reţinut că fapta prezintă un pericol social ridicat, iar pe de altă parte, prejudiciul cauzat bugetului public al statului nu a fost recuperat nici măcar parţial.

Chiar dacă potrivit dispoziţiilor legale actuale dreptul de proprietate este ocrotit în aceeaşi măsură indiferent de titular, iar obligaţiile de contribuţie la bugetul public al Statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale au aceeaşi forţă juridică, indiferent de persoana debitorului, instanţa în niciun caz nu poate face abstracţie de consecinţele reale ale infracţiunii săvârşite de către inculpată respectiv de efectele secundare ale cauzării unui prejudiciu bugetului public.

Astfel de fapte în niciun caz nu pot fi asemănate cu simple infracţiuni contra patrimoniului având în vedere că efectele lor lovesc, indirect, în întreaga societate care ajunge astfel să fie privată de condiţii minime deoarece Statul Român, administratorul primar al bugetului naţional, este privat de resurse financiare consistente care, în mod legal, i s-ar fi cuvenit şi i se cuvin în continuare.

Este o construcţie complexă realizată în interesul comun, general al societăţii, superior intereselor particulare, individuale, iar orice atingere adusă bugetului public reprezintă o atingere adusă în mod categoric societăţii înseşi, Statul Român fiind astfel în imposibilitatea realizării investiţiilor necesare unei dezvoltări armonioase a societăţii.

Or, de aici, efectele se răsfrâng asupra tuturor membrilor societăţii, împrejurare din care rezultă periculozitatea sporită a acestei categorii de fapte penale.

Ca atare, în considerarea acestor aspecte, în baza art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. a condamnat pe inculpata ……, la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „contrabandă”, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 în condiţiile art. 60 Cod pen.

În baza art.67 alin. 2 Cod pen. raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod pen, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 Cod pen. a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a şi b Cod pen.

Instanţa a reţinut că individualizarea judiciară a executării pedepsei în regim de detenţie este singura opţiune legală având în vedere că nu există acordul inculpatei privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În atare condiţii, este imposibilă aplicarea dispoziţiilor legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ori cele privind amânarea aplicării pedepsei.

Instanţa a constatat că pachetele de ţigări ridicate de la inculpată se circumscriu noţiunii de bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, în sensul art. 112 alin. 1 lit f, astfel că în cauză se impune măsura confiscării acestora, în vederea înlăturării unei stări de pericol şi a preîntâmpinării săvârşirii unor fapte penale.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de a se confisca autoturismul marca …. cu numărul de înmatriculare ……instanţa a subliniat faptul că din probatoriul administrat în cauză nu se poate deduce faptul că acesta a fost folosit la săvârşirea faptei, în sensul art. 112 alin. 1 lit. b, Cod pen., acesta neavând nici o inflenţă asupra elementului material al faptei.

Totodată, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile nici disp. art. 112 alin. 1 lit f Cod pen., nefiind interzisă de lege deţinerea unui autoturism.

În consecinţă, în baza art. 404 alin. 4 lit. d C.p.p. rap la art. 108 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 112 alin. 1 lit. f Cod pen., instanţa a dispus confiscarea de la inculpată a cantităţii de 119 pachete țigarete marca …., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca ….., netimbrate care au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul ……, în baza dovezii seria …….nr……… din data de 13.06.2018.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, instanţa, în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod pr. pen. a admis acţiunea civilă formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - DGRFP …., având în vedere că prin fapta sa inculpata a cauzat un prejudiciu bugetului de stat.

Pe cale de consecinţă, instanţa a obligat inculpata ….. să plătească părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- DGRFP …… suma de 2521 lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă obligaţiile accesorii de la data de 12.06.2018 şi până la data plăţii efective.

Instanţa a reţinut că infracţiunea săvârşită de către inculpată a cauzat un prejudiciu material părţii civile Statul Român.

Drept urmare, se observă că sunt îndeplinite cerinţele art. 1357 alin. 1 C. civ. potrivit cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

Analizând îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa a observat că fapta inculpatei îndeplineşte cerinţele pentru angajarea răspunderii civile delictuale în condiţiile în care ne aflăm în prezenţa unei fapte ilicite (fapta penală constituie în mod evident o faptă ilicită), săvârşite cu vinovăţie (vinovăţia constatată în dreptul penal sub forma intenţiei constituie, în acelaşi timp, vinovăţia cu privire la delictul civil), cauzatoare de prejudiciu (exprimat prin sustragerea de la obligaţiile fiscale pe care inculpatul le avea de executat), existând un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs.

Instanţa a constatat că în cauză se impune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului având în vedere că inculpata a fost obligată la repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei.

Ca atare, sunt îndeplinite condiţiile art. 249 alin. 1, 2 şi 5 Cod pr. pen., măsura fiind necesară în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune.

Totodată, instanţa a constatat că această măsură respectă şi principiul proporţionalităţii, prejudiciul efectiv creat fiind compus din suma de 2521 lei la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii de la data săvârşirii faptei la data plăţii efective.

Or, cum fapta a făst săvârşită la data de 12.06.2018, cu aproximativ 4 ani în urmă, este evident că obligaţiile fiscale accesorii, parte a prejudiciului, constituie o sumă considerabilă.

Instanţa a reţinut că potrivit adresei nr. …./11.02.2021 emisă de ….. rezultă că inculpata nu deţine bunuri mobile sau imobile în proprietate.

Această împrejurare nu reprezintă însă un impediment la luarea măsurii sechestrului asigurător având în vedere că între momentul instituirii măsurii asigurătorii şi momentul punerii în executare a acesteia, patrimoniul inculpatei poate suferi modificări, existând posibilitatea ca aceasta să dpbândească bunuri mobile ori imobile.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere şi decizia nr. 19/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, instanţa supremă statuând că atunci când se instituie măsurii asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească ori să se individualizeze bunurile asupra cărora se înfiinţează măsura asigurătorie.

Ca atare, instanţa, în temeiul art. 397 alin. 2 Cod pr. pen. raportat la art. 249 alin. 1, 2 şi 5 Cod pr. pen. a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei …...

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275, al. 6 C. pr. pen. suma de 868 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului şi a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata ……, apreciind-o ca nelegală şi netemeinică atât sub aspectul laturii penale a cauzei privind cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare, fără a dezvolta în scris motivele de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 22.03.2022.

În ședința publică din 21.09.2022, s-a procedat la ascultarea inculpatei apelante ……, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

Curtea, examinând apelul inculpatei….., prin prisma motivelor de apel dar şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 C.p.p., constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Analizând ansamblul probator administrat în cursul procesului penal, se constata ca inculpata a fost trimisă in judecata si i s-a angajat raspunderea penala prin hotararea primei instante, astfel:

- fapta inculpatei …. constând în aceea că la data de 12.06.2018 a deţinut în autoturismul marca ….., cu nr. de înmatriculare………., o cantitate de 119 pachete de țigarete marca …., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca ……, netimbrate, cunoscând că provin din contrabandă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, prev. de disp. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

Conform art. 270 alin 3 din legea 86/2006 privind Codul Vamal, in forma in vigoare la data faptei, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României si a constatat ca dispozițiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Curtea a reținut că deși noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor la art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută la art.270 alin.(1) şi alin.(2) lit.a), b) și c) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia, bunurile/mărfurile, obiect al infracțiunii prevăzute la alin.(3), pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârșite conform alin.(1) al art.270 din Codul vamal al României sau pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârșite conform alin.(2) lit.a), b) și c) ale aceluiași articol.

De asemenea, Curtea a constatat că fapta prevăzută la alin.(3) al art.270 din Codul vamal al României, în lipsa unor praguri valorice, constituie întotdeauna infracțiune, însă faptele din care provin/cărora le sunt destinate aceste bunuri nu constituie întotdeauna infracțiune, faptele de la art.270 alin.(2) lit.a) din Codul vamal al României constituie infracțiune numai când valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal este mai mare de 20.0000 lei, respectiv 40.000 lei, iar faptele incriminate la lit.b) a alin.(2) al art.270 din același act normativ sunt condiționate de săvârșirea lor de două ori în decursul unui an.

În aceste condiții, Curtea constată că, deși fapta săvârșită în condițiile alin.(3) al art.270 din Codul vamal al României constituie o infracțiune derivată, corelativă și, cu privire la majoritatea operațiunilor/acțiunilor ce constituie elementul material al laturii obiective, o infracțiune subsecventă, aceasta constituie întotdeauna infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor/mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, deși - în ipoteza introducerii în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal - fapta din care provin bunurile, datorită valorii acestora, poate fi contravenție (paragraful 27 al deciziei mentionate).

Cu toate că limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea de contrabandă asimilată sunt la nivelul celor prevăzute pentru infracțiunile reglementate la art.270 alin.(1) și (2) din Codul vamal al României, aspect care, în mod aparent, atribuie un pericol social generic egal faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunilor menționate anterior, neinstituirea unui prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei atribuie acestora din urmă un pericol social generic mai mare.

Or, Curtea subliniază că pericolul social al faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii asimilate contrabandei nu poate fi mai mare decât cel al faptelor din care provin bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal.

Infracțiunea prevăzută în alin.(3) al articolului menționat este asimilată infracțiunii de contrabandă, nu este o infracțiune propriu-zisă de contrabandă și, fiind corelativă infracțiunilor de contrabandă din care provin bunurile, derivată din acestea, nu poate avea un pericol social mai mare decât al infracțiunilor principale.

Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale a fost publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022.

Conform art.147 alin. (1) din Constituția României „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.

Totodată conform art 147 alin 4 din legea fundamentala, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Dispozitii similiare sunt cuprinse si in art 31 alin 3 din legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale: dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, la art.

III, s-a dispus modificarea articolului 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, după cum urmează:

1. La alineatul (2), literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:

"a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în/sau scoaterea din ţară, de două sau mai multe ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă prin fiecare introducere sau scoatere din ţară nu sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la lit. a), însă cumulat, sunt depăşite aceste limite;".

2. Alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a)."

Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022 prin care a fost modificat art 270 alin 2 si 3 din legea 86/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, in interiorul termenului de 45 zile de la publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale (a fost publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022).

Astfel, a fost respectata si aplicata dispozitia din legea fundamentala, respectiv art. 147 alin. (1) din Constituția României precum si prevederea din art 31 alin 3 din legea 47/1992, privind interventia puterii legiuitoare pentru a pune in acord dispozitia declarata neconstitutionala cu decizia Curtii Constitutionale.

Dispozitiile din art 147 alin. (1) din Constituția României precum si prevederea din art 31 alin 3 din legea 47/1992 au continut clar si lipsit de echivoc, in sensul ca dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice de la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Din momentul publicarii deciziilor Curții Constituționale de admitere a unei exceptii de neconstitutionalitate, in baza caracterului obligatoriu prev. de art.147 alin 4 din Constitutie, incepe sa curga termenul de 45 zile in care puterea legislativa trebuie sa intervina pentru a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

În acest interval de timp de 45 zile, dispozitia constatata neconstitutionala este in vigoare, dar suspendata de drept, in sensul ca nu produce efecte juridice, nu poate avea aplicabilitate concreta in mod provizoriu, fiind o prevedere legala in vigoare, dar lasata in nelucrare in mod temporar, adica pe parcursul intervalului de 45 zile, urmand ca situatia juridica a prevederii legale neconstitutionale sa se definitiveze la expirarea perioadei de 45 zile.

Efectul suspendarii textului legal declarat neconstitutional este unul numai temporar, pe parcursul a 45 zile de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial.

Suspendarea nu echivaleaza cu incetarea efectelor juridice sau cu abrogarea, fiind un eveniment legislativ distinct, temporar si de aceea nu produce efecte irevocabile.

Încetarea efectelor juridice ale dispozițiilor legale constatate ca fiind neconstituționale este distincta de suspendarea acelorasi dispozitii legale si se produce, conform art 147 alin 1 din Constitutia Romaniei si art 31 alin 3 din legea 47/1992 , nu imediat, ci pe un termen suspensiv, respectiv dupa trecerea a 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.

Încetarea efectelor juridice ale dispozițiilor legale constatate ca fiind neconstituționale are, totodata, natura conditionata, in sensul ca va opera numai daca în acest interval de timp de 45 zile, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Astfel, in cazul in care puterea legislativa nu intervine pentru a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, opereaza efectul definitiv prevazut prin dispozitiile art 147 alin 1 din Constitutia Romaniei si art 31 alin 3 din legea 47/1992, constand in incetarea efectelor juridice ale textului declarat neconstitutional, ceea ce echivaleaza cu abrogarea textului legal respectiv.

Daca, insa, puterea legislativa intervine pentru a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, va exista o continuitate de reglementare, textul declarat neconstitutional fiind modificat prin noua dispozitie legala menita sa respecte Constitutia Romaniei.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care a fost modificat art 270 alin 2 si 3 din legea 86/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, in interiorul termenului de 45 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale (a fost publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022).

Exista astfel o continuitate de reglementare a art. 270 alin. 2, alin. 3 din legea 86/2006 privind Codul Vamal al Romaniei.

Chiar prin expunerea de motive din preambulul actului modificator OUG 85/2022 s-a aratat scopul acestei reglementari, constand in punerea dispozitiei legale constatate neconstitutionala in acord cu legea fundamentala, prin indeplinirea obligatiei legiuitorului de a interveni in termenul constitutional de 45 zile de la publicarea deciziei de neconstitutionalitate:

“ întrucât prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, care privesc, în esenţă, sancţionarea faptelor asimilate infracţiunii de contrabandă,

având în vedere că Curtea Constituţională statuează că infracţiunea incriminată prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este strâns legată de infracţiunea incriminată prin art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, este necesar a se modifica şi alin. (2) al art. 270 din respectiva lege.

Dat fiind faptul că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată, de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale vor fi suspendate de drept, urmând a-şi înceta efectele juridice la 45 de zile de la publicare dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei,

ţinând cont că lipsa incriminării va determina dispunerea de către procurori, respectiv de către instanţe, în toate dosarele care au ca obiect infracţiunea de contrabandă asimilată, prevăzută la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a unor soluţii de clasare, respectiv achitare, în dosarele având un asemenea obiect,

întrucât lipsa de reglementare poate încuraja contrabanda cu produse accizabile, iar acest fapt nu corespunde cu obiectivele asumate de Guvernul României prin Hotărârea Guvernului nr. 930/2021 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate 2021-2024 “

Nu se poate susține că art 270 alin 3 din legea 86/2006 si-a incetat efectele in mod definitiv inca de la data publicarii Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial - la 5 mai 2022, intrucat o astfel de interpretare este contrara dispozitiei art 147 alin 1 din Constitutia Romaniei care stabileste in mod categoric data de la care textul legal declarat neconstitutional isi inceteaza efectele, anume in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale si conditionat - dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

A considera ca textul art. 270 alin. 3 din legea 86/2006 si-a incetat efectele de la data publicarii Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial - la 5 mai 2022 ar insemna sa se elimine prima categorie a efectelor deciziei de constatare a neconstitutionalitatii unui text legal, si anume suspendarea temporara a efectelor, pe termen de 45 zile de la publicarea deciziei in Monitorul Oficial, ceea ce incalca dispozitia constitutionala a art.147 alin.1.

Ar echivala cu modificarea unui text constitutional, ceea ce excedeaza competentei functionale a instantelor judecatoresti si determina incalcarea principiului separatiei puterilor in stat.

De asemenea, a considera ca textul art. 270 alin. 3 din legea 86/2006 si-a incetat efectele de la data publicarii Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale ar determina acceptarea ca OUG 85/2022 este lipsita de obiect de reglementare, intrucat a modificat un text fara efecte juridice, deci abrogat implicit, ori numai textele legale in vigoare pot fi modificate.

Dispozitii privind suspendarea unei prevederi legale sunt cuprinse si in art. 66 din legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform carora:

‘’(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de acelaşi nivel sau de nivel superior.

În această situaţie se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum şi durata ei determinată.

(2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziţia afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.

(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării’’.

Aceste dispozitii legale constituie sediul general al institutiei suspendarii dispozitiilor legale.

Suspendarea dispozitiei legale constatate neconstitutionala are un sediu supralegal, anume art 147 alin 1 din Constitutia Romaniei, dar si legal special in art 31 alin 3 din legea 47/1992.

Prevederile legale generale din art. 66 din legea 24/2000 au fost expuse pentru a se observa, intr-un cadru legal general, natura si functionalitatea suspendarii prevederilor unui act normativ: nu echivaleaza cu abrogarea, are durata determinata, la expirarea perioadei de suspendare intervine alta categorie de efecte juridice.

Suspendarea dispozitiei legale constatate neconstitutionala cu sediu supralegal, anume art 147 alin 1 din Constitutia Romaniei, dar si legal special in art 31 alin 3 din legea 47/1992 are durata determinate la 45 zile, urmand ca la incetarea acesteia sa intervina alte efecte juridice specifice: incetarea efectelor dispozitiei legale neconstitutionale sau modificarea acesteia prin act de interventie legislative si astfel noua dispozitie va lua locul celei neconstitutionale.

Prin decizia nr. 651/2018 a Curtii Constitutionale, publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 20 decembrie 2018 s-a decis ca soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională.

Curtea Constitutionala a analizat efectele deciziei de neconstitutionalitate a unui text de incriminare a unei fapte, argumentand:

’’ 44. …Curtea constată că posibilitatea producerii unor efecte specifice dezincriminării unei fapte sau specifice intervenirii unei pedepse mai uşoare decât cea care se execută poate fi generată nu numai de o lege nouă de dezincriminare sau o lege penală mai favorabilă, ci şi de însăşi o decizie a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare.

Astfel, dezincriminările intervin atât prin intermediul abrogării/modificării textelor legale preexistente, dar şi prin intermediul deciziei Curţii Constituţionale prin care se admite excepţia de neconstituţionalitate a unei norme de incriminare, cu consecinţa constatării neconstituţionalităţii întregului text de incriminare (a se vedea Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015) sau a unui/unor element/e constitutiv/e din conţinutul normei de incriminare (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016).

În acest din urmă caz, se produce o reconfigurare a elementelor constitutive ale unei norme de incriminare printr-o decizie a instanţei de contencios constituţional, sens în care Curtea constată că prin efectele deciziei sale se pot reconfigura anumite infracţiuni’’.

‘’48. Atunci însă când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare’’.

‘’50.

Deciziile instanţei constituţionale, prin caracterul lor general obligatoriu, creează cadrul necesar aplicării art. 4 din Codul penal privind dezincriminarea, atât pentru cauzele în curs, cât şi pentru cele definitiv soluţionate, întrucât ele au aptitudinea de a scoate din vigoare o normă de incriminare.

Or, în măsura în care art. 4 din Codul penal prevede expres retroactivitatea legii de dezincriminare, toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la faptele dezincriminate încetând prin intrarea în vigoare a legii noi, rezultă că şi decizia Curţii Constituţionale, asimilată ca efecte juridice legii de dezincriminare, trebuie să producă aceleaşi consecinţe, deci să poată constitui temei pentru formularea unei cereri întemeiate pe art. 595 din Codul de procedură penală’’.

Prin decizia nr. 651/2018 a Curtii Constitutionale s-a decis ca soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională, fara insa ca in dispozitivul acestei decizii sa existe mentiuni privind un alt mod de producere a efectelor juridice specific deciziei de constatare a neconstitutionalitatii, diferit de cel mentionat in art 147 alin 1 din Constitutia Romaniei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 6 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 24 aprilie 2017, stabilind că "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale intră sub incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, fiind dezincriminată, indiferent de data îndeplinirii actului ori a participării la luarea deciziei şi indiferent de data raporturilor comerciale".

Nu este aplicabila aceasta decizie pentru ca in cazul infractiunii prevazute de art.301 Cod penal legiutorul nu a intervenit in termenul constitutional de 45 zile pentru a pune de acord prevederea declarata neconstitutionala cu dispozitiile Constitutiei, intervenind astfel incetarea efectelor dispozitiei legale neconstitutionale.

Prin decizia nr. 6/2017 Inalta Curte de Casatie si Justitiei nu a stabilit ori analizat data de la care se produce efectul definitiv constand in incetarea efectelor dispozitiei legale neconstitutionale.

Nu este incidenta dezincriminarea infractiunii de contrabanda asimilata prevazuta de art. 270 alin 3 din legea 86/2006, in sensul art.4 Cod penal, intrucat legiuitorul a intervenit in termenul reglementat constitutional de art.147 alin.1 si a pus dispozitiile declarate neconstitutionale in acord cu Constitutia, existand astfel o continuitate de reglementare in aceasta materie.

Prevederile art.7 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului dispun în sensul că nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, la momentul când ea a fost comisă sau s-a produs, nu constituia o infracțiune, potrivit normelor de drept național sau internațional; de asemenea, nimeni nu poate fi pedepsit cu o pedeapsă mai mare decât cea care era prevăzută, pentru fapta săvârșită, la momentul când a fost comisă acea infracțiune.

Scopul prevederilor art.7 paragraful 1 din Convenție este acela de a asigura o protecție efectivă împotriva urmăririlor și condamnărilor penale arbitrare, ce se circumscrie respectării principiului legalității.

Principiului legalității nu se limitează la a interzice aplicarea retroactivă a dreptului penal în defavoarea acuzatului: acesta consacră totodată, la modul mai general, principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și cel care dispune să nu se aplice legea penală în mod extensiv în detrimentul acuzatului, mai ales prin analogie.

Rezultă că o infracțiune trebuie să fie definită clar de lege.

Această condiție este îndeplinită în cazul în care justițiabilul poate ști, pornind de la textul dispoziției relevante și, dacă este necesar, prin intermediul interpretării acesteia de către instanțe, ce acte și omisiuni angajează răspunderea sa penală (în acest sens Hotărârea din 17 mai 2010 pronunțată în Cauza Kononov împotriva Letoniei, paragraful 185).

Prevederile art.7 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului reglementând principiul legalității incriminării sunt respectate intr-o asemenea situatie juridica in care textul legal de incriminare este suspendat de drept pe o perioada determinata, intrucat suspendarea opreaza in temeiul unei prevederi constitutionale, iar la finalul sau, textul incriminator fie isi inceteaza efectele, situatie in care se va analiza incidenta legii de dezincriminare conform art 4 Cod penal, daca respectiva fapta concreta nu mai este reglementata in nicio norma legala generala sau speciala, fie textul legal este modificat de puterea legislativa in termenul de 45 zile, ceea ce asigura o continuitate legislativa si se va analiza eventuala aplicabilitate a prevederilor art. 4 sau art. 5 Cod penal, in functie de continutul noii incriminari.

III, s-a dispus modificarea articolului 270 alin 2 si alin 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, după cum urmează:

Spre deosebire de continutul incriminarii faptei prev. de art 270 alin 3 din legea 86/2006, anterior acestei modificari, care nu cuprindea nicio conditionare a limitelor cantitative sau valorice a bunurilor sau a mărfurilor detinute care trebuiau plasate sub un regim vamal si care proveneau din contrabanda, in urma modificarii prin OUG 85/2022, continutul constitutiv al infractiunii de contrabanda calificata presupune conditii suplimentare privind limitele cantitative sau valorice ale bunurilor detinute in conditiile enuntate.

Astfel, in urma modificarii prin OUG 85/2022, vor constitui infractiunea de contrabanda calificata faptele constand in: colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a), astfel:

- daca sunt depasite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal(care reglementeaza infractiunea de detinere in afara antrepozitului fiscal) în cazul produselor accizabile supuse marcării - peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri;

- dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

Modificarea legala a continutului unei infractiuni, prin introducerea unor cerinte suplimentare atasate obiectului material, constand in existenta anumitor praguri sau limite valorice sau cantitative, produce consecinţe asupra domeniului de incidenţă al textului incriminator.

Este mai favorabila dispozitia de incriminare din continutul art.270 alin. 3 din legea 86/2006 in forma modificata prin OUG 85/2022, in comparatie cu forma aceleiasi infractiuni anterior modificarii, intrucat, prin includerea unor cerinte suplimentare atasate obiectului material, conditiile de angajare a raspunderii devin mai restrictive.

În privinta inculpatei …….., este mai favorabila dispozitia de incriminare din continutul art.270 alin. 3 din legea 86/2006 in forma modificata prin OUG 85/2022 intrucat, prin includerea unor cerinte suplimentare atasate obiectului material, nu mai sunt indeplinite conditiile de angajare a raspunderii penale in persoana sa, din punct de vedere al obiectului material al infractiunii care este inferior limitei cantitative prevazute in noul text de incriminare.

Retroactivitatea legii de dezincriminare este prevăzută expres de art. 4 din Codul penal, potrivit căruia "Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă".

Textul este completat prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, potrivit căruia dispoziţiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi, datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Eliminarea incriminării are loc, de regulă, odată cu abrogarea/modificarea sa, dar conceptele de dezincriminare şi, respectiv, abrogare, nu se suprapun.

Această distincţie este cu atât mai importantă cu cât caracterul unei legi de dezincriminare se apreciază în concret, fiind posibil ca în legea nouă fapta să constituie infracţiune, dar sub o altă denumire sau să fie absorbită de o altă infracţiune.

Nu există dezincriminare nici atunci când fapta incriminată de norma abrogată este o infracţiune complexă şi cel puţin una dintre componentele sale continuă să rămână incriminată de o altă normă (in acest sens, decizia nr. 30/2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala).

Nu există dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă din Codul penal sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă.

Dezincriminarea va opera numai atunci când fapta comisă de inculpat, potrivit legii noi, nu mai atrage răspunderea penală, respectiv persoana nu mai poate fi constrânsă să răspundă în faţa organelor de urmărire penală sau instanţelor de judecată.

În acest sens s-a statuat: suntem în prezenţa legii de dezincriminare în două situaţii: atunci când legea nouă suprimă o incriminare, aceasta nemaiavând un corespondent în legea nouă; în ipoteza în care, prin prevederile noii legi, se restrânge sfera de incidenţă a unui anumit text, astfel încât fapta concretă comisă de inculpat nu mai întruneşte condiţiile impuse de acesta.

În privinta inculpatei ……, cantitatea de tigari detinuta (și anume 5180 țigarete) este inferioara limitei cantitative de 10.000 tigarete, astfel ca in concret fapta comisa nu mai raspunde conditiilor de tipicitate obiectiva prevazute in art. 270 alin 3 din legea 86/2006 modificata prin OUG 85/2022.

Raportul dintre infractiunea de contrabanda calificata prevazuta de art 270 alin 3 din legea 86/2006 si infractiunea de deţinere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal prevazuta de art 296/1 alin.(1) lit.l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal:

Pentru o altă formă specifică de evaziune fiscală și anume infracțiunea reglementată de art.296/1 alin.(1) lit.l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , abrogat prin art.502 alin.(1) pct.1 din titlul XI al Legii nr.227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.688 din 10 septembrie 2015, se prevedea : „Constituie infracţiuni următoarele fapte: [...] l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri”, sancțiunea fiind închisoarea de la 1 la 4 ani.

Prin Decizia nr.17 din 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că având în vedere obiectul juridic mai larg al infracţiunii de contrabandă, modalitatea specifică de realizare a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal - art. 296/1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă, care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda.

Contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei, reprezintă astfel o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei.

În prezent, art.452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluție legislativă identică, incriminând ca infracțiune „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri [...]”, pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Infracțiunile incriminate prin art.296/1 alin.(1) lit.l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art.452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015 și prin art.270 alin.(3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei -, o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

In privinta inculpatei ……, nu se poate retine nici infractiunea incriminata prin art.296/1 alin.(1) lit.l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art.452 alin.(1) lit.h) din Codul fiscal din 2015, intrucat cantitatea de tigari detinuta de fiecare este inferioara limitei cantitative de 10.000 tigarete, astfel ca in concret fapta comisa nu raspunde conditiilor de tipicitate obiectiva.

Opereaza impedimenul continuarii exercitarii actiunii penale prevazut de art 16 lit b teza intai Cod procedura penala.

Raportul dintre infractiunea de contrabanda calificata prevazuta de art 270 alin 3 din legea 86/2006 si infractiunea de tainuire prevazuta de art 270 alin 3 Cod penal:

Natura infractiunii de contrabanda asimilata este o forma speciala si complexa de tainuire, astfel cum s-a retinut si in jurisprudenta obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dar si in decizia 176/2022 a Curtii Constitutionale.

Infracțiunea reglementată la art.270 alin.(3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului.

Infracțiunea reglementată la art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 a fost caracterizată ca „formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.17 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.35 din 16 ianuarie 2014), reținându-se, totodată că „în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.11 din 22 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.381 din 2 iunie 2015).

Infractiunea de contrabanda fiind o forma speciala si complexa de tainuire, pe care o absoarbe in continutul sau constitutiv, neintrunirea elementelor constitutive la nivel obiectiv ale infractiunii complexe determina reevaluarea infractiunii absorbite, in acest caz a infractiunii de tainuire.

Acesta reprezinta un argument suplimentar, pentru care fapta de a detine bunuri accizabile supuse marcarii, cunoscand ca provin din contrabanda nu a fost dezincriminata in mod absolut, ci poate fi incadrata in infractiunea de tainuire, prevazuta de art. 270 Cod penal.

O cerinta esentiala a cestei infractiuni este ca bunul primit, dobandit, transformat sau valorificat sa provina din savarsirea unei fapte penale, a unei fapte prevazute de legea penala, iar nu din orice activitate ilicita, care poate fi si contraventie.

În cazul infractiunii de contrabanda asimilata prevazuta de art 270 alin 3 din legea 86/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr.32/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.62 din 28 ianuarie 2016, prin care a stabilit că „noţiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispoziţiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art.270 alin.(1) şi art.270 alin.(2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia”.

Instanţa supremă a statuat că „noţiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispoziţiile art.270 alin.(3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă», priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal”.

Spre deosebire de infractiunea de contrabanda asimilata, prevazuta de art 270 alin 3 din legea 86/2006 unde provenienta din contrabanda a bunurilor detinute poate include atat infractiunea de contrabanda cat si contraventia corespunzatoare, in cazul infractiunii de tainuire, legiuitorul a fost mai exigent, stabilind ca bunurile detinute trebuie sa provina numai dintr-o fapta prevazuta de legea penala, deci nu din orice fel de fapta ilicita, cum ar fi o fapta contraventionala.

Legiuitorul nu a impus ca fapta de provenienta a bunurilor detinute sa constituie in concret o infractiune, respectiv sa fie intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni, ci doar ca fapta de provenienta sa fie prevazuta de legea penala, asadar sa fie intrunita cerinta tipicitatii obiective a faptei.

Aplicand considerentele de ordin teoretic cu privire la infractiunea de tainuire prevazuta de art.270 Cod penal, nu se poate statua pe baza de probe, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpata din prezenta cauza a detinut cantitatile de tigari nemarcate cunoscand ca provin exclusiv din infractiunea de contrabanda prevazuta de art.270 alin. 1 sau alin 2 din legea 86/2006, iar nu si din orice alta forma ilicita contraventionala de provenienta.

De aceea, nu se poate proceda la o eventuala schimbare de incadrare juridica a faptei in infractiunea de tainuire, prevazuta de art.270 Cod penal, in lipsa cerintei esentiale ca inculpata sa cunoasca sau sa prevada din imprejurarile concrete ca tigarile dobandite provin din fapta penala de contrabanda prevazuta de art 270 alin 1 sau alin 2 din legea 86/2006.

Cunoasterea sau prevederea caracterului ilicit al provenientei bunurilor primite sau dobandite are o cuprindere mai vasta decat aceeasi forma de constientizare a caracterului penal a modalitatii sau sursei de provenienta, intrucat forma ilicita de provenienta poate include un ansamblu vast de acte si actiuni prohibite de lege, dar nu obligatoriu prevazute de legea penala.

În temeiul art. 396 alin 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b teza întâi C.p.p. cu aplicarea art 4 C.p. se va dispune achitarea inculpatei ……. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabanda prev. de disp. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

În baza art. 25 alin. 5 C.p.p. se va lăsa nesolutionata actiunea civila exercitata de partea civila Statul Roman fata de inculpata …...

Având în vedere soluția de achitare și temeiul achitării dispuse cu privire la inculpată, precum și incidența art. 25 alin. 5 C.p.p. în ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea va înlătura dispozițiile privind soluția de condamnare a inculpatei …….. pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii.

Va înlătura dispozițiile privind admiterea acțiunii civile formulate de ANAF – DGRFP …. și de obligare a inculpatei la plata de despăgubiri civile către ANAF – DGRFP ……..

Va înlătura atât dispozițiile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei ….., cât și dispozițiile privind confiscarea de la inculpată a cantităţii de 119 pachete țigarete marca ……., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca ……, netimbrate care au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul ……, în baza dovezii seria …….. nr………… din data de 13.06.2018, urmând a înlătura și dispoziția privind obligarea inculpatei la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În ce privește masura confiscarii Curtea reține:

Dispoziţiile art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal au următorul conţinut: "(1) Sunt supuse confiscării speciale: [...] f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală."

Dispoziţiile art. 112 din Codul penal reglementează măsura confiscării speciale, o sancţiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranţă, care constă în transferul silit şi gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârşită, deţinerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârşirii unor noi infracţiuni.

Din perspectiva naturii juridice a confiscării speciale, se reţine că aceasta este o sancţiune de drept penal şi nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, luarea acestei măsuri nu depinde de gravitatea faptei săvârşite şi nu are caracter punitiv, ci eminamente preventiv.

Calificarea naturii juridice a măsurii confiscării juridice rezultă în primul rând din faptul că normele juridice care o reglementează îşi au sediul materiei în cuprinsul Titlului IV - Capitolul II intitulat "Regimul măsurilor de siguranţă" - art. 112.

Astfel cum este evidenţiat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, măsura de siguranţă a confiscării speciale nu poate fi asimilată unei pedepse, ca sancţiune penală, ci reprezintă doar o consecinţă civilă a faptului că un infractor sau alte persoane au obţinut bunuri ce provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că pentru stabilirea naturii acuzaţiei, se va cerceta, în mod prioritar: calificarea procedurii în dreptul intern al statului în cauză şi dacă se constată că o măsură este considerată ca fiind penală în dreptul intern al unui stat, aceasta va avea caracter penal şi din punct de vedere al art. 6 din Convenţie; natura şi scopul măsurii în cauză; calificarea sa în dreptul intern, procedurile asociate adoptării şi executării sale, precum şi gravitatea sa. (cauza Welch c.

Marii Britanii, Hotărârea din 9 februarie 1995 în cauza 17440/90).

Prin raportarea acestor principii la instituţia confiscării speciale rezultă că, atât în dreptul intern, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aceasta este o măsură de siguranţă care constituie o parte a unei politici de prevenire a infracţiunilor.

În punerea în aplicare a unei astfel de politici, legiuitorul trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere atât în ceea ce priveşte identificarea existenţei unei probleme care afectează interesul public şi care impune măsuri de control, cât şi în ceea ce priveşte modul adecvat de a aplica astfel de măsuri. (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Telbiş şi Viziteu c.

României din 26 iunie 2017).

Măsura de siguranţă a confiscării speciale, spre deosebire de confiscarea extinsă, nu este condiţionată de soluţia condamnării, astfel încât simpla săvârşire a unei fapte prevăzute de legea penală, va genera confiscarea specială. (Decizia nr. 10 din 8 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii).

Conditia esentiala pentru aplicarea masurii de siguranta, sanctiune de drept penal, este savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar daca in mod concret nu constituie infractiune.

Confiscarea este asimilata unei veritabile pedepse in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 112 alin. (1) lit. f) din Codul penal reglementează una dintre categoriile de bunuri ce sunt supuse confiscării speciale, şi anume bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

Deţinerea unui bun este interzisă de lege atât în situaţia în care deţinerea se realizează cu un anumit scop ilicit, expres prevăzut de lege, în lipsa acestui scop deţinerea având un caracter licit, cât şi în situaţia când simpla posesie a unui bun, indiferent de scopul urmărit, constituie o faptă prevăzută de legea penală, fiind vorba în acest caz de o interdicţie legală cu caracter general.

In situatia dispunerii solutiei de achitare conform art 16 alin 1 litera b Cod procedura penala, intrucat fapta nu mai este prevazuta de legea penala in mod concret, masura de siguranta a confiscarii speciale prev de art 112 lit f Cod penal nu mai are suport legal, intrucat detinerea bunurilor nu mai este interzisa de legea penala.

Lipseste conditia esentiala pentru dispunerea acestei sanctiuni de drept penal, anume savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

In consecinta, se va inlatura masura confiscarii pentru inculpata achitată conform art 16 lit b teza intai Cod procedura penala.

În privinta inculpatei vizate de solutia de achitare conform art 16 litera b teza intai Cod procedura penala, pentru infractiunea de contrabanda asimilata prev. de art 270 alin 3 din legea 86/2006, sunt aplicabile dispozitiile art. 30 alin. (2)(3) din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, conform carora: in cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii. (3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.

Conform art 449 alin 2 lit k din legea 227/2015 privind Codul Fiscal, constituie contraventie: deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421 alin. (3), fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h).

In baza art. 30 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rap la art 450 alin 1 din Codul fiscal se va sesiza Autoritatea Vamala Romana – Directia Regionala Vamala …….., în vederea eventualei sancționări contravenționale a inculpatei, în conditiile legii, urmând ca autoritatea administrativa competenta in constatarea si sanctionarea contraventiei să ia masurile legale in privinta tigaretelor apartinand inculpatei, în privinta căreia s-a dispus înlăturarea masurii confiscarii speciale.

În ceea ce privește excepția decăderii Autorității Vamale Române din dreptul de a continua exercitarea acțiunii civile în calitate de succesor al ANAF – excepție invocată de inculpată prin apărător ales - , Curtea o consideră nefondată, în condițiile în care Autoritatea Vamală Română participă în proces în temeiul legii, respectiv Legea nr. 268/2021 și HG nr. 237/2022, nefiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 C.p.p. care se referă la exprimarea opțiunii de a continua exercitarea acțiunii civile.

Față de considerentele expuse, în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelul declarat de inculpata ……. împotriva sentinţei penale nr. 289 din 25.02.2022 pronunţate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr….., va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată și, rejudecând, va înlătura dispozițiile privind soluția de condamnare a inculpatei …… pentru infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 și de aplicare a pedepselor complementare și accesorii.

Va înlătura dispozițiile privind admiterea acțiunii civile formulate de ANAF – DGRFP …… și de obligare a inculpatei la plata de despăgubiri civile către ANAF – DGRFP ……..

Va înlătura atât dispozițiile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei …., cât și dispozițiile privind confiscarea de la inculpată a cantităţii de 119 pachete țigarete marca …., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca …., netimbrate care au fost ridicate și depuse la Camera de Corpuri delicte din cadrul ….., în baza dovezii seria ….. nr……….. din data de 13.06.2018.

Va înlătura dispoziția privind obligarea inculpatei la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 396 alin 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b teza întâi C.p.p. cu aplicarea art 4 C.p. va achita pe inculpata …….. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabanda prev. de disp. art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.

În baza art. 25 alin. 5 C.p.p. va lăsa nesolutionata actiunea civila exercitata de partea civila Statul Roman fata de inculpata …….

În baza art. 30 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rap. la art. 450 alin 1 din Codul fiscal, va sesiza Autoritatea Vamala Romana – Directia Regionala Vamala ……, în vederea eventualei sancționări contravenționale a inculpatei ….., în conditiile legii.

Autoritatea administrativa competentă în constatarea si sanctionarea contraventiilor va lua masurile legale în privinta tigaretelor apartinând inculpatei, în privinta căreia s-a dispus înlăturarea măsurii confiscarii cantităţii de 119 pachete țigarete marca …., netimbrate și 140 pachete de țigarete marca …., netimbrate.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare aferente urmaririi penale, camerei preliminare si cercetarii judecatoresti în prima instanță pentru inculpata ….. vor rămâne în sarcina statului.

Va mentine restul dispozitiilor din sentința penală apelată în masura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 500 lei, va rămâne în sarcina statului şi se va vira către Baroul Dolj din fondurile Ministerului Justiţiei.