Decizie nr. 289 din 21.02.2023

Deliberând asupra cauzei penale deduse judecății, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 126 din data de 05 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. ……, în baza art. 195 C.p. a fost condamnată inculpata ….. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare, reţinerea, arestarea preventivă de la data de 03.07.2021 inclusiv, la zi, și s-a menținut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpată prin Încheierea nr. 10 din data de 03.07.2021 pronunţată în dosarul nr. ……, al Tribunalului Mehedinţi.

În temeiul art. 1357 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean …… şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 39.940,59 de lei cu titlu de contravaloare a spitalizării victimei în perioada 14.06.2021-28.06.2021, precum şi a dobânzilor de la data scadenţei obligaţiei principale şi până la data plăţii integrale a prejudiciului.

În temeiul art. 1357 C.civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean ….. şi a fost obligată inculpata la plata către partea civilă a sumei de 1.231 de lei cu titlu de contravaloare a cheltuielilor de transportare a victimei la spital.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de 4.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în temeiul art. 275 alin. 6 C.p.p., onorariul în cuantum de 868 de lei cuvenit avocatului din oficiu cu delegaţia nr. …/05.10.2021, s- dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținu că, prin rechizitoriul nr. ….. din 18.08.2021 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatei …… pentru săvârșirea infracțiunii infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.p.

Prin încheierea nr. 33 din data de 24.09.2021 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul instanței de fond a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ….. din 18.08.2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Mehedinţi privind pe inculpata …….; a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală; a dispus începerea judecăţii faţă de inculpata ……...

La data de 22.07.2022, apărătorul inculpatei a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice, iar instanţa prin încheierea din 27.07.2022, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod Penal, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. şi ped. de art. 195 Cod Penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt că, într-una din zilele situate în intervalul 01-11.06.2022, în curtea domiciliului din ….., comuna …….., judeţul…….., inculpata ………. a purtat discuţii contradictorii cu victima …… legate de plata unor utilităţi, iar pe fondul acestor discuţii a aplicat mai multe lovituri victimei, cu corpuri dure, peste diverse zone din corp, iar urmare a acestor lovituri, victima s-a dezechilibrat şi s-a lovit de alte corpuri dure.

Ulterior exercitării de către inculpată a unor acte de violenţă asupra victimei, aceasta a mai rămas la domiciliu său aproximativ 2 săptămâni, fiind ulterior transportată la Spitalul Judeţean ……., unde a decedat după aproximativ două săptămâni de la data internării.

În ceea ce priveşte leziunile produse de către inculpată victimei, instanța de fond a reținut din rapoartele de expertiză medico-legală, raportul de expertiză din faza de judecată şi concluziile preliminare că victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale şi că, între leziunile produse şi urmare imediată survenită ulterior, la aproximativ o lună de zile de la data suferirii leziunilor, respectiv decesul victimei, existând legătură de cauzalitate.

Sub aspectul leziunilor suferite de către victimă, instanţa de fond a reținut din actele medicale că fracturile de stern se pot datora manevrelor de resuscitare, astfel încât nu a avut în vedere aceste leziuni ca fiind produse de către inculpată.

În ceea ce priveşte starea de fapt reţinută de către organele de urmărire penală în rechizitoriu în sensul că inculpata a strâns victima de gât, instanţa de fond a reținut că, în prezenta cauză, nu a fost administrat nici un mijloc de probă, nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată, care să conducă la concluzia că inculpata a strâns victima de gât.

Pe de altă parte, s-a reținut că rezultatul mai grav s-a produs ca urmare a culpei, culpă care s-a suprapus formei iniţiale de vinovăţie a intenţiei inculpatei în a pricinui victimei suferinţe ori vătămări ale integrităţii corporale, rezultând în final forma de vinovăţie a preterintenţiei prevăzută de art. 16 alin. 5 C.p.

În drept, instanţa de fond a reținut că fapta inculpatei întruneşte elemente de tipicitate ale infracţinunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 C.p.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 195 C.p., persoana inculpatei, aceasta neavând antecedente penale, atitudinea relativ sinceră a inculpatei, dar şi atitudinea de după momentul săvârşirii faptei, când a acordat îngrijiri victimei, astfel că a condamnat pe inculpata …… la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Judeţean ……, inculpata fiind astfel obligaă să plătească acestei părți suma de 39.940, 59 de lei reprezentând contravaloarea spitalizării victimei în perioada 14.06.2021-28.06.2021, precum şi a dobânzilor de la data scadeţei obligaţiei principale şi până la data plăţii integrale a prejudiciului, în această cauză existând o suprapunere între fapta ilicită penală a inculpatei şi fapta sa ilicită civilă.

Totodată, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean ….., cu consecința obligării inculpatei la plata către partea civilă a sumei de 1.231 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transportare a victimei la spital.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, în mod greşit prin încheierea din data de 27.07.2022 instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei ….. din infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. l Cp., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 Cp., cu consecinţa aplicării unei pedepse rezultante principale de 7 ani închisoare.

Nu se poate reţine că victima a suferit leziuni uşoare, atâta timp cât, cu ocazia autopsiei s-au constatat următoarele semne de violenţă: o fractură de col humeral drept, o fractură de rotulă dreaptă precum şi mai multe echimoze în zona hemitorace drept, umăr drept, braţ drept, genunchi drept.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile medico-legale, a reieșit că inculpata …. a lovit victima cu bastonul, după care a împins-o şi, în timp ce era căzută, a călcat-o cu piciorul pe spate şi a lovit-o cu pumnii.

In mod contrar opiniei judecătorului de fond, Ministerul Public a apreciat că fapta comisă de inculpata întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 188 alin.l Cp. şi nu ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 Cp.

Ministerul Public a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei ….. este prea blândă cu privire la durată, prin raportare la limitele speciale de pedeapsă, precum şi la dispozițiile art.74 Cp.

Potrivit art.195 Cp „Dacă vreuna dintre faptele prevăzute la art.193 şi art.194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani".

Prin raportare la împrejurările şi modul de comitere al infracțiunii, precum şi atitudinea relativ sinceră a inculpatei, se impune stabilirea unei pedepse cu o durată orientată spre maxim, pentru a se realiza scopul acesteia.

Aplicarea unei pedepse vizează reeducarea inculpatei în scopul prevenirii săvârşirii unor noi infracţiuni, fiind necesar ca pedeapsa să fie adaptată persoanei celei căruia îi este destinată.

Pe de altă parte, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în privinţa comportamentului inculpatei.

Având în vedere aspectele anterior menţionate, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea unei pedepse în regim privativ de libertate orientată spre maxim.

În cursul cercetării judecătorești în apel, la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2023, intimata-inculpată ……. a arătat că nu este de acord să dea declarație în prezenta cauză.

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța de apel retine următoarele:

Situația de fapt a fost corecta stabilita de prima instanța de judecata, in urma administrării, evaluării si aprecierii probelor administrate pe parcursul procesului penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedura penala.

Inculpata a contestat faptul exercitării unor acte de lovituri asupra victimei, susținând ca doar a împins-o pe fondul unor discuții privind achitarea facturilor.

Victima a căzut si s-a lovit la umăr si la genunchi, dar a refuzat sa fie transportata la spital.

După un interval de aproximativ 2 săptămâni s-a solicitat intervenția ambulantei, victima fiind spitalizata, dar a decedat dupa mai multe zile.

În fapt, coroborând declarațiile martorilor cu rapoartele de expertiza medico- legale, rezulta ca in perioada 01-11.06.2022, în curtea domiciliului din ………., comuna ……, judeţul ….. satul……….inculpata …… a purtat discuții contradictorii cu victima …… legate de plata unor utilități, iar pe fondul acestor discuții a aplicat mai multe lovituri victimei cu corpuri dure peste diverse zone din corp, iar urmare a acestor lovituri victima s-a dezechilibrat şi s-a lovit de alte corpuri dure.

In urma probele administrate în cauză nu s-a putut stabili ziua în care inculpata a comis fapta, ci doar perioada, respectiv 01-14.06.2021.

Din concluziile medico-legale a rezultat că leziunile care au dus la decesul victimei au fost produse cu 3 zile înainte de data de 14.06.2021, data la care victima a fost adusă la spital.

Din declaraţia inculpatei rezultă că, la data de 12.06.2021, în locuinţa victimei s-a făcut o pomană pentru soţul acesteia, iar din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză - invitaţi la pomană – a reieșit că, la acea dată, victima se afla în pat din cauza vătămărilor produse de inculpată.

Totodată, în momentul în care victima a fost adusă la spital, a declarat că a fost lovită în urmă cu 7 zile, iar inculpata a declarat că a împins-o pe soacra sa la începutul lunii iunie.

Ulterior, exercitării de către inculpată a unor acte de violenţă asupra victimei, aceasta a mai rămas la domiciliu său aproximativ 2 săptămâni, fiind ulterior transportată la Spitalul Judeţean ……., unde a decedat după aproximativ două săptămâni de la data internării.

Conform art. 195 Cod penal, dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art.193 şi art.194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani.

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.p. se săvârșește cu praeterintenție, în sensul că autorul comite cu intenție o acțiune cu potențial vătămător, însă se produce un rezultat mai grav, pe care nu l-a urmărit și nici acceptat, dar care se produce din culpa autorului.

Spre deosebire de aceste infracțiuni, omorul constă în uciderea cu intenție a unei persoane, conform art. 188 alin. 1 C.p., latura subiectivă a intenției constituind elementul juridic fundamental care realizează distincția de încadrare juridică față de alte infracțiuni îndreptate împotriva vieții persoanei, dar care sunt săvârșite din culpă sau cu praeterintenție.

Latura subiectivă a infracțiunii de omor constă în intenția de a ucide.

Aceasta se manifestă atât sub forma intenției directe cât și a intenției indirecte, după cum făptuitorul prevede că fapta sa (comisivă sau omisivă) va produce ca rezultat moartea unei persoane și dorește sau voiește producerea acesteia, ori, deși nu o dorește, o acceptă în mod conștient.

Intenția de a ucide se poate stabili fie în mod direct, din recunoașterea făptuitorului sau din alte probe directe, fie din complexul împrejurărilor de fapt privitoare la modul de săvârșire a faptei.

Intenția de a ucide se poate deduce din îmbinarea complexului de împrejurări de fapt privind: folosirea unui instrument apt de a produce moartea (ținând seama de felul instrumentului, dimensiunile, soliditatea, greutatea acestuia etc.); locul sau regiunea corporală vizata prin lovituri (regiuni sau organe vitale ale corpului a căror atingere produce moartea); numărul și intensitatea loviturilor, dedusa din efectele acestora , în funcție de regiunea unde a fost aplicată; forța de rezistență a organismului victimei în momentul săvârșirii faptei.

Instrumentul folosit si zona corporala vizata a persoanei vătămate se conturează pe baza declarațiilor martorilor coroborate cu concluziile rapoartelor medico- legale, astfel:

Din declarațiile martorilor ….., ……… şi………., care au vizitat victima la domiciliul acesteia, că ulterior exercitării actelor de violență de către inculpata asupra victimei, aceasta era întinsă în pat în casă şi că acuza multiple dureri în zona picioarelor şi a umerilor, aceste împrejurări relatate de către martori probând că activitatea infracțională a inculpatei nu s-a limitat doar la a împinge victima, astfel cum susține, ci a aplicat in mod activ lovituri corporale.

Potrivit rapoartelor de expertiza medico- legale, leziunile de violență constatate au fost produse prin loviri repetate cu corp dur, cădere, lovire de corp dur.

Prin urmare, mecanismul de producere a leziunilor este unul activ, ceea ce presupune antrenarea energiei fizice a agresorului împotriva corpului persoanei vătămate.

Zona vizata este circumscrisa semnelor de violenta constatate prin cele doua rapoarte de expertiza medico- legala: umăr drept si stâng, antebraț drept si stâng, mana dreapta genunchi, gamba, zona poplitee dreapta.

Rezulta astfel ca zona vizata de actele agresive derulate de inculpata nu a fost una esențiala pentru dreptul la viată al victimei.

Astfel cum se menționează in primul raport de expertiza medico- legala, fractura de stern şi fracturile costale nu au avut caractere vitale şi au fost probabil produse la manevrele de resuscitare, prin urmare aceste categorii de leziuni nu se încadrează in urmarea imediata a actului infracțional.

Corect a reținut prima instanța in ceea ce privește inexistenta unei acțiuni de sugrumare (strângere de gat) a victimei de către inculpata, ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal neconducând la aceasta concluzie.

Rapoartele de expertiza medico- legala nu au indicat existenta unor leziuni la nivelul gatului victimei, ci doar in zonele menționate anterior in hotărâre.

Instrumentul folosit a fost un corp dur reprezentat de un baston, astfel cum rezulta din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu concluziile medico-legale, după care inculpata a împins-o pe victima şi, în timp ce era căzută, a continuat sa mai exercite acte de violenta, mecanismul fiind confirmat prin cel de-al doilea raport de expertiza medico- legala.

Declarațiile inculpatei prin care a negat exercitarea actelor de violenta sunt infirmate prin coroborarea declarațiilor martorilor cu concluziile din rapoartele medico- legale.

Din punct de vedere al intensității loviturilor aplicate si al efectelor actelor de agresiune, se rețin următoarele:

Potrivit raportului de expertiză nr. …. întocmit de Serviciul de Medicina Legala ……, moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat tromboemboliei pulmonare, complicație apărută în evoluţia unui politraumatism cu fractură de col humeral drept şi fractură rotulă dreaptă; leziunile de violenţă constatate au fost produse prin lovire cu şi de corp dur şi compresiune cu mâna şi au o vechime mai mare de 3-4 zile faţă de data prezentării susnumitei la spital; fractura de stern şi fracturile costale nu au caractere vitale şi au fost probabil produse la manevrele de resuscitare; între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate.

Leziunile de violenta nu au fost analizate din punct de vedere al gravitații, astfel ca este nefondata si va fi inlaturata mentiunea din cuprinsul hotararii referitoare la leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale, în condiţiile în care, din cele două rapoarte de expertiză medico-legală întocmite în cauză nu rezultă acest aspect.

Aceasta operatiune juridica nu are influenta asupra temeiniciei situatiei de fapt si a incadrarii juridice.

Potrivit raportului de expertiză nr. …din data de 07.06.2022, întocmit de Institutul de Medicină Legală……., avizat sub nr……. din data de 07.06.2022 de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale din cadru Institutului de Medicină Legală ….- proba administrata in cursul cercetării judecătorești in prima instanța, moartea numitei …… s-a datorat tromboemboliei pulmonare, complicație apărută în evoluția unui politraumatism cu fractură de col humeral drept şi fractură rotulă dreaptă; leziunile de violență constatate au fost produse prin loviri repetate cu corp dur, urmate de cadere si lovire de corp dur .

Victima a suferit mai multe leziuni astfel cum s-a constatat prin cele doua rapoarte de expertiza administrate pe parcursul procesului penal: o fractură de col humeral drept, o fractură de rotulă dreaptă precum și mai multe echimoze în zona hemitorace drept, umăr drept, braț drept, genunchi drept.

Aceste leziuni nu se pot caracteriza prin amploare, gravitate, însemnătate in ceea ce privește punerea in primejdie a vieții persoanei.

Din punct de vedere al efectelor sau consecintelor actelor de agresiune sunt relevante declaratiile martorilor care au confirmat ca victima petrecea mult timp in patul din locuinta, dar se si deplasa dificil in alte incaperi; a fost rugata de un martor sa solicite ambulanta cu serviciu medical, dar victima a refuzat; nu mai iesea din locuinta; niciun martor nu a remarcat existenta unor probleme de comunicare; chiar sora victimei a precizat ca nu a remarcat ca victima sa nu se hraneasca, dar a inteles chiar de la victima ca a fost lovita de inculpata si acuza dureri la nivelul piciorului.

Analizand declaratiile martorilor care au evidentiat o stare de sanatate precara a victimei, nu rezulta ca viata i-a fost pusa in pericol in mod direct sau potential din momentul in care victima a fost agresata de inculpata.

De asemenena, din raportul de expertiza medico legala nr. 182/2022 rezulta ca in situatia in care victima ar fi fost internata imediat dupa producerea fracturilor si ar fi beneficiat de tratament corespunzator (anticoagulare, antibiotice), ar fi existat sansa evitarii aparitiei tromboemboliei pulmonare.

Omorul se deosebeşte de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte prin latura subiectivă.

Astfel, dacă în cazul omorului făptuitorul acţionează cu intenţia de a ucide, în cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte acesta acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală, fiind însă, totodată, în culpă, cu privire la producerea morţii victimei.

Atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară s-a subliniat că intenţia de a ucide trebuie stabilită în fiecare caz în parte în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, cum sunt: instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, numărul şi intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor şi victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei etc.

Luarea în considerare a tuturor împrejurărilor cauzei s-a apreciat că este necesară deoarece, chiar dacă unele împrejurări par concludente, privite în mod izolat, ar putea duce totuși la o greșită încadrare juridică a faptei (dec. nr. 1.547 din 8 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație si Justitie, Sectia Penala).

Dacă nu se poate stabili cu certitudine intenţia de a ucide, fapta se încadrează în dispoziţiile art. 183 C. pen., întrucât îndoiala profită făptuitorului.

Deşi examinate individual, împrejurările privind corpul dur folosit si multitudinea loviturilor ar putea reliefa intenţia de a ucide victima, raportarea lor la toate circumstanţele cauzei nu poate confirma dincolo de orice indoiala rezonabila o astfel de concluzie.

Astfel, din rapoartele medico- legale administrate în cauză rezultă că inculpata a lovit victima în timp ce era căzută la pământ, din raportul medico-legal rezultă că leziunile suferite la nivelul coastelor si sternului nu au fost produse de inculpata, ci probabil de manevrele de resuscitare, iar leziunile produse de inculpata s-au localizat in zone neesentiale vital - umeri, antebraț, mana dreapta, genunchi, gamba, zona poplitee dreapta, ceea ce înseamnă că intensitatea loviturilor astfel aplicate a fost una redusă.

Nu se poate reţine infracţiunea de omor nici prin raportare la instrumentul folosit de inculpata deoarece, în mod normal loviturile aplicate cu un baston au drept consecinţă doar producerea unor vătămări.

În ceea ce priveşte relaţiile anterioare dintre inculpata şi victimă, în cauză nu s-a făcut dovada că erau de aşa natură încât să justifice comiterea unui omor, chiar daca mai purtau discutii contradictorii si victima o evita pe inculpata, luand in considerare ca din descrierea martorilor, victima traia o suparare afectiva din cauza predecesului fiului si al nepotului.

Atitudinea pe care a avut-o inculpata ulterior lovirii a presupus atat indolenta fata de starea de sanatate a victimei, nesolicitand decat dupa mai multe zile interventia medicilor, cat si o minima preocupare pentru hrana victimei, aceasta fiind observata de martori stand in pat, dar avea hrana.

În legătură cu conduita pe care a avut-o inculpata după ce a lovit victima, se apreciaza că atitudinea în contextul indicat mai sus nu poate fi asimilată cu situaţia celor care, după exercitarea unor agresiuni care au dus la imobilizarea victimei o abandonează în condiţii de loc şi de timp nefavorabile, şi astfel urmăresc ori cel puţin acceptă posibilitatea ca victima să decedeze.

In cauza, victima nu suferise leziuni foarte grave şi era in propria locuinta, nu i s-a interzis accesul cu alte persoane, a fost vizitata de apropiați (martori) care s-au si oferit sa solicite ambulanta sau un control medical, sa ii procure mancare, dar victima a refuzat, astfel încât nu s-ar putea reține că inculpata a urmărit decesul victimei (intenţie directă) sau că a prevăzut această consecință şi a acceptat producerea rezultatului, care i-a fost indiferent (intenţie indirectă).

Din rapoartele de expertiză medico-legală întocmite în cauză rezultă că, între leziuni şi deces există legătură de cauzalitate, element constitutiv obiectiv important si in ceea ce privește infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevazuta de art 195 Cod penal.

Chiar dacă moartea victimei s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecința unei tromboembolii pulmonare, nu se întrerupe lanţul cauzal dintre activitatea inculpatei şi moartea victimei, deoarece tromboembolia pulmonară a avut ca punct de plecare fractura de col humeral drept şi fractura rotulă dreaptă, leziuni produse de inculpată.

Vârsta inaintata a victimei nu poate conduce in mod autonom/ singular la încadrarea juridica in infracțiunea de omor, întrucât martorii au descris persoana sa ca fiind una independenta, care se servea de un baston pentru deplasări pe distante mai lungi, fără a exista o dependenta totala, nu avea alte probleme de sănătate.

Infracțiunea prevăzută de art. 195 din C.pen. se caracterizează prin aceea că infractorul acționează cu intenția generală de vătămare corporală, nu de omor, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind reținut pe baza culpei, ceea ce constituie o formă mixtă de vinovăție (intenţia depăşită).

În cazul infracțiunii de omor, infractorul acţionează cu intenţia suprimării vieţii victimei, iar nu cu intenţia generală de vătămare corporală.

Intenţia de omor este dedusă din împrejurările săvârşirii faptei şi din modul concret în care a acţionat infractorul.

Caracteristic infracţiunii prevăzută de art. 195 C. pen. este complexitatea laturii subiective: lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă (moartea victimei) revine făptuitorului pe baza culpei (acesta îşi dă seama şi vrea să lovească victima sau să îi producă o vătămare corporală, dar se produce moartea acesteia, rezultat pe care fie l-a prevăzut, dar a sperat că nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deşi putea şi trebuia să-l prevadă).

În consecinţă, în cazul acestei infracţiuni, nu există intenţia făptuitorului de ucidere, ci intenţia generală de lovire, de vătămare corporală.

Rezultatul mai grav s-a produs ca urmare a culpei, care s-a suprapus formei inițiale de vinovăție a intenției inculpatei în a pricinui victimei suferințe ori vătămări ale integrității corporale, rezultând în final forma de vinovăție a preterintenției prevăzută de art.16 alin.5 C.p.

In sedinta publica din data de 19.01.2023, in temeiul dispoziţiilor art. 386 Cpp, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei în sensul reţinerii aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art. 199 alin.1 Cp, privind violenţa în familie, rap. la art. 177 Cp privind calitatea de membru al familiei.

Conform art. 199 alin. 1 Cod penal, denumit „ Violenţa în familie”, dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

Violenta in familie reprezintă o varianta agravanta pentru infracțiunile la care se raportează: omor, omor calificat, lovire sau alte violente, vătămare corporala, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Constituie o norma de referire care isi subordonează in parte preceptul si sancțiunea raportandu-se la conținutul constitutive al unei alte infracțiuni, care constituie norma complinitoare.

Ceea ce distinge violenta in familie de infracțiunea la care se refera, respectiv elementul circumstanțial, este reprezentat de raportul dintre victima si agresor, adică subiectul pasiv trebuie sa aibă calitatea de membru de familie in raport cu subiectul activ.

Astfel, subiect activ al infracțiunii de violenta în familie este circumstanțiat, putând fi, la fel ca şi subiectul pasiv, numai un membru de familie.

Conform art. 177 Cod penal prin membru de familie se înţelege: a) ascendenții şi descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. (2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopție, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti.

Calitatea de membru de familie a subiectului activ şi subiectului pasiv trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei.

Prin decizia nr. 215/2020 referitoare la excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală şi ale art. 177 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 588 din 6 iulie 2020, Curtea Constituționala a reținut că art. 177 din Codul penal definește noțiunea de "membru de familie" si indică două categorii de persoane care compun conceptul de "membru de familie", respectiv membrii propriu-ziși (formali) ai unei familii [art. 177 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal] și persoanele asimilate acestora [art. 177 alin. (1) c) din Codul penal].

Astfel, conform art. 177 alin 1 lit c Cod penal, persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți şi copii, în cazul în care conviețuiesc sunt considerate de legea penala membrii de familie.

Relațiile asemănătoare dintre părinți si copii, in cazul in care conviețuiesc presupune un raport intre doua categorii de persoane, care nu sunt in relație de rudenie in sensul legii civile, ci intre care s-a format si dezvoltat o legătura al cărei conținut este similar relației părinte- copil din legea civila, compatibil in egala măsura cu sensul uzual si convențional al aceleiași noțiuni.

Aplicând aceste criterii in cazul dedus judecații, se constata ca inculpata este nora victimei, deci sunt afini de gradul I, a fost căsătorita cu fiul victimei, iar împreuna cu acesta s-a si mutat in gospodăria victimei in urma cu mai mulți ani, reparând si construind o locuința separata de cea a victimei, dar in interiorul gospodăriei acesteia din urma.

Existau astfel doua imobile separate, dar situate in aceeași împrejmuire, terenul aparținând victimei, iar aceasta împrejurare nu exclude formarea unei relații asemănătoare celei dintre părinți si copii, in condițiile in care cele doua imobile erau apropiate, separate doar printr-un gard de mici dimensiuni, al cărui rol era de a asigura o anumita intimitate celor doua familii, iar anexele gospodărești erau comune, după cum si activitățile gospodărești si creșterea animalelor se desfășurau tot in comun de cele doua familii.

Din declarația inculpatei, rezulta ca si servirea mesei s-a realizat o perioada in comun, pana la momentul decesului soțul inculpatei, respectiv fiului victimei, când relațiile dintre aceasta si inculpata- nora sa au involuat.

Relațiile dintre inculpata si victima, soacra sa, afin de gradul I, sunt circumscrise noțiunii juridice penale de membru de familie in sensul art. 177 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât au dezvoltat relații specifice celei dintre părinți si copii, locuind in aceeași gospodărie, chiar daca in imobile separate dar construite in interiorul aceluiași loc împrejmuit, desfășurând activitățile casnice împreuna, victima fiind si cea care s-a ocupat de creșterea nepotului sau/ fiului inculpatei, pana când acesta a decedat, in aceeași gospodărie trăind si fiul victimei/ soțul inculpatei pana la momentul decesului, adresa oficiala la care cele doua persoane locuiesc fiind aceeași, iar mobilul agresiunilor cauzatoare de moarte exercitate de inculpata asupra victimei a rezidat in modul de plata a facturilor la utilitatile comune intregii gospodarii.

În drept, instanța reține că fapta inculpatei care in perioada 01-.11.06.2021 a aplicat mai multe lovituri cu un baston asupra corpului victimei - soacra sa, cu care convietuia, zonele vizate fiind umeri, maini, picioare, lovituri continuate su după căderea victimei, producandu-i un politraumatism cu fractură de col humeral drept şi fractură rotulă dreaptă, care au angrenat tromboembolie pulmonara, complicație apărută in urma evolutiei politraumatismului, intruneşte elemente de tipicitate ale infracţinunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.195 Cod penal rap la art 199 Cod penal.

Individualizarea pedepsei:

Criteriile de individualizare sunt prevăzute de art. 74 Cod penal, astfel ca trebuie analizate faptele comise - a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valorile ocrotite; c) natura și gravitatea rezultatelor produse ori a altor consecințe ale infracțiunilor; d) motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, precum si persoana inculpatului - e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce privește fapta comisă, Curtea reține că inculpata a comis infracțiunea asupra soacrei sale- afin de gradul I, membru de familie in sensul art. 177 alin. 1 lit. c Cod penal, o persoana vârstnica, ale cărei posibilități de apărare sau reacție erau limitate.

Relațiile dintre cele doua părți nu erau cordiale.

Sancțiunea ce trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei care se impută inculpatei, starea de pericol creata pentru dreptul la sănătate, pentru dreptul la viată dar si afectarea relațiilor de familie in sensul legii penale, precum si cu periculozitatea sa ridicata, derivând din atitudinea fata de o persoana vârstnica a cărei sănătate era precara si agravata prin propria fapta a inculpatei.

Criteriile de individualizare cu caracter personal releva o persoana matura, fără antecedente penale, nu are o ocupație stabila si nici loc de munca ocupat in mod legal; comportamentul social după comiterea infracțiunii s-a caracterizat prin negarea oricărei implicări in degradarea stării de sănătate a victimei.

În prezenta cauză, nu există fapte sau împrejurări care să întrunească elementele constitutive ale unor circumstanțe atenuante prev.de art.75 C.p.

Pentru infracțiunea prev. de art.195 Cp legea prevede pedeapsa de la 6 la 12 ani închisoare, iar conform art.199 alin.1 Cp pentru fapta săvârșita asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

Astfel, pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie prevăzută de art. 195 Cp rap, la art. 199 Cp pedeapsa închisorii are limite cuprinse intre 6 ani si 15 ani închisoare; se va aplica inculpatei pedeapsa de 8 ani închisoare, considerata ca fiind proportionala cu natura si gravitatea faptei, precum si cu persoana inculpatei, care are varsta de 55 ani, nu are antecedente penale, nu a impiedicat in mod activ desfasurarea fireasca a procesului penal.

Se vor mentine restul dispozitiilor din sentinta penala apelata care nu contravin prezentei decizii penale.

In temeiul art. 422 Cpp rap la art. 404 alin 4 lit. a Cpp se va deduce durata arestării preventive in continuare fata de inculpata …….., de la data de 05.10.2022 la zi.

In temeiul art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare vor ramane in sarcina statului.

In baza art. 275 alin 6 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata se avansează din fondurile Ministerului Justiției.