Decizie nr. 291 din 21.02.2023

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

La data de 04.11.2022, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova contestaţie în anulare formulată de contestatorul ......, împotriva deciziei penale nr. 198 din data de 10.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ……., stabilindu-se termen de judecată la data 30.01.2023.

În motivarea contestaţiei, contestatorul ...... a arătat, în fapt, că la data de 05.08.2021 prin Sentința Penală nr. 1970/2021 a Judecătoriei Craiova, a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.335 alin. 1 CP ce are ca limite de pedeapsă închisoarea de la 1-5 ani.

Prin rechizitoriul nr………. din 25.05.2021, s-a reținut faptul că în ziua de 25.05.2015, a condus pe drumurile publice, mai precis pe bulevardul … din Municipiul……. autoturismul Marca …. cu numărul de înmatriculare ……… fără a poseda permis de conducere, faptă ce constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis prevăzută de art. 335 alin.l Cod Penal.

Şi-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.426 lit.b) CPP, care prevăd că împotriva hotărârilor penale se poate face contestație în anulare dacă a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Conform, art. 16 alin.(l) lit.d CPP raportat la art.396 alin.(6), în cazul în care a intervenit prescripția soluția pe latură penală este de încetarea procesului penal.

În cauză, conform art. 154 alin.(l) lit.d) CP, termenul de prescripție al infracțiunii conducere fără permis prevăzută de art.335 alin.(l) CP este de 5 ani, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru această infracțiune este de 5 ani.

Având în vedere că termenul de prescripție de 5 ani se calculează de la data comiterii faptei, respectiv 25.05.2015, în cauză a intervenit prescripția la data de 26.05.2020.

Astfel, prin Decizia nr.297/2018 a CCR a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin.(l) din Codul penal, este neconstituțională.

Așadar, efectul deciziei Curții Constituționale nr.297/2018 a fost de a lipsi de efecte orice act care putea fi considerat întreruptiv al prescripției, deoarece norma nu era clară și previzibilă.

Efectele deciziei CCR, ca decizie simplă/extremă, este ca în cauzele pendinte la data pronunțării acesteia să nu existe temei legal pentru a se considera întrerupt termenul de prescripție, rămânând neafectat termenul general al prescripției.

Prin Decizia nr.358/2022 CCR a constatat faptul că puterea legislativă nu a intervenit după pronunțarea și publicarea Deciziei nr.297/2018, iar puterea judecătorească a aplicat o normă abrogată (vechiul Cod penal), combinând-o cu noul Cod penal, fiind interzisă această practică.

S-a ajuns să fie încălcat principiul separației puterilor în stat, fiind practic, o legiferare din partea instanțelor judecătorești a unor cazuri de întrerupere a prescripției.

În urma Deciziei CCR nr.358/2022 a CCR a fost adoptată OUG 30.05.2022 pentru modificarea art. 155 alin.(l) din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, act normativ cu efect pentru viitor.

În acest context, cauza era pendinte la data publicării Deciziei CCR nr.297/2018, fiind pronunțată decizia penală definitivă la data de 10.02.2022 Consecințele publicării deciziei CCR au fost de a exclude orice temei legal privind întreruperea termenului de prescripție, rămânând aplicabil termenul general de prescripție.

Prin Decizia nr. 67/2022, ÎCCJ a admis sesizările formulate de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală în dosarele nr. …… (pct.

I. 1), nr. ……. (pct.

IV.I.I), nr. …. (pct.

IV.2.1), nr. ….. (pct.IV.3.1), nr. ….. (pct.

IV.4) și nr. …… (pct.

IV.10.2), respectiv Curtea de Apel Brașov, Secția penală, în dosarul nr….. (pct.

IV.7.

I) prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: „Dacă normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură sunt norme de drept substanțial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului tempus regit actum ” și „Dacă în aplicarea dispozițiilor art. 426 lit. b) C.proc.pen., astfel cum au fost interpretare prin decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii” și a stabilit următoarele:

Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din Codul penal.

Cu privire la condițiile de admisibilitate a căi extraordinare de atac a contestației în anulare în mod respectuos a solicitat să se constatei că sunt pe deplin îndeplinite condițiile având în vedere următoarele:

Cererea este făcută de parte (inculpat-condamnat), este arătat cazul de contestației prev. de art.426 lit.b) CPP și motivele, conform art.427 CPP deci, pe cale de consecință fiind îndeplinite condițiile art.43 1 CPP, cererea este admisibilă.

Referitor la temeinicia contestației în anulare, a solicitat admiterea acesteia, desființarea Deciziei Penale nr-198/2022 din 10.02.2022 pronunțată în dosarul nr. …….. de către Curtea de Apel Craiova și pe cale de consecință dispunerea încetării procesului penal referitor la infracțiunea prev.de art.335 alin.l CP, în temeiul art.16 alin,(l) lit.d rap. la art.396 alin.(6) CPP, înlăturarea din dispozitivul deciziei penale a condamnării de 1 an închisoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1970/05.08.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …În baza art. 335 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ......, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul ...... la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1300 lei( din care suma de 300 lei este aferentă fazei de urmărire penală).

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 27.05.2020 a fost înregistrat pe rolul instanţei sub nr. …… Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul nr…… s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului ...... pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în ziua de 25.05.2015, inculpatul ...... a condus pe drumurile publice, pe bulevardul …. din municipiul………, autoturismul marca …… cu numărul de înmatriculare ………, fără a poseda permis de conducere, faptă ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a susţinut cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare şi de sesizare din oficiu , adresa nr. …. din 22.06.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor … , adresa nr. ….. din 29.04.2016 emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul Naţional Interpol ,corespondenţa Secţiei Consulare a Ambasadei …… la…nr. ….., înregistrată la Direcţia Rutieră la data de 25.06.2019 , declaraţia martorului ……, declaraţia inculpatului (dată în calitate de suspect) ...... .

Prin încheierea din data de 31.07.2020 judecătorul de cameră preliminară, a respins cererile şi excepţiile formulate de inculpat ca neîntemeiate şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul nr. …… a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpat.

În faţa instanţei la termenul de judecată din 01.10.2020 s-a prezentat apărătorul ales Popa Ion şi a solicitat amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea inculpatului să se prezinte.

La termenul de judecată din 26.11.2020 s-a prezentat apărător ales …. care a solicitat din nou amânarea cauzei în vederea prezentării inculpatului, solicitare încuviinţată de instanţă.

La termenul de judecată din 07.01.2021 apărătorul a solicitat încă un termen pentru a se prezenta inculpatul însă fiind a treia cerere în acest sens, instanţa a respins-o, a dat citire actului de sesizare şi a dispus începerea cercetării judecătoreşti.

În faţa instanţei la termenul de judecată din 01.04.2021 a fost audiat martorul propus prin actul de sesizare, ……...

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută prin actul de sesizare a instanţei, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală şi readministrate în faţa instanţei.

Instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare.

În fapt: la data de 25.05.2015, în jurul orelor 1450, în timp ce conducea autoturismul marca ….. cu numărul de înmatriculare ……… pe bulevardul ……. din municipiul …, judeţul …., inculpatul ...... a fost oprit pentru control de un echipaj de poliţie care efectua supravegherea şi controlul traficului rutier, ocazie cu care acesta nu a putut face dovada că este deţinător de permis de conducere, în urma verificărilor efectuate în baza de date constatându-se că inculpatul nu posedă permis de conducere valabil pentru nici o categorie de vehicule.

Cu ocazia depistării în trafic, inculpatul a declarat că deţine permis de conducere eliberat de autorităţile din …., însă nu îl poate prezenta întrucât l-a pierdut.

Cu ocazia audierii, în faza de urmărire penală inculpatul a declarat că, la data de 25.05.2015 era posesor al unui permis de conducere tipul A, eliberat de autorităţile din Mexic în anul 2012, valabil pentru a conduce şi pe teritoriul României vehicule din categoria B, pe care, între timp, l-a pierdut.

Inculpatul a mai pretins că, ulterior a obţinut un alt permis de conducere, eliberat la data de 06.02.2018 tot de către autorităţile din .., după ce l-a declarat pierdut pe cel anterior.

Cu privire la fapta pentru care este cercetat, inculpatul a declarat că la data de 25.05.2015, când a condus autoturismul ….. cu numărul de înmatriculare … pe drumurile publice şi a fost oprit de echipajul poliţiei pe bulevardul ….. din municipiul ……., judeţul ….., deţinea permis de conducere valabil eliberat de autorităţile din ...

Această stare de fapt a rezultat din mijloacele de probă propuse prin actul de sesizare:proces-verbal de constatare şi de sesizare din oficiu , adresa nr. … din 22.06.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor … , adresa nr. …. din 29.04.2016 emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul Naţional Interpol ,corespondenţa Secţiei Consulare a …… la…. nr….., înregistrată la Direcţia Rutieră la data de 25.06.2019 , declaraţia martorului ……, declaraţia inculpatului (dată în calitate de suspect) ...... .

Astfel, prin adresa cu numărul ….. din 29.04.2016, Centrul de Cooperare Poliţienească - Biroul Naţional Interpol - a comunicat faptul că inculpatul nu este înregistrat cu permis de conducere în bazele de date din Mexic.

De asemenea, la data de 25.06.2019, la Direcţia Rutieră a fost înregistrată corespondenţa Secţiei Consulare a ……….

La…… cu numărul …., din care rezultă că inculpatul ...... nu figurează în evidenţele autorităţilor mexicane ca fiind titularul unui permis de conducere.

Din adresa numărul ……. din data de 22.06.2015 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor ….., rezultă că inculpatul nu figurează în baza de date ca posesor al permisului de conducere auto.

Fiind audiat în faţa instanţei martorul ……a declarat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală şi dat fiind faptul că a trecut foarte mult timp nu îşi mai aminteşte detalii.

În ceea ce priveşte apărarea formulată de inculpat prin apărător în sensul că prin ordonanţa nr. ….. din 25.05.2020 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce autovehicule i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. 2 C.p. , ceea ce duce la concluzia că a posedat permis , însă a i-a fost suspendat dreptul de a conduce instanţa reţine următoarele.

Obiectul prezentei cauze îl constituie săvârşire infracţiunii de conducere fără permis la data de 25.05.2015.

Prin ordonanţa nr. …. din 25.05.2020 s-a reţinut că la data de 22.05.2014 suspectul ...... a condus autoturismul marca ….., fiind sancţionat contravenţional.

Suspectul a prezentat organelor de poliţie permisul auto ….. emis de autorităţile din ……..

Cu ocazia implementării procesului verbal a rezultat că susnumitul figura în evidenţe cu dreptul de a conduce suspendat.

Întrucât în cauză a existat un dubiu privind autenticitatea permisului de conducere, având în vedere că a fost formulată cerere de asistenţă poliţienească internaţională privind solicitare de date , transmisă Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională şi nu s-a primit răspuns în cauză s-a dispus clasarea.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei o copie a unui permis de conducerea nr. …. emis de autorităţile din …. la data de 01.05.2020, permis despre care inculpatul prin apărător a susţinut că este cel pe care l-a prezentat organelor de poliţie în 22.05.2014.

În dosarul de urmărire penală la fila 18 este ataşată o copie a unui permis de conducere nr. … eliberat la 06.02.2018 valabil până la 06.02.2021.

Instanţa a reţinut că în faza de urmărire penală , inculpatul a susţinut că, la data de 25.05.2015 era posesor al unui permis de conducere tipul A, eliberat de autorităţile din .. în anul 2012, valabil pentru a conduce şi pe teritoriul României vehicule din categoria B, pe care, între timp, l-a pierdut.

Inculpatul a mai pretins că, ulterior a obţinut un alt permis de conducere, eliberat la data de 06.02.2018 tot de către autorităţile din…, după ce l-a declarat pierdut pe cel anterior.

Cu privire la fapta pentru care este cercetat, inculpatul a declarat că la data de 25.05.2015, când a condus autoturismul ….. cu numărul de înmatriculare ………. pe drumurile publice şi a fost oprit de echipajul poliţiei pe bulevardul …….. din municipiul ……, judeţul…., deţinea permis de conducere valabil eliberat de autorităţile din ….

Instanţa a reţinut că declaraţiile inculpatului sunt total nesincere şi în vădită contradicţie cu toate celelalte mijloace de probă administrate.

Astfel în 2014 inculpatul a prezentat organelor de poliţie permisul auto …… emis de autorităţile din Mexic.

În dosarul de urmărire penală la fila 18 este ataşată o copie a unui permis de conducere nr. …. eliberat la 06.02.2018 valabil până la 06.02.2021.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei o copie a unui permis de conducere cu acelaşi nr. ….. emis de autorităţile din .. la data de 01.05.2020.

Instanţa a reţinut că prin ordonanţa nr. …… din 25.05.2020 s-a dispus clasarea cauzei întrucât în cauză a existat un dubiu privind autenticitatea permisului de conducere, având în vedere că a fost formulată cerere de asistenţă poliţienească internaţională privind solicitare de date , transmisă Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională şi nu s-a primit răspuns în cauză.

Instanţa a reţinut că soluţia dispusă prin ordonanţă nu conduce la concluzia că acesta ar fi deţinut permis de conducere la momentul săvârşirii infracţiunii din prezenta cauză.

De asemenea instanţa a mai reţinut o neconcordanţă în ceea ce priveşte permisele la care face referire inculpatul.

Astfel în 2014 inculpatul a prezentat organelor de poliţie permisul auto …, ulterior i-a fost eliberat de conducere nr. ….. la 06.02.2018 valabil până la 06.02.2021, pentru ca apoi să se ataşeze la dosar copia unui permis cu acelaşi nr. respectiv …, din 2014 , însă emis la data de 01.05.2020, fiind practic imposibil ca după 6 ani permisul să fie eliberat cu acelaşi nr., deşi în 2018 un alt permis, pe numele aceluiaşi inculpat a fost eliberat cu alt nr. …...

Astfel, instanţa a constatat că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul ...... se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis in judecată, respectiv, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 din Codul penal.

În drept a apreciat că fapta inculpatului ......, care, în ziua de 25.05.2015, a condus pe drumurile publice, pe bulevardul …… din municipiul………., autoturismul marca……. cu numărul de înmatriculare ……., fără a poseda permis de conducere, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

La alegerea pedepselor, precum şi la individualizarea cuantumului acestora, instanţa, conform art. 74 C.p. ,a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracţiune, gradul de pericol social concret al faptelor comise, obiectul juridic lezat, împrejurările şi modul de comitere, mobilul activităţii infracţionale precum şi rezultatul socialmente periculos, natura şi frecvenţa infracţiuniunilor care constituie antecdente penale, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivel de educaţie, vârstă , starea de sănătate , situaţia familială şi socială.

Astfel instanţa a avut în vedere împrejurările comiterii infracţiunii, faptul că au trecut aproximativ 6 ani de la data săvârşirii infracţiunii, atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale dar şi dezinteresul manifestat faţă de derularea procesului penal, deşi instanţa a acordat mai multe termene pentru ca inculpatul să poată fi prezent, acesta nu a înţeles să se prezinte la judecată.

De asemenea instanţa a mai reţinut că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, suferind mai multe condamnări pentru săvârşirea în minoritate a unor infracţiuni .

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa a reţinut că inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi da acordul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii şi nici în faza de urmărire penală nu şi-a exprimat acest consimţământ, astfel că nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, singura posibilitate fiind executarea în regim de detenţie a pedepsei închisorii, având în vedere că infracţiunea prev de art. 335 alin. 1 C.p. se pedepseşte cu inchisoare de la 1 la 5 ani, fără a fi prevăzută alternativ pedeapsa amenzii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul .......

Prin decizia penală nr.198 din data de 10.02.2022 pronunţată în dosarul nr…….., Curtea de Apel Craiova a dmis apelul declarat de apelantul inculpat ......, împotriva sentinţei penale nr. 1970/05.08.2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ….., desfiinţează în parte sentinţa apelată şi, rejudecând:

În baza art. 335 alin. 1 C.pen. a stabilit pentru inculpatul ...... pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 83 alin. 1, 3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 C. pen.

În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune …, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 C.pen. referitor la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere şi consecinţele săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea amânării şi executarea pedepsei.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare din faza apelului au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a constatat că instanţa de prim grad, în urma unui examen corect al ansamblului materialului probator, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare realităţii, probatoriul din cauză dovedind fără dubiu că în ziua de 25.05.2015, inculpatul ...... a condus pe drumurile publice, pe bulevardul …….. din municipiul …, autoturismul marca ………. cu numărul de înmatriculare ……, fără a poseda permis de conducere, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 335 alin. 1 C.pen.

De altfel, în faza apelului inculpatul a recunoscut comiterea faptei, depunând la dosar, prin avocat ales, declaraţie autentificată de notar public ……, …, din care rezultă că recunoaşte în totalitatea fapte pentru care a fost trimis în judecată în dosarul nr. ….., solicită să fie judecat în procedură simplificată şi, în situaţia în care va fi condamnat, este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În ceea ce priveşte solicitarea de judecată în procedură simplificată instanţa de apel a constatat că nu poate fi primită, fiind depăşit termenul prev. de art. 374 alin. 1 C.pr.pen., până la care putea fi formulată o astfel de cerere şi anume începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă.

Criticile formulate privitoare la la modalitatea de executare sunt însă fondate, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 şi următoarele C.pen. pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei.

În ceea ce priveşte necesitatea dispunerii unei soluţii de condamnare în detenţie, singurul argument invocat de instanţa de prim grad l-a constituit faptul că inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi da acordul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii şi nici în faza urmăririi penale nu şi-a exprimat acest consimţământ.

Or, în raport de declaraţia depusă în faza apelului, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 91 alin. 1 lit. c C.pen. respectiv prev. de art. 83 alin. 1 lit. c C.pen. pentru a se putea dispune o soluţie de condamnare cu suspendarea executării sub supraveghere sau o soluţie de amânarea a aplicării pedepsei.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare contestatorul .......

Contestaţia în anulare promovată de contestatorul ...... este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente, insă numai în ceea ce priveşte condamnarea pronunţată, în temeiul art. 48 rap. la art. 250 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuă, ce au fost admise în principiu la termenul de judecată din data de 21.07.2022, punctăm următoarele aspecte:

Prin încheierea din data de 30.01.2023, calea extraordinară de atac dedusă judecăţii în cauză a fost declarată admisibilă în principiu conform art. 431 C.pr.pen. cu trimitere la art. 426 lit. b C.pr.pen., considerându-se că se impune a fi evaluat, cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare în fond, dacă, într-adevăr, la momentul pronunţării deciziei din apel, era incident cazul de încetare a procesului penal prev. de art. 396 alin. 6, cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen., respectiv dacă era împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale, dată fiind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C.pen., constatată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Aşa fiind, judecarea contestaţiei în anulare înregistrată în prezenta cauză presupune stabilirea împrejurării dacă, în raport de modalitatea în care a fost explicat conţinutul Deciziei Nr. 297/2018 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, definitivă şi general obligatorie, instanţa de apel ar fi trebuit să statueze că se impunea încetarea procesului penal, câtă vreme termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. 1 lit. d) din C.pen., aplicabil speţei având în vedere calificarea juridică a faptelor pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă, în conformitate cu disp.

Noului C.pen., era împlinit la momentul pronunțării deciziei definitive în dos. nr. ……..

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, definitivă şi general obligatorie, instanţa de contencios constituţional a stabilit că „soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională”.

În considerentele care explică soluţia Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, instanţa de contencios constituţional a statuat următoarele:

„ 25. ... prin Decizia nr.1.092 din 18 decembrie 2012, Curtea a statuat că prescripția aparține dreptului penal material, și nu dreptului procesual penal și că, așa fiind, prescripția este o cauză de înlăturare a răspunderii penale.

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură și acțiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material.

26.

Având în vedere jurisprudența mai sus invocată, Curtea constată că legea penală, în ansamblul ei, este supusă atât exigențelor calității legii, impuse prin dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(5), cât și celor ale principiului legalității incriminării și a pedepsei, astfel cum acesta este reglementat la art.23 alin.(12) din Constituție. ...

27.

Pentru acest motiv, termenele de prescripție sunt prevăzute în cuprinsul părții generale a Codului penal.

În acest sens, dispozițiile art.154 din Codul penal în vigoare prevăd termene de prescripție a răspunderii penale, stabilite de legiuitor prin raportare la gravitatea faptelor incriminate, și, în consecință, la limitele speciale ale pedepselor penale prevăzute pentru infracțiunile reglementate.

Cum prescripția răspunderii penale este o instituție de drept penal substanțial care are la bază trecerea timpului, dispozițiile legale ce reglementează termenele de prescripție a răspunderii penale și modalitatea de aplicare a acestora au o importanță considerabilă, atât pentru activitatea organelor judiciare ale statului, cât și pentru persoanele care săvârșesc infracțiuni.

28.

Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispozițiilor art.155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilității acesteia de a cunoaște aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripției răspunderii penale și al începerii cursului unui nou termen de prescripție.

De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menționat este și data de la care începe să curgă și poate fi calculat noul termen de prescripție.

31. ..., Curtea reține că prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma „oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale.

34. ...

Curtea constată că soluția legislativă anterioară, prevăzută la art.123 alin.1 din Codul penal din 1969, îndeplinea condițiile de previzibilitate impuse prin dispozițiile constituționale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat”.

Evaluând considerentele anteredate prin raportare la conţinutul sesizării, de vreme ce autorul excepţiei de neconstituţionalitate a criticat prev. art. 155 alin. 1 din C.pen. pentru aceea că nu orice act de procedură ar trebui să aibă efect întreruptiv de prescripţie, ci doar actele de procedură comunicate suspectului sau inculpatului, majoritatea practicii judiciare a considerat că Decizia Nr.297/2018 este, în fapt, una interpretativă şi i-a oferit valenţele juridice ale unei decizii de interpretare a constituţionalităţii textului art. 155 alin. 1 din C.pen.

Concret, în practica judiciară, Decizia Nr. 297/2018 a fost aplicată în sensul că textul de lege cuprins în art. 155 alin. 1 din C.pen. care nu a fost declarat neconstituţional, respectiv „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe” trebuie interpretat în lumina considerentelor deciziei, apreciindu-se că doar actele de procedură comunicate suspectului sau inculpatului pot întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale.

Prin par. 52-53 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, aceeaşi instanţă de contencios constituţional a explicat următoarele „ ...

Curtea constată că atât obligativitatea dispozitivului, cât și a considerentelor reprezintă un principiu ce însoțește toate deciziile Curții Constituționale, indiferent de soluția pronunțată prin acestea.

Așa fiind, Curtea subliniază faptul că, deși în anumite cazuri o decizie a Curții Constituționale poate fi aplicată la speța dedusă judecății într-un mod conform considerentelor sale, demers pe deplin posibil independent de intervenția legiuitorului, aceasta nu presupune o înlăturare a obligației acestuia din urmă de a interveni legislativ inclusiv în cazul deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare.

53.

În acest context, Curtea observă că lipsa de intervenție a legiuitorului în cazul pronunțării unor decizii de admitere (indiferent de tipologia acestora) și implicațiile acestei pasivități, îndeosebi în materie penală, au determinat nașterea unei practici judiciare ce tinde la adoptarea unei soluții de suplinire a competențelor legiuitorului, prin identificarea ansamblului legislativ și aplicarea acestuia, de multe ori prin analogie, la cazul dat.

Astfel, încercarea organelor judiciare, justificată de neîndeplinirea de către legiuitor a obligației constituționale prevăzute de art.147 alin.(1) și (4) din Constituție, de a da un efect normei în forma rămasă după pronunțarea deciziei Curții Constituționale duce de multe ori la o aplicare neunitară a acestei norme”.

Or, în ceea ce priveşte Decizia Nr. 297/2018, prin par. 61 din Decizia Nr. 358/2022, instanţa de contencios constituţional a arătat că „ ... prin efectele pe care le produce, Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 împrumută natura juridică a unei decizii simple/extreme, întrucât, constatând neconstituționalitatea faptului că întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale se realiza prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, Curtea a sancționat unica soluție legislativă pe care dispozițiile art.155 alin.(1) din Codul penal o reglementau”.

Sunt, depotrivă, relevante soluţionării cauzei par. 70, par. 72-73 din aceeaşi Decizie Nr. 358/2022, conform cărora „ ...

Curtea constată că, în paragraful 34 al Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018, a evidenţiat reperele comportamentului constituţional pe care legiuitorul, iar nu organele judiciare, avea obligaţia să şi-l însuşească, acesta, în temeiul art.147 din Constituție, fiind obligat să intervină legislativ și să stabilească clar și previzibil cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. ...

Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

73.

În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale”.

În aceste condiţii, din moment ce, prin Decizia Nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale, explicând o atare soluţie inclusiv prin raportare la considerentele amintite anterior, iar, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale a României sunt de generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României, soluţionarea contestaţiilor în anulare înregistrate în prezenta cauză şi declarate admisibile în principiu trebuie să se grefeze pe ideea că, la momentul judecării apelului, Decizia Nr. 297/2018 se impunea a fi aplicată ca o decizie simplă de neconstituţionalitate, având consecinţele stabilite prin par. 73 din Decizia Nr. 358/2022.

Cu alte cuvinte, deşi, la momentul pronunţării Deciziei Penale Nr. 198/10.02.2022, în dosarul nr. …….., Curtea de Apel Craiova, raliindu-se practicii instanţei supreme, majoritară la nivelul ţării, a apreciat Decizia Nr. 297/2018 ca având natura juridică a unei decizii de interpretare şi i-a conferit efectele la care s-a făcut trimitere prin par. 34, la acest moment nu mai subzistă vreun dubiu în ceea ce priveşte natura juridică a Deciziei Nr. 297/2018.

Fiind neîndoielnică împrejurarea că, la momentul soluţionării apelului declarat de contestatorul ...... în dos. nr. ……., Decizia Curţii Constituţionale Nr. 297/2018 trebuia aplicată ca o decizie simplă de neconstituţionalitate, având efectul clar delimitat prin par. 73 al Deciziei Curţii Constituţionale Nr. 358/2022, ceea ce mai trebuie analizat este în ce măsură o asemenea aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale Nr. 297/2018 ar fi avut drept consecinţă admiterea apelului declarat de inculpatul ...... şi desfiinţarea sentinţei penale atacate, pentru a se pronunţa încetarea procesului penal în conformitate cu disp. art. 396 alin. 6, cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen.

Curtea reţine că, fiind judecaţt sub egida reglementării Noului C.pen., contestorul ...... trebuia să beneficieze, în materia prescripţiei răspunderii penale, de dispoziţiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, în urma declarării neconstituţionalităţii art. 155 alin. 1 din C.pen.

Atât timp cât, la momentul soluţionării apelului, era publicată în Monitorul Oficial al României Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. 4 din Constituţie, date fiind stipulaţiile par. 73 din Decizia Curţii Constituţionale Nr. 358/2022, instanţa de control judiciar trebuia să verifice, în acord cu prev. art. 5 din C.pen., incidenţa prescripţiei răspunderii penale.

Rezultă că, independent de existenţa a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziţiei legale declarate neconstituţionale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie, instanţa de apel trebuia să constate că raportat la data săvârşirii infeacţiunii prev. de art. 335 C.pen., (25.05.2015) la momentul soluţionării apelului declarat în dos. penal nr. ….. (10.02.2022), ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. 1 din C.pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal faţă de apelantul-constestator ......, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 C.pen., ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 153 alin. 1 din C.pen. „Prescripţia răspunderii penale (1) Prescripţia înlătură răspunderea penală”.

Desigur, dacă sunt îndeplinite termenele de prescripţie a răspunderii penale prev. la art. 154 din C.pen., în baza căruia „(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt: a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani; b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani; c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani; d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani; e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda. (2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

În cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvârşirii ultimului act ...”.

În aceeaşi ordine de idei, amintim că, potrivit art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen. „(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: ... f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;”, cu precizarea că, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j), instanţa dispune încetarea procesului penal atunci când rezolvă acţiunea penală, după cum impune art. 396 alin. 6 din C.pen.

Prin urmare, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. este, conform art. 154 alin. 1 lit. d din C.pen., de 5 ani şi curge, potrivit art. 154 alin. 2 din C.pen., de la data săvârşirii infracţiunii, mai exact din data de 25.05.2015.

Rezultă că, în contextul disp. art. 269 alin. 3 din C.pr.pen., la data de 25.05.2020, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, dat fiind că inactivitatea legiuitorului faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a avut drept consecinţă înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. 1 din C.pen. pe parcursul soluţionării dos. penal nr. ….., după cum s-a indicat deja.

Pentru considerentele expuse, atât timp cât circumstanţele speţei justifică, în mod clar, incidenţa disp. art. 426 lit. b din C.pr.pen., se va admite contestaţia în anulare declarată admisibilă în principiu, urmând a desfiinţa Decizia Penală Nr. 198/10.02.2022, în condiţiile stabilite prin dispozitivul care urmează.