Decizie nr. 44 din 12.01.2023

Asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

La data de 28 iulie 2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr…., contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat ....... împotriva deciziei penale nr. 1112/7.10.2020, pronunţată în dosarul nr. ….. al Curtii de Apel Craiova.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul ....... a invocat dispozițiile prevăzute de art. 426 lit. b N.C.proc.pen, respectiv „ inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal", solicitând onoratei instanțe a dispune:

- în temeiul dispozițiilor art.431 N.C.proc.pen., admiterea în principiu a contestației în anulare, suspendarea executării pedepsei și plasarea persoanei condamnate sub imperiul unei măsuri preventive neprivative de libertate până la soluționarea contestației în anulare, în temeiul disp. art. 430 N.

C.proc.pen.

- în temeiul dispozițiilor art.432 alin.(l) N.C.proc.pen. să se dispună desființarea deciziei nr.1112/07.10.2020, procedând la rejudecarea cauzei și constatarea încetării procesului penal, în temeiul disp. art.396 alin. (6) N,C.proc.pen. rap. la art.16 alin.(l) lit. f, N.C.proc.pen. privind împlinirea termenului prescripției răspunderii penale.

În fapt, prin sentința penală nr. 24 din 16.01.2020 s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b din Legea 241/2005, respectiv complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (l) lit. c și alin. (2) din Legea 241/2005.

Pe scurt, s-a reținut în sarcina sa faptul că în baza aceleași rezoluții infracționale, cu știință a omis să evidențieze în actele contabile ori în alte documente legale ale ….., în cursul anilor 2008-2009, operațiunile comerciale de achiziție de la societățile …..., …….,………., ….,……... și livrarea către……..., precum și a veniturilor realizate, scopul fiind acela al sustragerii de la plata TVA-ului și impozitul pe profit, rezultate ca urmare a livrării efectuate de către ………. și a vânzării produselor achiziționate de la celelalte societăți comerciale mai sus amintite, cu consecința sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de disp. art. 9 alin. (1) lit. b din Legea 241/2005.

În ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cp(1969) rap. la art. 9 alin. (1) lit c. din Legea 241/2005, s-a reținut ca activitate infracțională faptul că în calitate de administrator de fapt al ……., în baza unei rezoluții infracționale unice, în 2007 și în 2009 a furnizat către …. și……... documente fictive pe care le-a remis administratorilor de drept și de fapt ai ….. și ………, ajutând la producerea de către …. a unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 798.203,92 lei și de către …….. a unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 1.213.081,28 lei.

Faţă de hotărârea mai sus menționată, a formulat apel, formulând critici privind nelegalitatea și netemeinicia acesteia, apel ce însă a fost respins ca fiind nefondat potrivit Deciziei penale nr. 1112 din data de pronunțată de către Curtea de Apel Craiova.

Argumente în motivarea contestatie în anulare:

Potrivit dispozițiilor art. 426 lit. b, N.Cod Procedură Penală, ”împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penali”

Astfel cum a arătat anterior, a fost condamnat definitiv, stabilindu-se o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată ( perioadă infracțională 2008-2009), respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată ( perioada infracțională 2007, 2009), având de executat în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.

Raportându-ne la data săvârșirii activității infracționale, respectiv anii 2007-2009, a susţinut faptul că la momentul condamnării sale definitive, fusese împlinit termenul general de prescripție prevăzut de disp. art. 154 N.C.pen., respectiv:

- pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de disp. art. 9 alin. (l) lit. b din Legea nr. 241/2005, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor sunt de la 2 la 8 ani închisoare.

Astfel că, în raport de ultimul act material executat în anul 2009 și disp. art. 154 alin. (l) lit. c N.C.pen, termenul de înlăturare a prescripției răspunderii penale s-a împlinit în anul 2017.

- pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de disp. art. 9 alin. (l) lit. c și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, pentru care legiuitorul a prevăzut limite de pedeapsă de la 4 la 10 ani închisoare.

Or, raportat la ultimul act material executat în anul 2009 și disp. art. 154 alin. (1) lit. c N.C.pen., termenul general de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2017, anterior condamnării definitive.

Ținând seama de aceste aspecte, a invocat prescripția răspunderii penale a persoanei condamnate, reglementată de dispozițiile art. 153, 154 N.Cod penal, drept cauză de încetare a procesului penal, prin raportare la dispozițiile art.16 alin. (l) lit.f N.Cod procedură penală pentru următoarele considerente:

În primul rând, prescripția răspunderii penale reprezintă o cauză care înlătură tragerea la răspundere penală a persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Această instituție juridică este una de drept penal substanțial în toate componentele sale (inclusiv termenele), aceasta fiind concepția abordată de legiuitorul penal începând încă din 1936, odată cu intrarea în vigoare a Codului Penal Carol al II-lea.

De altfel, și legiuitorul Noului Cod Penal, a ales să reglementeze prescripția, drept cauză de înlăturare a răspunderii penale în titlul VII din legea substanțială, neexistând o reglementare a instituției în Codul de Procedură Penală, acesta stabilind doar modul de soluționare a acțiunii penale în cazul incidenței prescripției.

Totodată, prescripția răspunderii penale are la bază ideea de restabilire a ordinii de drept (tulburată prin săvârșirea unor infracțiuni) în mod prompt, cât mai aproape de momentul săvârșirii faptei, întrucât numai în acest fel poate să se realizeze scopul educativ al pedepselor, reintegrarea făptuitorului în societate și tot astfel poate fi realizată prevenția generală și cea specială.

Or, dacă trece o perioadă îndelungată de la momentul săvârșirii infracțiunii până la angajarea răspunderii penale a făptuitorului, eficiența acestei forme de răspundere scade, rezonanța socială a infracțiunii scade și ea, iar aplicarea unei pedepse nu mai apare ca necesară deoarece urmările faptei ar fi putut fi înlăturate, iar făptuitorul, fiind sub presiunea răspunderii penale, se poate îndrepta fără a mai fi necesară aplicarea unei pedepse.

Potrivit dispozițiilor art. 154 N.Cod Penal, termenul de prescripție al răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de către subsemnatul este de 8 ani, acesta fiind împlinite cu prisosință la momentul la care s-a dispus condamnarea sa definitivă.

Referitor la întreruperea termenului de prescripție, s-a arătat faptul că, așa cum a enunțat și mai devreme, prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție de drept substanțial și nu una de procedură, că în privința acesteia urmează să se aplice principiul constituţional al legii penale mai favorabile atât în ceea ce privește termenele cât și în ceea ce privește cauzele de întrerupere şi de suspendare.

S-a arătat faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalității sintagmei „orice act de procedură care trebuie comunicat persoanei cercetate”, astfel că, prin pronunțarea acestei Decizii, se lipsește de eficiență juridică instituția prescripției speciale a răspunderii penale prevăzute de Noul Cod Penal, întrucât, dispoziția declarată neconstituțională nu a fost adusă, în termenul de 45 zile prevăzut de legiuitor, în acord cu litera constituției, motiv pentru care dispozițiile prevăzut de art. 155 N.C.pen. nu mai produc efecte juridice.

Ulterior, la data de 26 mai 2022, Curtea Constituțională a României, a admis o sesizare referitoare la întreruperea termenului de prescriție a răspunderii penale, admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Noul Cod Penal, respectiv ”Cursul termenului de prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză '

Punctual, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 297/2018 abordează pentru prima dată problema neconstituționalității art. 155 alin. (I) din Codul penal, reținând faptul că „Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de ……. și ……….. în Dosarul nr. ….. al Curtii de Apel Oradea — Secția penală și pentru cauze cu minori şi constată că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de proceduri în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.”

Conform art. 147 alin (1) din Constituție ”Dispozitiile din legile și ordonanţele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicare deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

De asemenea, art. 31 alin (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizare și funcționarea Curții Constituționale, redă aceleași dispoziții juridice, completându-se prin prevederile art. 31 alin (1) din lege, conform cărora decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Decizia nr. 297/2018 prin care s-a constatat drept neconstituțională exprimarea „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză " din cuprinsul alt. 155 alin. (l) Cod penal, a fost publicată la data de 25.07.2018, iar în lipsa unei intervenții a legiuitorului, efectele juridice ale normei constatate parțial neconstituționale au încetat de drept la data de 10.09.2018.

Așadar, în intervalul 10.09.2018 - 26.06.2022 (dată la care Curtea Constituțională a intervenit prin declararea neconstituționalității art. 155 alin. ( l) C.proc.pen) textul articolului 155 alin. (I) din Codul penal a avut următorul conținut „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”.

Or, în toată această perioadă a subzistat un vid legislativ în care nu erau reglementate actele prin care poate fi întreruptă prescripția și, pe cale de consecință, prescripția răspunderii penale NU a putut fi întreruptă prin niciun act procedural efectuat în cauză.

Prin Decizia sa conform comunicatului de la data de 26.05.2022, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare al art. 155 alin. (l), respectiv „ Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea ", considerând că acesta (pe bună dreptate) fiind incomplet NU poate fi aplicat și existența unui astfel de text este, de la sine înțeles, neconstituțională fiind lipsit de claritate.

Așadar, faptul că în perioada 10.09.2018 - 30.05.2022 cursul prescripției nu a putut fi întrerupt conform art. 155 alin. (I) din Codul penal (deoarece nu au fost reglementate actele procedurale ce întrerup acest termen) se răsfrânge și asupra prevederilor art. 155 alin (4) din Codul Penal care prevăd faptul că „ 'Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni' .

In concret, neexistând posibilitatea întreruperii termenului de prescripție, în modalitatea în care art. 155 alin. (l) din Codul penal se coroborează cu dispozițiile art. 155 alin. (4) din Codul penal, singurele termene de prescripție ce au operat anterior datei de 30.05.2022 sunt termenele de prescripție generală prevăzute de att- 154 din Codul penal.

Cu toate că la data de 30 mai 2022 Guvernul a adoptat o Ordonanță de Urgență pentru a modifica Codul Penal, după decizia Curții Constituționale care a stabilit că întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale este neconstituțională, modificând art. 155 alin. (l) C.pen în sensul că: „Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”, aceasta nu poate produce efect retroactiv .

Or, după cum bine cunoaștem, retroactivitatea legii penale reprezintă o excepție de la neretroactivitate, în sensul că o lege nouă se va aplica și retroactiv ori de câte ori nu mai prevede ca infracțiune fapta săvârșită sub legea veche (abolitio criminis), sau conduce la o situație mai favorabilă pentru infractor în raport cu legea în vigoare la data comiterii faptei, astfel că, noile modificări ale textului de lege, ce au avut loc ca urmare a Ordonanței de urgență din data de 30.05.2022, nu-și pot face aplicabilitatea în speța noastră.

S-a arătat faptul că la nivelul național, instanțele din ţară au procedat la calcularea termenului de prescripție în raport de disp. art.154 alin. (I) C.pen. existând numeroase hotărâri prin care s-a constatat ca fiind încetat procesul-penal urmare a împlinirii termenului general de prescripție, foarte bine cunoscută fiind deja decizia pronunțată de Curtea de Apel Oradea, la data de 22.06.2022, de către completul prezidat de jud. ……., hotărâre ce are o deosebită importanță practică, fiind prima motivare care face o amplă și excelent de bine documentată și argumentată analiză pe chestiunea prescripției răspunderii penale.

În atare situație, s-a arătat raportat la Decizia CCR 297/2018, faptul că atât instanța de fond cât și cea de apel, ar fi trebuit să pună în discuție, chiar și din oficiu, aplicabilitatea legii penale mai favorabilă ținând seama și de dispozițiile privind înlăturarea răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție.

Cu toate acestea, niciuna dintre instanțele ce au procedat la judecarea cauzei, nu au făcut trimitere la decizia de neconstituționalitate, în sensul analizării și aprecierii legii penale mai favorabile ca fiind dispozițiile Noului Cod Penal în raport de existența unei cauze ce înlătură răspunderea penală.

Drept pentru care, ținând seama de aspectele învederate, s-a solicitat a se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 431 C.proc.pen., și, pe cale de consecință, a se proceda la desființarea Decizia penala nr. 1112 din 07.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ….., urmând ca rejudecând cauza să se constate ca la momentul pronunțării definitive a hotărârii de condamnare, fusese intervenită prescripția răspunderii penale pentru faptele reținute în sarcina sa, situație ce ar fi trebuit să conducă la încetarea procesului penal față de acesta.

Raportat la dispozițiile art. 430 C.proc.pen., s-a solicitat instanței ca urmare a admiterii în principiu a contestației să dispună suspendarea executării hotărârii, plasând contestatorul condamnat sub imperiul unei măsuri preventive neprivative de libertate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 426 lit. b C.proc.pen., art. 427- 432 C.proc.pen.

Prin încheierea din 3 octombrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr……, în baza art. 431 alin. 2 C.p.p., s-a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat ......., împotriva deciziei penale nr.1112 din 7 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. …… al Curtii de Apel Craiova.

În baza art. 430 C.p.p., s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii.

S-a menţinut termenul de judecată fixat la data de 1.11.2022.

În vederea soluţionării contestaţiei în anulare, s-a dispus ataşarea dosarului nr….. al Curţii de Apel Craiova.

Din actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24 din 16 ianuarie 2020 a Tribunalului Dolj, în dosarul nr………, s-au reţinut următoarele:

Prin încheierea din 02.12.2019, Tribunalul Dolj a dispus următoarele: „Constată că legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză o constituie Codul Penal anterior şi legile speciale în vigoare la momentul săvârşirii faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului ....... din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prev. de art. 26 C.p. din 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005.”.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968 şi art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul ....... la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.p. 1968 pe o durată de doi ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 C.p. 1968 s-au interzis interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.p. 1968; în baza art. 26 C.p. 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968 şi art. 5 C.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.p. 1968 pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 C.p. 1968 s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.p. 1968.

În baza art. 396 alin. 1 și 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I-a C.p.p. cu aplic. art. 4 C.p. a fost achitat inculpatul ....... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin 1 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968 şi art. 5 C.p.

În baza art. 396 alin. 1 și 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul ....... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1968 şi art. 5 C.p.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b şi art. 35 alin. 3 C.p. 1968 s-au contopit pedepsele principale aplicate anterior, inculpatul ....... urmând să execute în final pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.p. 1968 pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 71 C.p. 1968 s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C.p. 1968, care se execută în condiţiile art. 71 alin. 2 C.p. 1968.

S-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă …. prin ….; a fost obligat inculpatul ....... către partea civilă la plata sumei de 42.562 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente acesteia de la data la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii (în raport de fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 comisă în perioada 2008 – 2009 în calitate administrator de fapt al SC …..); a fost obligat inculpatul ....... în solidar cu inculpatul ....... către partea civilă, la plata sumei de 2.011.285,2 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente acesteia de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii (în raport de fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 comisă anii 2007 şi 2009 ca administrator de fapt al .......).

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p. şi art. 397 alin. 2 C.p.p. s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 05.11.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului ......., respectiv: teren agricol situat în jud. ….., com. ……, în suprafaţă de 750 mp. şi casă de locuit pe raza com. ….., jud. ……., având o suprafaţă construită de 54 mp, conform Titlului de proprietate nr. ../17.10.1994 până la concurenţa sumei la care a fost obligat; în baza art. 11 din Legea 241/2005 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare ale inculpatului, până la concurenţa sumelor datorate; în temeiul art. 11 din Legea 241/2005, art. 254 C.p.p. s-a dispus instituirea popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului ....... până la concurenţa sumei de 2.053.847,2 lei, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 12 din Legea 241/2005 s-a dispus ca inculpatul ....... să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din aceste drepturi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. …. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului ....... pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969 şi art. 5 C.p., a complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p. 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969, a două infracţiuni de sustragere de la efectuarea verificărilor fiscale prin declarare fictivă a sediului social, prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 şi a infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin 1 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

Spre finele anului 2008, în cadrul urmăririi penale efectuate în cauza nr. …, a fost dispusă o verificare încrucişată a relaţiilor comerciale derulate de SC …. şi, plecând de la activitatea acestei societăţi comerciale, verificările au fost extinse cu privire la SC …, SC …… şi SC ……...

Tot în cauza nr. ….. numitul …….. a formulat un denunţ în care sesiza faptul că numitul …. a angrenat societăţile comerciale ….. şi……., într-o serie de operaţiuni comerciale fictive, cu scopul de a retrage din conturile bancare, în numerar, sume importante de bani, de ordinul milioanelor de euro.

În acest sens a rezultat că cele două societăţi au fost angrenate în circuite financiare, în cadrul cărora, prin întocmirea de documente fictive, privind achiziţii de cereale, sumele erau retrase în numerar din dispoziţia inculpatului ....... pentru a fi remise lui ….. în schimbul unui comision de 4-5%.

Verificările efectuate de Garda Financiară, respectiv inspecţiile fiscale ale ANAF, au condus la extinderea circuitului evazionist şi au determinat formularea de plângeri penale faţă de persoanele implicate în activitatea SC …… şi SC … şi, nu în ultimul rând S.C. …..

Cu privire la SC ….. s-a constatat că începând cu anul 2007, în mod succesiv s-a procedat la modificarea datelor referitoare la societate, respectiv au fost produse o serie de documente prin care s-a încercat/ s-a realizat transferul calităţii de asociat unic şi administrator al acesteia.

În ceea ce priveşte SC ….., aceasta a intrat sub controlul lui ....... începând cu data de 17.12.2007.

Şi în cazul acestei societăţi s-a procedat, în mod succesiv, la modificarea datelor acesteia, respectiv au fost produse o serie de documente prin care s-a realizat transferul calităţii de asociat unic şi administrator al acesteia, denumirea fiindu-i schimbată la data de 07.05.2009 din SC ….., în SC …...

Referitor la S.C. ………. prin rechizitoriul nr. ….. al DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei, s-a reţinut că societatea a fost înregistrată la data de 12.11.2004, fiind declarat ca sediu social ap…, situat în mun. ….., str…….. nr…., bl…., sc…, ap. …..

Conform actelor de înfiinţare, S.C. …. avea ca unic asociat şi administrator pe numita …., iar obiectul principal de activitate a fost declarat ca fiind acela de comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate.

La scurt timp după înregistrare, societatea a declarat un punct de lucru în oraşul …, iar la data de 25.01.2005 administratorul societăţii a emis o procură prin care a transmis dreptul de administrare asupra societăţii către suspectul ........

Din datele operate la O.N.R.C. a mai rezultat faptul că, la data de 08.05.2007 a fost operată radierea societăţii în baza sentinţei 1354/10.04.2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, motivul fiind acela al nedepunerii situaţiilor financiare.

Ulterior această hotărâre a fost atacată cu recurs, instanţa dispunând admiterea lui şi radierea menţiunii de dizolvare.

Utilizând procura emisă de asociatul unic şi administratorul ……., suspectul ....... a exercitat în fapt actele de administrare a societăţii, iar la data de 02.07.2007, a solicitat deschiderea unui cont curent la …….

Pe baze testimoniale, urmărirea penală a relevat existenţa unei strânse colaborări între inculpatul ....... şi suspectul ....... pe segmentul acoperirii tranzacţiilor comerciale, aspect susţinut şi de faptul că, în cursul anului 2007, S.C. …. aparent era unul din furnizorii S.C. ……, iar în cursul anului 2009 era principal furnizor pentru S.C. …, exact perioadele în care inc. ....... exercita controlul direct asupra celor două societăţi.

Ca urmare a operaţiunilor comerciale şi contabile prin care s-a eludat plata către bugetul de stat a unor sume importante, Garda Financiară … a formulat plângere penală, în primă fază, cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, ulterior aceasta fiind completată în baza unor rapoarte de inspecţie fiscală şi procese verbale de constatare întocmite în urma unor controale încrucişate.

Actele de control efectuate de către organele fiscale au condus la concluzia inexistenţei declaraţiilor fiscale, nedeclararea operaţiunilor comerciale derulate cu SC …… şi SC ……., precum şi cu alţi agenţi economici, fapt care a dus în final la formarea cauzei penale …….. a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, dosar în care a fost dispusă, la data de 04.10.2012, începerea urmăririi penale faţă de ....... sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969, art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 şi art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969

Activitatea societăţii ….., pentru perioada în care au fost comise infracţiunile supuse prezentei urmăriri penale, a fost constituită, în principal, din tranzacţiile cu cereale, respectiv achiziţii de pe teritoriul României şi livrări către societăţi ce operează în Portul …. sau deţin spaţii mari de stocare.

Achiziţiile de produse agricole se efectuau de la persoane fizice, achitarea fiind efectuată prin plăţi în numerar.

Acest tip de achiziţii nu dă drept de deducere a taxei pe valoare adăugată.

În vederea eludării plăţii impozitelor şi taxelor rezultate din activitatea societăţii, inculpaţii au elaborat, acceptat şi pus în aplicare un plan infracţional relativ simplu, dar greu de identificat fără realizarea unor verificări ample asupra activităţii altor societăţi comerciale, activităţi ce erau indiscutabil cronofage.

Astfel, verificările efectuate au condus la concluzia că achiziţiile de cereale realizate de la persoane fizice au fost transformate, prin relaţionări comerciale fictive şi documente ce nu îndeplineau condiţiile impuse de legislaţie, în achiziţii de la persoane juridice, societăţi care ulterior s-au dovedit a fi firme fantoma.

A fost creată aparenţa unor aprovizionări cu cereale de la societăţi comerciale cu privire la care verificările şi actele de urmărire penală au relevat faptul că nu pot dovedi o provenienţă a mărfurilor, iar documentele utilizate (în principal facturi) nu îndeplineau condiţiile necesare evidenţierii contabile, respectiv înregistrarea de cheltuieli deductibile.

Aceste operaţiuni fictive aveau ca prim scop modificarea valorilor de achiziţie (înregistrarea de cheltuieli mai mari), respectiv evidenţierea de TVA deductibil, precum şi simularea unor operaţiuni financiare care, în final, să permită retrageri de numerar a unor sume neurmăribile fiscal.

Pentru îngreunarea activităţilor de verificare a operaţiunilor comerciale, inculpaţii au „cosmetizat” evidenţa contabilă, în sensul că parte din facturile emise pe circuitul evazionist au fost sustrase din arhiva contabilă, ceea ce a impus reconstituirea circuitelor prin extragerea datelor din documentele bancare sau diverse centralizatoare.

Referitor la activitatea S.C. ………., analiza materialului probator administrat în cauză a relevat două faze şi modalităţi de fraudare a bugetului de stat, astfel:

- în perioada coordonată de inc. ......., societatea a utilizat serviciile unor furnizori de tip fantomă către care se virau sume de bani ce ulterior erau retrase în numerar de către reprezentanţii „furnizorului";

- în perioada controlată de inc. ......., sprijinit de inc. ......., societatea a continuat relaţia cu furnizorii „fantomă", în paralel transformându-se ea însăşi în furnizor fictiv pentru facilitarea unor scurgeri de numerar.

În ceea ce priveşte tranzacţiile fictive dintre S.C. …… şi S.C…….. s-a reţinut că organele de control din cadrul Gărzii Financiare au relevat şi existenţa unei colaborări între S.C. ……. în calitate de cumpărător şi S.C. ….., în calitate de furnizor de cereale.

Elementele rezultate în urma verificărilor financiar-contabile şi a controalelor încrucişate au scos în evidenţă o serie de operaţiuni fictive prin care s-a încercat acoperirea altor activităţi comerciale.

S-a constatat faptul că societatea din ……. nu funcţiona la sediul declarat, reprezentaţii legali nu au dat curs solicitărilor organelor de control, iar pentru perioada iulie - septembrie 2007 nu fuseseră depuse niciun fel de declaraţii la organul fiscal teritorial, figurând în evidenţa specială a contribuabililor inactivi începând cu 13.02.2009.

Rezultatele verificărilor cu privire la activitatea S.C…….. au condus către o singură concluzie, respectiv aceea că societatea a avut un comportament fiscal de tip firmă fantomă care s-a sustras oricăror controale.

Societatea din ….. a fost înfiinţată în cursul anului 2004 de către …. care însă, la data de 25.01.2005, a emis o procură de administrare suspectului ........

Acesta din urmă a deschis, la data de 02.07.2007, un cont la …… Sucursala ……., prin care a efectuat retrageri de numerar din sumele virate de S.C. …..

Pe baza rulajelor bancare s-a evidenţiat faptul că, în perioada iulie - septembrie 2007, S.C. …... a efectuat plăţi către S.C. …. în valoare de 3.658.363,39 lei, din care suma de 3.318.467,39 lei prin virament bancar (sumă ce a fost retrasă în numerar aproape în totalitate, respectiv 3.270.520 lei de către suspectul .......).

În actele contabile ale S.C…… au fost identificate doar 14 facturi fiscale, în original, ce făceau referire la comercializarea unei cantităţi de 1571,7 tone cereale (grâu, orz şi rapiţă), în valoare totală de 1.100.490,56 lei, tranzacţii ce ar fi fost realizate în perioada 02.07.2007 - 11.07.2007.

Pe facturile în cauză sunt menţionaţi doar delegaţii inc. ....... şi martorul ......., fără a fi menţionate datele mijloacelor de transport, iar aferent acestor facturi nu au fost identificate avizele de însoţire.

În cazul facturilor unde este menţionat ca delegat inc. ....... a fost executată o semnătură ce are elemente de identificare.

Din declaraţia martorului ....... a rezultat faptul că acesta a fost implicat cu preponderenţă în achiziţii de cereale de la persoane fizice şi nu are cunoştinţă despre livrările efectuate de S.C. …….

Totodată, pentru perioada 02.08.2007 - 12.08.2007, au fost identificate, în fotocopie, alte 4 facturi fiscale aferente tranzacţionării cantităţii de 832,4 tone de grâu, în valoare de 548.985,08 lei.

Astfel, pentru perioada cuprinsă în intervalul 02.07.2007 - 12.08.2007, au fost identificate o serie de 18 facturi din care rezultă că S.C. …. ar fi achiziţionat cereale în valoare de 1.649.475,64 lei.

Referitor la plăţile efectuate de... către S.C. …..., urmărirea penală a identificat, în cadrul documentelor predate de inc. ......., un număr de 12 chitanţe de încasare, în original, şi patru chitanţe în fotocopie, cu privire la plata sumei de 79.986 lei (59.994 lei în cursul lunii iulie 2007 şi 19.992 lei în cursul lunii august 2007).

Tot la capitolul plăţi, în cadrul aceleiaşi documentaţii, au mai fost identificate 17 ordine de plată, totalizând 1.704.369,24 lei, sume transferate din contul S.C…….. în perioada 02.07.2007-26.09.2007.

Aşadar, din documentele contabile ale S.C. …... a rezultat efectuarea de plăţi către S.C. ……… totalizând 1.784.355,24 lei.

Pe de altă parte, analiza rulajelor din conturile bancare a relevat că, în relaţia cu S.C. …., societatea din ….. a efectuat în perioada iulie - septembrie 2007 plăţi în valoare de 3.318.467,39 lei.

Adăugând la această sumă şi plăţile efectuate cu numerar, pe bază de chitanţă, a rezultat o valoare de 3.658.365,39 lei.

Astfel, analiza şi centralizarea datelor rezultate din documentele existente la dosarul cauzei a relevat următoarele:

- în perioada februarie 2007 - octombrie 2007, S.C. …. a emis către ….. o serie de facturi totalizând 3.508.905,63 lei (facturi ce nu au fost identificate în totalitate);

- în perioada iulie 2007 - septembrie 2007, S.C. …… a virat în contul S.C. ….. suma de 3.318.467,39 lei (din această sumă 506.111 lei reprezintă o plată dirijată la ordinul S.C. ….);

- în perioada aprilie 2007 - august 2007 S.C. …….. a achitat în numerar către S.C. ….. suma de 339.898 lei, chitanţele eliberate având neconcordanţe între numărul de ordine şi data emiterii;

- sursa sumelor transferate către societatea din …. provenea din încasările SC …. de la beneficiarul ………

Aferent acelei perioade, S.C………. nu a raportat niciun fel de relaţii comerciale cu S.C. ….., iar din verificarea asupra conturilor furnizorului de cereale a rezultat că nu au fost efectuate plăţi către persoane fizice sau juridice, sumele fiind retrase, din cont de către suspectul ....... aproape în totalitate - 3.270.520 lei.

Mai mult, analiza borderourilor identificate în actele contabile ale S.C. ….. a relevat că acestea nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege, nu specifică produsele agricole achiziţionate şi, nu în ultimul rând, nu corespund perioadei în care au fost efectuate „livrările" către …… (au fost identificate doar borderouri din anul 2009, în condiţiile în care livrările apar în cursul anului 2007).

Verificările efectuate de către organele fiscale au condus la concluzia că SC ……. este o societate cu comportament fiscal de tip fantomă, iar toate datele identificate pe relaţia cu SC ……. nu sunt de natură a susţine operaţiuni economice reale, respectiv care să poată permite evidenţierea legală în actele contabile.

Concluzia care se desprinde din cele prezentate anterior este aceea că inculpaţii, reprezentanţi şi coordonatori ai activităţii S.C. ….., în cursul anului 2007, au efectuat şi dispus plăţi pentru operaţiuni comerciale inexistente, simulând operaţiuni pentru a direcţiona sumele încasate de la beneficiari către furnizorul fantomă S.C. …..., societate al cărei reprezentant, suspectul ......., să poată opera retrageri în numerar.

Cu privire la prejudiciul cauzat de activitatea S.C. …ca urmare a operaţiunilor în care a simulat calitatea de beneficiar al SC ……., …….. şi ……, potrivit celor reţinute în rechizitoriul nr. …..al DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei, pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008, SC ….., prin acţiunile inculpaţilor, s-a sustras de la plata unor obligaţii fiscale (impozit pe profit şi taxă pe valoare adăugată) în sumă de 5.528.610,41 lei, care la cursul mediu anual al monedei euro reprezintă 1.637.339,82 euro, defalcat pe ani astfel: impozit pe profit în total 2.570.166,56 lei (761.323,48 Euro), respectiv în anul 2007 în cuantum de 2.256.682,02 lei, la cursul mediu anual de 3,3373, reprezentând 676.199,92 Euro; în anul 2008 în cuantum de 313.484,54 lei, la cursul mediu anual de 3,6827, reprezentând 85.123,56 Euro şi TVA în total 2.958.443,84 lei (876.016,34 euro), defalcat pe ani astfel: în 2007 în cuantum de 2.586.180,95 lei, la cursul mediu anual de 3,3373, reprezentând 774.932,11 Euro; în 2008 în cuantum de 372.262,90 lei, la cursul mediu anual de 3,6827, reprezentând 101.084,23 Euro.

Din secţiunea privind activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul SC… s-au reţinut următoarele:

În urma verificărilor încrucişate şi a inspecţiei fiscale efectuate de către Garda Financiară şi …..

Sector …, s-a constatat faptul că din luna iunie 2008 societatea în cauză a fost menţionată în lista contribuabililor declaraţi inactivi, nefiind depuse situaţiile financiar contabile semestriale, aceeași situaţie constatându-se pentru o serie de declaraţii impuse prin lege.

Nedepunerea unora din aceste raportări şi declaraţii constituie contravenţie, însă scopul urmărit de către inc. ....... a fost acela de a întârzia eventualele sesizări din partea organelor fiscale şi implicit de a îngreuna potenţiale verificări în identificarea sumelor datorate bugetului de stat.

Cu toate acestea, pe baza neconcordanţelor din formularele declaraţiilor 394 (referitoare la achiziţiile şi livrările/prestările de servicii făcute pe teritoriul naţional), precum şi a datelor din rulajele de cont, a rezultat că în perioada ianuarie 2008 - decembrie 2009, S.C. …... a derulat „la negru" o serie de activităţi (în principal comerţ cu produse agricole) cu celelalte societăţi supuse investigaţiei, fără a fi raportate rezultatele financiare şi, implicit, fără calcularea, evidenţierea şi virarea către buget a obligaţiilor fiscale aferente.

Toate elementele rezultate din actele administrate i-au condus pe comisarii Gărzii Financiare spre concluzia că S.C. ……. a făcut achiziţiile de la persoane fizice sau achiziţii intracomunitare, ceea ce nu-i dădea dreptul la deducerea TVA, motiv pentru care au fost introduse în circuit celelalte societăţi din grupul infracţional pentru a crea aparenţa unor tranzacţii cu drept de deducere a TVA-ului.

În cursul anului 2009, activitatea S.C. …. a cunoscut o nouă orientare în ceea ce priveşte furnizorii şi clienţii.

Din reconstituirea circuitelor financiare, comisarii Gărzii Financiare au constatat că mare parte a sumelor încasate de la cei doi beneficiari, în cursul anului 2009, a făcut obiectul unor viramente dispuse de inc. ....... din contul S.C. …. în contul S.C……, societate ce este considerată de către organele de control ca având un comportament fiscal de firmă fantomă.

În total, în contul societăţii din … a fost virată în perioada 01.04.-05.08.2009 suma de 3.458.218,47 lei, din care, suma de 3.290.347,02 lei a fost retrasă în numerar de către suspectul ........

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului ....... prin intermediul S.C. …..., a fost sintetizată astfel:

l.

Succesiunea acţiunilor de predare şi preluare a societăţilor relevă faptul că inc. ....... a anticipat problemele ce puteau fi generate de operaţiunile derulate, în cursul anului 2007, prin intermediul S.C. ……, motiv pentru care a încercat îndepărtarea sa şi a persoanelor apropiate lui din sfera acestei societăţi, în paralel transferându-şi operaţiunile pe S.C. ….

Astfel, în prima fază, mai precis în luna februarie 2008, inculpatul a întreprins activităţi de transfer a unor autoturisme deţinute de S.C … în baza unor contracte de leasing.

Ulterior, în luna martie şi aprilie a aceluiaşi an, a apelat la „serviciile specializate" ale S.C ….. cu care a încheiat două contracte de furnizare cereale.

Din partea furnizorului actele au fost semnate de suspectul ……, persoană care nu avea nici cele mai mici noţiuni despre derularea acestor operaţiuni.

În baza contractului de cedare leasing, S.C. … a efectuat plăţile în valoare de 50.950,43 lei, aferente celor două autoturisme, cu privire la care rezultă că le-a şi utilizat.

Însă, în ceea ce priveşte restul vânzărilor efectuate de S.C … către SC …, materialul probator relevă că acestea au fost simulate pentru a acoperi alte operaţiuni cu scopul eludării plăţii impozitelor şi taxelor.

Astfel, actele de control fiscal şi expertiza contabilă au relevat că în perioada martie 2008 - februarie 2009, S.C. ….. a emis către S.C. …. facturi de livrare cereale şi avans cereale în valoare totală de 474.682,68 lei.

Totodată, la 28.11.2008, au fost emise facturi pentru materiale de construcţii şi săpătură manuală în valoare totală de 214.417,29 lei.

Referitor la ultimele facturi nu au fost identificate alte documente sau date care să susţină realitatea acelor livrări sau prestări de servicii.

Aferent acestor facturi, în perioada aprilie 2008 - august 2009, inc. ....... a dispus efectuarea de plăţi către SC …, prin virament bancar, totalizând 649.150 lei.

Sursa acestor plăţi a fost constituită din sumele virate de diverşi beneficiari de cereale ai S.C. …...

2.

În luna februarie 2009, inc. ....... în calitatea sa de administrator al S.C…… a reluat legăturile cu suspectul ....... în sensul că a apelat la serviciile acestuia de împuternicit al S.C. …..

Astfel sunt redactate 11 contracte în baza cărora S.C. ….. se obliga la livrarea unor cantităţi de produse agricole (floarea soarelui, grâu, orz, rapiţă).

Analiza facturilor emise relevă faptul că aceste produse agricole au fost livrate în perioada februarie - iunie 2009, o perioadă de timp ce nu corespunde cu campaniile de recoltare a acestor produse, ceea ce combate declaraţiile suspectului ....... cum că efectua achiziţiile de la persoane fizice în perioada de recoltare.

Valoarea totală a facturilor emise de către firma controlată de suspectul ....... este de 4.124.476,35 lei, iar valoarea viramentelor dispuse de inc. ....... din conturile …. a fost de 3.529.218,47 lei, rezultând o diferenţă de 595.257,88 lei care nu este în vreun fel justificată sau revendicată.

Prin evidenţierea facturilor emise de cele trei societăţi fantomă, inculpatul ....... a mărit masa cheltuielilor, fapt ce a determinat diminuarea profitului brut şi implicit a impozitului datorat de S.C. ...

Totodată, prin aceste operaţiuni a fost mărit TVA deductibilă, fapt ce a determinat diminuarea TVA datorată bugetului de stat.

Prin toate aceste operaţiuni, bugetul de stat a fost păgubit cu suma totală de 1.655.931,54 lei, sumă reprezentând impozit pe profit -757.049,01 şi TVA - 898.882,53 lei.

La cursul mediu anual al anilor 2008 şi 2009, acest prejudiciu reprezintă 405.724,07 euro.

Defalcat pe ani acest prejudiciu se prezintă astfel: impozit pe profit în total 757.049,02 lei (185.486,07 euro): în 2008, în cuantum de 191.978,01 lei, la cursul mediu anual de 3,6827, reprezentând 52.129,69 Euro; în 2009, în cuantum de 565.071,01 lei, la cursul mediu anual de 4,2373, reprezentând 133.356,38 Euro iar TVA în total 898.882,53 lei (220.237,99 euro), respectiv în 2008 în cuantum de 227.973,89 lei, a cursul mediu anual de 3,6827, reprezentând 61.904 Euro şi în 2009 în cuantum de 670.908,64 lei, la cursul mediu anual de 3,6827, reprezentând 158.333,99 Euro.

Din conturile S.C. …., inc. ....... a dispus retrageri în numerar totalizând 3.065.380 lei, însă sumele mari de bani spălate au fost trecute prin conturile …. şi …….. sub forma achitării facturilor emise de cele două societăţi.

Activitatea desfășurată de SC….:

În cursul anilor 2007, 2008, 2009, inculpatul ....... nu a înregistrat în evidenţa contabilă şi nu a declarat la organele fiscale relaţiile comerciale desfăşurate, producând un prejudiciu în cuantum 42.562 lei, şi a ajutat la producerea de către ....... a unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 798.203,92 lei şi de către S.C. …….. a unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 1.213.081,28 lei, prin emiterea de facturi fictive.

În cursul anilor 2007 şi 2009, a dobândit de la administratorii de fapt şi de drept ai ....... şi S.C. …. diferite sume de bani (în total suma de 3.658.365,39 lei de le ....... şi 3.529.218,37 lei de la S.C. ….), cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală.

Inculpatul ....... a făcut declaraţii fictive cu privire la sediul social al ......., atât la data de 15.01.2008, când a solicitat schimbarea sediului pe str. ……., nr……… din ….., dar şi la data de 12.06.2006, când a solicitat prelungirea valabilităţii sediului social al ......., declarat în ….., str….., nr…., bl……, sc……., ap….., judeţul……..

Cu privire la starea de fapt şi de drept reţinută în sarcina inculpatului ....... referitoare la infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b şi de art. 26 C.p. 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, instanţa este ţinută de autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr.1576/F/25.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. ……, definitivă prin decizia penală nr. 1555/28.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost condamnat inculpatului ....... pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, prin raportare la activitatea desfăşurată în cadrul SC ….. şi ....... .

....... a fost înfiinţată în anul 2004, fiind înmatriculată sub nr. …../2004, CUI … atribuit în data de 15.11.2004, având sediul social în mun. …, str………., nr……, bl….., sc…., ap. …, cod poştal …, jud. ….

S.C. ….. avea ca unic asociat și administrator pe numita ….., iar obiectul principal de activitate a fost declarat acela de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun.

La scurt timp după înregistrare, societatea a declarat un punct de lucru în orașul …., iar la data de 25.01.2005 administratorul societății a emis o procură prin care a transmis dreptul de administrare asupra societății către suspectul ........

Din datele operate la ONRC mai rezultă faptul că la data de 08.05.2007 a fost operată radierea societății în baza sentinței 1354/10.04.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, motivul fiind acela al nedepunerii situațiilor financiare.

Ulterior, această hotărâre a fost atacată cu recurs, instanța dispunând admiterea lui și radierea mențiunii de dizolvare.

Utilizând procura emisă de asociatul unic și administratorul .., suspectul ....... a exercitat în fapt actele de administrare a societății, iar la data de 02.07.2007 a solicitat deschiderea unui cont curent la …..

În baza probei testimoniale s-a relevat existența unei strânse colaborări între inculpatul ....... și suspectul ....... pe segmentul acoperirii tranzacțiilor comerciale, aspect susținut și de faptul că, în cursul anului 2007, S.C. …… aparent era unul din furnizorii S.C. …., iar în cursul anului 2009 era principal furnizor pentru S.C….., exact perioadele în care inculpatul ....... exercita controlul direct asupra celor două societăți.

Infracţiunea de evaziunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

Inculpatul ......., în calitate de administrator de fapt al ......., în perioada 2008-2009 a efectuat achiziţii de la ……., …., SC…….., ………, SC ….., SC ……. şi livrări în baza facturii seria …. nr……../09.07.2009 către SC …. pe care nu le-a înregistrat în documentele de evidenţă contabilă şi nu le-a declarat la organele fiscale.

Operaţiunile desfăşurate cu SC .. şi ………

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia …. a rezultat că ....... a avut o singură achiziţie de la SC ……, respectiv cea realizată prin factura nr. ../04.06.2009, în valoare de 12.887 lei, fără TVA.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale, este însoţită de fişa contului ......., jurnal vânzări luna iunie 2009, copie factură nr. …/04.06.2009, copie aviz de însoţire a mărfii nr. …/04.06.2009, copie contract vânzare-cumpărare din 04.06.2009 şi extras de cont nr. … din 10.06.2009 al SC …… la …… (Vol.

VI filele, 116-123).

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia … a rezultat că ....... a avut o singură achiziţie de la …., respectiv cea realizată prin factura nr. …/04.06.2009, în valoare de 15.846,60 lei, fără TVA.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale, este însoţită de nota explicativă de ……, copie factură nr. …/04.06.2009, copie aviz de însoţire a mărfii, extras de cont nr. 11 al ….. la ………. şi copie contract vânzare-cumpărare din 04.06.2009 (Vol.

VI dup filele, 124-130).

Din declaraţia dată în cauză în calitate de martor de ….., reprezentantul legal al …….. şi…….., s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2009 a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare cereale cu ......., iar societatea cumpărătoare a fost reprezentată de ........

Martorul a arătat că el a efectuat livrările, care au fost însoţite de facturi şi avize de însoţire a mărfii.

Operaţiunile desfăşurate cu ……

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia ….., ....... a avut două achiziţii de la ….., realizate la data de 15.06.2009, respectiv 16.06.2009, în valoare de 67.613,68 lei, fără TVA.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale, este însoţită de copii de pe fişă cont, facturi fiscale, extrase cont, ordin de plată, chitanţă, jurnal pentru vânzări luna mai 2009 şi contract vânzare-cumpărare din 16.06.2009 (Vol.

VI filele, 95-104).

Din declaraţia dată în cauză de către de către …. în calitate de martor, a rezultat că îndeplineşte calitatea de preşedinte al ….. din cursul lunii septembrie 2010, însă are cunoştinţă de livrările anterioare, deoarece era angajat al societăţii şi în perioada respectivă.

Astfel, acesta arată că au fost efectuate două livrări către ......., că societatea cumpărătoare a fost reprezentată de ......., iar contravaloarea produselor a fost achitată integral.

Operaţiunile desfăşurate cu SC ……:

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia ……, ....... a avut două achiziţii de la SC ….., realizate prin factura …../23.03.2009 în sumă de 9.285,25 lei, fără TVA şi factura 696/ 23.03.2009, în sumă de 11.563,18 lei, fără TVA.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale, este însoţită de copii de pe fişă cont, facturi fiscale, extrase cont, jurnal pentru vânzări luna martie 2009 şi fişă client ....... (Vol.

VI filele, 105-115).

Din declaraţia dată în cauză în calitate de martor de către de către administratorul SC ……, ……, a rezultat că, în cursul anilor 2008-2009 a livrat materiale de construcţie către ......., precizând că deşi nu îşi mai aminteşte detaliile tranzacţiilor, societatea administrată de ea avea încheiate contracte cu toate societăţile, şi deşi nu îşi aminteşte dacă a fost efectuată plata contravalorii mărfurilor livrate, aceste livrări au fost înregistrate în documentele de evidenţă contabilă conform legislaţiei în vigoare.

Operaţiunile desfăşurate cu SC ….:

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia .., ....... a avut în perioada decembrie 2008 – aprilie 2009 mai multe achiziţii de la SC … realizate prin 16 facturi, în valoare totală de 2.362,20 lei cu TVA.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale este însoţită de copii de pe jurnalul de vânzări ....... chitanţe şi facturi fiscale (Vol.

VI filele, 188-238).

Din declaraţia dată în cauză în calitate de martor de către de către …., administrator al SC …., a rezultat că, în cursul anilor 2008-2009 a livrat produse alimentare către ......., precizând că nu poate aminti detaliile tranzacţiilor datorită faptului că societatea pe care o administrează are sute de clienţi, însă aşa cum rezultă din fişa de client toate sumele aferente livrărilor au fost achitate.

Operaţiunile desfăşurate cu SC…..:

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia ….., ....... a avut două achiziţii de la SC ……, realizate prin factura …/13.12.2008 în sumă de 974,22 lei, factura …./13.12.2008, în sumă de 188,66 lei şi factura nr. …./02.02.2009 în sumă de 125,35 lei.

Până la momentul efectuării constatării de către organele fiscale, ....... a decontat cu numerar suma de 610 lei în baza a şase chitanţe, rămânând neachitată suma de 427,53 lei.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale este însoţită de copii de pe note contabile, facturi fiscale, chitanţe extrase cont, jurnal pentru vânzări luna decembrie 2008 şi luna februarie 2009 şi fişă client ....... (Vol.

VI filele, 46-89).

Din declaraţia dată în cauză în calitate de martor de către de către administratorul SC ….., ………, rezultă că nu îl cunoaşte pe ......., iar în cursul anilor 2008-2009 a livrat produse lactate către ......., prin intermediul agenţilor comerciali, precizând că societatea pe care o administrează nu a avut încheiat contract cu ......., livrările au fost înregistrate în documentele de evidenţă contabilă, facturile au fost achitate parţial de către societatea beneficiară, rămânând un sold de 757,57 lei.

Operaţiunile desfăşurate cu SC ….:

Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară – Secţia ….., ....... a avut o livrare către SC ….., realizată prin factura seria …… nr……./09.07.2009, constând în livrarea cantităţii de 2.000 kg. parafină, în valoare totală de 55.930 lei, inclusiv TVA.

Nota de constatare întocmită de organele fiscale este însoţită de copii de pe nota explicativă dată de administratorul SC …., fişă analitică cont, D 300 depus de SC……pentru luna septembrie 2009, jurnal cumpărări, notă de recepţie şi constatare, extras cont (Vol.

VI filele, 242-252).

Din declaraţia dată în cauză în calitate de martor de către administratorul SC ….., …, se reţine că acesta are calitatea de administrator şi unic acţionar la SC …., recunoaşte achiziţia din cursul lunii iulie 2009 de la ......., însă declară că nu ştie cine a reprezentat această societate în operaţiunea desfăşurată, deoarece marfa a fost livrată direct către clientul lor SC ……, rolul societăţii sale fiind numai acela de achita cu OP prin bancă factura emisă de ......., iar de la SC …. a primit … cu încasare la termen.

Detaliile complete ale livrării de parafină de la ....... la SC ….., se regăsesc în rechizitoriul nr. ….. al Parchetului de p lângă Judecătoria Rm.

Vâlcea (Vol.

I, filele 235-241), din care rezultă că parafina pe care a livrat-o ......., prin intermediul inculpatului ....... provenea din săvârşirea de către ….. a infracţiunii de înşelăciune faţă de SC …….

Din cele expuse mai sus, instanța de fond a constatat că operaţiunile comerciale de livrare/achiziţie desfăşurate de ....... în cursul anilor 2008-2009 cu …., SA ……., SC ……., SC …., SC ….., SC ……. şi SC …….. au existat, aceste din urmă societăţi comerciale înregistrând în evidenţele lor contabile şi declarând la organele fiscale relaţiile comerciale desfăşurate cu ........

S-a constatat că ....... în perioada 2008-2009 nu a depus declaraţii fiscale (cod 100, 300, 394), ultimul decont TVA depus la organele fiscale fiind cel aferent trimestrului IV 2007.

S-a observat că deşi inculpatul ....... a susținut că a înregistrat operaţiunile comerciale în evidenţele contabile, aceste evidenţe contabile nu au fost depuse în cursul a mai bine de 6 ani de cercetări penale, deşi inculpatul a promis în nenumărate rânduri că le va aduce.

Totodată, declaraţiile date de inculpat au relevat aspecte contradictorii cu privire la identitatea persoanei care i-a ţinut evidenţa contabilă.

Faţă de aceste aspecte s-a concluzionat că, în realitate, inculpatul nu a ţinut nici o evidenţă contabilă pentru ........

Din cele de mai sus a rezultat că inculpatul ......., în calitate de administrator de fapt al ......., în cursul anilor 2008-2009, în mod intenţionat nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii şi nu a declarat la organele fiscale activităţile comerciale desfăşurate, scopul fiind acela al sustragerii de la plata TVA-ului şi impozitului pe profit, rezultate ca urmare a livrării efectuate către SC …. şi a vânzării produselor achiziţionate de la celelalte societăţi comerciale mai sus amintite.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului ......., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969 şi art. 5 C.p.

Complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p. 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din L 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969 şi art. 5 C.p.:

În dosarul …… al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj au fost efectuate iniţial cercetări penale cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. şi prin raportare la operaţiunile derulate de ....... cu ....... şi S.C…….

În urma reunirii acestui dosar cu dosarul nr. …. al DNA şi emiterii rechizitoriului din data de 18.07.2014, prin care s-a dispus disjungerea în ceea ce priveşte activitatea infracţională desfăşurată de ....... prin intermediul ......., dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sub nr. …..

Prin ordonanţa nr. …… din data de 17.11.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina suspectului ......., din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., numai cu privire la operaţiunile comerciale realizate de ....... cu S.C. …. şi ......., despre care rechizitoriul nr. …. al DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei a reţinut ca sunt operaţiuni de achiziţie nereale.

Având în vedere activitatea infracţională aşa cum a fost descrisă rechizitoriul nr. .. al DNA (care a făcut obiectul cauzei nr. ……) şi care a fost preluată în parte în actul de sesizare al Tribunalului Dolj nr. …. din 16 septembrie 2016 (în secţiunea „Consideraţii preliminare”), s-a constatat că ......., în calitate de administrator de fapt al ....... a ajutat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., prin emiterea de facturi fictive, care au fost înregistrate şi declarate de către ....... şi S.C. …….., în scopul obţinerii de deduceri fiscale necuvenite.

Datorită faptului că în rechizitoriul emis de DNA, precum şi în raportul de expertiză contabilă realizat în respectiva cauză, prejudiciul adus bugetului consolidat al statului prin introducerea de facturi fictive de către ....... şi S.C. …… de la diverse societăţi fantome a fost calculat în mod unitar, fără a se evidenţia cât din cuantumul prejudiciului a fost produs prin introducerea de facturi fictive de la ......., în cauza de faţă s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă.

Concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că, din totalul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului de reprezentanţii ......., aferent anilor 2007-2008, respectiv 5.528.610,41 lei, suma de 798.203,92 lei se datorează evidenţierii operaţiunilor fictive de achiziţie de la ....... (Impozit pe profit – 364.893,23 lei; TVA – 433.310,71 lei).

Din totalul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului de reprezentanţii S.C. …., aferent anilor 2008 şi 2009, respectiv 1.655.931,54 lei, suma de 1.213.081,28 lei se datorează evidenţierii operaţiunilor fictive de achiziţie de la ....... (Impozit pe profit – 554.551,44 lei; TVA – 658.529,84 lei).

Analizând operaţiunile de livrare de bunuri către ....... şi S.C. ….. din perioada 2008 şi 2009, opinia expertului a fost în sensul că ....... nu a înregistrat în contabilitate şi nu a declarat în declaraţiile fiscale în relaţia cu ......., venituri (livrări de bunuri) în cuantum de 2.407.024,60 lei, valoare de bază fără TVA, prejudiciind bugetul de stat cu TVA în cuantum de 457.335,71 şi impozit pe profit în cuantum de 385.123,94 lei şi că ......., nu a înregistrat în contabilitate şi nu a declarat în declaraţiile fiscale în relaţia cu S.C. ……, venituri (livrări de bunuri) în cuantum de 3.465.946,51 lei, valoare de bază fără TVA, prejudiciind bugetul de stat cu TVA în cuantum de 658.529,84 lei şi impozit pe profit în cuantum de 554.551,44 lei (anexa 8).

Din citirea răspunsului expertului contabil, aparent există o contradicţie în cazul relaţiei cu ......., însă aceasta a fost explicată pentru următoarele considerente: Având în vedere că au fost identificate documente emise de ....... în valoare totală de 2.948.660,19 lei, din care înregistrate în contabilitatea ....... în sumă de 2.280.582,69 lei, în baza cărora societatea a dedus un TVA în valoare de 433.310,71 lei şi care a generat o micşorare a bazei impozabile din punct de vedere al impozitului pe profit în valoare de 364.893,23 lei, a rezultat că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin complicitatea ....... este în cuantum de total de 798.203,92 lei, indiferent de suma pe care ....... a înregistrat-o în propria contabilitate.

Astfel, la obiectivul 4 al raportului de expertiză contabilă, expertul a stabilit prejudiciul care ar fi putut rezulta în condiţiile în care ....... şi-ar fi înregistrat şi şi-ar fi declarat toate documentele emise de ......., dacă acestea justificau tranzacţii reale, iar ....... nu şi-ar fi înregistrat şi declarat în totalitate veniturile realizate.

În ceea ce priveşte operaţiunile fictive de achiziţii ale ....... de la ......., acestea au fost concretizate în facturile prezentate în raportul de expertiză contabilă în anexa 6, în total un număr de 82 facturi, în valoare de 2.948.660,20 lei, la care se adaugă un TVA în cuantum de 560.246,45 lei.

În ceea ce priveşte operaţiunile fictive de achiziţii ale S.C. ……… de la ......., acestea au fost concretizate în facturile prezentate în raportul de expertiză contabilă în anexa 8, în total un număr de 60 facturi, în valoare de 3.465.946,51 lei, la care se adaugă un TVA în cuantum de 658.529,84 lei.

Pe facturile emise de ....... către ......., la rubrica delegat sunt inserate numele lui ....... şi ale martorului ........

Din declaraţia dată în calitate de martor de ....... se reţine că el nu a participat la desfăşurarea de operaţiuni comerciale între ....... şi ......., însă administratorul societăţii ....... obişnuia să îi treacă numele pe facturi la rubrica delegat.

Totodată, s-a reținut că S.C. ………. nu a raportat niciun fel de relaţii comerciale cu S.C. …. şi S.C. ……, iar din verificarea asupra conturilor furnizorului de cereale a rezultat că nu au fost efectuate plăţi către persoane fizice sau juridice, sumele fiind retrase, din cont de către suspectul ........

Din analiza borderourilor identificate în actele contabile ale S.C. …. s-a reținut că acestea nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege, nu specifică produsele agricole achiziţionate şi, nu în ultimul rând, nu corespund perioadei în care au fost efectuate livrările către …. (au fost identificate doar borderouri din anul 2009, în condiţiile în care livrările apar în cursul anului 2007).

Verificările efectuate de către organele fiscale au condus la concluzia că SC ….. este o societate cu comportament fiscal de tip fantomă, iar toate datele identificate pe relaţia cu ....... nu sunt de natură a susţine operaţiuni economice reale, respectiv care să poată permite evidenţierea legală în actele contabile.

Faţă de cele menţionate mai sus, instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de inculpatului ....... în condițiile mai sus descrise întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C.p. 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968.

Instanţa de fond a constatat că acţiunile imputate inculpatului au fost săvârşite la intervale de timp regulate, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, existând unitate de subiect activ principal, precum şi unitate de conținut al infracțiunii, fiind întrunite cerinţele unităţii legale a infracţiunii continuate, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. 2 C.p. 1968.

Infracţiunile de sustragere de la efectuarea verificărilor fiscale prin declarare fictivă a sediului social, prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968 şi art. 5 Cp.:

Prin rezoluţia organelor de cercetare penală ale poliţiei nr. …., din data de 04.10.2012, ce a fost confirmată prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din aceeaşi dată, s-a dispus începerea urmăririi penale şi cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală constând în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanei verificate, prin raportare la sediului social din mun. ……, str……….., nr…….., judeţul ……..

S-a reţinut că, inculpatul ....... a făcut declaraţii fictive la data de 15.01.2008, când a solicitat schimbarea sediului social în ….., str………, nr…….., judeţul…….

Astfel, prin actul adiţional înregistrat la ORC … sub nr. … din 15.01.2008, inculpatul ....... (administrator de fapt al .......), a solicitat schimbarea sediului social în …., str……, nr…, judeţul ….

Din probele administrate în cauză a rezultat că societatea nu şi-a desfăşurat activitatea la sediul social declarat, scopul declarării sediului în această locaţie fiind acela al sustragerii de la efectuarea verificărilor fiscale cu privire la achiziţiile şi livrările efectuate de societate.

Nedesfăşurarea activităţii la sediul social declarat este demonstrată prin demersurile efectuate de organele de control fiscale, potrivit cărora: la sediul social declarat al societăţii, nu a putut fi contactată nicio persoană care să aibă legătura cu societatea, nici în urma deplasării la respectiva locaţie şi nici în urma trimiterii de invitaţii prin …...

În cauză s-a procedat la audierea numitei ……., proprietara imobilului din str. ….., persoană cu care inculpatul a încheiat contractul de închiriere nr. ……/19.12.2007, care a arătat că de la data încheierii contractului de închiriere nu l-a mai văzut pe ......., iar în cele două camere închiriate nu s-a desfăşurat nici un fel de activitate comercială, nu intrat nicio persoană, întrucât locuieşte în aceeaşi casă şi ar fi văzut dacă ar fi intrat sau ar fi ieşit vreo persoană.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. ….. din data de 14.02.2013 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de ....... cu privire la o nouă faptă de evaziune fiscală şi începerea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005.

Astfel, s-a reţinut că ....... a făcut declaraţii fictive cu privire la sediul social al ....... atât la data de 15.01.2008, când a solicitat schimbarea sediului pe str………, nr…… din …., dar şi la data de 12.06.2006, când a solicitat prelungirea valabilităţii sediului social al ......., declarat în ….., str. ………, nr. ….., bl…….., sc. .., ap…., judeţul ….

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că societatea nu şi-a desfăşurat activitatea nici la sediul social declarat iniţial, scopul declarării sediului în această locaţie fiind şi în acest caz acela al sustragerii de la efectuarea verificărilor fiscale cu privire la achiziţiile şi livrările efectuate de societate.

În cauză s-a procedat la audierea numitului ….., proprietara imobilului din …….., str…….., persoană cu care inculpatul a încheiat contractul de închiriere nr. …/14.04.2006, care a arătat că de la data încheierii contractului de închiriere nu l-a mai văzut pe ......., iar în imobilul închiriat ....... nu a desfăşurat nici un fel de activitate comercială.

În declaraţiile date în cauză de inculpatul ......., acesta a recunoscut faptul că societatea …. nu a funcţionat niciodată la sediile sociale declarate, nici cel de pe str. ….. şi nici cel de pe str. …...

Totodată, inculpatul a arătat că avea cunoştinţă de dispoziţiile legale conform cărora activitatea societăţilor trebuie să se desfăşoare la sediul social declarat, însă a considerat că nu există consecinţe penale atât timp cât se cunoştea care este adresa sa de domiciliu.

Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului ....... întrunesc elementele constitutive unei infracţiuni de sustragere de la efectuarea verificărilor fiscale prin declarare fictivă a sediului social în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968.

În ceea ce priveşţe angajarea răspunderii penale pentru săvârşirea faptei imputate, instanţa de fond a constatat că acţiunea de face declaraţii fictive cu privire la sediul social al ....... s-a epuizat la momentul săvârşirii ultimului act material, respectiv la data de 15.01.2008, când a solicitat schimbarea sediului pe str……., nr……. din ……, iar pedeapsa prevăzută textul de lege incriminator este închisoarea de la 2 la 8 ani, termenul de prescripţie fiind de 8 ani, potrivit art. 122 alin. 1 lit. c C.p. 1968, la care se adaugă încă 4 ani, potrivit art. 124 C.p. ce reglementează prescripţia specială; raportat la această faptă s-a împlinit termenul de prescripţie în 15 ianuarie 2020, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. 1 și 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., instanța de fond a încetat procesului penal faţă de inculpatul ....... sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968 Cp şi art. 5 C.p.

Infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 29 alin 1 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1968 şi art. 5 C.p.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. ….. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului: ....... şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, reţinându-se prin actul de sesizare că fapta inculpatului ....... care în cursul anilor 2007 şi 2009, a dobândit de la administratorii de fapt şi de drept ai ....... şi S.C. …… diferite sume de bani (în total suma de 3.658.365,39 lei de la ....... şi 3.529.218,37 lei de la S.C. ….), cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 29 alin 1 lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969.

De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut din sentinţa penală nr.1576/F/25.09.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. …, defintivă prin decizia penală nr. 1555/28.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, că inculpatul ....... este subiectiv activ (complice) al infracţiunii de evaziune fiscală săvârşită în calitate de coautori administratorii de fapt şi de drept ai ....... şi S.C. ….., infracţiune din care provin bunurile pe care le-a dobândit inculpatul ........

Prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, iar conţinutul constituiv al infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută în noua reglementare la art. 49 alin. 1 lit. c ( art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 la data săvârşirii faptei) s-a modificat, după cum urmează: “Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: ...c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni“.

Având în vedere faptul că norma penală în baza căreia a fost trimis în judecată inculpatul ....... nu mai păstrează configurația juridică, instanța de fond, verificând conținutului constitutiv al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului sub aspectul categoriilor de persoane care pot fi subiecţi activi ai infracţiunii, a constatat că, prin legea nouă este limitat domeniul de aplicare al infracţiunii prin raportare la subiectul activ care nu poate fi decât ,,o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile”, astfel că, în speţă s-a reținut incidența dispozițiilor art. 4 C.p., privind aplicarea legii penale de dezincriminare, în sensul că, deși fapta imputată există, aceasta nu mai este prevăzută de legea penală, ceea ce atrage achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.p.p.

La individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului ......., instanţa de fond a avut în vedere că “În cazul săvârșirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. în art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, dacă valoarea prejudiciului depășește 100.000 euro în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prev. de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani”.

În ceea ce priveşte gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite instanța a reţinut în cauză împrejurările concrete de comitere a infracţiunilor, natura acestora, perioada de timp în care a acţionat inculpatul, contribuţia şi participaţia acestuia la faptele reţinute în sarcina sa, forma de participaţie, nu numai gradul de participaţie, forma continuată a infracţiunilor, numărul de infracţiuni, evidenţiind aici şi regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de lege, prejudiciile calculate în cauză.

Raportat la circumstanţele personale ale inculpatului ......., instanţa de fond a reținut că acesta nu este cunoscut în prezent cu antecedente penale, deoarece a intervenit reabilitarea de drept faţă de condamnarea aplicată prin sentinţa penală nr. 602/04.03.2003 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 1338/19.11.2003 a Curţii de Apel Ploieşti, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, are vârsta de 53 de ani, este căsătorit, are studii medii.

Referitor la conduita după săvârşirea infracţiunii, instanţa de fond a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de judecată, inculpatul ....... nu a recunoscut faptele săvârşite şi nu a depus eforturi pentru a repara prejudiciul produs.

Punând în balanță toate aspectele deja menționate, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse îndreptate spre limitele minime atât pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b, cât şi pentru cea prev. de art. 26 C.p. 1968 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, este necesară, mai ales în vederea prevenirii comiterii altor infracţiuni.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere și data săvârșirii faptelor.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, având în vedere criteriile de individualizare analizate mai sus, dar şi cuantumul pedepsei rezultante, instanța de fond a constatat că singura modalitate legală de executare este cea în regim de detenţie.

Analizând latura civilă, instanţa de fond a constatat în esență următoarele:

Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară nr. ….. prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 s-a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum total de 42.562 lei, din care TVA 32.595 lei şi impozit pe profit 9.967 lei).

Având în vedere activitatea infracţională aşa cum a fost descrisă rechizitoriul nr. …. al DNA, care a făcut obiectul cauzei nr. …… a Tribunalului Bucureşti, soluţionată definitiv şi care a fost preluată în parte în actul de sesizare al Tribunalului Dolj nr. ….. din 16 septembrie 2016, în secţiunea „Consideraţii preliminare”, s-a constatat de către instanța de fond că inculpatul ......., în calitate de administrator de fapt al ......., a ajutat la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., prin emiterea de facturi fictive, care au fost înregistrate şi declarate de către ....... şi S.C. …, în scopul obţinerii de deduceri fiscale necuvenite.

Datorită faptului că, în rechizitoriul nr…. emis de DNA, precum şi în raportul de expertiză contabilă realizat în respectiva cauză, prejudiciul adus bugetului consolidat al satului prin introducerea de facturi fictive de către ....... şi S.C. ….. de la diverse societăţi fantomă a fost calculat în mod unitar, fără a se evidenţia cât din cuantumul prejudiciului a fost produs prin introducerea de facturi fictive de la ......., în cauza de faţă s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă.

Potrivit raportului de expertiză contabilă nr. …… realizat în cauză inculpatul ....... în calitate de administrator de fapt al ......., prin emiterea de facturi fictive a ajutat la producerea de către ....... a unui prejudiciu la bugetul consolidat al statului în cuantum total de 798.203,92 lei (Impozit pe profit – 364.893,23 lei; TVA – 433.310,71 lei), şi la producerea de către S.C. …. a unui prejudiciu la bugetul consolidat al statului în cuantum total de 1.213.081,28 lei (Impozit pe profit – 554.551,44 lei; TVA – 658.529,84 lei).

Inculpatul ....... (administrator al ....... şi S.C. ….. ), în calitate de autor al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005, a fost obligat la plata prejudiciului mai sus menţionat prin sentinţa penală nr. 1576/F/25.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1555/28.11.2018 a Curţii de Apel Bucureşti.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul ....... către partea civilă la plata sumei de 42.562 lei cu titlu de obligaţie fiscală principală, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente acesteia de la data la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii (în raport de fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, comisă în perioada 2008 – 2009 în calitate administrator de fapt al .......).

De asemenea, inculpatul ....... a fost obligat în solidar cu inculpatul ....... (administrator al ....... şi S.C. …….), către partea civilă, la plata sumei de 2.011.285,2 lei cu titlu de obligaţii fiscale principale, precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente acesteia de la data producerii prejudiciului şi până la data executării integrale a plăţii (în raport de fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. c şi alin. 2 din Legea nr. 241/2005 comisă anii 2007 şi 2009 ca administrator de fapt al .......).

Prima instanță de judecată a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 05.11.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului ......., respectiv: teren agricol situat în jud. ….., com. ………, în suprafaţă de 750 mp. şi casă de locuit pe raza com. ……, jud…, având o suprafaţă construită de 54 mp, conform Titlului de proprietate nr…./17.10.1994, până la concurenţa sumei la care a fost obligat.

În vederea reparării integrale a pagubei, instanța de fond a instituit măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare ale inculpatului, până la concurenţa sumelor datorate.

De asemenea, instanța de fond a instituit popriri asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului ......., până la concurenţa sumei de 2.053.847,2 lei, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul ....... şi partea civilă Statul Român, prin …... – .…….

Prin decizia penală nr.1112 din 7 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate.

A fost obligat apelantul inculpat şi apelanta parte civilă la plata sumei de câte 150 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Examinând contestaţia în anulare, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea din data de 03 octombrie 2022, Curtea de Apel Craiova , în temeiul art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, a admis în principiu contestația în anulare declarată de contestatorul condamnat, ....... , împotriva deciziei penale nr. 1112 din 07 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova , pronunţată în dosarul nr. …..

S-a respins cererea formulată de către acelaşi contestator privind suspendarea efectelor deciziei penale nr. nr. 1112 din 07 octombrie 2020 aCurţii de Apel Craiova , pronunţată în dosarul nr. ……

În temeiul dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, a încuviințat cererea de amânare a cauzei în vederea citării părţilor interesate în cauză şi a acordat termen în vederea soluţionării contestaţiilor în anulare.

Contestatorul condamnat, ....... a invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) Cod de procedură penală - când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În cuprinsul cererii a fost invocat faptul că s-a împlinit termenul general de prescripţie răspunderii penale cu referire la infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat.

Curtea a constatat că cererea condamnatului întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, fiind promovate împotriva unei hotărâri definitive de persoane care, în faţa instanţei de apel, au avut calitatea de inculpat.

De asemenea, s-a constatat că aceasta a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) din Codul de procedură penală, având în vedere că pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, contestaţia poate fi introdusă oricând.

Motivul de contestație invocat [respectiv, art. 426 lit. b) Cod procedură penală] poate produce consecințe doar asupra acțiunii penale [art. 25 alin. (5) C.proc.pen: În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă].

Apărarea a susținut că, în raport de dispozițiile art. 154 din Noul Cod penal și de data comiterii ultimului act material, termenul de prescripție generală a răspunderii penale s-a împlinit.

S-a mai susţinut că, având în vedere hotărârea prealabilă nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, analiza legii penale mai favorabile în cadrul contestației în anulare nu este o ingerință în autoritatea de lucru judecat, întrucât instanţa de apel instanța de judecată nu s-au avut în vedere și criteriile de încetare a procesului penal, ci doar limitele de pedeapsă.

Susținerile apărării sunt nefondate:

a) Decizia nr.67/2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu face referire la art.6 C.pen., incident în cauza de față.

Decizia se referă explicit la faptul că Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din Codul penal.

b) retroactivitatea legii penale noi, mai favorabile, în situația cauzelor definitiv judecate este posibilă doar în condițiile art.6 C.pen., care permite, pentru stabilirea caracterului mai favorabil al legii noi, doar compararea pedepsei aplicate de instanța în baza legii vechi și pedepsei prevăzute de legea nouă și nu analiza termenului de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, cadrul legal de aplicare a legii noi, mai favorabile, cazurilor definitiv judecate sub legea veche este descris de art. 6 C.pen. și nu poate fi extins la criterii neprevăzute de lege.

Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei

Art. 6. (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă.

Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.

(4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.

(5) Când legea nouă este mai favorabilă în condiţiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.

(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

(7) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1) - (6).

Cadrul legal în care sunt judecate criticile de față este circumscris contestației în anulare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).

Potrivit dispoziţiilor art. 426 din Codul de procedură penală, contestaţia în anulare se declară împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri(...); b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; (...).

Se constată că prin cererea formulată de contestator, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, s-a solicitat admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, încetarea procesului penal, constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală privind intervenirea prescripției răspunderii penale.

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. e-h, j din Codul de procedură penală pentru care existau probe în cauză.

În speţă, Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit Codul penal din 1969 ca lege aplicabilă raportului juridic dedus judecății.

Aplicarea textelor de lege susținute de apărare ar fi fost posibilă doar în condițiile jurisprudenței Curții Constituționale a României, deci doar dacă instanțele ar fi stabilit Codul penal intrat în vigoare la 01 februarie 2014 ca legea incidentă raportului juridic dedus judecății, și nu în condițiile Codului penal din 1969, cum este cazul situației juridice din dosarul de față.

Instanța a stabilit că legea penală mai favorabilă este reprezentată de Codul penal din 1969, prescripția răspunderii penale fiind reglementată în art. 122-124 din acest act normativ, iar referitor la infracțiunile de evaziune fiscală, a reţinut că legea penală mai favorabilă este forma de la data săvârșirii faptelor, care prevede pedepse mai mici în cazul formelor de agravare a pedepselor.

În cauză fiind întrerupt termenul general al prescripţiei răspunderii penale prin acte care, potrivit legii, trebuie comunicate suspectului sau inculpatului (potrivit art. 122 C.pen. din 1969), şi începând să curgă un nou termen de prescripţie (conform art. 123 alin.2 C.pen. din 1969), nu se ia în calcul termenul general de prescripţie, ci se calculează termenul de prescripţie specială a răspunderii penale care, în conformitate cu art. 124 C.pen. din 1969, este de 12 ani şi nu s-a împlinit înainte de pronunţarea deciziei instanţei de apel, în legătură cu niciuna dintre infracţiunile pentru care au fost condamnat contestatorul.

Contrar susţinerilor apărării, dispozițiile art. 154 din Noul Cod penal nu sunt incidente în speță, în realitate, apărarea formulând critici cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile, ceea ce excede analizei care se poate realiza în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), şi nu poate face obiectul cenzurii în contestaţie în anulare, întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 426 din Codul procedură penală.

Revine, aşadar, fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu a dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia.

Raționamentul apărării este infirmat prin decizia nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care prevede că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din Codul penal. și deci exclude aplicarea art.6 C.pen., specific intervenirii legii penale noi în situația cauzelor definitiv judecate (care fac obiectul unei contestații în anulare), cât și de decizia Curții Constituționale a României nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), care se referă la modul de reglementare a cursului prescripției penale în Codul penal intrat în vigoare la 01 februarie 2014 stabilind că standardul constituțional era respecta de Codul penal din 1969, incident în cauză [paragraful 72 (...)Astfel, (...) Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte(...)]. .

Aşadar, în cauză, aşa cum s-a menţionat mai sus, instanţa de apel, stabilind ca lege penală incidentă legea veche, a calculat termenele conform dispoziţiilor Codului penal din 1969, contestatorul beneficiind efectiv de incidenţa prevederilor art 16 lit f Cp iar această chestiune nu poate forma obiectul cenzurii pe calea contestaţiei în anulare, după cum s-a subliniat în cele ce preced.

Pentru considerentele expuse, seva respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat ....... împotriva deciziei penale nr. 1112 din data de 7 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. ….. al Curtii de Apel Craiova.

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.