Decizie nr. 123 din 20.01.2023

Prin sentința civilă nr. 1478 de la 22 iunie 2022, Tribunalul Olt a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul MJ, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acțiunea formulată de reclamanții GFC și GV, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL VÂLCEA.

A obligat pârâții Curtea de apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 25.850,79 lei reprezentând cost servicii medicale, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferentă, de la data de 23.12.2021 și până la plata efectivă.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 25.850,97 lei, reprezentând costul serviciilor medicale de care a beneficiat din partea S.C. Spitalul de Oncologie Monza SRL.

Așa cum rezultă din adeverința nr. 56/17.01.2022-fila 8 dosar, reclamanta GFC îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria X și, în această calitate, are relații contractuale cu Casa O.P.S.N.AJ, și calitatea de persoană asigurată pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Reclamantul GV, în calitate de soț al reclamantei (certificat de căsătorie - fila 98 dosar) are calitatea de persoană asigurată pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit adeverinței emise de angajator nr.

VLG – DEX 1369/17.01.2022.

La data de 20.09.2021, reclamantul GV a efectuat un consult medical la SC Spitalul de Oncologie Monza SRL, fiind diagnosticat cu CHIST DERMOID MEDIASTINAL ANTERIOR(fila 13 dosar).

Indicația medicului, consemnată în raportul medical, a fost de a efectua intervenție chirurgicală în vederea îndepărtării.

În acest scop a efectuat și analizele medicale necesare efectuării intervenției chirurgicale.

Costul consultației medicale și al analizelor medicale a fost de 733 lei, astfel cum reiese din bonurile fiscale emise de furnizorul de servicii medicale.

Intervenția chirurgicală a fost efectuată la data de 27.09.2021.

Costul intervenției chirurgicale a fost de 24.000 lei (filele 19,20 dosar), la care s-a adăugat suma de 920 lei reprezentând servicii medicale suplimentare post operatorii conform chitanțelor fiscale și facturilor fiscale anexate (filele 21, 30,31 dosar).

La data de 04.10.2021 sub nr.3074, reclamanta GFC a depus la Tribunalul Y o cerere de decontare a serviciilor medicale aferente intervenției chirurgicale pentru suma de 25.850.79 lei, care a fost însă respinsa, cu motivarea că potrivit art. 9 lit. q din HG nr. 762/2010, suma solicitată nu se poate deconta, deoarece asigurații beneficiază de aceste servicii medicale, decontate de casa de asigurări de sănătate, conform Ordinului MS/CNAS 1068/627/2021(fila 12 dosar).

Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Normele metodologice din 14 martie 2007, pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării de sănătate sau până la vindecare.

Continuitatea îngrijirilor se asigură: prin colaborare sau prin parteneriat între diferite unități medicale (public-privat, spital-ambulatoriu, medicină de specialitate - medicină generală).

Astfel, în raport de prevederile art. 219, pct. 3, lit. „c” din legea menționată anterior, reclamantul are dreptul la alegerea liberă, în calitate de asigurat, a furnizorului de servicii medicale, a dispozitivelor medicale, art. 163 din aceeași lege specificând că spitalul poate fi public sau privat.

Și potrivit Legii nr. 25/2006 privind reforma în domeniul sănătății și Normele metodologice din 14 martie 2007, pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării de sănătate sau până la vindecare.

Continuitatea îngrijirilor se asigură: prin colaborare sau prin parteneriat între diferite unități medicale ( public - privat, spital -ambulatoriu, medicină de specialitate - medicină generală).

Pe de alta parte, în conformitate cu dispozițiile art.78 alin (8) din Legea nr. 303/2004, republicată judecătorii și procurorii în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistentă medicală medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale, iar în conformitate cu cele statuate în alin (9) condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Astfel, potrivit art. 25 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției: „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistralii-asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.

(2) Condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, Aceste drepturi nu au caracter salarial și nu se impozitează".

În mod asemănător, dispozițiile art. 79 alin. 8 și 9 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevăd că: „(8) Judecătorii și procurorii în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale.

(9) Condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu au caracter salarial și nu se impozitează".

Prin HG nr. 762 din 21 iulie 2010 au fost stabilite condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de personal din sistemul justiției.

În cauză, reclamantul, având relații contractuale cu Casa OPSNAJ, fiind persoană asigurată pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, a suportat o intervenție chirurgicală și a beneficiat de servicii medicale în acest sens.

Așa cum s-a reținut, contravaloarea totală a serviciilor dovedite și prestate reclamantului este de 25.850,79 lei, sumă plătită în totalitate de către reclamanți, fără a beneficia, cel puțin parțial, de decontarea serviciilor medicale.

Suma plătită nu era exclusă de la decontare de dispozițiile art. 9 lit. q din HG nr. 762/2010, potrivit cărora: „Serviciile care nu pot fi decontate din bugetul ordonatorilor de credite din sistemul justiției sunt:

q) serviciile medicale, medicamentele, materialele sanitare și dispozitivele medicale la care persoanele prevăzute la art. 1 au dreptul, în mod gratuit, în calitatea lor de asigurați în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.".

Se reține și că prevederile Ordinului MS/CNAS nr. 1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021- 2022, nu reglementează situația serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare și dispozitivelor medicale la care judecătorii au dreptul, în mod gratuit, în calitatea lor de asigurați în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, ci doar condițiile în care se suportă costurile unor astfel de servicii în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Dispozițiile HG nr. 762/2010 art. 2 arată că:

(1) Categoriile de persoane prevăzute la art. 1 beneficiază în mod gratuit de asistenta medicala, medicamente și proteze, în condițiile prezentei hotărâri, ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, ale contractului-cadru anual privind condițiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și ale normelor de aplicare a acestuia.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Art. 3(1) Serviciile medicale se acorda de către furnizori evaluați și autorizați potrivit legii și cuprind:

a) servicii medicale profilactice;

b) servicii medicale în caz de boala, constând in: asistenta medicala primara, asistenta medicala ambulatorie de specialitate și asistenta medicala spitaliceasca;

c) servicii medicale de urgenta și transport sanitar;

d) servicii de medicina dentara;

e) servicii medicale de recuperare-reabilitare a sănătății;

f) servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

g) proteze destinate recuperării unor deficiente organice sau funcționale.

(2) Categoriile de personal prevăzute la art. 1 beneficiază în mod gratuit de medicamente, după cum urmează:

a) medicamente din Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau tara contribuție personala, a căror contravaloare se suporta din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, cu excepția contribuției personale a asiguratului, care se suporta din fondurile prevăzute cu aceasta destinație în bugetul Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Ministerului Public, al înaltei Curți de Casație și Justiție, după caz;

b) medicamentele din Nomenclatorul medicamentelor de uz uman din România, elaborat de Agenția Națională a Medicamentului, altele decât cele prevăzute la lit. a), a căror contravaloare se suporta din fondurile prevăzute cu aceasta destinație în bugetul Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Ministerului Public, al înaltei Curți de Casație și Justiție, după caz.

Art. 4 Cuantumul contribuției personale, respectiv al coplății din valoarea cheltuielilor pentru asistenta medicala și proteze, prevăzute de normele legale în vigoare, se suporta din fondurile prevăzute cu aceasta destinație în bugetul Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Ministerului Public, al înaltei Curți de Casație și Justiție, dupa caz.

Art. 5(1) Asistenta medicala, medicamentele și protezele se acorda numai pe baza biletului de trimitere, rețetei medicale sau recomandării medicale, dupa caz, cu respectarea prevederilor legale referitoare la întocmirea și eliberarea acestora. (2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) serviciile de medicina dentara.

Art. 6(1) Asistenta medicala profilactica și curativa specifica a personalului din sistemul justiției, prevăzuta în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 584/2005 privind finanțarea unităților sanitare din sistemul de apărare, ordine publica, siguranța națională și autoritate judecătoreasca, cu modificările ulterioare, se asigura gratuit de Ministerul Justiției, prin unitățile sanitare aflate în subordinea acestuia.

(2) în situația în care asistenta medicala prevăzută la alin. (1) nu poate fi furnizata de structurile medicale proprii, aceasta poate fi asigurata prin serviciile specializate din sistemul de apărare, ordine publica, siguranța națională, ale Ministerului Sănătăţii sau de către alți furnizori autorizați.

(3) Cheltuielile necesare acordării asistentei medicale prevăzute la alin. (1) se suporta din fondurile bugetare, cu aceasta destinație, aflate la dispoziția Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public și înaltei Curți de Casație și Justiție, după caz.

Art. 7 (1) Decontarea contribuției personale, respectiv a copiații se aproba de ordonatorul de credite, în baza cererii formulate de asigurat, însoțită de documente justificative, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Prin documente justificative se înțelege: a) indicația/prescripția medicala, în original sau în fotocopie semnata și parafata de către medicul curant; b) documente fiscale care atesta plata, în original, cu specificarea distincta a obiectului plații (contribuție personala, coplata, tarif integral).

(3) Documentele fiscale prevăzute la alin. (2) lit. b) sunt:

c) pentru serviciile medicale de recuperare-reabilitare a sănătății: factura fiscala și decont de cheltuieli cu detalierea sumelor suportate de către pacient pentru cazare și masa standard/confort sporit, proceduri terapeutice;

d) pentru proteze: decizia de procurare eliberata de casa de asigurări de sănătate, factura și bon fiscal cu menționarea denumirii, cantității și contribuției personale suportate de asigurat.

Art. 8 (1) Cererile pentru decontarea contribuției personale/coplății se depun la compartimentul financiar-contabil al instituției angajatoare sau, în cazul pensionarilor, la compartimentul financiar-contabil al instituției de la care s-au pensionat, în termen de 6 luni de la emiterea documentelor fiscale de plata, dar nu mai târziu de 3 ani de la data plații contribuției personale.

(2) Cererile de decontare însoțite de documentele justificative transmise de ordonatorii de credite din sistemul justiției vor fi avizate tehnic de către compartimentul de asistenta medicala al ordonatorilor principali de credite.

Astfel, Tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 3-8 din HG 762/2010, respectiv, reclamanții au solicitat decontarea cheltuielilor spitalicești, pe care le-au efectuat personal, a cheltuielilor efectuate cu asistența medicală, tratamentul, intervenția chirurgicală, în acest sens fiind și prevederile OUG 27/2006, potrivit cu care printre serviciile de care beneficiază soții magistraților sunt și acele servicii de asistență medicală spitalicească, precum și cele de recuperare, reabilitare a sănătății, admițând acțiunea formulată de reclamanți, și obligând pârâții Curtea de Apel X și Tribunalul Y, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 25.850,79 lei reprezentând servicii medicale.

Cât privește petitul prin care se solicită dobânda legală penalizatoare și actualizarea sumelor cu indicele de inflație, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1530 din Codului civil, creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.

Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. (art. 1531 alin. 1 și 2 C.civ.).

Potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ., în cazul în care sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății, ar fi mai mic.

Potrivit art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani.

Cum în speță s-a solicitat decontarea unor cheltuieli reprezentând servicii medicale, pârâții sunt de drept în întârziere, în conformitate cu dispozițiile art. 1523 alin.2 lit. d) din C.civ., drepturile solicitate fiind ajunse la scadență, ele devenind exigibile la momentul stabilit legal, respectiv, la data de 23.12.2021, când s-a dat un răspuns negativ la solicitarea reclamantului de a i se deconta contravaloarea serviciilor medicale și intervenției chirurgicale suportate.

Prin neexecutarea creanței la data când era datorată, adică atunci când a devenit certă, lichidă și exigibilă, s-a produs în patrimoniul reclamantului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.

Dobânda legală penalizatoare reprezintă prejudiciul pentru beneficiul nerealizat (daunele interese cuprind în genere pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit) având natură juridică diferită de actualizarea cu indicele de inflație, reprezentând o sancțiune pentru neexecutarea obligației de plată.

Pentru aceste considerente, instanța a admis și capătul de cerere accesoriu și a obligat pârâții, în solidar și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data de 23.12.2021 și până la data plății efective.

Având în vedere că prin neacordarea drepturilor solicitate, reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale, iar pe de altă parte în devalorizarea monedei naționale, instanța a obligat pârâții și la actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:

A precizat că, după cum au învederat și intimații reclamanți, apelanții, aplicabile raportului juridic dintre părți sunt dispozițiile HG762/2010 privind condițiile de acordare. în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, hotărâre la care trimit atât dispozițiile art. 25 din OUG 27/2006 cât și art. 79 din legea 303/2004 care prevăd cu titlu general dreptul magistraților la asistență medicală, medicamente șl proteze.

Un prim aspect deosebit de important, este acela că normele anterior menționate care prevăd acest drept cu titlu general stabilesc încă de la început că el nu este unul absolut, iar normele care reglementează condițiile efective de acordare sunt stabilite printr-o normă cu valoare juridică inferioară, respectiv, Hotărâre de guvern.

Un alt aspect relevant est faptul că H.G. nr. 762/2010 care reglementează aceste situații juridice nu a fost anulată cel puțin parțial în procedura contenciosului administrativ și urmează ca dispozițiile acesteia să se aplice în modalitatea în care au fost edictate.

Or, condițiile acordării în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor, pentru unele categorii de personal din cadrul sistemului justiției, se regăsesc în cuprinsul H.G. nr. 762/2010, care, la art. 7 prevede că decontarea contribuției personale, a coplății se aprobă de ordonatorul de credite, pe baza unei cereri formulate de asigurat ce se impune a fi însoțită de documente justificative, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, constând în: indicația/prescripția medicală, în original sau în fotocopie semnată, parafată de medicul curant; documente fiscale care atestă plata, în original, cu specificarea distinctă a obiectului plății, iar, pentru serviciile medicale de recuperare - reabilitarea sănătății, factură fiscală și decont de cheltuieli cu detalierea sumelor suportate de către pacient pentru cazare, masă standard/confort sporit, proceduri terapeutice.

Potrivit art. 12, din același act normativ, H.G. nr. 762/2010, pentru a putea beneficia de rambursarea contribuției personale/copiații, cei prevăzuți la art. 1 au obligația de-a se adresa furnizorilor evaluați și autorizați potrivit prevederilor legale, aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, lista acestor furnizori de servicii medicale din fiecare județ aflați în relație contractuală cu casele de asigurări sociale de sănătate, fiind conform art. 13, transmisă la cerere, de către compartimentul competent din cadrul Ministerului Justiției.

A apreciat că nu pot fi primite susținerile intimaților-reclamanți cu privire la calitatea furnizorilor de servicii medicale sau posibilitatea alegerii acestora în mod liber, întrucât norma de drept redată anterior este foarte clară în acest sens, existând obligația persoanei îndreptățite de a se adresa strict furnizorilor aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate.

Faptul că acele clinici sau spitale sunt autorizate nu echivalează în mod automat posibilitatea adresării acestora, ci pentru acordarea unui drept extra-salariu trebuie îndeplinite întocmai condițiile impuse de legiuitor.

Mai mult, nu pot fi primite nici susținerile referitoare la listele de așteptare foarte îndelungate pentru anumite intervenții la unități aprobate deoarece aceasta este situația pentru toții asigurați! și nu poate determina eludarea normelor în materie.

Totodată, a apreciat că nu este suficient ca furnizorii de servicii medicale să fie în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, ci este imperios necesar să fie îndeplinite cumulativ și celelalte condiții prevăzute de H.G. nr. 762/2010 pentru acordarea decontului.

Astfel, potrivit art. 9 lit. q : „Serviciile care nu pot fi decontate din bugetul ordonatorilor de credite din sistemul justiției sunt: q) serviciile medicale, medicamentele, materialele sanitare și dispozitivele medicale la care persoanele prevăzute la art. 1 au dreptul, în mod gratuit, în calitatea lor de asigurați în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România"

Or, intimații-reclamanți nu făcut dovada faptului că nu aveau dreptul la decontarea intervențiilor medicale doar în baza normei generale, care prevede gratuitatea serviciilor medicale pentru toți asigurații, ci s-au adresat direct serviciilor de medicină din mediul privat.

În plus, intimații-reclamanți ar fi putut beneficia de rambursarea contribuției personale, dacă s- ar fi adresat furnizorilor aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, prin prezentarea unei documentații complete (cu precădere a biletului de trimitere).

Simpla adresare a acestora către furnizori de servicii medicale aflați în relație contractuală cu casa de asigurări de sănătate nu este suficientă, implicând totodată respectarea reglementărilor care ar fi permis ca această relație contractuală să își producă efecte.

În concluzie, deși intimații-reclamanți au un drept general pentru decontarea acestor cheltuieli, el nu poate fi acordat decât după îndeplinirea tuturor condițiilor impuse de legiuitor, ceea ce în speță nu este cazul.

Pentru aceste motive, a apreciat că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În drept, ne întemeiem pe dispozițiile art. 470 și urm. C. proc. civ. și pe celelalte acte normative incidente.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civilă.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea, în totalitate, a sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente: (...).

Au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul-pârât MJ a formulat întâmpinare, prin care a apreciat că, nu are calitate procesuală în cauză, dat fiind faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive a MJ a fost admisă iar soluţia nu a fost atacată prin apel, neaducându-se nicio critică cu privire la soluţia pronunţată pe această excepţie.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată:

Din adeverința nr.56/17.01.2022 depusă la dosar reiese că reclamanta GFC îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria X, având relații contractuale cu Casa O.P.S.N.A.J., precum și calitatea de persoană asigurată în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Din certificatul de căsătorie depus rezultă că reclamantul GV este soţul reclamantei GFC, având de asemenea calitatea de persoană asigurată pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, potrivit adeverinței emise de angajator nr.

VLG – DEX 1369/17.01.2022.

La data de 20.09.2021 reclamantul GV a efectuat un consult medical la SC Spitalul de Oncologie Monza SRL, fiind diagnosticat cu CHIST DERMOID MEDIASTINAL ANTERIOR.

Indicația medicului, consemnată în raportul medical, a fost de a se efectua o intervenție chirurgicală în vederea îndepărtării.

În acest scop a efectuat și analizele medicale necesare efectuării intervenției chirurgicale.

Costul consultației medicale și al analizelor medicale a fost de 733 lei, astfel cum rezultă din bonurile fiscale emise de furnizorul de servicii medicale.

Intervenția chirurgicală a fost efectuată la data de 27.09.2021.

Costul intervenției a fost de 24.000 lei, la care s-a adăugat suma de 920 lei reprezentând servicii medicale suplimentare post operatorii, conform chitanțelor și facturilor fiscale anexate la dosar.

La data de 04.10.2021 sub nr.3074, reclamanta GFC a depus la Tribunalul Vâlcea o cerere de decontare a serviciilor medicale aferente intervenției chirurgicale pentru suma de 25.850.79 lei, care a fost însă respinsă cu motivarea că, potrivit art.9 lit.q) din H.G. nr.762/2010, suma solicitată nu se poate deconta, deoarece asigurații beneficiază de aceste servicii medicale decontate de casa de asigurări de sănătate, conform Ordinului MS/CNAS 1068/627/2021.

În mod just prima instanţă a analizat şi aplicat dispoziţiile normative pertinente, astfel că, în baza dispoziţiilor art.219 pct.3 lit.c din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății - Normele metodologice din 14 martie 2007, pacientul are dreptul la alegerea liberă, în calitate de asigurat, a furnizorului de servicii medicale, a dispozitivelor medicale, art.163 din aceeași lege specificând că spitalul poate fi public sau privat.

Aşadar, pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării de sănătate sau până la vindecare.

Continuitatea îngrijirilor se asigură: prin colaborare sau prin parteneriat între diferite unități medicale (public - privat, spital - ambulatoriu, medicină de specialitate - medicină generală).

În temeiul art.78 alin.8 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, forma în vigoare la data evenimentelor, judecătorii și procurorii în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistentă medicală medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale, iar în conformitate cu cele statuate în alin.9, condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit art.25 din O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistralii-asistenți, în activitate sau pensionari, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. (2) Condițiile de acordare gratuită a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, Aceste drepturi nu au caracter salarial și nu se impozitează”.

Este adevărat, după cum susţine apelantul, că prevederile din Legea nr.303/2004 care reglementează acest drept (art.78) stabilesc şi că el nu este unul absolut, ci se acordă în condiţiile unei hotărâri de Guvern.

Astfel, subsecvent a fost emisă H.G. nr.762 din 21 iulie 2010, stabilind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru unele categorii de personal din sistemul justiției.

În speţă, suma totală dovedită aferentă intervenţiei chirurgicale și celorlalte servicii medicale adiacente, în cuantum de 25.850,79 lei, a fost plătită integral de către reclamanți, fără a beneficia, cel puțin parțial, de decontarea serviciilor medicale.

În mod just prima instanţă a reţinut că suma nu era exclusă de la decontare de dispozițiile art.9 lit.q) din H.G. nr.762/2010, potrivit cărora: „Serviciile care nu pot fi decontate din bugetul ordonatorilor de credite din sistemul justiției sunt: (...) q) serviciile medicale, medicamentele, materialele sanitare și dispozitivele medicale la care persoanele prevăzute la art. 1 au dreptul, în mod gratuit, în calitatea lor de asigurați în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.”

Conform H.G. nr.762/2010 privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei, „Art.1 (1) Prezenta hotărâre reglementează condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru: a) judecători, procurori, personalul asimilat acestora potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora; (...)

Art. 2 - (1) Categoriile de persoane prevăzute la art. 1 beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile prezentei hotărâri, ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, ale contractului-cadru anual privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor de aplicare a acestuia.

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

Art. 3 - (1) Serviciile medicale se acordă de către furnizori evaluaţi şi autorizaţi potrivit legii şi cuprind:

a) servicii medicale profilactice;

b) servicii medicale în caz de boală, constând în: asistenţă medicală primară, asistenţă medicală ambulatorie de specialitate şi asistenţă medicală spitalicească;

c) servicii medicale de urgenţă şi transport sanitar;

d) servicii de medicină dentară;

e) servicii medicale de recuperare-reabilitare a sănătăţii;

f) servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

g) proteze destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale.

(2) Categoriile de personal prevăzute la art. 1 beneficiază în mod gratuit de medicamente, după cum urmează: (...)

Art. 4 - Cuantumul contribuţiei personale, respectiv al coplăţii din valoarea cheltuielilor pentru asistenţă medicală şi proteze, prevăzute de normele legale în vigoare, se suportă din fondurile prevăzute cu această destinaţie în bugetul Ministerului Justiţiei, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Ministerului Public, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după caz.

Art. 5 - (1) Asistenţa medicală, medicamentele şi protezele se acordă numai pe baza biletului de trimitere, reţetei medicale sau recomandării medicale, după caz, cu respectarea prevederilor legale referitoare la întocmirea şi eliberarea acestora.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) serviciile de medicină dentară.

Art. 6 - (1) Asistenţa medicală profilactică şi curativă specifică a personalului din sistemul justiţiei, prevăzută în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 584/2005 privind finanţarea unităţilor sanitare din sistemul de apărare, ordine publică, siguranţă naţională şi autoritate judecătorească, cu modificările ulterioare, se asigură gratuit de Ministerul Justiţiei, prin unităţile sanitare aflate în subordinea acestuia.

(2) În situaţia în care asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) nu poate fi furnizată de structurile medicale proprii, aceasta poate fi asigurată prin serviciile specializate din sistemul de apărare, ordine publică, siguranţă naţională, ale Ministerului Sănătăţii sau de către alţi furnizori autorizaţi.

(3) Cheltuielile necesare acordării asistenţei medicale prevăzute la alin. (1) se suportă din fondurile bugetare, cu această destinaţie, aflate la dispoziţia Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după caz.

Art. 7 - (1) Decontarea contribuţiei personale, respectiv a coplăţii se aprobă de ordonatorul de credite, în baza cererii formulate de asigurat, însoţită de documente justificative, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Prin documente justificative se înţelege:

a) indicaţia/prescripţia medicală, fişa de tratament stomatologic, în original sau în fotocopie semnată şi parafată de către medicul curant;

b) documente fiscale care atestă plata, în original, cu specificarea distinctă a obiectului plăţii (contribuţie personală, coplată, tarif integral).

(3) Documentele fiscale prevăzute la alin. (2) lit. b) sunt:

a) pentru medicamente: factură şi bon fiscal cu menţionarea denumirii, cantităţii şi preţului pentru fiecare medicament achiziţionat sau borderou centralizator emis de farmacia cu care ordonatorul de credite se află în relaţie contractuală, după caz;

b) pentru serviciile de medicină dentară: factură fiscală cu denumirea manoperelor, numărul de acte terapeutice, codul şi tariful acestora;

c) pentru serviciile medicale de recuperare-reabilitare a sănătăţii: factură fiscală şi decont de cheltuieli cu detalierea sumelor suportate de către pacient pentru cazare şi masă standard/confort sporit, proceduri terapeutice;

d) pentru proteze: decizia de procurare eliberată de casa de asigurări de sănătate, factură şi bon fiscal cu menţionarea denumirii, cantităţii şi contribuţiei personale suportate de asigurat.

Art. 8 - (1) Cererile pentru decontarea contribuţiei personale/coplăţii se depun la compartimentul financiar-contabil al instituţiei angajatoare sau, în cazul pensionarilor, la compartimentul financiar-contabil al instituţiei de la care s-au pensionat, în termen de 6 luni de la emiterea documentelor fiscale de plată, dar nu mai târziu de 3 ani de la data plăţii contribuţiei personale.

(2) Cererile de decontare însoţite de documentele justificative transmise de ordonatorii de credite din sistemul justiţiei vor fi avizate tehnic de către compartimentul de asistenţă medicală al ordonatorilor principali sau secundari de credite.

În prezenta speţă, a fost urmată procedura prescrisă în cele ce preced, fiind depuse înscrisurile indicate în termenele şi condiţiile descrise, respectiv reclamanții au solicitat decontarea cheltuielilor spitalicești, pe care le-au efectuat personal, a cheltuielilor efectuate cu asistența medicală, tratamentul, intervenția chirurgicală.

Se reține și că prevederile Ordinului MS/CNAS nr.1068/627/2021 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2021 a Hotărârii Guvernului nr.696/2021, pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021-2022, nu reglementează situația serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare și dispozitivelor medicale la care judecătorii au dreptul, în mod gratuit, în calitatea lor de asigurați în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, ci doar condițiile în care se suportă costurile unor astfel de servicii în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Potrivit art.12 din H.G. nr.762/2010, pentru a putea beneficia de rambursarea contribuției personale, cei prevăzuți la art.1 se vor adresa furnizorilor evaluați și autorizați potrivit prevederilor legale, aflați în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, lista acestor furnizori de servicii medicale din fiecare județ aflați în relație contractuală cu casele de asigurări sociale de sănătate, fiind conform art.13, transmisă la cerere, de către compartimentul competent din cadrul Ministerului Justiției.

În speţă, reclamanţii s-au adresat, urmând recomandarea medicului specialist, unei unităţi sanitare autorizate, în condiţiile urgenţei medicale.

Soluţia propusă de apelant implica includerea reclamantului pe listele de așteptare foarte îndelungată, punând în mod real în pericol însăşi existenţa asiguratului, caz în care acordarea drepturilor băneşti ce fac obiectul speţei ar fi rămas fără conţinut.

Apelantul mai arată că includerea pe listele respective, fără a merge „la privat”, constituie „situația pentru toții asigurați!” Însă în aceste condiţii dreptul acordat expres de prevederile speciale ale art.78 alin.8 din Legea nr.303/2004 ar fi golit de obiect.

Apelantul mai susţine că, raportat la dispoziţiile art.9 lit.q) din H.G. nr.762/2010, intimații-reclamanți nu au făcut dovada că s-au adresat iniţial unităţilor sanitare publice, prin prezentarea unei documentații complete, ci s-au adresat direct serviciilor de medicină din mediul privat.

Însă nu se indică ce anume documente trebuiau exhibate şi cum anume ar fi putut fi procurate, dincolo de biletul de trimitere.

În speţă, din actele medicale depuse reiese că medicul de familie a solicitat un consult chirurgie toracică.

Intervenția chirurgicala a fost efectuată ca urmare a constatării medicului primar al Spitalului de Pneumoftiziologie Constantin Anastasatu Mihăești care, în biletul de externare, a menţionat drept diagnostic „suspiciune de tumora maligna la nivelul zonei mediastinale”, biletul fiind prezentat ulterior medicului chirurg care a efectuat intervenția la Clinica de Oncologie Monza.

Astfel, intervenţia preconizată nu se putea realiza de către orice fel de medic, ci numai de către medicul chirurg cu specializare Chirurgie Toracică, având în vedere specificul afecţiunii, amplasarea tumorii, iar nu toate spitalele prezintă o asemenea specializare, mai ales în condiţiile de notorietate privind pandemia de SARS-COV2 determinând o imposibilitate concretă de a ajunge la un astfel de specialist în reţeaua de stat.

Normele subsecvente din H.G. nr.762/2010 trebuie interpretate în sensul producerii de efecte, în condiţii de salvgardare a dreptului reglementat de actul normativ cu putere superioară, anume dreptul acordat de art.78 din Legea nr.303/2004.

A impune condiţii de probă extrem de dificile (probatio diabolica) în situaţii de fapt concrete ce impun urgenţă constituie o sarcină disproporţionată pusă în sarcina beneficiarului, astfel că dreptul reglementat de legea organică ar deveni iluzoriu, iar nu unul concret, real, cu atât mai mult cu cât în litigiile de muncă dintre angajatori şi lucrători (în sensul larg al noţiunii de lucrător, astfel cum este definită în jurisprudenţa Curţii de la Luxembourg) sarcina probei incubă în principal primului.

În ceea ce privește capetele de cerere accesorii, referitoare la actualizarea sumei datorate prin raportare la rata inflației monedei naționale și plata dobânzii legale aferente, având în vedere dispozițiile art.278 din Codul muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate sunt aplicabile dispozițiile art.1530 şi următoarele din Codul civil.

Astfel, în conformitate cu art.1531 Cod civil, pentru repararea prejudiciului suferit, creditorului are dreptul la daune-interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației - damnum emergens (pierderea efectivă), cât şi la dobânda legală - lucrum cessans (beneficiul nerealizat).

Întrucât natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea la scadență a obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, respectiv daune compensatorii, este admisibil cumulul acestora, neputându-se vorbi despre o dublă reparație care să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.

Pentru aceste motive, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul.