Decizie nr. 315 din 14.02.2023

Contractul individual de muncă este, conform art. 10 din Codul muncii, contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Contractul individual de muncă este un contract consensual, reflectând consimţământul liber al părţilor, astfel că salariata nu poate pretinde că nu a cunoscut clauzele inserate în cuprinsul acestuia sau că nu a cunoscut semnificația juridică a noţiunilor uzitate.

Potrivit art. 41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat sub aspectul clauzelor esenţiale, care se referă şi la felul muncii, numai prin acordul părţilor .

Conform art. 40 alin. h din Codul muncii, angajatorul are obligaţia să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat, inclusiv funcţia deţinută, însă această obligaţie este evident că nu poate fi îndeplinită decât în limitele care rezultă din conţinutul intrinsec al înscrisurilor existente, relevante sub aspectul raporturilor de muncă.

Prin acţiunea înregistrată la data de 07.07.2022 pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr....., reclamanta..... a chemat în judecată pârâtul....., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la eliberarea adeverinței de vechime din care să rezulte perioada de desfășurare a activității în cadrul angajatorului, funcţia ocupată, de secretar cu studii superioare în specialitatea economie, precum şi salariul de bază brut acordat.

Prin sentinţa civilă nr. 510/ 20 Octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins acţiunea formulată .

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În speță, reclamanta a fost angajată în funcția de secretară, Cod COR 412001, în baza Contractului individual de muncă nr. ...., încheiat pe durată nedeterminată, cu începere de la 01.04.2019 .

La data de 01.047.2021 a încetat raporturile de muncă cu pârâta în bază dispozițiilor art.55 lit.b din Legea nr.53/2003 .

La data încetării contractului de muncă, i-a eliberat adeverința nr..../01.04.2021, fără a precizat natura postului ocupat, respectiv nivelul și specialitatea studiilor absolvite, Secretar cu studii superioare de specialitate economie, așa cum i s-a comunicat la data angajării și cum a solicitat prin depunerea și aprobarea cererii și CV-ului depus la dosarul de angajare.

Astfel, s-a adresat cu cerere în data de 01.04.2022 solicitând rectificarea erorii, mai sus menționată și eliberarea adeverinței așa cum este corect și legal, fiindu-i necesară la o altă viitoare angajare, lucru care nu s-a realizat până în prezent, fiind prejudiciată într-un drept legitim și constituțional.

La data de 11.04.2019 i-a fost eliberată reclamantei adeverința nr. ..., pe care aceasta a înregistrat-o în Registrul de intrări - ieșiri, din care rezultă ca funcția ocupata este de secretara.

Raporturile de munca s-au desfășurat până la data de 31.03.2021, când reclamanta a formulat cererea înregistrată sub nr..., prin care a solicitat încetarea contractului de munca, cerere în care a menționat ca ocupa funcția de secretar.

În baza cererii a fost emisa Decizia nr.../31.03.2021 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de munca, împrejurare în care i-a fost pusă la dispoziție reclamantei adeverința nr..../01.04.2021 şi extras Revisal.

Ulterior, la data de 09.02.2022 reclamanta a expediat pe e-mail cererea înregistrată sub nr. ... prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe cu stagiul de cotizare pentru perioada 01.01.2020-3 1.03.2021, invocând calitatea de „fosta angajata a pârâtei, în baza contractului individual de munca nr.../18.03.2019 în funcția de secretara” cerere ce a fost soluționată prin adeverința nr..../1 1.02.2022 ce a fost expediata pe e-mail-ul reclamantei, la indicația expresă a acesteia comunicata prin e-mail.

La momentul comunicării cererii de chemare in judecată, s-a procedat la întocmirea adeverinței nr. .../12.07.2022 privind stagiul complet de cotizare si veniturile înregistrate de reclamantă pentru perioada in care au existat raporturile de muncă cu pârâta în exercitarea cărora a desfășurat doar activități administrative corespunzătoare funcției de secretar.

Prin acțiunea de față, reclamanta solicită obligarea pârâtului la eliberarea adeverinței de vechime din care să rezulte perioada de desfășurare a activității în cadrul pârâtei, funcţia ocupată, de secretar cu studii superioare în specialitatea economie, precum şi salariul de bază brut acordat.

Argumentația reclamantei privind în realitate funcție ocupată pornește de la premisă că, în fapt, reclamanta a arătat că începând cu data de 01.04.2019 a fost încadrată în cadrul angajatorului pe funcția de secretar, ca urmare a aprobării cererii și CV-ului depus la data angajării, cu studii superioare în specialitatea economie, fiindu-i încheiat Contractul individual de muncă, înregistrat sub nr.../18.03.2019.

A mai arătat faptul că în ședința de Consiliu din data de 17.01.2019 s-a aprobat postul de secretar cu studii superioare în specialitatea economie, iar în ședința din data de 14.03.2019 a fost aprobată cererea reclamantei de a ocupa acest post aprobat anterior, fiind întocmite procese-verbale de ședință în acest sens.

Dimpotrivă, pârâtul susține, că reclamanta de față nu a desfășurat activități specifice funcției de secretar economic COR 263126, ci doar activități cu caracter administrative, dovada fiind tipologia de înscrisuri întocmite ca secretar în cadrul angajatorului.

Divergențele dintre părți privesc funcția ocupată de reclamantă, reclamanta susținând că din eroare angajatorul i-a menționat în Contractul individual de muncă și adeverințele eliberate funcția de secretar COR 412001 - funcție care face parte din grupa funcționarilor administrativ, subgrupa funcționarii cu atribuții generale, grupa secretari în loc de funcția de secretar economic COR 263126 - funcție care face parte din grupa specialiști în diverse domenii de activitate, subgrupa specialist în domeniul juridic, social și cultural, grupa economiști.

Activitățile specifice fiecăreia dintre funcțiile de mai sus sunt diferite, astfel, activitățile desfășurate în exercitarea funcției de secretară COR 412001 contau în utilizarea mașinilor de scris, calculatoare, transcrierea corespondentei şi a altor documente, administrarea corespondenței primită şi emisă, întocmirea agendei de întâlniri si de lucru, sarcini administrative etc., în timp ce activitățile desfășurate în exercitarea funcției de secretar economic COR 263126 constau în activități cu specific economic de cercetare, monitorizare, prognozare a comportamentului economic, de stabilire plan de afaceri, consiliere pentru soluționarea problemelor economice, etc.

Acțiunea s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr..... încheiat între părți, este menționată fără echivoc funcția de secretar COR 412001 a reclamantei, prin încheierea contractului devenind aplicabile toate prevederile legale din raportul concret dintre cele două subiecte de drept determinate care au consimțit în mod liber, după propria voință să stabilească acest raport, ca atare clauzele contractului sunt stabilite de părți cu privire la fiecare element în urma negocierii.

Funcția/ ocupația conform specificației clasificării ocupațiilor din România sau ale actelor normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului este un element esențial în conținutul Contractului individual de muncă (art.17 alin.3 lit.d Codul Muncii), aceasta trebuind să fie precizată în contract și nu poate fi modificată decât prin acordul părților sau în cazurile strict prevăzute de lege.

Forma scrisă a contractului de muncă este o condiție ad validitatem, dar și instrument „ad probationem” în ceea ce privește conținutul și clauzele lui (art.16 Codul Muncii).

Din întreg probatoriul administrat, pe lângă mențiunile privind funcția deținută cuprinse în Contractul individual de muncă, nu rezultă ca în cadrul pârâtei să fi fost înființat un post de secretar economic, așa cum a dovedit pârâtul și prin structura de personal pe perioada în litigiu, registru al salariaților generat din Revisal la 12.07.2022, privind mișcările de personal existente la nivelul angajatorului.

Susținerile reclamantei că la data de 17.01.2019 Consiliul a aprobat postul de secretar cu studii superioare în specialitatea economie, în condițiile în care în cadrul Şedinței din 17.01.2019 s-a hotărât doar separarea celor două funcții secretar-casier ocupate prin cumul, iar angajarea pe funcția de secretar s-a aprobat in cadrul ședinței din data de 14.03.2019, sunt neîntemeiate.

La fel și susținerea că s-ar fi aprobat transformarea postului de secretar cu studii medii în post cu studii superioare, conform Ședinței din data de 22.02.2021, este neîntemeiată, din toate înscrisurile depuse la dosar, rezultă în mod explicit că în perioada 01.04.2019 - 01.04.2021, în care reclamanta a avut calitatea de salariat, nu a existat decât postul de secretar și nu de secretar economic.

Totodată, faptul că în Ședința din 17.01.2019 s-a admis propunerea de angajare a unei persoane cu studii superioare pe funcția de secretar a Baroului Mehedinți și s-a și hotărât angajarea reclamantei în funcția de secretar barou, având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute în Hotărârea Consiliului Baroului Mehedinți din 17.01.2019 văzând și actele din dosarul de personal al reclamantei, depuse de părți, nu concluzionează o altă funcție ocupată decât cea de secretar, studiile superioare invocate de reclamantă constituind doar un criteriu de selecție în vederea angajării.

Mai invocă reclamanta că ar fi fost indusă în eroare cu privire la funcția ocupată, or cel puțin la data de 11.04.2019, la scurt timp după semnarea contractului individual de muncă, a avut cunoștință cu privire la funcția ocupată, fiindu-i eliberată adeverința nr..../11.04.2019, înregistrată în Registrul de Intrări - Ieșiri al pârâtei.

Or, eroarea cu privire la funcția deținută poate exista doar în situația în care salariata a avut o reprezentare atât de greșită a clauzelor esențiale ale contractului, încât, dacă ar fi cunoscut sau înțeles sensul acestor cauze (felul muncii) nu ar fi consimțit să încheie contractul respectiv.

Atât eroarea, cât și dolul - eroarea provocată, pentru a avea valoare de vicii de consimțământ, trebuie să alterneze consimțământul exprimat, astfel încât dacă ar fi fost cunoscută realitatea, contractul de muncă nu s-ar fie încheiat.

Totodată, viciile de consimțământ nu se presupun, trebuiesc dovedite și se invocă pe calea unei acțiuni în nulitate, asupra căreia se pronunță instanța de judecată (art.57 Codul Muncii).

Mai mult, conform art.268 lit.d din Codul Muncii și art.211 lit.b din Legea dialogului social nr.62/2011, eventuala constatare a nulității unui contract individual de muncă sau a unor clauze a acestuia, pot fi invocate pe toată durata de existența contractului, or, în speță, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat la data de 01.04.2021, reclamanta tinzând, prin acțiunea de față modificarea funcției deținute în baza contractului individual de muncă anterior.

Luând în considerare cele de mai sus a respins acţiunea formulată de reclamanta ...., în contradictoriu cu pârâtul ....

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admitere apelului, schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, arătând, în esenţă, că motivele de apel sunt nefondate.

Apelul s-a a apreciat a fi nefondat şi s-a respins, potrivit art. 480 alin.1 Cod pr. civ., pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de apelanta reclamantă se grefează, în esenţă, pe susținerea potrivit căreia începând cu data de 1.04.2019, aceasta a fost încadrată pe funcţia de secretară cu studii superioare în specialitatea economie COR 263126, şi nu pe funcţia de secretar COR 412001, studii medii, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă şi din adeverinţele eliberate de angajator.

Curtea reţine că între părţile litigante s-a încheiat contractul individual de muncă în cuprinsul căruia la art. 4 s-a reglementat felul muncii, fiind stipulat în mod expres că funcţia ocupată de salariată este de secretară COR 412001.

Contractul individual de muncă este, conform art. 10 din Codul muncii, contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Contractul individual de muncă este un contract consensual, reflectând consimţământul liber al părţilor, astfel că salariata nu poate pretinde că nu a cunoscut clauzele inserate în cuprinsul acestuia sau că nu a cunoscut semnificația juridică a noţiunilor uzitate.

Potrivit art. 41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat sub aspectul clauzelor esenţiale, care se referă şi la felul muncii, numai prin acordul părţilor .

Conform art. 40 alin. h din Codul muncii, angajatorul are obligaţia să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat, inclusiv funcţia deţinută, însă această obligaţie este evident că nu poate fi îndeplinită decât în limitele care rezultă din conţinutul intrinsec al înscrisurilor existente, relevante sub aspectul raporturilor de muncă.

Împrejurarea că anterior încheierii contractului individual de muncă, în şedinţa din 17.01.2019 s-a propus angajarea unei persoane pentru funcţia de secretar, fiind stabilit drept criteriu de selecţie absolvirea de studii superioare în specialitatea economie sau filologie/juridice, solicitare aprobată în şedinţa Consiliului din data de 14.03.2019, nu echivalează cu înfiinţarea unui post de secretar economic cu studii superioare, aşa cum pretinde apelanta, câtă vreme atât din clauzele contractului individual de muncă semnat de salariată, cât şi din adeverinţele subsecvente eliberate la cererea acesteia de către angajator rezultă în mod neechivoc funcţia ocupată şi codul COR corespunzător.

De altfel, chiar salariata a menţionat că ocupă funcţia de secretar, inclusiv în cererea adresată la data de 31 martie 2021, prin care a solicitat încetarea contractului individual de muncă, conform art. 55 lit. b Codul muncii, cerere care a fost succedată de emiterea deciziei nr ../31.03.2021 prin care raporturile de muncă dintre părţi au încetat prin acord.

Nu poate fi primită alegaţia conform căreia în contractul individual de muncă s-a menţionat din eroare, din neatenţie sau chiar cu intenţie felul muncii ca fiind secretar, aferent studiilor medii, şi nu secretar cu studii superioare, în condiţiile în care chiar apelanta a recunoscut că transformarea postului de secretar cu studii medii în post cu studii superioare a fost propusă în şedinţa Consiliului din 22.02.2021, ulterior deci încheierii contractului individual de muncă al apelantei.

Este nefondată susţinerea apelantei potrivit căreia la încheierea CIM s-ar fi produs o eroare cu privire la funcţia şi COR menţionate în cuprinsul acesteia.

În măsura în care salariata aprecia că această clauză a contractului individual de muncă ar fi fost nelegală, avea posibilitatea să solicite, pe durata existenţei contractului, constatarea nulităţii parţiale a CIM, conform art. 211 lit. b din Legea dialogului social nr. 62/2011, şi nu să invoce această neregularitate pe cale incidentală, în cadrul acţiunii având ca obiect eliberarea de către angajator a unei adeverinţe cu un conţinut diferit de menţiunile contractului individual de muncă.

Apelanta reclamantă tinde practic să obţină o recunoaştere a nelegalităţii încadrării, aşa cum aceasta rezidă din clauzele CIM, ulterior încetării existenţei contractului.

Apelanta a invocat şi faptul că angajatorul este culpabil de neîntocmirea fişei postului, însă această omisiune nu poate constitui temei pentru obligarea intimatei la certificarea unor elemente ale raportului de muncă în altă configuraţie decât cea menţionată în clauzele contractului individual de muncă de muncă, cu privire la care salariata şi-a manifestat consimţământul prin semnarea actului.

Împrejurarea că pe lângă activităţile care se circumscriu funcţiei de seceretar COR 412001, din grupa funcţionarilor, apelanta ar fi executat şi alte sarcini, care excedau competenţelor şi pregătirii profesionale corespunzătoare funcţiei pe care a fost încadrată, pe lângă faptul că nu a fost dovedită, nici nu ar fi putut constitui un argument de natură să susţină pretenţiile deduse judecăţii, în contextul în care, potrivit art. 5 din contractul individual de muncă, atribuţiile postului de secretar includeau inclusiv sarcinile stabilite prin dispoziţii obligatorii date de angajator, prin superiorii ierarhici sau persoanele special desemnate în acest scop.

Critica referitoare la respingerea probei cu interogatoriu este lipsită de interes, câtă vreme administrarea acestei dovezi a fost cerută doar de pârâtă prin încheierea din 6 octombrie 2022, astfel că soluţia adoptată de instanţă sub acest aspect nu era susceptibilă să producă o eventuală vătămare a drepturilor procesuale decât titularului solicitării, nu şi părţii adverse.

Cât priveşte susţinerea apelantei potrivit căreia aceasta ar fi solicitat, la rândul său, proba cu interogatoriul părţii adverse, aceasta este neîntemeiată, în cadrul judecăţii în primă instanţă nefiind formulată o astfel de cerere de probatorii.

Pentru considerentele care preced, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate criticile formulate, astfel că potrivit art. 480 alin.1 Cod pr. civ., a respins ca nefondat apelul declarat.