Curtea de Apel CRAIOVA · .....

Decizie nr. 205 din 01.02.2023

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: .....
Obiect: Dreptul muncii. Ipoteza solicitării unei acțiuni în constatare pe termen nedeterminat. Respingerea cererii câtă vreme, prin natura ei, o asemenea solicitare este condiționată de desfășurarea activității în anumite condiții, care se pot schimba în timp.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Prin sentinţa civilă nr. ....., pronunțată de Tribunalul ....., în dosarul nr. ....., s-a respins excepţia autorității de lucru judecat.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanta ...., în contradictoriu cu pârâtul ......

S-a constatat că activitatea reclamantei desfășurată în perioada 23.10.2020 - la zi şi în continuare, până la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau până la intervenirea unei cauze de modificare a locului de muncă sau de încetare a raporturilor de muncă, se încadrează în condiții deosebite de muncă, conform art.22 din Legea nr.104/2003.

A fost obligat pârâtul să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferențele contribuţiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrată în condiţii deosebite de muncă susprecizată şi să depună la Casa Judeţeană de Pensii .... declaraţii nominale rectificative începând cu data de 23.10.2020 ca fiind lucrată în condiţii deosebite şi a contribuţiilor la asigurările sociale virate.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul .... a reţinut următoarele:

Reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul pârâtului .... începând cu data de .... ca biolog la Serviciul de Anatomie Patologică, aşa cum reiese din contractul individual de muncă nr. ..... şi actele adiţionale la acesta.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă ”Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Astfel, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârât, prin întâmpinare, instanţa a constatat-o neîntemeiată, respingând-o pentru următoarele considerente:

În speţa dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat următoarele:

- să se constate că activitatea desfășurată începând cu data de 23.10.2020 la zi şi în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de încetare a raporturilor de muncă, se încadrează în condiții deosebite de muncă, conform art.22 din Legea nr. 104/2003, republicată;

- să fie obligat pârâtul .... să vireze la bugetul asigurărilor sociale da stat diferențele contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrată în condiții deosebite de muncă mai sus precizată şi să depună la Casa Județeană de Pensii ... declarații nominale rectificative pentru perioada iunie 2010 și până la data pronunțării hotărârii ca fiind lucrată în condiţii deosebite şi a contribuțiilor la asigurările sociale virate;

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

S-a reţinut că, în dosarul nr. ..... al Tribunalul ...., s-a înregistrat litigiu între aceleași părţi, având ca obiect:

-să se constate că activitatea desfăşurată de reclamanţi ....., în perioada cuprinsă între luna iunie 2010 și data pronunțării hotărârii se încadrează în condiţii deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea 104/2003;

- să fie obligat pârâtul .... să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferențele contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrată în condiții deosebite de muncă mai sus precizată şi să depună declaraţii nominale rectificative pentru perioada iunie 2010 și până la data pronunțării hotărârii ca fiind lucrată în condiţii deosebite şi a contribuțiilor la asigurările sociale virate ;

- să fie obligat pârâtul la încadrarea, pentru viitor, a locului de muncă al reclamanților în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă, cu toate consecințele legale ce decurg din această încadrare.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. .... (pronunțată în dosarul nr. ....) Tribunalul ..... a soluționat cauza, în sensul că a admis acţiunea în parte formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâtul .....

S-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în condiții deosebite de muncă începând cu data de 01.06.2010 până la 04.02.2020.

A fost obligat pârâtul să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferențele contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrată în condiții deosebite de muncă menționată mai sus.

A fost obligat pârâtul să depună la .... declarații nominale rectificative pentru perioada menționată mai sus şi să plătească reclamanților câte 300 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel atât de reclamanţi cât şi de către pârât, prin Decizia nr. ...., pronunțată în cadrul ..... au fost soluționate apelurile, în sensul că s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, activitatea desfășurată de reclamanți se încadrează în condiții deosebite de muncă, începând cu data de 01.06.2010 până la 22.10.2020.

A fost obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant câte 400 lei cheltuieli de judecată, în loc de 300 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.

În urma hotărârilor pronunțate, reclamanta a arătat că a promovat prezenta acțiune solicitând şi în continuare, începând cu 23.10.2020 să se constate că activitatea desfășurată se încadrează în condiții deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr.104/2003, republicată acțiunea vizând o altă perioadă de activitate de analizat, intervenirea unor elemente noi, stare de fapt care nu a fost analizată de judecător în litigiul anterior, în care a pronunțat sentința civila nr...... şi decizia nr...... , nerezultând din cuprinsul hotărârilor pronunțate că şi-a exprimat opinia cu privire la chestiuni de fapt şi drept care fac obiectul noii cauze.

Conform dispoziţiilor art.431 din C.proc.civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect este întemeiată pe aceiași cauză şi este între aceleași părţi, formulate de ele şi în contra lor în aceiaşi calitate.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă aducerea în faţa instanţei a drepturilor litigioase deja rezolvat.

Ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, raţiunea şi fundamentul social şi moral al acestui efect al hotărârii judecătoreşti.

Autoritatea de lucru judecat urmăreşte şi evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară.

Or, faţă de cele mai sus menţionate în speţa dedusă judecăţii, s-a solicitat să se constate că activitatea desfășurată începând cu data de 23.10.2020 la zi şi în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de încetare a raporturilor de muncă, se încadrează în condiții deosebite de muncă, conform art.22 din Legea nr. 104/2003, şi să fie obligat pârâtul să vireze la bugetul asigurărilor sociale da stat diferențele contribuțiilor de asigurări social, or prin sentinţa nr. ...., aşa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. ..... a ..... au fost încadrată activitatea desfășurată de reclamanți în condiții deosebite de muncă, pe o altă perioadă decât cea solicitată în speţa dedusă judecăti, respectiv pentru perioada 01.06.2010 - 22.10.2020 şi obligat pârâtul să vireze la bugetul asigurărilor sociale da stat diferențele contribuțiilor de asigurări sociale numai pentru acestă pentru acesta perioadă.

În concluzie, faţă de dispoziţiile legale mai sus menționate şi considerentele de fapt expuse, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat, având în vedere că nu are aceiași obiect şi aceeași cauză ce a format dosarul mai sus prezentat, situație în care nu există autoritate de lucru judecat, excepția fiind respinsă.

Pe fondul cauzei instanţa a constatat întemeiată acţiunea şi a admis-o pentru următoarele considerente:

Din adresa nr. ..... emisă de angajatorul pârât ....., rezultă că locul de muncă al reclamantei este în cadrul Serviciului de Anatomie Patologică ca biolog.

Activitatea reclamantei se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii 104/2003, lege care reglementează manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului.

Această lege prevede la art. 22 că personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă.

De asemenea, la art. 7 din Legea 104/2003 se prevede că activitatea din compartimentele de prosectură şi autopsiile anatomopatologice se realizează numai în spitale sau în instituțiile de medicină legală.

Potrivit art.2 din Legea nr.104/2003 – legea care reprezintă cadrul general care reglementează activitatea privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului - Dreptul de manipulare a cadavrelor umane pentru diagnostic sau activităţi didactice şi ştiinţifice revine serviciilor de anatomie patologică şi de prosectură ale spitalelor şi instituţiilor de medicină legală, disciplinelor universitare de anatomie şi de anatomie patologică ale instituţiilor de învăţământ superior medical uman de stat sau private, acreditate ori autorizate, care organizează serviciile pentru utilizarea cadavrelor.

Art.5 din Legea nr.104/2003 definește activitatea de anatomie patologică astfel: „activitatea de anatomie patologică constă în efectuarea de examene macroscopice şi microscopice asupra produselor biologice recoltate fie persoanelor în viaţă, fie la autopsie cadavrelor, şi anume: piese operatorii, material bioptic, biopsii de tract digestiv, bronşice, hepatice, pancreatice, renale, puncţii medulare, ganglionare, lichide biologice, material aspirat cu ac fin, frotiuri exfoliative, organe, fragmente tisulare şi altele asemenea”.

Capitolul II din Legea nr.104/2003 se referă la serviciile de anatomie patologică şi prosectură, potrivit art.8 alin.1 activitatea de prosectură constă în: a) efectuarea de autopsii în scop anatomoclinic şi efectuarea examenului histopatologic al fragmentelor recoltate în cursul autopsiei sunt obligatorii şi este recomandabil să fie efectuate de către acelaşi anatomopatolog, pentru a corela datele de macroscopie cu cele de microscopie şi, ulterior, cu datele clinice, în scopul aprecierii gradului de concordanţă anatomoclinică;

Prin urmare, analizând prevederile art. 22 din Legea 104/2003, coroborat cu cele ale art. 7 din aceiași lege, rezultă în mod expres că acestea sunt imperative, legiuitorul reglementând situația condițiilor de muncă pentru această categorie de personal prin folosirea terminologiei ,,se încadrează”.

Astfel, legiuitorul a apreciat că se impune adoptarea unor norme speciale cu privire la încadrarea în condiții deosebite de muncă a acestor categorii de personal, având în vedere specificul activității desfășurate în acest sector de activitate, normele generale fiind astfel insuficiente.

În mod evident, dispozițiile normative respective derogă de la dreptul comun, care prevede pentru stabilirea și încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite urmarea unor proceduri stabilite obligatoriu pentru alte categorii de personal din alte domenii de activitate.

Dispoziţiile Legii nr. 104/2003 au caracter derogatoriu de la norma generală în materia stabilirii condiţiilor de muncă, instituind un regim juridic distinct, aplicabil, prin efectul legii, unei categorii speciale şi restrânse de personal.

În condiţiile în care atât art. 20 din Legea nr. 19/2000, cât şi art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), au prevăzut, chiar pentru situaţia locurilor de muncă în condiţii deosebite, că "alte locuri de muncă" în aceste condiţii (în afara celor expres stabilite în aceste articole ) "pot fi stabilite prin lege", cu atât mai mult legiuitorul poate stabili că anumite locuri de muncă sunt încadrate în condiţii deosebite.

Acest lucru l-a realizat legiuitorul prin Legea nr. 104/2003.

Prin urmare, nu s-a putut reţine că un drept al angajaţilor acordat printr-o lege specială ar valora mai puţin decât un drept acordat în baza unui aviz - act administrativ al unei autorităţi publice - emis în executarea unei legi generale sau că ar mai necesita şi o confirmare a vreunei alte autorităţi a statului, în situaţia în care legea nu impune asemenea condiţii.

Potrivit Deciziei nr. 24/14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție-completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 22 din Legea 104/2003 că: locurile de muncă ale personalului care desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, fără a fi necesară parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemei de drept în discuție de către Înalta Curte de Casație şi Justiție este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

În consecință, instanța a constatat că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în condiții deosebite de muncă începând cu data de 23.10.2020- la zi şi în continuare, până la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau până la intervenirea unei cauze de modificare a locului de muncă sau de încetare a raporturilor de muncă

De asemenea, nu s-a putut reţine susținerea pârâtului potrivit căreia Decizia Înaltei Curți de Casație şi Justiție produce efecte pentru viitor, în sensul că deschide dreptul reclamantei de la data publicării ei, deoarece Decizia Înaltei Curți de Casație şi Justiție nu este act normativ care adaugă sau completează legea, cum tinde să interpreteze pârâta, iar instanța supremă nu se substituie legiuitorului, ci dă o interpretare unitară a unor dispoziții legale în vigoare şi anume că, începând cu data intrării în vigoare a Legii 104/2003, locurile de muncă în condiții deosebite anterior menționate au fost stabilite chiar prin lege, nemaifiind necesară urmarea procedurii/metodologiei prevăzute de hotărârea Guvernului ce urmăreau tocmai stabilirea unor asemenea locuri de muncă.

De asemenea, instanța a apreciat că în cauză nu este aplicabilă Decizia Curții Constituționale 53/2020 din 4 februarie 2020, întrucât vizează o altă categorie de angajați și anume, personalul din instituțiile de medicină legală.

Decizia CCR nr.53/04.02.2020, publicată în Monitorul Oficial nr.199/12 martie 1990 a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.22 din Legea nr.104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi preluarea organelor şi țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, care exclude personalul care desfăşoară activitatea de anatomie patologică şi prosecturi în instituţii de medicină legală de la încadrarea în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă, este neconstituțională, Curtea considerând că serviciile de anatomie patologică şi prosectură desfășurate în cadrul acestor instituții prezintă aceleași caracteristici de risc ca activitățile desfășurate în spitale.

Prin urmare, a concluzionat că stabilirea unui tratament juridic diferit pentru personalul din instituţiile de medicină legală care realizează aceste activități, în sensul excluderii de la dreptul de a beneficia de încadrarea în condiții deosebite de muncă, apare ca fiind lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă.

Ca atare, fiind chemată să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art.22 din Legea nr.104/2003, excepție ridicată de medici primari şi asistenți medicali principali în cadrul laboratorului de prosectură în cadrul Instituției de Medicină Legală „Mina Minovici” a statuat asupra neconstituționalității acestor dispoziţii în măsura în care exclude personalul din instituțiile de medicină legală fiind discriminatorii, textul de lege referindu-se numai la personalul care îşi desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul catedrelor de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară.

Or reclamanta îşi desfășoară activitatea în cadrul Serviciului de Anatomie Patologică al Spitalului Județean.

Atât Decizia Înaltei Curţi de Casație şi Justiţie menţionată mai sus şi Decizia Curţii Constituţionale a României subliniază că legiuitorul a avut în vedere că indiferent ce demersuri se fac în sensul diminuării ori limitării factorilor de risc ce derivă din activitatea de manipulare a cadavrelor umane, este impasibilă înlăturarea totală a acestor, astfel că locurile de muncă unde se desfăşoară această activitate ar păstra mereu caracteristicile locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Faţă de cele mai sus arătate instanţa a constatat întemeiată acţiunea formulată de reclamanta ..... şi a admis-o şi în consecinţă a constatat că activitatea desfăşurată de reclamantă se încadrează în condiţii deosebite de muncă începând cu data de 23.10.2020- la zi şi în continuare, până la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau până la intervenirea unei cauze de modificare a locului de muncă sau de încetare a raporturilor de muncă , potrivit art.22 din Legea 104/2003.

Potrivit art.40 alin.2 lit.f) Codul muncii angajatorul are obligaţia „să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii”.

Contribuţia de asigurări sociale este reglementată potrivit art. 32 din Legea 263/2010 prin care se prevede că calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorată de către asiguraţii care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, respectiv de către angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori .

Astfel pârâului îi revine obligaţia de a reţine şi vira contribuţiile de asigurări sociale aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 23.10.2020- la zi şi în continuare, până la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau până la intervenirea unei cauze de modificare a locului de muncă sau de încetare a raporturilor de muncă

Instanța a obligat pârâtul să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferenţele contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrată în condiţii deosebite de muncă, menţionată mai sus.

De asemenea cum potirivt art 7 din Legea 263/2010 „persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct.

I şi II, precum şi asiguraţii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, alţii decât cei care depun declaraţie individuală de asigurare, denumite în continuare angajatori sau entităţi asimilate angajatorului, cât şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct.

III sunt obligate să întocmească şi să depună, la organul fiscal central, declaraţia nominală de asigurare”, instanţa va obliga pârâtul să depună la Casa Judeţeană de Pensii .... declaraţii nominale rectificative pentru perioadele de mai sus şi până la data pronunţării prezentei hotărâri ca fiind lucrată în condiţii deosebite şi a contribuţiilor la asigurările sociale virate.

Astfel, a obligat pârâtul şi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat diferenţele contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrată în condiţii deosebite de muncă, menţionată mai sus.

A obligat pârâtul să depună la Casa Judeţeană de Pensii .... declaraţii nominale rectificative pentru perioadele de mai sus şi până la data pronunţării prezentei hotărâri ca fiind lucrată în condiţii deosebite şi a contribuţiilor la asigurările sociale virate.

A obligat pârâtul să încadreze, pentru viitor, până la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau a locului de muncă, a locului de muncă a reclamatei în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă cu toate consecințele legale ce decurg din această încadrare.

În baza art. 453 alin.1 coroborat cu art.451 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă pe parcursul litigiului în sumă de 1000 lei constând în onorariu avocat, conform chitanței aflată la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul ..., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, a arătat că în mod nelegal instanța de fond a stabilit ca activitatea desfasurata de reclamanta se incadreaza în condiții deosebite, conform art. 22 din legea nr. 104/2003, în perioada 23.10.2020-la zi şi în continuare, pana la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau pana la intervenirea unei cauze de modificare a locului de munca sau de incetare a raporturilor de munca, deși se statueaza faptul ca este obligatorie conform art. 517 ahn.4 Codul de Procedura Civila: „dezlegarea data problemei de drept în discuție de către înalta Curte de Casație şi Justiție este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, deci de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, adica incepand cu data de 12.12.2019 şi nu dm iunie 2010, fiind lipsita de fundament.

Mai mult, reclamanta ocupa funcția de biolog principal în cadrul Serviciului de Anatomie Patologica, neavand ca atribuții manipularea cadavrelor umane şi prelevarea Organelor şi țesuturilor de la cadavre.

De reținut ca jurisprudenta nu obliga instanțele naționale decât în măsură în care hotărârile sunt pronunțate în cadrul celor doua mecanisme de unificare a practicii judiciare, reprezentate de recursul în interesul legii şi sesizarea Înaltei Curți de Casație şi Justiție, în vederea pronunțării unei hotarari prealabile, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Mai mult, hotărârile judecătorești pronunțate în cauze similare nu constituie izvor de drept.

De asemenea, în jurisprudenta Curții Constituționale s-a statuat ca situațiile în care se afla anumite categorii de persoane trebuie sa difere în esența pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv şi rațional.

Instanța a reținut ca incepand cu data intrării în vigoare a legii nr. 104/2003, locurile de munca în condiții deosebite au fost stabilite ope legis, nemaifiind necesara şi obligatorie parcurgerea procedurii metodologice prevăzute de HG nr. 261/2001 şi HG nr. 246/2007.

In mod evident, dispozițiile normative - Legea nr. 104/2003 privind încadrarea în condiții deosebite de munca deroga de la dreptul comun, care prevede pentru stabilirea şi încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite urmarea unor proceduri stabilite obligatoriu pentru alte categorii de personal din alte domenii de activitate, dar nu impune şi condiții de încadrare.

Mențiunea din considerentele şi dispozitivul sentinței atacate privind încadrarea ex lege în categoria locurilor de munca în condiții deosebite, şi pe viitor, fără ca angajatorul sa intervină în acest sens, precum şi capetele de cerere accesorii avand ca obiect obligarea angajatorului de a vira la bugetul asigararilor de stat diferentele contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada lucrata în condiții deosebite de munca, precum şi cel privind depunerea declarațiilor rectîficative care au fost admise ca efect al principiului de drept potrivit caruia „accesoriul urmează soarta principalului”, trebuie sa concorde cu prevederile deciziei ICCJ nr. 24/2019 coroborate cu cele ale legii nr. 104/2003.

Or, ÎCCJ a reținut că omisiunea legiuitorului de a mai trimite la alte acte normative, prin care sunt reglementate proceduri metodologice al căror scop îl reprezintă tocmai evaluarea și clasificarea unor locuri de muncă în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite.

Ca atare, rezultă fără putință de tăgadă intenția acestuia de a sublinia, pe de o parte, faptul că încadrarea respectivelor locuri de muncă în condiții deosebite este permanentă și, pe de altă parte, că este necesară în permanență o compensare corelativă a eforturilor și a riscurilor profesionale la care se expun persoanele din prevederile legale sus - menționate, compensare în care se include şi obținerea de beneficii la data deschiderii drepturilor de pensie.

Prin Decizia nr. 24/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1001/2019, a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată, locurile de muncă ale personalului care desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum șî personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, fără a fi necesară parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și' completările ulterioare, și, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce privește criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Curtea Constituțională a României a dat publicității Decizia nr, 53 din 4 februarie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 din Legea nr, 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului.

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 22 dîn Legea nr. 104/2003, care exclude personalul care desfășoară activitatea de anatomie patologică şi prosectură dc la încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă, este neconstituționaiă.

Instanța a retinut ca începând cu data intrării în vigoare a legii nr. 104/2003, locurile de munca în condiții deosebite au fost stabilite op legis, nemaifiind necesara şi obligatorie parcurgerea procedurii metodologice prevăzute de HG nr. 261/2001 şi HG nr. 246/2007.

Ca atare, în mod nelegal instanța de fond a dispus şi obligarea la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1000 lei, valoare foarte mare în raport de complexitatea cauzei, situație în care intimatul-pârât a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecata.

Cuantumul cheltuielilor de judecata poate fi cenzurat de instanța de judecata, care trebuie sa verifice daca cheltuielile stabilite sunt reale şi daca nu sunt disproporționate fata de volumul de munca.

Or, potrivit art. 451 alin,2 Cod procedura civila ,,Instanța poate, chiar şi din oficiu sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocatilor atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei.

Situație în care, instanța poate reduce motivat partea de cheltuieli de judecata reprezentând onorariul de avocat, astfel incat caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata sa aiba în veder e următoarele criterii:

a) valoarea pricinii,

b) munca depusa de avocat

c) pregatirea profesionala a avocatului.

Cu alte cuvinte, stabilirea caracterului rezonabil al onorariului de avocat are la baza atat criterii obiective, în cea mai mare parte (valoarea pricinii şi munca depusa dc avocat, redusa în cazul de fata), şi o mica parte subiectivă (pregătire profesionala a avocatului/ instanța/ notorietate).

Fata de cele ce preced, a solicitat admiterea apelului formulat şi pe fond schimbarea seminței atacate şi respingerea acțiunii formulate, ca netemeinica şi nelegala.

În drept, şi-a întemeiat prezenta pe prevederile Cod proc Civ., pe Legea nr. 104/2003 şi pe Decizia ICCJ nr. 24/2019.

Intimata ..... a depus întâmpinare, prin care a solicitat menţinerea sentinţei instanţei de fond, apreciind-o ca fiind temeinică şi legală.

Astfel, a învederat că instanța de fond, în raport de probatoriul administrat în cauza, în mod corect a retinut ca activitatea sa, desfasurata în cadrul Serviciului de Anatomie Patologica sa încadreaza în prevederile Legii nr.104/2003 republicata, astfel ca a admis cererea formulata.

Potrivit art.2 din Legea nr.104/2003, dreptul de manipulare a cadavrelor umane pentru diagnostic sau activitati didactice şi științifice revine următoarelor categorii de personafcserviciilor de anatomie patologica şi de prosectura ale spitalelor şi instituțiilor de medicina legala şi disciplinelor universitare de anatomie patologica şi de prosectura ale instituțiilor de invatamat superior medical uman de stat sau private, acreditate sau autorizate, care organizează serviciile pentru utilizarea cadavrelor.

Art. 5 din Legea nr. 104/2003 definește activitatea de anatomie patologica astfel: "activitatea de anatomie patologica consta în efectuarea de examene macroscoplce şi microscopice asupra produselor biologice recoltate fie persoanelor în viata , fie la autopsie cadavrelor, şi anume:piese operatorii, material bioptic, biopsii de tract digestiv, bronsice, hepatice, pancreatice, renale, punctii medulare, ganglionare, lichide biologice, material apsirat cu ac fin, frotiuri exfoliative, organe, fragmente tisulare sl altele asemenea".

Potrivit art.7 din același act normativ, Activitatea din compartimentele de prosectura şi autopsiile anatomopatalogice se realizează numai în spitale sau în instituții de medicina legala, iar Art.22 din aceasta lege prevede ca: "Personalul care isi desfasoara activitatea în serviciile de anatomie patologica sl prosecturi ale spitalelor , precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologica şi ai catedrei de biologie celulara se încadrează în categoria lacurilor de munca în condiții deosebite de munca".

Verificând înscrisurile existente la dosar, inclusiv fisa postului intimatei, se poate observa ca reclamanta desfasoara activitate prevăzută de Legea nr.104/2003, astfel ca susținerea spitalului, potrivit careia activitatea reclamantei nu trebuie încadrata în condiții deosebite, este una tendențioasa şi menita sa inducă în eroare instanța de control judiciar.

De altfel, prin sentința nr..... a Tribunalului ...., definitiva prin Decizia nr..... a Curții de Apel ...., ambele pronunțate în dosarul nr....., s-a statuat, cu putere de lucru judecat, ca activitatea reclamantei în cadrul Serviciului de Anatomie Ptaologica al .... se incadreaza în prevederile Legii nr.104/2003, fiind activitate desfasurata în condiții deosebite de munca.

Or, în continuare reclamanta prestează activitate în cadrul aceluiași serviciu şi în aceleași condiții de munca.

Prin urmare, analizand prevederile art.22 din Legea nr.104/2003, coroborat cu cele ale art.7din aceeași lege, în mod corect a retinut instanța ca aceste dispoziții legale sunt imperative, legiuitorul reglementând situația condițiilor de munca pentru aceasta categorie de personal prin folosirea terminologiei "se incadreaza”.

Aceasta lege a constatat deja ca locurile de munca prevăzute prin dispozițiile anterior menționate pot afecta esențial capacitatea de munca a asigurărilor, datorita gradului mare de expunere la risc, în sensul art.19 alin.l din Legea nr.19/2000 care definește locurile de munca în condiții deosebite.

Legiuitorul a introdus intr-o lege speciala aceste dispoziții, tocmai pentru a acorda drepturi speciale acestor categorii de lucratori din cadrul serviciilor de anatomie patologica, prosecturi, histologie, prin luarea în considerare a condițiilor acestora de munca. în situația în care legiuitorul ar fi apreciat necesara urmarea în continuare şi în cazul acestora a metodologiilor generale de încadrare a tocurilor de munca în condiții deosebite de munca, nu ar mai fi fost necesara aceasta intervenție legislativa.

Prin urmare, toti angajatorii care aveau angajați care lucrau în condițiile menționate de art.22 din Legea nr.104/2003, deci şi apelantul-parat, trebuiau sa şi aplice aceste dispoziții legale în vigoare incepand cu anul 2003, sa plateasca contribuțiile de asigurări sociale aferente condițiilor deosebite de munca în temeiul acestor prevederi şi sa cuprindă în declarațiile nominale transmise caselor de pensii aceste date privind condițiile de munca ale lucratorilor care beneficiau de acestea.

De altfel, prin Decizia nr.24/14 octombrie 2019 înalta Curte de Casație sl Justiție, în interpretarea şi aplicarea unitara a dispozițiilor art.22 din Legea nr.104/2003, a stabilit ca "locurile de munca ale personalului care defasoara activitatea în serviciile de anatomie patologica şi prosecturi ale spitalelor precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, histologie, de anatomie patologica şi al catedrei de bilologie celulara sunt inacadrate ex lege în categoria locurilor de munca în condiții deosebite, fora a mai fi necesara parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotararea Guvernului nr.261/2001 privind criteriile şi metodologia de inacadrare a locurilor de munca în condiții deosebite, cu modificările şi completările ulterioare si, respectiv, de Hotararea Guvernului nr.246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce privește criteriile şi metodologia de incadrare a locurilor de munca în condiții deodebite.".

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr.53/2020 din 4 februarie 2020, asa cum a retinut şi instanta, aceasta nu este aplicabila spetei pendinte, intrucat vizeaza o alta categorie de angajați şi anume, personalul din instituțiile de medicina legala.

De vreme ce activitatea intimatei se desfasoara în continuare în condițiile Legii nr.104/2003, soluția instanței este una legala şi temeinica.

Mai mult, prin motivele de apel spitalul nu face decât sa recunoască obligația sa de a respecta dispozițiile legale, respective Legea 104/2003 şi prevederile Deciziei ICCJ nr.24/2019.

In ceea ce privește cheltuielile de judecata, acestea au fost generate de atitudinea culpabila a apelantului, care a refuzat sa încadreze locul de munca în condiții deosebite, deși cunoștea ca are aceasta obligație.

Pentru activitatea sa profesionala avocatul are dreptul, pe de parte, la onorariu şi pe de alta parte, la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului sau, aspect consacrat ca atare de art.31 alin. l din Legea nr.51/1995, aspect reiterat şi în art.127 alin.l din Statutul profesiei de avocat.

Este adevarat ca potrivit art.451 alin. 2 Cod procedura civila instanța poate reduce, motivat, onorariul avocatului, insa acest fapt ar trebui sa aiba loc cu titlu de excepție şi nu cu titlu de regula, iar prin reducerea onorariului avocațial sa nu se ajunga la golirea de valoare a prestației profesionale a avocatului.

Recurgerea la puterile conferite judecătorilor de norma care prevede mărire sau micșorarea onorariului avocațial este una excepționala şi aflata, în primul rând, în puterea de apreciere a instanței ce judeca etapa procesuala pentru care s-a cerut şi s-au acordat cheltuieli de judecata, ca cea mai în măsură sa evalueze munca depusa de avocat (Decizia nr. 3823/07.11.2018 a ICCJ Secția 1 civila) .

Analizând dosarul cauzei, intimata a învederat că nu se poate retine ca munca depusa de avocat ar fi una inferioara, astfel ca instanța a făcut o apreciere corecta a activitatii avocatului şi a acordat cheltuielile de judecata solicitate.

De asemenea, instanța trebuie sa aiba în vedere şi contribuțiile pe care avocatul trebuie sa le plateasca cu titlu de taxe şi impozite, cheltuieli generate de închirierea şi întreținerea biroului în care isi desfasoara activitatea, toate aceste cheltuieli urmând sa fie acoperite, în final, tot din onorariul încasat în baza contractelor de asistenta juridica incheiate, ceea ce conduce la un câștig efectiv mult mai mic decât valoarea bruta a onorariului..

Mai mult, prezenţa în fata instanței de judecata este un act public, care cere concentrare, responsabilitate, aspect care reclama recompense pe măsură, în forma onorariului avocațial.

La final, în ipoteza câștigării procesului, apare ca justificata acoperirea integrala a cheltuiellor de judecata, inclusiv a onorariului de avocat, intrucat este cat se poate de evident ca spitalul nu ar fi trebuit sa fie implicat în proces si, prin urmare, nu ar fi trebuit sa suporte cheltuieli de judecata, daca şi-ar fi îndeplinit obligația prevăzută de lege.

Ca atare, a solicitat respingerea apelului şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.

În susţinere, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în drept, a invocat prev. art. 205, art.480 alin.l , art.453 alin.l din Codul de procedura civia, Legea nr.104/2003, Decizia ICCJ nr.24/2019, art.31 alin.l din Legea nr.51/1995, art.127 alin.l din Statutul profesiei de avocat.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta .... a chemat în judecată pe pârâtul ...., solicitând ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunţa să se constate că activitatea desfășurată începând cu data de 23.10.2020-la zi şi în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a raporturilor de muncă, se încadrează în condiții deosebite de muncă, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 104/2003, republicată

Prin sentinţa apelată, prima instanţă a admis acţiunea, a constatat că activitatea reclamantei desfășurată în perioada 23.10.2020 - la zi şi în continuare, până la intervenirea, după caz, a unor modificări legislative sau până la intervenirea unei cauze de modificare a locului de muncă sau de încetare a raporturilor de muncă, se încadrează în condiții deosebite de muncă, conform art.22 din Legea nr.104/2003.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.

Prima instanţă, a reţinut, în esenţă, faptul că atât Decizia Înaltei Curţi de Casație şi Justiţie, cât şi Decizia Curţii Constituţionale a României subliniază că legiuitorul a avut în vedere că indiferent ce demersuri se fac în sensul diminuării ori limitării factorilor de risc ce derivă din activitatea de manipulare a cadavrelor umane, este imposibilă înlăturarea totală a acestor, astfel că locurile de muncă unde se desfăşoară această activitate ar păstra mereu caracteristicile locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Principiile de soluţionare a apelului reglementate de dispoziţiile ar 477 şi 478 Cpc atestă o particularizare a principiului disponibilităţii edictat de art 22 raportat la art 9 Cpc, şi impun instanţei de control judiciar să soluţioneze calea de atac în raport de ceea ce s-a apelat şi totodată de cadrul procesual impus de cererea de chemare în judecată.

Ca atare, conform principiilor enunţate, instanţa de apel, în calitate de instanţă de reformare, este chemată să cerceteze cauza prin raportare la motivele de apel, raportate la rândul lor la limitele cu care a fost învestită prima instanţă de cererea principală, neputându-se pronunţa asupra altor motive de reformare neindicate în motivele de apel, cu excepţia celor de ordine publică.

În speţă, Curtea nu a identificat existenţa unor astfel de motive şi în continuare urmează să fie analizat apelul.

Curtea constată că s-au formulat critici în primul rând cu privire la necesitatea parcurgerii procedurii obligatorii a metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite instituită prin HG nr. 261/2001 şi ulterior prin HG nr. 246/2007, precum şi la inexistenţa unor excepţii reglementate legislativ de la această regulă.

Asupra acestor aspecte s-a pronunţat însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 24/2019, prin care s-a stabilit că: ”În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată, locurile de muncă ale personalului care desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, fără a fi necesară parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.”

Aceste dezlegări se impuneau cu caracter obligatoriu instanţei, în aplicarea dispoziţiilor art. 517 alin. 4 Cod pr. civ., , conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

De altfel, apelantul nu a contestat caracterul obligatoriu al acestei decizii ci, tocmai în considerarea conţinutului art. 517 alin. 4 Cod pr. civ., a susţinut că doar de la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial putea fi admisă acţiunea formulată de reclamant, deoarece din momentul respectiv dezlegările instanţei supreme devin obligatorii.

Contrar acestor susţineri, din interpretarea art. 517 alin. 4 Cod pr. civ. rezultă că, în soluţionarea cauzelor pendinte în care se ridică problema de drept rezolvată prin decizia în interesul legii, instanţele vor trebui să ţină seama de dezlegarea dată de Înalta Curte, câtă vreme prin respectiva decizie se interpretează, şi nu se modifică un text de lege aplicabil în cauză.

Cât priveşte decizia Curţii Constituţionale nr. 53/4.02.2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 199/12.03.2020, aceasta nu are efecte asupra raporturilor juridice dintre părţi, întrucât ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate, s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, care exclude personalul care desfășoară activitatea de anatomie patologică și prosectură în instituțiile de medicină legală de la încadrarea în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă, este neconstituțională.

Prin urmare, prin interpretarea dată de Curtea Constituţională nu a fost înlăturat dreptul reclamantei, care se încadra în prevederile acestui articol, ci a fost extinsă sfera de aplicare a acestui articol.

În mod corect s-a apreciat că Decizia nr. 53/2020 a CCR nu are incidenţă în speţă, întrucât aceasta a vizat extinderea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 22 din Legea 104/2003 şi asupra altei categorii de personal, şi nu neconstituţionalitatae dispoziţiilor legale iniţial edictate.

În concluzie, în mod corect a reţinut prima instanţă, că, în aplicarea art. 22 din Legea nr. 104/2003, încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă pentru categoria de personal care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul catedrelor de anatomie, histologie, de anatomie patologică şi ale catedrei de biologie, se face chiar în temeiul acestei legi, fără a fi necesară parcurgerea metodologiei prevăzute de HG nr. 261/2001 şi respectiv HG nr. 246/2007.

În plus, îndreptăţirea apelantului reclamant la încadrarea activităţii desfăşurate în funcţia de biolog principal APML în condiţii deosebite, în baza aceluiaşi temei legal, a fost consfiinţită de instanţă prin s.c. nr. ... a Tribunalului ...., definitivă prin decizia civilă nr. .... a Curţii de Apel ...., pentru o perioada anterioară.

Or, cum reclamantul a continuat să presteze aceeaşi activitate, în acelaşi loc de muncă şi în aceleaşi condiţii, nu există nicio justificare pentru care angajatorul nu a procedat la încadrarea în continuare a activităţii în condiţii deosebite.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judecată la care a fost obligată pârâtul, se reţine că într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod pr. civ., instanţa are dreptul să reducă partea din cheltuieli reprezentând onorariul avocaţilor atunci când este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Analizând caracterului rezonabil al cuantumului onorariului acordat în prezenta cauză prin prisma acestor precizări, se constată că acesta respectă criteriile prevăzute de art. 451 alin. 2 Cod pr. civ., date fiind, pe de o parte, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată şi, pe de altă parte, complexitatea medie a cauzei, de natură a presupune un anumit volum de muncă al apărătorului ales, concretizat în conceperea şi redactarea cererii de chemare în judecată, prezenţa la termenele de judecată din data de ..... şi punerea concluziilor asupra fondului cauzei.

Câtă vreme analizarea acestor criterii nu denotă caracterul vădit disproporţionat sau nerezonabil al onorariului apărătorului ales, sentinţa primei instanţe a fost dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod pr. civ., astfel că nici criticile privind cuantumul ridicat al acestor cheltuieli nu vor putea fi primite.

Criticile formulate de apelantul pârât vizând încadrarea ex lege a locului de muncă al reclamantului în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite şi pentru viitor, fără ca angajatorul să intervină în acest sens, sunt fondate.

Referitor la acest aspect, se constată că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat constatarea desfăşurării activităţii în condiţii deosebite de muncă, începând cu data de 23.10.2020 la zi şi în continuare, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de încetarea a raporturilor de muncă.

Or, admiterea acţiunii în maniera solicitată nu era susceptibilă a rezolva situaţia juridică a părţilor, neputându-se admite ipoteza admiterii unei acţiuni în constatare pe termen nedeterminat, câtă vreme, prin natura ei, o asemenea solicitare este condiţionată de desfăşurarea activităţii în anumite condiţii, care se pot schimba în timp.

În raport de aceste argumente, soluţia legală era de admitere a acţiunii doar în ceea ce priveşte perioada 23.10.2020-15.09.2022 (data pronunţării sentinţei civile), stabilirea momentului final prin raportare la momentul pronunţării hotărârii fiind în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 397 alin. 2 Cod pr. civ., potrivit cărora dacă cererea are ca obiect pretenţii privitoare la obligaţia de întreţinere, alocaţia pentru copii, chirie, arendă, plata salariului, rate din preţul vânzării sau alte sume datorate periodic, instanţa îl va obliga pe pârât, la cererea reclamantului, după achitarea taxelor de timbru, potrivit legii, şi la plata sumelor devenite exigibile după introducerea cererii.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 Cod pr. civ., Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentinţa apelată nr. 459/15.09.2022, pronunțată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 956/101/2022, în sensul că va constata că activitatea reclamantei desfăşurată în perioada 23.10.2020-15.09.2022, se încadrează în condiţii deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003, menţinând în rest sentinţa apelată.