Curtea de Apel CRAIOVA · 1771/63/2022

Decizie nr. 507 din 06.03.2023

Instanță: Curtea de Apel CRAIOVA
Dosar: 1771/63/2022
Obiect: Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public, nu impune autorității publice întocmirea unor statistici la cererea cetățenilor.
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Obiect al cererii de comunicare a informaţiilor de interes public nu îl pot constitui decât informaţii reflectate în documente aflate în posesia instituţiei publice, indiferent de suport ori forma sau modul de exprimare a informaţiei.

Legea nr. 544/2001 nu impune unei instituţii să prelucreze informaţiile deţinute pentru a furniza celor interesaţi anumite date, ci se referă doar la furnizarea informaţiilor în forma în care sunt acestea deţinute de instituţie.

Interpretarea contrară ar face ca furnizarea de informaţii să devină mult prea împovărătoare pentru instituţia publică, fără nicio justificare faţă de scopul pentru care a fost reglementat liberul acces al cetăţenilor la informaţiile de interes public.

În rejudecarea cauzei, prin sentința nr. 1770/2022 din data de 11 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 1771/63/2022* s-a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Comisia de Expertiză Medico Militară Centrală a Ministerului Apărării Naţionale.

A fost obligată pârâta să comunice reclamantului următoarele date:

- numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt pentru diagnosticul ”rinichi unic congenital/chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent;

- numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt limitat pentru diagnostic ”rinichi unic congenital/chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent;

- numărul de decizii medicale cu aptitudinea inapt pentru diagnostic ”rinichi unic congenital/chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent.

S-a respins cererea privind comunicarea procedurii/procedurilor de calcul a incapacităţii adaptive pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/chirurgical”, ediţia actuală şi cele utilizate din anul 2012 şi până în prezent.

Împotriva sentinței nr. 1770/2022 din data de 11 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 1771/63/2022* au formulat recurs reclamantul şi pârâta

În motivarea recursului, recurentul reclamant a susținut că sentința atacată încalcă legislația în vigoare referitoare la dreptul la informații publice, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și constatările instanței sunt străine de natura cauzei, încălcând Legea 544/ 2001 și Codul de procedură civilă.

Instanța a omis să cerceteze în parte cauza, admițând că i-a fost comunicată procedura de calcul fără ca documentul solicitat să-i fi fost comunicat în fapt.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susţinut că reclamantului, cu adresa nr. A 2190 din 02.03.2022, i s-a răspuns că informaţiile cerute nu pot fi furnizate, întrucât sunt de natură confidenţială.

La data de 23.01.2023, recurentul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței admiterea următoarelor excepții procesuale şi respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs declarat de pârât, întrucât nu au fost precizate „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi excepţia tardivităţii.

Cererea de recurs a fost comunicată instanţei după termenul de recurs stabilit de instanţă.

La data de 01.02.2023, recurenta pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.

Analizând cu prioritate exceţia tardivităţii declarării recursului şi excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta pârâtă, invocate prin întâmpinare de către recurentul reclamant, în temeiul art. 248 C.proc.civ. aplicabil în recurs potrivit art. 494 C.proc.civ., Curtea reţine următoarele:

Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”, acesta urmând a fi calculat, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pe zile libere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.

În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la fila 20 din dosarul de fond, sentinţa atacată a fost comunicată recurentei pârâte la data de 19.12.2022, iar recursul a fost declarat la data de 03.01.2023, conform rezoluţiei de pe cererea de recurs aflată la fila 3 din dosarul de recurs, în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, astfel că este neîntemeiată excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurenta pârâtă.

De asemenea, Curtea constată că cererea de recurs dedusă judecăţii de către recurenta pârâtă conţine critici dezvoltate la adresa sentinţei, critici care se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…)8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, dispoziţie care a fost indicată de recurenta pârâtă în cuprinsul cererii de recurs şi în raport de care va fi analizată sentinţa recurată.

Ca urmare, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C.proc.civ., excepţie invocată de recurentul reclamant prin întâmpinare, este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Examinând recursurile prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 1771/63/2022, la data de 14.03.2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia de expertiză medico-militară centrală a Ministerului Apărării Naționale de pe lângă Direcția Medicală a Ministerului Apărării Naţionale să îi comunice: numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/ chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt limitat pentru diagnostic „rinichi unic congenital/ chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; numărul de decizii medicale cu aptitudinea inapt pentru diagnostic „rinichi unic congenital/ chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; procedura/ procedurile de calcul a incapacităţii adaptive pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/ chirurgical”, ediţia actuală şi cele utilizate din anul 2012 şi până în prezent;

Reclamantul a menţionat că prin Adresa nr. A-2190 din 02.03.2022 i s-a răspuns că informaţiile nu pot fi furnizate, întrucât sunt de natură confidenţială.

Prin sentința nr. 607/10.05.2022, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, această sentinţă fiind casată prin decizia nr. 1637/14.09.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, care a apreciat întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.

În rejudecarea cauzei, prin sentinţa recurată cu nr. 1770/2022 din data de 11.11.2022, instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să comunice reclamantului următoarele date: - numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; - numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt limitat pentru diagnostic „rinichi unic congenital/chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; - numărul de decizii medicale cu aptitudinea inapt pentru diagnostic „rinichi unic congenital/chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul reclamant, Curtea reţine următoarele:

Prin cererea de recurs întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C.proc.civ., recurentul reclamant susţine că sentința atacată încalcă legislația în vigoare referitoare la dreptul la informații publice, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și constatările instanței sunt străine de natura cauzei, încălcând Legea nr. 544/ 2001 și Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte capătul de cerere respins.

Pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază şi inexistenţa acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98).

Întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe. (CEDO, decizia Driemond Bouw BV c.

Olanda, 2 februarie 1999).

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Contrar susținerilor recurentului reclamant, sentința cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia dată capătului de cerere respins.

Simpla nemulţumire a recurentului reclamant cu privire la soluţia dată capătului de cerere privind comunicarea procedurii/procedurilor de calcul a incapacităţii adaptive pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/chirurgical”, ediţia actuală şi cele utilizate din anul 2012 şi până în prezent, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţă a susţinerilor formulate de către reclamant, sunt aspecte care nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Acţiunea dedusă judecăţii vizează refuzul de comunicare a informaţiilor de interes public, refuz considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat, acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001.

Curtea menţionează că Legea nr. 544/2001 are caracteristici şi reguli proprii, care diferă şi au prioritate în raport cu legea contenciosului administrativ.

Este real faptul că, raportat la dispoziţiile art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 544/2001, accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, astfel cum sunt definite prin acest act normativ, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.

Potrivit art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, „b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;”

Din lectura definiţiei legale menţionate rezultă că aceasta indică elementele de substanţă ce permit identificarea informaţiei de interes public (priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice), dar şi că suportul, forma sau modul de exprimare nu sunt de esenţa sa, ci respectiva informaţie se poate prezenta în orice formă sau mod de exprimare şi pe orice suport.

Conform dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 544/2001,

„(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.

(2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.”

Pe de altă parte, accesul la astfel de informaţii este garantat atât prin norme constituţionale (art. 31 din Constituţie), cât şi la nivel convenţional (art. 10 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale), excepţiile de la aceasta fiind prevăzute expres atât în dreptul intern consacrat de art. 12 din Legea nr. 544/2001, cât şi în art. 10 parag. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Din analiza dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că autorităţilor sau instituţiilor publice le pot fi solicitate şi pot fi obligate să furnizeze acele informaţii care au legătură cu atribuţiile şi competenţele lor, astfel cum sunt stabilite prin actele normative de organizare şi funcţionare.

În cauză, recurentul reclamant este nemulţumit de respingerea cererii privind comunicarea procedurii/procedurilor de calcul a incapacităţii adaptive pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/chirurgical”, ediţia actuală şi cele utilizate din anul 2012 şi până în prezent.

Curtea constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, din conținutul răspunsului aflat la fila 10 din dosar, adresa nr. A-2190 din 02.09.2022, că aceste relații au fost comunicate reclamantului.

Curtea reţine că, prin adresa nr.

A-2190 din 02.09.2022 emisă de Direcţia Medicală a M.A.N., s-a menţionat că, în ceea ce privește calcularea incapacității adaptive, aceasta are ca scop considerarea nivelului de tulburare funcțională incapacitantă în efortul de adaptare la viața cotidiană a individului (autoservirea, activităţile gospodărești, activitatea profesională și altele).

În conformitate cu prevederile Criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 56/2012: „În aprecierea incapacității adaptive (a deficienței funcționale - gradului de invaliditate) a pacienților cu rinichi unic, se va ține seama de faptul că un singur rinichi este capabil să asigure toate funcțiile secretorii, homeostatice și endocrine ale unui adult activ în condiții normale”.

De altfel, recurenta pârâtă a menţionat, prin întâmpinarea formulată în recurs, că nu există un document intitulat „Procedura/procedurile de calcul a incapacității adaptive pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/chirurgical”, nici în ediție actuală și nici în alte ediții anterioare, în aprecierea gradului incapacității adaptive medicul primar în specialitatea expertiza medicală a capacității de muncă uzând, pe lângă datele din dosarul medical, de cunoștințele și experiența acumulate în anii de studiu și de practică a profesiei medicale.

Curtea, în acord cu instanţa de fond, constată că se impunea respingerea capătului de cerere, întrucât recurentului reclamant i-au fost comunicate relaţiile solicitate, aşa cum rezultă din conținutul răspunsului aflat la fila 10 din dosar.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta pârâtă Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, Curtea reţine următoarele:

Întemeind cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., recurenta pârâtă critică soluţia dată de instanţa de fond în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii şi obligarea sa la comunicarea către reclamant a numărului deciziilor medicale pe mai multe aspecte medicale din anul 2012 şi până în prezent.

În analiza cererii, instanţa de fond trebuia să verifice dacă, prin raportare la dispoziţiile legale pe care reclamantul le-a invocat ca temei al cererii sale, pretenţiile acestuia sunt întemeiate sau nu, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor invocate în apărare de pârâtă, referitoare la natura şi volumul informaţiilor ce se doresc a fi comunicate.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond s-a limitat la însuşirea punctului de vedere exprimat de reclamant în cererea de chemare în judecată şi nu a avut în vedere apărările formulate de pârâtă.

În dezacord cu instanţa de fond, Curtea constată că este justificat legal refuzul pârâtei de a comunica numărul deciziilor medicale avizate din anul 2012 până în prezent.

Curtea apreciază că natura informaţiilor solicitate, reglementările legale care vizează activitatea pârâtei şi scopul acestei activităţi trebuie analizate cu prioritate faţă de solicitările reclamantului formulate în temeiul art. 1 din Legea nr. 544/2001.

Activitatea comisiilor de expertiză medico-militară este reglementată prin Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr.

M.66/17.05.2016, iar printre atribuţiile Comisiei centrale de expertiză medico-militară, la art. 13 alin. 1 lit. a din Regulament se prevede că „analizează şi avizează deciziile medicale ale comisiilor de expertiză medico-militară.”

Recurentul reclamant solicită date statistice şi practic, întocmirea unor situaţii centralizatoare, cu privire la: - numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt pentru diagnosticul „rinichi unic congenital/ chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; - numărul de decizii medicale cu aptitudinea apt limitat pentru diagnostic „rinichi unic congenital/ chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent; - numărul de decizii medicale cu aptitudinea inapt pentru diagnostic „rinichi unic congenital/ chirurgical” avizate din anul 2012 şi până în prezent).

Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, nu impune autorităţii publice întocmirea unor statistici la cererea cetăţenilor.

În cauză, aceste situaţii centralizatoare, date statistice pe o perioadă mare de timp, din anul 2012 şi până în prezent, vizează aspecte care intră sub incidenţa prevederilor art. 308 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Potrivit art. 308 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „Unităţile prevăzute la art. 30 alin. (1) au obligaţia să garanteze confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor legate de starea de sănătate a pacienţilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare şi stocare a datelor personale şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”

Conform susţinerilor recurentei pârâte, dacă ar fi întocmite, aceste situaţii centralizatoare ar fi clasificate ca informaţii secrete de stat, în baza dispoziţiilor art. 17 lit. b din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât se referă la starea de sănătate a efectivelor forţelor armate şi, în esenţă, la capacitatea de luptă a armatei.

Trebuie menţionat faptul că Legea nr. 544/2001 nu impune unei instituţii să prelucreze informaţiile deţinute pentru a furniza celor interesaţi anumite date, ci se referă doar la furnizarea informaţiilor în forma în care sunt acestea deţinute de instituţie.

Curtea constată că recurentului reclamant, cu Adresa nr.

A-2190 din 02.03.2022, i s-a răspuns că informaţiile cerute nu pot fi furnizate, întrucât diagnosticele medicale sunt de natură confidenţială, inclusiv în redactarea Deciziilor medicale acestea fiind codificate pentru a proteja datele personale ale pacienţilor.

Ca atare, trebuie considerat că recurentul reclamant a primit un răspuns, astfel încât trebuie apreciat atins scopul urmărit de legiuitor prin art. 6 alin. 1 din Legea 544/2001.

Din probatoriul aflat la dosar, rezultă că recurentul reclamant nu se află în situaţia unui refuz nejustificat de comunicare a unor informaţii de interes public.

Recurenta pârâtă a dat curs cererii sale, fiindu-i comunicat un răspuns, astfel că a manifestat interes şi disponibilitate pentru gestionarea problematicilor care intră în sfera sa de activitate.

În aceste condiții, recurentul reclamant nu poate fi considerat persoană vătămată, în sensul art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, autorităţile publice având obligaţia de a respecta restricţiile impuse de legislaţia în vigoare.

În opinia Curţii, recurenta pârâtă nu şi-a manifestat atitudinea de a refuza accesul la informaţiile solicitate, atitudinea acesteia nu poate fi considerată una de desconsiderare totală a dreptului reclamantului de a i se comunica informaţiile solicitate, atâta timp cât a dat curs solicitării în măsura posibilă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 544/2001.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 2 şi art. 498 alin. 1 C.proc.civ. coroborate cu art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant, va admite recursul declarat de pârâta Comisia de Expertiză Medico-Militară Centrală va casa în parte sentinţa şi, în rejudecare, va respinge în rest acţiunea, urmând a fi menţinută dispoziţia sentinţei privind respingerea cererii pentru comunicarea procedurii/procedurilor de calcul a incapacităţii adaptative.