Decizie nr. 15 din 19.01.2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. ... reclamanţii ... şi ... au chemat în judecată pârâţii ... şi ... şi au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită folosinţă următoarele suprafeţe de teren: 400 mp teren fâneţe situat în vatra satului, 1092 mp teren fâneţe situat în punctul ..., 932 mp teren neproductiv situat în ...

S-a solicitat de reclamantele ... şi ... și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ../04.06.2002 şi s-a solicitat introducerea în cauză şi a pârâtei ..., care a avut calitatea de vânzător în respectivul contract.

Prin sentinţa civilă nr. 2335 din data de 03.12.2018 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ... a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor ... şi ..., excepţiei invocată de pârâți.

A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1088/04.06.2002, cerere formulată de reclamantele ... şi ... în contradictoriu cu pârâţii ..., ... şi ....

De asemenea, a fost respins capătul de cerere privind acţiunea în revendicare, cerere formulată de reclamantele ... şi ... în contradictoriu cu pârâţii ... şi ....

Au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâţii ... şi ... a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanţii ..., ..., ..., ..., aceştia din urmă fiind moştenitorii reclamantei ..., decedată, solicitând în temeiul art. 480 C.pr.civ. admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, în sensul menținerii dispozitivului hotărârii în ceea ce priveşte soluționarea excepţiei lipsei calității procesuale active, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Pe parcursul soluționării apelului, respectiv la data de 25.09.2021 a decedat pârâta-intimată ....

Prin încheierea din data de 18.01.2022, în baza art. 412 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanţii reclamanţi ..., ..., ..., ... împotriva sentinţei civile nr. 2335 din data de 03.12.2018 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ... în baza art.412 alin.1 pct.1 C.pr.civ, până la introducerea în cauză a moștenitorilor pârâtei decedate.

Prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 234/10.03.2022 pronunţată în dosarul nr. ... a fost respins ca nefondat recursul declarat de apelanții ... şi ... împotriva încheierii din data de 18.01.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. ....

Prin încheierea din data de 24.05.2022 a fost anulată cererea de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă ..., ca netimbrată.

A fost menținută măsura suspendării judecăţii apelului civil declarat de apelanții reclamanți ..., ..., ..., ... împotriva sentinţei civile nr. 2335 din data de 03.12.2018 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ... în contradictoriu cu intimaţii ..., ..., ... - decedată pe parcursul procesului, dispusă prin încheierea de la data de 18.01.2022.

Prin încheierea din data de 05.07.2022 a fost respinsă cererea de repunere pe rol a apelului formulată de apelanții reclamanţi ... şi ... şi menținută suspendarea judecăţii apelului, dispusă prin încheierea de la data de 18.01.2022.

La data de 19.07.2022 a fost înregistrată cerere de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă ... prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol şi emiterea unei adrese către notarul public competent, conform Legii nr.36/1995, dar și desemnarea un curator care să reprezinte interesele moștenirii decedatei ....

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2022 apelanții reclamanți ... şi ... au solicitat repunerea cauzei pe rol și continuarea administrării probatoriului deja încuviințat.

De asemenea, s-a solicitat introducerea în cauză a lui ..., în calitate de moștenitor al lui ....

La termenul de judecată stabilit pentru discutarea cererilor de repunere pe rol formulate de apelanți, intimații ..., ... au invocat excepția perimării apelului.

Tribunalul Gorj, prin decizia nr. 1215/2022, a admis excepţia perimării și a constatat perimat apelul declarat de apelanții reclamanți ..., ..., ..., ... împotriva sentinței civile nr. 2335 din data de 03.12.2018 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ... și în contradictoriu cu intimații ..., ..., ... – decedată pe parcursul judecăţii.

Tribunalul a constatat că în şedinţa publică din data de 07.12.2021 intimaţii pârâți ... şi ... au adus la cunoștința instanţei decesul intimatei pârâte ..., iar apelanții reclamanţi, prin reprezentant convențional, au solicitat acordarea unui termen pentru a indica moştenitorii părţii decedate.

La termenul acordat în acest sens, respectiv 18.01.2022, nu au fost indicați moştenitorii defunctei ..., astfel instanța a constatat incidența cazului de suspendare de drept și în baza art. 412 alin.1 pct.1 C.pr.civ. a suspendat judecata apelului.

La data de 18.07.2022, ora 21.16 a fost transmisă prin email cererea de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă ..., iar la data de 21.07.2022 a fost depusă cererea de repunere pe rol formulată de apelanții reclamanți ... și ....

În cauza de față, termenul de perimare a început să curgă de la data pronunțării încheierii de ședință din 18.01.2022, cererile de repunere pe rol din data de 3.05.2022 și de 6.06.2022 neavând un astfel de efect, prima cerere fiind anulată ca netimbrată, iar cea de-a doua a fost respinsă.

Cererile de repunere pe rol din data de 18.07.2022, respectiv din data de 21.07.2022, formulate de apelanta reclamantă ..., respectiv de apelanții reclamanți ... și ... nu au produs efecte sub aspectul întreruperii termenului perimării, deoarece perimarea intervenise prin trecerea termenului stabilit de lege.

Concluzionând, Tribunalul a constatat că nu a existat nicio cauză de întrerupere a cursului perimării.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs ..., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj, în vederea pronunțării pe cererea de repunere pe rol.

În motivare, recurenta a învederat că sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, și anume a fost dată prin încălcarea art. 183 C. pr. civ. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

A arătat faptul că instanța a nesocotit principiul de drept al aplicării imediate a legii noi.

A apreciat că este greșit să se aplice o procedură abrogată unui raport juridic apărut după adoptarea noii legi.

Astfel, suspendarea prezentei cauze a avut loc după modificarea art. 183 C. pr. civ., deci, este vorba despre un raport juridic care s-a născut după modificarea regulilor de procedură.

Astfel, recurenta apreciază că acestui raport juridic i se aplică norma juridică aflată în vigoare la data nașterii sale.

Pe cale de consecință, a învederat că cererea recurentei de repunere pe rol a fost făcută în termenul legal prevăzut de norma juridică aflată în vigoare.

În continuare, a precizat că instanța de judecată a reținut în mod greșit faptul că nu a făcut demersuri în vederea aflării moștenitorilor, privându-o în acest fel pe recurentă de dreptul la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

A arătat faptul că instanța de apel a interpretat în mod greșit prevederile art. 412 alin. (1) C. pr. civ. cu privire la obligația acesteia de a indica moștenitorii.

A precizat că aceasta avea obligația de a indica moștenitorii în măsura în care îi cunoștea sau îi putea afla și că nu ar putea inventa nume de moștenitori.

A menționat că a făcut demersuri și i s-a comunicat de la Direcția pentru Evidența Persoanelor a municipiului Pitești faptul că, până la momentul la care recurenta a făcut adresa nu există înregistrați moștenitori, în mod cert adresa primită de către aceasta de la DPCLEP Pitești, sub nr. 10223/13.04.2022, este un act procesual care întrerupe termenul de perimare.

Mai mult, arată faptul că există prevederi legale care asigură soluționarea dosarului chiar și în cazul în care nu pot fi identificați moștenitorii, făcând referire la art. 1136 alin. (1) Cod civil.

Astfel, având în vedere argumentele de mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj, în vederea pronunțării pe cererea de repunere pe rol.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ.

Împotriva deciziei prin care s-a perimat apelul au formulat recurs și ... și ..., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1215/27.09.2022 pronunțată de către Tribunalul Gorj în dosarul cu nr. ... și rejudecând cauza, să se dispună respingerea excepției perimării, dispunând trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelului (inclusiv pentru introducerea în cauză, în calitate de moștenitor legal al lui ..., moștenitor al defunctei, ... și pentru administrarea probei cu expertiză topografică).

Au arătat recurenții au arătat că au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 18.01.2022, astfel încât încheierea de suspendare a rămas definitivă la data de 10.03.2022, când recursul a fost respins de către Curtea de Apel Craiova.

Au arătat că au făcut demersuri pentru aflarea moștenitorilor, au înaintat o serie de notificări către Consiliul Județean Argeș (Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor), Primăria Leordeni, Consiliul Local Municipiul Pitești, menționându-se de către aceștia că doar la solicitarea expresă a instanței se vor comunica datele persoanelor în cauză.

Au apreciat că, având în vedere notificările respective și răspunsurile evocate și faptul că recurenții nu au stat în pasivitate, instanța trebuie să continue demersurile la instituțiile abilitate pentru a se comunica numele și adresele moștenitorilor lui ....

Au menționat că la data de 6.06.2022 au formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului de apel al Tribunalului Gorj pentru continuarea judecării litigiului, însă prin încheierea din data de 5 iunie 2022 Tribunalul Gorj a respins cererea de repunere pe rol pe care recurenții au formulat-o, fiind menținută în continuare suspendarea judecării apelului.

Au arătat că au continuat demersurile și au luat legătura telefonic cu numita ..., nora defunctei ..., care le-a comunicat că soțul ei, ..., este unicul fiu și unicul moștenitor legal al lui ....

Plecând de la afirmațiile numitei ..., au formulat și au depus o nouă cerere de repunere pe rol a dosarului cu nr. ... al Tribunalului Gorj înregistrată tot în luna iulie 2022.

Recurenții apreciază că hotărârea din data de 27.09.2022 este vădit nelegală deoarece încheierea de suspendare a cauzei din data de 18.01.2022 a rămas definitivă la data de 10.03.2022, ca efect al respingerii recursului în urma pronunțării deciziei cu nr. 234/10.03.2022 dată de către Curtea de Apel Craiova în dosarul cu nr. ..., iar cererea de apel nu a rămas în nelucrare din motive imputabile timp de 6 luni, ci dimpotrivă.

Așadar, apreciază că în nici un fel nu subzistă perimarea soluționării apelului, astfel încât este vădit nelegală soluția de admitere a excepției perimării cauzei dispusă prin hotărârea pronunțată la data de 27.09.2022.

De asemenea, au criticat și împrejurarea că până la acest moment nu s-a efectuat expertiza topografică.

Au precizat că dreptul la un proces echitabil și administrarea actului de justiție într-un timp rezonabil și predictibil, ca și principii și reguli de drept fundamentale au fost vădit încălcate în acest litigiu.

Față de toate aceste motive, recurenții solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecării litigiului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și art. 496 alin. (2) Cod procedură civilă.

Analizând recursurile declarate, Curtea le apreciază ca nefondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente.

Prima dintre criticile formulate de recurenţi ce se impune a fi analizată este cea vizând legea procesual civilă aplicabilă în speţă, recurenta ... susţinând că în mod greşit Tribunalul nu a făcut aplicarea dispoziţiilor codului de procedură civilă aşa cum a fost modificat prin Legea 310/2018.

Critica nu este întemeiată, recurenta fiind în eroare atunci când susţine că instanţa a nesocotit principiul de drept al aplicării imediate a legii noi și că legea aplicabilă trebuia analizată în raport de data pronunțării încheierii de suspendare.

Astfel, principiile fundamentale ale procesului civil sunt statuate prin art. 5-23 cod procedură civilă, printre acestea nefiind inclus şi principiul aplicării imediate a legii civile noi.

Dimpotrivă, art. 24-28 cod procedură civilă reglementează aplicarea legii de procedură civilă stabilind prin art. 24 că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestea în vigoare.

Potrivit art. 25 cod procedură civilă, procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acestei legi.

Cât timp dispozițiile procesual civile se referă la legea aplicabilă raportat la data începerii proceselor, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, este evident că nu poate fi aplicată în cursul unui litigiu legea procesuală în vigoare la data luării unei anumite măsuri procesuale de către instanță.

Prin urmare, dispozițiile art. 24 și art. 25 cod procedură civilă nu se raportează la data pronunțării încheierii de suspendare, cum greșit susțin recurenții.

Aceste dispoziţii ale codului de procedură civilă au modificat structural vechea prevedere din art. 725 alin. 1 cod procedură civilă de la 1865, abrogat expres în anul 2013, prevedere potrivit cu care dispoziţiile noi legi de procedură se aplică şi proceselor în curs.

Aşadar, principiul aplicării imediate a noii norme de procedură nu îşi mai găsesc aplicabilitatea după intrarea în vigoare a actualului cod de procedură civilă, iar în prezent regula este că dacă data înregistrării cererii de chemare în judecată se situează anterior datei intrării în vigoare a legii noi, legea nouă nu se va aplica judecării cauzei, fiind incidentă legea în vigoare la momentul începerii procesului.

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2017, modificarea codului de procedură civilă prin legea 310/2018 nu se răsfrânge asupra procesului în curs, dispoziţiile modificate ale codului nefiind aplicabile şi acestui litigiu, care rămâne supus normelor legale în vigoare la data când cererea a fost introdusă.

Această concluzie este validată şi prin motivarea Deciziei nr. 45 din 22 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care este obligatorie pentru instanţele, efectele sale vizând nu doar dispozitivul deciziei, ci şi considerentele acesteia.

Înalta Curte a avut de stabilit dacă Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen, îşi mai produce efectele ca urmare a modificării legislative a art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018.

Prin Decizia 34/2017 ÎCCJ a dat dezlegări privind aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din Codul de procedură civilă, stabilind că actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

Aceste prevederi legale au fost modificate prin legea 310/2018, în sensul că termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, iar menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, caz în care actul de procedură trimis prin fax sau e-mail este socotit a fi făcut în termen.

În motivarea Deciziei 45/2020, prin care a statuat că actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este considerat a fi depus în termen, instanţa supremă a dat dezlegări obligatorii şi în ce privește aplicarea noii norme legislative, statuări care se impun şi în cauza pendinte, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel.

Curtea a arătat în paragraf 79 din Decizia 45/2020 că potrivit art. 521 alin. (4) din Codul de procedură civilă, cu raportare la art. 518, hotărârea pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.

Ca urmare, a apreciat că, dată fiind modificarea art. 183 cod procedură civilă intervenită prin art.

I pct. 24 din Legea nr. 310/2018, „efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.

82.

Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24 - 27 din Codul de procedură civilă, cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

83. În consecinţă, cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale acestei decizii doar litigiile declanşate anterior modificării aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 310/2018.”

De asemenea, ÎCCJ a mai stabilit ( paragraf 84) că „lămurirea împrejurării dacă modificările aduse art. 183 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă lipsesc sau nu de valabilitate statuările anterioare ale instanţei supreme, inserate în cuprinsul considerentelor acestei decizii obligatorii, presupune verificarea aspectului dacă aceste considerente cu caracter decizoriu au ca premisă o situaţie juridică similară, întrucât numai în ipoteza unei dezlegări de principiu a unei probleme de drept, identice, un astfel de raţionament poate fi aplicat mutatis mutandis şi, prin urmare, se impune a fi rezolvată o problemă de compatibilizare a aplicării considerentelor deciziei menţionate cu noua formă a textelor de lege interpretate, iar nu şi în ipoteza în care normele legale interpretate au suferit modificări de esenţă.”

Rezultă cu claritate din aceste considerente că decizia obligatorie prin care s-a dezlegat chestiunea de drept ridicată de modificarea în anul 2018 a dispoziţiilor art. 183 cod procedură civilă a stabilit că proceselor începute sub imperiul unei legi procesual civile rămân supuse acesteia, nefiind aplicabile dispoziţiile noi de procedură, adoptate de legiuitor pe parcursul soluţionării respectivului litigiu, aceste dispoziţii noi fiind aplicabile doar litigiilor începute după data intrării în vigoare a modificărilor codului de procedură civilă.

În consecință, potrivit art. 24 şi art. 25 cod procedură civilă, litigiului pendinte îi sunt aplicabile prevederile art. 182 şi art. 183 cod procedură civilă, forma în vigoare în anul 2017, când a fost introdusă cererea de chemare în judecată, iar potrivit acestor dispoziţii, în interpretarea dată de ÎCCJ prin Decizia (HP) nr. 34 din 15 mai 2017, formularea cererii de repunere pe rol trebuia depusă de partea interesată până la ora la care activitatea încetează la instanţă (ora 16), deoarece actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se calculează pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.

Deşi, conform art. 416 alin. 1 cod procedură civilă termenul de perimare se socoteşte pe luni, iar nu pe zile, aşa cum este referirea din dispozitivul Deciziei 34/2017, dispoziţiile legale care reglementează termenele pe luni sunt identice celor care se referă la termenele pe zile, astfel că în speţă, cererea de repunere pe rol trebuia înaintată prin poşta electronică până la ora 16, conform dispozițiilor codului de procedură civilă în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată.

Aceasta înseamnă că formularea de către recurenta ... a cererii de reluare a judecății la ora 21,16 în ziua de 18.07.2022, care era ultima zi în raport cu care se putea calcula termenul de perimare, este fără efect asupra întreruperii sau suspendării cursului perimării, ea nefiind formulată în termenul de 6 luni de la data suspendării cauzei.

Curtea va respinge şi critica formulată de recurenţii ... şi ... prin care se susţine că termenul de perimare a început să curgă de la data când a rămas definitivă cererea de recurs declarată de părţi împotriva încheierii de suspendare din 18.01.2022.

Potrivit art. 416-418 cod procedură civilă, termenul de perimare, fiind un act de procedură, începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă şi care nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii.

Actul de procedură care determină curgerea termenului de perimare este încheierea prin care instanţa a dispus suspendarea judecăţii, de la data pronunţării acestei încheieri părţile având obligaţia să facă toate demersurile cerute de instanţă sau prevăzute de lege pentru a se putea redeschide judecata.

Faptul că împotriva acestei încheieri se poate declara recurs conform art. 414 alin 1 cod procedură civilă nu presupune că formularea recursului are ca efect întreruperea sau suspendarea perimării deoarece această cauză nu este prevăzută de art. 417 sau art. 418 cod procedură civilă ca având efecte asupra curgerii termenului de perimare.

Potrivit art. 417 cod procedură civilă, are efect întreruptiv asupra termenului de perimare îndeplinirea de către partea interesată a unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului.

Un astfel de act îl constituie cererea de repunere pe rol, însoțită de achitarea taxei judiciare de timbru aferentă acesteia și de eventualele acte, înscrisuri, dovedi pe care instanța le-a solicitat prin încheierea de suspendare.

În absența acestor dovezi, nu se poate spune că actul de procedură îndeplinit de parte (cererea de repunere pe rol) are efect întreruptiv de perimare.

Nu constituie un act de procedură formulat în vederea judecării cauzei cererea de recurs împotriva încheierii de suspendare, deoarece recursul constituie doar o cale de atac promovată de partea care apreciază că suspendarea judecății este nelegală, căruia legea nu îi conferă caracter întreruptiv de perimare, prin cererea de recurs nefiind solicitată reluarea judecăţii.

Curtea subliniază că textul din art. 417 cod procedură civilă face trimitere la cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată, cerere care trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății iar prin recurs se contestă legalitatea măsurii suspendării.

Prin urmare, exercitarea de către recurenţi a recursului împotriva încheierii de suspendare nu are ca efect repunerea pe rol a cauzei şi nici întreruperea termenului de perimare, în lipsa unei soluţii de admitere a recursului pronunţată de instanţa superioară care să constate caracterul nelegal al suspendării.

Ca urmare, formularea cererii de recurs împotriva încheierii de suspendare nu are efect asupra întreruperii termenului de perimare, cum greșit susțin recurenții.

De asemenea, nu se poate vorbi nici despre efectul suspendării perimării, conform art. 418 cod procedură civilă, ca efect al formulării recursului împotriva încheierii de suspendare.

Curtea constată că în speță suspendarea procesului nu a fost dispusă de Tribunal în condiţiile art. 418 alin. 1 cod procedură civilă, adică cel mai târziu până la data când Curtea de Apel Craiova avea de soluţionat recursul declarat împotriva încheierii de suspendare de la 18.01.2022, prin urmare aceste prevederi legale, care reglementează un caz de suspendare a termenului de perimare nu sunt incidente în cauză.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 418 alin. 3 cod procedură civilă potrivit cu care suspendarea termenului de perimare intervine pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, deoarece formularea cererii de recurs nu poate constitui un astfel de ”temei justificat” care să constituie motivul pentru care partea nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății.

În concluzie, perimarea a început să curgă la data de 18.01.2022 și nu a fost întrerupt ori suspendat termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 cod procedură civilă ca urmare a declarării recursului împotriva încheierii de suspendare.

Curtea va respinge și criticile din cele două recursuri prin care se susține că au făcut demersuri pentru aflarea moștenitorilor, astfel că, în opinia recurenţilor, nu se poate susține că au stat în pasivitate și nu au îndeplinit obligația care le revenea potrivit încheierii de suspendare.

Eventualele dificultăți în identificarea moștenitorilor unei părți decedate pot constitui motiv temeinic justificat care a împiedicat partea să formuleze cerere de repunere pe rol și pot fi analizate în condițiile art. 418 alin. 3 cod procedură civilă ca având efect de suspendare a termenului de perimare, însă în speță Curtea apreciază că nu sunt fondate criticile din cele două recursuri privind efectuarea de către părți a tuturor demersurilor în vederea îndeplinirii obligației impuse de instanță prin încheierea de suspendare.

Prioritar, este de subliniat faptul că formularea celor două cereri de repunere pe rol în timpul termenului de perimare, respectiv cererile din data de 3.05.2022 și de 6.06.2022 nu au avut niciun efect asupra curgerii termenului de perimare, deoarece cererea din 3.05.2022 a fost anulată ca, iar cea din 6.06.2022 a fost respinsă.

Așa cum s-a arătat anterior, doar cererea formulată în vederea reluării judecății și care poate avea un astfel de efect întrerupe termenul de perimare, conform art. 417 cod procedură civilă, iar neachitarea taxei judiciare de timbru, aferentă cererii de repunere pe rol nu poate califica respectiva cerere ca un act procedural îndeplinit cu scopul de a se relua judecata.

Anularea ca netimbrată a cererii de repunere pe rol formulată la 3.05.2022 nu produce niciun efect asupra termenului de perimare.

Pentru aceeași rațiune, respingerea cererii de repunere pe rol formulată la data de 6.06.2022, cerere soluționată de Tribunal prin încheierea de la 5.07.2022 nu întrerupe termenul de perimare, deoarece, respingând cererea, instanța a considerat că partea nu a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, în speță obligația de a indica moștenitorii părții decedate.

Împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol partea interesată avea posibilitatea de a declara recurs, conform art. 414 alin. 2 cod procedură civilă, însă în absența unei astfel căi de atac, singura prin care s-ar fi putut analiza legalitatea măsurii de respingere a cererii de repunere pe rol și de menținere a măsurii suspendării procesului, instanța de recurs investită cu o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii de perimare nu poate să analizeze dacă părțile și-au executat obligațiile și dacă se impunea reluarea judecății în apel.

În actuala etapă procesuală, ca efect al respingerii cererii de repunere pe rol din 6.06.2022, Curtea este obligată să constate că părțile interesate nu au formulat acte de procedură de natură a întrerupe cursul perimării.

În ce privește cererea de repunere pe rol formulată de apelanții ... la data de 21.07.2022, aceasta nu a întrerupt cursul perimării deoarece a fost depusă la dosar după ce termenul de perimare de 6 luni era împlinit, curgea termenului fiind raportată la data pronunțării încheierii de suspendare din 18.01.2022, pentru rațiunile expuse anterior.

În ce privește susținerile recurenților în sensul că s-au aflat în imposibilitate de a identifica moștenitorii părții decedate, prin urmare instanța trebuia să întreprindă demersuri legale, Curtea constată că recurenții ... au susținut, atât prin cererea de repunere pe rol tardiv formulată, cât și prin cererea de recurs, faptul că au reușit să identifice pe moștenitorul sezinar al pârâtei decedate, acesta fiind fiul ....

Mai mult, decizia Curții de Apel din 10.03.2022 prin care s-a respins recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății din 18.01.2022, decizie care se impune în cauza de față, a dat dezlegări în ce privește măsurile pe care le puteau întreprinde părțile pentru identificarea moștenitorilor, instanța de recurs arătând că apelanții pot lua legătura cu nora defunctei, această persoană, ca terț față de proces, depunând la dosar acte de stare civilă care permiteau identificarea cu ușurință a eventualilor moștenitori.

Invocarea de către recurenţi a dispoziţiilor art. 1136 alin. 1 cod civil potrivit cu care în lipsa unor moştenitori cunoscuţi notarul public poate numi un curator special al moștenirii sunt fără efect asupra întreruperii sau suspendării termenului de perimare, deoarece doar părţile din dosar aveau posibilitatea să solicite un astfel de demers, iar nu instanţa din oficiu, iar în speţă nici nu era necesar, cât timp a existat posibilitate reală a fi identificat fiul pârâtei decedate.

Așadar, în mod corect Tribunalul a caracterizat demersurile făcute de apelanți la autoritățile publice ca fiind formale, a reținut că părțile nu s-au conformat îndrumărilor date prin decizia 234/10.03.2022 a Curții de Apel și a apreciat că au fot tardiv formulate cele două cereri de repunere pe rol, adică după data când termenul de perimare a fost împlinit.

Concluzia care se impune este aceea că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 416 și urm.

Cod procedură civilă și a perimat apelul, criticile din recurs nefiind întemeiate, ceea ce impune, conform art. 496 cod procedura civilă respingerea celor două recursuri.

Potrivit art. 453 cod procedură civilă, recurenţii fiind părţi care au pierdut procesul, vor fi obligaţi în solidar la plata către intimaţii pârâţi ... şi ... a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.