Decizie nr. 1511 din 06.12.2022

Nerespectarea măsurilor de prevedere de către inculpata s-a concretizat în faptul că, deşi a luat cunoştinţă despre alergia pacientei şi nu cunoştea substanţa activă din cele două medicamente (cu toate că avea obligaţia de ştiinţă şi de a se educa medical continuu), nu a anunțat niciunul dintre medicii competenţi care ar fi putut dispune cu uşurinţă o testare, nici nu s-a informat despre faptul că medicamentele "algifen" şi "algocalmin" conţin aceeaşi substanţă activă, administrând medicamentul Algifen, ceea ce a condus la decesul victimei.

Acestea reprezintă erori de conduită imputabile inculpatei , erori pe care un asistent medical prudent și diligent aflat pe același plan profesional și în aceleași circumstanțe externe, nu le-ar fi comis.

În zona culpelor concurente succesive poate fi analizată și conduita medicală culpabilă.

Sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condițiile care l-au precedat, și fără de care rezultatul nu s-ar fi produs; deci orice condiție care a precedat și care a avut o legătură cât de mică cu rezultatul este cauza acestui rezultat, fiind echivalentă cu cauza.

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de inculpatele …… și……., precum și de părțile civile …., …….., …….. și…….. împotriva sentinței penale nr. 74 din data de 19 mai 2022, pronunțate de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. …...

Conform art. 405 alin. 3 C.p.p., părțile și persoana vătămată nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 23 septembrie 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie ce se va pronunţa, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 C.p.p., a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţare la data de 18 octombrie 2022, la data de 28.10.2022 şi ulterior la 09.11.2022.

La data de 09.11.2022, în baza art. 123 alin. 3 din HCSM nr. 1375/2015, a fost amânată pronunţarea la 18.11.2022 şi ulterior la data de 06.12.2022.

C U R T E A,

Asupra cauzei penale de față;

Reține că, prin sentința penală nr. 74 din data de 19 mai 2022 pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. ……., în temeiul art. 192 alin. 1 si 2 C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 1 si 2 C.proc.pen. a fost condamnată inculpata …… la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare.

S-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune …., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a impus inculpatei să execute următoarea obligaţie: - să urmeze un curs de calificare profesională

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei mun. ……, judeţ ……, o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 96 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare/al nerespectării cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse/neîndeplinirii obligaţiilor civile.

În temeiul art. 192 alin. 1 si 2 C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 1 si 2 C.proc.pen. a fost condamnată inculpata …. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, în regim de detenție.

În baza art. 66 alin. 1 lit. g C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii – profesia/funcția de asistent medical, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 66 alin. 1 lit. g C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii - profesia/funcția de asistent medical, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 7 al. 1 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpate, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J

În temeiul art. 397, art. 19 și art. 25 C.proc.pen. în referire la art. 1357 și 1381 C.civ. s-a admis admite în parte acţiunea civilă formulată de părțile civile mai jos enumerate și a fost obligată partea responsabilă civilmente ……. - prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvenţă ….. – Filiala ……..la plata următoarelor sume către:

1. ……: - 20.000 lei reprezentând daune morale; - 15.000 lei reprezentând daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare;

2. …….: - 20.000 lei reprezentând daune morale;

3. ………: - 20.000 lei reprezentând daune morale;

4. ………..: - 20.000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 275 alin. 6 C.proc.pen., onorariul apărătorilor desemnati din oficiu, în cuantum de 265 lei, conform delegaţiei nr. 10990/2019, astfel cum a fost redus ca urmare a încetării delegaţiei potrivit art. 91 alin. 4 C.proc.pen., respectiv în cuantum de 795 lei conform delegaţiei nr. …../2019, pentru activitatea desfășurată în faza camerei preliminare, precum și a onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 290 lei, conform delegaţiei nr. ../2021, astfel cum a fost redus ca urmare a încetării delegaţiei potrivit art. 91 alin. 4 C.proc.pen., pentru activitatea desfășurată în faza judecății, a rămas în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. 2 C.proc.pen. a fost obligată fiecare inculpată la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 500 lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).

În baza art. 276 alin. 4 C.proc.pen. a fost obligată fiecare inculpată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă …...

În baza art. 276 alin. 4 C.proc.pen. a fost obligată fiecare inculpată la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă …….

În baza art. 276 alin. 4 C.proc.pen. a fost obligată fiecare inculpată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă …….

În baza art. 276 alin. 4 C.proc.pen. a fost obligată fiecare inculpată la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă ……..

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. …. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea au fost trimise în judecată - în stare de libertate - inculpatele …… şi ……., pentru săvârșirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 al. 1 şi 2 din C.p.

În actul de sesizare s-a reținut în esență în sarcina inculpatelor (asistente medicale în cadrul Spitalului orăşenesc ….) că, în data de 03/04.02.2016, prin nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere în exercitarea actului medical, au efectuat în mod defectuos activităţi medicale ce au condus la decesul pacientei …...

Mijloace de probă reţinute în rechizitoriu au fost: proces verbal de sesizare din oficiu, plângere penală, declaraţii persoană vătămată, declaraţii suspecte/inculpate, declaraţii martori, raport de expertiză medico-legală – necropsie, certificat medical constatator al decesului, raport de nouă expertiză medico-legală, aviz raport de nouă expertiză medico-legală, opinie expertală medico-legală judiciară, fişe post inculpate, protocoale de diagnostic şi tratament – Spital orăşenesc ….., foaie de observaţie clinică generală, foaie de observaţie clinică anestezie, răspuns Colegiul Medicilor …, răspuns Spital orăşenesc …. – atribuţii specialişti compartiment ATI, alte înscrisuri medicale, caziere judiciare.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatelor …… şi ……, care în data de 03 spre 04.02.2016, la Spitalul Orăşenesc ….., din culpă, nu au respectat dispoziţiile legale ori măsurile de prevedere în exercitarea actului medical, efectuând în mod defectuos activităţi medicale (inculpata …. neîndeplinindu-și în totalitate obligaţiile profesionale, considerând cu uşurinţă că numai menţiunea din rubrica alergii, precum şi faptul că inculpata …… ar cunoaşte faptul că algocalminul are aceeaşi substanţă activă cu algifenul, ar fi fost suficiente, iar inculpata ……., deşi informată înaintea administrării tratamentului cu privire la alergia pacientei, nu a cunoscut, deşi trebuia, compoziţia medicamentului algifen şi nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile profesionale), activităţi ce au dus la decesul pacientei ……, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "ucidere din culpă", faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul Penal.

În ceea ce priveşte latura civilă, persoana vătămată ….., fiul persoanei decedate, a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu o sumă pe care o va preciza în faza de judecată şi a solicitat introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a societăţii de asigurare unde cadrele medicale au asigurare de răspundere civilă.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că cele două inculpate aveau, la data comiterii faptei, încheiate poliţe de asigurare pentru răspundere civilă profesională la ……., societate faţă de care s-a declarat falimentul, astfel că, în cauză, în faza de urmărire penală a fost introdus ca parte responsabilă civilmente ………..

Prin ordonanţa din data 04.02.2016 a organelor de urmărire penală din cadrul postului de Poliţie …… s-a dispus începerea urmării penale in rem, sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin.l C.pen., constând în aceea că în noaptea de 03/04.02.2016, în jurul orei 00:22, numita ….., din corn….., jud. …, în vârstă de 66 ani, a decedat la Spitalul Orăşenesc ……, în împrejurări suspecte.

Prin ordonanţa din data 10.02.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a dispus preluarea cercetărilor de către I.P.J. ….- Serviciul de Investigaţii Criminale.

Prin ordonanţa din data de 10.03.2017 s-a dispus continuarea urmăririi penale faţă de suspecţii …. şi ………., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin.2, fiind confirmată la data de 17.03.2017, de către procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea.

Prin ordonanţa din data de 08.05.2017 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de suspecta ……., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin.2, fiind confirmată la data de 09.05.2017.

Prin ordonanţa din data de 04.07.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatele ….. şi …….., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2.

Inculpatelor le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 10, art. 108, art. 83 din C. proc. pen. întocmindu-se procese verbale în acest sens.

Inculpata …. a fost cercetată în stare de libertate, nu a solicitat şi nu a fost asistată de apărător.

Inculpata ……. a fost cercetată în stare de libertate şi a fost asistată de apărători aleşi, av. …… şi av………...

În cursul urmăririi penale nu au fost dispuse măsuri preventive.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 09.07.2020, în temeiul art. 346 alin. 2 C.proc.pen. s-au respins excepţiile invocate de către inculpata …… şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ……. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea privind pe inculpatele ….. şi ………., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus inceperea judecatii cauzei privind pe inculpatele …… şi ……… pentru săvârsirea infractiunii de "ucidere din culpă” prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul Penal.

Împotriva acestei încheieri, inculpata ….. a formulat contestaţie.

Prin Încheierea nr.253/16.10.2020 pronuntată în dosarul nr……, Tribunalul Dolj a respins contestatia formulată de contestatoarea inculpată ….. împotriva incheierii din 09.07.2020 pronuntate de judcătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Segarcea, ca nefondată.

Prin rezoluţia instanţei din data de 15.01.2021 s-a stabilit termen de judecată la data de 18.02.2021, cu citarea părtilor, s-a emis adrese pentru înaintarea fişei de cazier judiciar a inculpatelor si către Baroul …. pentru acordare asistentă juridică din oficiu pentru inculpata ……..S-a dispus citarea persoanelor vătămate cu mentiunea că se pot constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoresti, iar în caz afirmativ, să precizeze dacă solicită daune materiale si/sau morale, să indice cuantumul despăgubirilor si modul de calcul al acestora, motivele si probele pe care acestea se întemeiază.

La data de 04.02.2021 au fost depuse la dosar fisele de cazier a inculpatelor.

La termenul de judecată din data de 18.02.2021, instanta de fond a admis cererea de amânare a cauzei formulată de inculpata …., în vederea angajării unui avocat, acordând un singur termen in acest sens.

La data de 15.03.2021, numitii ……, ………, ………., ……….. si ………. s-au constituit părti civile, depunând la dosar acte de stare civilă.

Instanta de fond a admis cererile de constituire parti civile, avand in vedere momentul procesual la care au fost formulate, punând în vedere acestora să precizeze în scris pentru fiecare parte ce sume solicită si ce reprezintă si cum au stabilit această sumă, dispunând citarea partilor civile …… sa depuna certificat nastere, ….. sa depuna certificat nastere, ….. sa depuna certificat nastere, …… – sa depuna certificat nastere, …… sa depuna certificat nastere, ……. sa depuna certificat nastere, sa depuna …….. certificat nastere, …….. sa depuna certificat nastere, ……. sa depuna certificat nastere, sa depuna ……. certificat nastere, ……….. – sa depuna certificat casatorie.

S-a luat declaratie inculpatei …….., fiind consemnată si atasată la dosar.

La termenul de judecată din data de 13.05.2021, instanta de fond a procedat la audierea inculpatei ….., declaratia fiind consemnată si atasată la dosar.

Sub prestare de jurământ, au fost audiati martorii ……. si ………., declaratiile fiind consemnate si atasate la dosar.

Părtile civile …… si………. au depus la dosar declaratii autentice date la notar, de constituire parte civilă.

Cu privire la cererile de constituire ca parte civilă, instanta de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 20 C.proc.pen.,constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești.

Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază.

Cu privire la persoana vătămată ……, instanța de fond a constatat nelegala constituire ca parte civilă, deoarece nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 C.proc.pen. și nu a indicat natura și întinderea pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază până la începerea cercetării judecătorești și nici nu s-a prezentat la acest termen pentru a-și preciza cererea.

Deși acest moment procedural nu a fost respectat de către celelalte persoane vătămate, instanța de fond a constatat că a dispărut cauza de nulitate a cererii de constituire ca parte civilă, aceasta fiind acoperită la termenul de judecată.

Prin urmare, a constatat legala constituire ca părţi civile a persoanelor vătămate ….. (100.000 euro daune morale, conform declarației autentificate sub nr. …./06.04.2021), …… (100.000 euro daune morale, conform declarației orale de la termenul de judecată), ……. (150.000 euro daune morale și 31.000 lei daune materiale, conform declarației autentificate sub nr. …./06.04.2021) și ……….(100.000 euro daune morale, conform declarației orale de la termenul de judecată).

De asemenea, s-a luat act și de susținerile părților cu privire la aspectul că respectivele cereri de constituire ca parte civilă privesc doar persoanele care au formulat cererile, nu și copiii acestora, la care s-a făcut referire în cuprinsul acestora.

La termenul de judecată din 08.07.2021, instanta de fond a legitimat martorii …… si ………. si a procedat la audierea separata a acestora, declarațiile fiind consemnate si atașate la dosar.

Pentru partile civile s-a încuviințat, pe latura civilă, proba cu martorii …… si …… si pentru inculpata ……. proba cu inscrisuri in circumstantiere, dispunându-se citarea martorilor partilor civile …… si ………..

Totodată, instanța de fond a apus in vedere inculpatei …….. sa depuna inscrisurile in circumstantiere pana la termenul acordat, fiind singurul termen acordat in acest sens.

La termenul de judecata din 30.09.2021, inculpata …… - prin apărător - a depus la dosar înscrisuri în circumstantiere.

Instanta de fond, fată de lipsa martorilor părtilor civile, a dispus citarea martorilor …. si ………. cu mandat de aducere

S-a pus în vedere părților prezente și s-a dispus citarea părților lipsă cu mențiunea ca, la următorul termen de judecată, să depună note scrise cu privire la punctul lor de vedere referitor la lipsa calitatii de parte responsabilă civilmente a …….., invocată de aceasta.

La data de 24.11.2021, părtile civile …….,……., ………. si ……… - prin apărător - au depus la dosar note scrise prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiate a exceptiilor invocate de către ……, aceasta având calitate de parte responsabilă civilmente, având în vedere că, fată de societatea …….. s-a dispus închiderea procedurii de redresare, prin constatarea stării de insolventă a acesteia si solicitarea de intrare în faliment, formulate de către ……...

La termenul de judecată din 25.11.2021, instanta de fond a legitimat martorii …… si ………. si a procedat la audierea separata a acestora, sub prestare de jurământ, declarațiile fiind consemnate si atasate la dosar.

Totodată, s-a dispus emiterea adresei către …….., pentru a înainta extras cu privire la statutul …….

S-a prorogat punerea în discuție a lipsei calității de parte responsabilă civilmente a ……, invocată de aceasta, după înaintarea relațiilor solicitate, precum si punerea în discuție a cererilor formulate cu privire la probatoriu, la urmatorul termen de judecata.

La data de 13.01.2021, ……..a depus la dosar relatiile solicitate.

Au fost depuse la dosar chitantele cu onorariile apărătorului părtilor civile, precum si caracterizările inculpatelor de la locul de muncă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută prin actul de sesizare a instanţei, rezultând din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală şi readministrate în faţa instanţei de fond.

Inculpatele au fost audiate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, și deși nu au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate, acestea nu au negat faptele reținute în sarcina lor.

Acestea au relatat organelor de anchetă, dar și instanței de fond, cronologia activităţilor desfăşurate de fiecare în parte până la survenirea decesului victimei.

Declarațiile inculpatelor s-a reținut că se coroborează cu restul pieselor materialului probator constând în: declarațiile martorilor, declaraţii persoană vătămată, raport de expertiză medico-legală – necropsie, certificat medical constatator al decesului, raport de nouă expertiză medico-legală, aviz raport de nouă expertiză medico-legală, opinie expertală medico-legală judiciară, fişe post inculpate, protocoale de diagnostic şi tratament – Spital orăşenesc ……, foaie de observaţie clinică generală, foaie de observaţie clinică anestezie, răspuns Colegiul Medicilor …., răspuns Spital orăşenesc ………. – atribuţii specialişti compartiment ATI.

Analizând declarațiilor inculpatelor, instanța de fond a constatat că ambele au recunoscut faptele comise, în materialitatea lor, însă nu au recunoscut latura subiectivă a infracțiunii, invocând în esență că nu se poate reține vreo culpă în sarcina acestora.

Referitor la situația de fapt, instanța de fond a constatat că, în luna octombrie 2015, numita …… a fost operată la Spitalul Orăşenesc ….. de către medicul ……., pentru a i se introduce o tijă în picior, operaţia şi recuperarea decurgând bine.

Întrucât urma să fie supusă unei intervenţii chirurgicale de scoatere a tijei metalice de la piciorul stâng, intervenţie ce a fost planificată pentru data de 03.02.2016, în ziua de 02.02.2016, numita ….. s-a prezentat la Spitalul Orăşenesc …….., unde a și rămas internată în vederea efectuării operației programate,

Astfel, în data de 03.02.2016, în jurul prânzului, pacienta a fost supusă operaţiei programate, care a decurs în condiţii normale, pacienta aflându-se într-o stare bună.

Ulterior efectuării operaţiei, medicul anestezist ……. a prescris pacientei mai multe medicamente, printre care şi Algifen, medicament ce conţine aceeaşi substanţă activă ca şi algocalminul, respectiv "metamizol".

La ora 18:00, inculpata …… (asistent medical) s-a prezentat în salonul unde era internată ….., în vederea administrării primelor medicamente din tratamentul prescris de medicul anestezist, respectiv ampicilină şi fraxiparină.

În acel moment, victima a comunicat inculpatei ……. că este alergică la algocalmin.

Aflând că pacienta ……. era alergică la algocalmin, inculpata ……. a făcut menţiune în foaia de observaţie clinică generală, la rubrica "alergie", cu majuscule şi cu culoarea roşu "ALGOCALMIN", fără a anunţa însă medicul prescriptor sau de gardă (fişă post - pct. 19), fără a menţiona în cuprinsul procesului-verbal (care este consultat de asistentul ce urmează a intra în serviciu în tura următoare, pentru continuarea administrării tratamentului prescris) şi fără a o informa verbal cu privire la acest aspect pe inculpata , potrivit obligaţiilor profesionale (fisă post – pct. 28).

Inculpata …… a purtat discuţii cu inculpata ……….. cu privire la starea pacienţilor, însă aceasta a omis să-i menționeze acesteia din urmă că victima este alergică la algocalmin (astfel cum notase în fișa de observație) sau la Algifen (medicament prescris de medic) sau la substanța "metamizol", care este prezentă în ambele medicamente menționate anterior.

În consecință, inculpata ….. a considerat cu uşurinţă că numai menţiunea "ALGOCALMIN" din rubrica "alergii", precum şi faptul că inculpata (care urma să administreze următorul tratament la ora 24:00, printre care şi medicamentul algifen) ar cunoaşte faptul că algocalminul are aceeaşi substanţă activă cu algifenul, ar fi fost suficiente pentru a preîntâmpina tragedia ce a urmat.

Ulterior, în jurul orelor 00:20, inculpata …. (asistent medical) i-a administrat intravenos medicamentul "algifen" pacientei ……… (conform prescripţiei medicale făcute de dr. ……..), deşi atât pacienta, cât şi fiica acesteia i-au adus la cunoştinţă că este alergică la medicamentul "algocalmin", aspect confirmat şi de martora …., o altă pacientă internată în acelaşi salon cu ……..

La scurt timp de la administrarea algifenului, pacienta a decedat ca urmare a insuficienţei cardio-respiratorii acute cauzate de un şoc anafilactic

Deși a luat cunoștință de această alergie, inculpata le-a spus victimei și fiicei acesteia să nu-și facă griji, că îi va face o cantitate mai mică.

Inculpata ……… a declarat că nu avea cunoştinţă (deşi trebuia, potrivit fişei post – pct. 36 şi Ordinului nr. 1142 din 03.10.2013 al Ministerului Sănătăţii) despre faptul că medicamentele "algifen" şi "algocalmin" conţin aceeaşi substanţă activă.

De asemenea, inculpata ……, odată ce a luat cunoştinţă cu privire la alergia pacientei, avea obligaţia profesională de a sesiza imediat medicul prescriptor (anestezistul) sau pe cel de gardă pentru clarificarea situaţiei şi să nu administreze medicamentul înaintea unei testări (fişă post – pct. 19 şi 28).

Deşi inculpata …… trebuia să cunoască componenţa medicamentului algifen, dacă inculpata ……, în afara menţiunii pe foia de observaţie clinică,

şi-ar fi îndeplinit în totalitate obligaţiile profesionale (cuprinse şi în fişa postului), respectiv: ar fi informat medicul de gardă sau prescriptor, ar fi notat în procesul verbal de predare-primire a serviciului la schimbul de tură (pe care niciuna dintre cele două asistente medicale nu 1-a semnat) şi i-ar fi comunicat din timp inculpatei ….. alergia pacientei la algocalmin, aceasta din urmă ar fi avut posibilitatea să se informeze cu privire la faptul că medicamentele algifen şi algocalmin conţin aceeaşi substanţă activă, respectiv "metamizol" la care pacienta era alergică, existând astfel posibilitatea preîntâmpinării tragediei ce a urmat.

Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală, între administrarea intravenoasă de "metamizol" şi deces există legătură de cauzalitate directă, condiţionată de terenul alergic preexistent al pacientei.

În drept, conform art. 192 alineat 2 Cod penal, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În drept, prima instanţă a reţinut că, fapta inculpatei … care, în data de 03 spre 04.02.2016, la Spitalul Orăşenesc ….., din culpă, nu a respectat dispoziţiile legale ori măsurile de prevedere în exercitarea actului medical, efectuând în mod defectuos activităţi medicale (inculpata … neîndeplinindu-și în totalitate obligaţiile profesionale considerând cu uşurinţă că numai menţiunea din rubrica alergii, precum şi faptul că inculpata .. ar cunoaşte faptul că algocalminul are aceeaşi substanţă activă cu algifenul, ar fi fost suficiente), activităţi ce au dus la decesul pacientei ….., întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de "ucidere din culpă ", faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul Penal.

S-a reţinut că, fapta inculpatei …… care, în data de 03 spre 04.02.2016, la Spitalul Orăşenesc ….., din culpă, nu a respectat dispoziţiile legale ori măsurile de prevedere în exercitarea actului medical, efectuând în mod defectuos activităţi medicale (deşi informată înaintea administrării tratamentului cu privire la alergia pacientei, nu a cunoscut, deşi trebuia, compoziţia medicamentului algifen şi nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile profesionale), activităţi ce au dus la decesul pacientei ….., întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de "ucidere din culpă ", faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul Penal.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 1 și 2 C.p., instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea fiecărei inculpate în nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

Referitor la inculpata ……., în ceea ce privește nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii, în conduita inculpatei s-a reținut ca fiind imputabile următoarele deficiențe: nu a anunțat medicul prescriptor sau de gardă cu privire la alergia victimei la medicamentul prescris Algifen sau substanța activa "metamizol", (fişă post - pct. 19), nu a menționat această alergie în cuprinsul procesului-verbal (care este consultat de asistentul ce urmează a intra în serviciu în tura următoare pentru continuarea administrării tratamentului prescris) şi nu a informat-o verbal cu privire la acest aspect pe inculpata …., potrivit obligaţiilor profesionale (fisă post – pct. 28).

Referitor la inculpata ….., în ceea ce privește nerespectarea măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii, în conduita inculpatei s-a reținut ca fiind imputabile următoarele deficiențe: nu a cunoscut (deşi trebuia potrivit fişei post – pct. 36 şi Ordinului nr. 1142 din 03.10.2013 al Ministerului Sănătăţii) despre faptul că medicamentele "algifen" şi "algocalmin", conţin aceeaşi substanţă activă, nu a anunțat medicul prescriptor (anestezistul) cu privire la alergia victimei la algocalmin, deși a luat cunoştinţă cu privire la alergia pacientei, sau pe cel de gardă pentru clarificarea situaţiei şi să nu administreze medicamentul înaintea unei testări ( fişă post – pct. 19 şi 28), a administrat pacientei medicamentul Algifen deși aceasta era alergică la acesta.

Conduita medicală adoptată de inculpate echivalează cu nerespectarea măsurilor de prevedere în exercițiul profesiei de asistent în cadrul unui spital.

Urmarea imediată a faptei constă în insuficienţa cardio-respiratorie acută a victimei și ulterior în decesul pacientului .

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din faptul că prin administrarea unei alte substanțe medicamentoase la care pacienta era alergică s-a produs decesul acesteia prin șoc anafilactic, legătura de cauzalitate fiind dovedită cu certitudine din concluziile raportului medico-legal.

În cauza dedusă judecății, rezultatul infracțiunii, respectiv decesul victimei, s-a produs din culpa concurentă, respectiv activității culpabile a celor doi inculpate.

Deşi inculpata …… trebuia să cunoască componenţa medicamentului algifen și să nu îl administreze, dacă inculpata ……, în afara menţiunii pe foaia de observaţie clinică, şi-ar fi îndeplinit în totalitate obligaţiile profesionale (ar fi informat medicul de gardă sau prescriptor care ar fi decis să nu fie administrat acest medicament prescris, ar fi notat în procesul verbal de predare-primire a serviciului la schimbul de tură, i-ar fi comunicat verbal inculpatei … alergia victimei, ar fi inserat in fișa de observație că victima este alergică la medicamentul prescris algifen, iar nu la algocalmin, i-ar fi comunicat faptul că medicamentele algifen şi algocalmin conţin aceeaşi substanţă activă), exista posibilitatea preîntâmpinării tragediei ce a urmat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatele au acționat cu vinovăție în modalitatea culpei simple, întrucât inculpatele nu au prevăzut rezultatul faptelor sale, deși trebuiau și puteau să îl prevadă.

Răspunderea penală este antrenată atunci când făptuitorul a cunoscut dispozițiile sau regulile respective și a acționat fără să țină seama de ele sau nu le-a cunoscut, dar trebuia și avea posibilitatea să le cunoască.

Obligația de prevedere se leagă de existența unei obligații de diligență impuse subiectului, obligație cuprinsă într-un act normativ sau decurgând dintr-o regulă de conduită nescrisă.

În ceea ce privește posibilitatea de prevedere, ea se analizează prin raportare la împrejurările concrete în care s-a desfășurat acțiunea și la caracteristicile subiective ale autorului.

Se va avea astfel în vedere gradul de pregătire profesională, experiența de viață, etc.

Obligația de prevedere se leagă de existența unei obligații de diligență impuse inculpatelor, iar posibilitatea de prevedere se analizează prin raportare la împrejurările concrete în care s-a desfășurat acțiunea și la caracteristicile subiective ale autorului.

Nerespectarea măsurilor de prevedere de către inculpata ….. (nu a anunțat medicul prescriptor sau de gardă cu privire la alergia victimei la medicamentul prescris Algifen sau substanța activa "metamizol" (fişă post - pct. 19), nu a menționat această alergie în cuprinsul procesului-verbal (care este consultat de asistentul ce urmează a intra în serviciu în tura următoare pentru continuarea administrării tratamentului prescris) şi nu a informat-o verbal cu privire la acest aspect pe inculpata ….., potrivit obligaţiilor profesionale (fisă post – pct. 28) reprezintă erori de conduită imputabile inculpatei ….., erori pe care un asistent medical prudent și diligent (își desfășoară aceasta activitate din anul 2008), aflat pe același plan profesional și în aceleași circumstanțe externe, nu le-ar fi comis.

Inculpata a invocat că nu știa că trebuie să anunțe medicul de gardă despre alergia victimei, de care a luat cunoștință, fiind prima dată când s-a întâlnit cu această situație.

Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că este greu de crezut că, din anul 2008 de când este asistentă medicală și până în anul 2016, aceasta nu a mai avut pacienți cu alergii.

Mai mult, orice om mediu, chiar dacă nu are funcția de asistent medical, cunoaște că are obligația să își anunțe superiorii în momentul în care află despre un aspect în neregulă, în speță o alergie la o substanță, care odată ce este administrată, poate conduce la deces.

În plus, în fișa postului, pe care orice angajat trebuie să o cunoască, deoarece sunt stabilite atribuțiile, se specifică în mod clar că trebuie anunțat medicul într-o astfel de situație.

De asemenea, aceasta a trecut pe fișa de observație că pacienta este alergică la algocalmin, deși medicamentul prescris era algifen, și nu a anunțat verbal pe inculpata …., considerând cu uşurinţă că inculpata ….. ar cunoaşte faptul că algocalminul are aceeaşi substanţă activă cu algifenul.

Într-adevar, inculpata ………, trebuia să cunoască aceste noțiuni de bază, însă dacă ……. ar fi anunțat-o verbal despre aceasta alergie, astfel cum impune fișa postului, s-ar fi ajuns la lămurirea situației, observând că aceasta nu cunoaște faptul că medicamentele algocalmin și algifen conțin aceeași substanță.

În plus, deși inculpata …. a aflat despre alergia pacientei, nu a scos din punga de medicamente, medicamentul Algifen, la care era alergică.

Instanța de fond a apreciat că este evidentă culpa inculpatei ……., neglijența de care a dat dovadă și superficialitatea în gestionarea cazului, aceasta limitându-se doar la a insera în fișa de observație că pacienta este alergică la algocalmin, fără să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a evita producerea decesului.

Nerespectarea măsurilor de prevedere de către inculpata …. (nu a cunoscut, deşi trebuia potrivit fişei post – pct. 36 şi Ordinului nr. 1142 din 03.10.2013 al Ministerului Sănătăţi, despre faptul că medicamentele "algifen" şi "algocalmin", conţin aceeaşi substanţă activă, nu a anunțat medicul prescriptor (anestezistul) cu privire la alergia victimei la algocalmin, deși a luat cunoştinţă cu privire la alergia pacientei, sau pe cel de gardă, pentru clarificarea situaţiei şi să nu administreze medicamentul înaintea unei testări (fişă post – pct. 19 şi 28), a administrat pacientei medicamentul Algifen deși aceasta era alergică la acesta), s-a constatat că reprezintă erori de conduită imputabile inculpatei….., erori pe care un asistent medical prudent și diligent (își desfășoară aceasta activitate din anul 1986), aflat pe același plan profesional și în aceleași circumstanțe externe, nu le-ar fi comis.

Inculpata a invocat că nu știa că cele 2 medicamente, algocalmin și algifen, conțin aceeași substanță, la care pacienta era alergică, deoarece aceasta nu a studiat la școală materia care reglementează substanțele medicamentelor – farmacologie.

Cu toate acestea, inculpata declară că un asistent cu pregătire medie ar fi trebuit să cunoască că cele 2 medicamente conțin aceeași substanță.

În consecință, inculpata a invocat propria nepregătire profesională, deși potrivit fișei postului are obligația de a se perfecționa.

Mai mult, aceasta a considerat că este normal să nu cunoască aspecte de bază cu privire la medicamente pe care le administrează, doar pe considerentul că nu a învățat în școală, în contextul în care aceasta este asistentă medicală de aproximativ 30 ani.

De asemenea, aceasta a declarat că a mai administrat acest medicament de mai multe ori, iar conform declarației medicului, acest medicament se administrează în mod constant in spital, și că un asistent mediu ar trebui să cunoască că cele 2 medicamente sunt similare.

În plus, cealaltă inculpată a susținut că este un lucru banal că cele două medicamente conțin aceeași substanță.

Cu toate acestea, instanța de fond a constatat că inculpata nu cunoaștea substanța acestui medicament și aceasta a considerat că nici nu trebuia să cunoască, deoarece nu a învățat în școală, care a avut loc în urma cu 30 de ani.

Instanța de fond a apreciat că un om mediu, în momentul când, din orice motiv, are de administrat vreun medicament pe care nu îl cunoaște, trebuie să apeleze la informațiile aflate la îndemână pentru a se lămuri și a nu comite vreo greșeală.

În aceste context, cel ce administrează un medicament în mod constant, cum este cazul în speță, poate citi eticheta produsului sau prospectul, poate întreba o persoană avizată sau, în ultimă instanță, poate refuza administrarea produsului dacă nu este sigură de modul de administrare sau de efecte.

În cazul de față, cu atât mai mult cu cât se efectua o activitate de mare răspundere și nu una ocazională, inculpata trebuia să citească măcar eticheta produsului pe care l-a administrat de mai multe ori, fiind un medicament folosit constant în spital.

Totodată, deși în fișa de observație, la rubrica "alergie" scria cu majuscule şi cu culoarea roşu "ALGOCALMIN" și a observat aceste aspecte, inculpata …… nu

s-a întrebat de ce oare prima asistentă a vrut să scoată în evidență alergia persoanei prin scrierea cu culoarea roșie și cu majuscule și nici nu a încercat să lămurească situația.

Inculpata putea, în caz de neclarități, să întrebe asistenta sau o altă persoană calificată, sau chiar să refuze administrarea medicamentului în caz de dubiu.

Procedând în maniera descrisă anterior, inculpata a neglijat minime diligențe ce trebuiau făcute și, practic, și-a asumat consecințele ce se puteau produce.

Mai mult, și victima i-a adus la cunoștință că este alergică la algocalmin, însă inculpata i-a răspuns că îi face o cantitate mică și să stea liniștită că "nu moare", conform declarației unei alte paciente din salon.

Astfel, s-a reținut că decesul victimei este rezultatul culpei inculpatei, care nu a depus minime diligențe pentru a se informa de administrarea unui produs pe care nu îl cunoștea și pe care trebuia să îl știe, având în vedere că l-a administrat de mai multe ori și că are o experiență profesională în domeniu de 30 de ani.

În plus, în momentul în care a aflat de alergia la algocalmin, aceasta avea obligația, conform fișei postului, să anunțe medicul de gardă, explicațiile expuse de către instanță în secțiunea destinată primei inculpate sub acest aspect, fiind aplicabile și inculpatei…...

Instanța de fond a apreciat că este evidentă culpa inculpatei ……, neglijența de care a dat dovadă și superficialitatea în gestionarea cazului, fără să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a evita producerea decesului.

Viața sau sănătatea unei persoane nu poate depinde de presupunerea nejustificată și superficială că un medicament, chiar prescris de medic, algifen, nu este similar cu algocalminul, despre care inculpata a aflat că pacienta este alergică, atât de la prima asistentă, cât și de la victimă.

Inculpata, care este asistentă medicală de peste 30 de ani, ar fi trebuit cu atât mai mult să conștientizeze responsabilitatea cu care fiecare pacient trebuie tratat.

Inculpata a avut posibilitatea evitării producerii decesului victimei, prin neadministrarea medicamentului, trebuind să știe că acesta conține aceeași substanță ca algocalminul, și prin anunțarea medicului, pentru a clarifica situația și a se decide de către medic neadministrarea acestuia.

În consecinta, concluziile de achitare a inculpatelor, formulate prin apărători aleși, au fost respinse, având în vedere aspectele prezentate anterior.

În procesul de individualizare a pedepsei stabilite în sarcina inculpatelor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa de fond a reținut că inculpata …… are vârsta de 38 de ani, este căsătorită, studii medii, asistent medical, fără antecedente penale, iar inculpata ….. are vârsta de 52 de ani, este căsătorită, studii medii, asistent medical generalist, fără antecedente penale.

În aceste condiții, raportat la ansamblul criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C.pen., față de gradul de pericol obiectiv și subiectiv mediu al faptei săvârșite, instanța de fond a apreciat că față de inculpate se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.

O astfel de pedeapsă ar fi în măsură să asigure, deopotrivă, finalitatea represivă și scopul educativ al pedepsei, precum și să descurajeze un potențial comportament antisocial în viitor ale inculpatelor.

Instanța de fond a avut în vedere și toate considerentele expuse la momentul analizării laturii subiective a infractiunii.

În cazul inculpatei ….. s-a ținut cont și de caracterizarea de la locul de muncă, care îi este favorabilă, precum și de fișa de evaluare din anul 2016.

În temeiul art. 192 alin. 1 si 2 C.pen. cu aplic. art. 396 alin. 1 si 2 C.proc.pen., inculpata ….. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "ucidere din culpă".

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul reeducării inculpatei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei închisorii, astfel că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi incidentă instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, stabilindu-se termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

Inculpata a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a – e, iar conform art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. i s-a impus să urmeze un curs de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În ceea ce o privește pe inculpata ………, instanța de fond a condamnat-o la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "ucidere din culpă", în regim de detenție.

Spre deosebire de prima inculpată, în cazul inculpatei ……, instanța de fond a apreciat că suspendarea executării acesteia sub supraveghere nu este în măsură să asigure scopul preventiv-educativ prevăzut de legiuitor, avându-se în vedere gradul de culpă al inculpatelor în producerea decesului pacientei, prima inculpată cunoscând că cele 2 medicamente conțin aceeași substanță la care persoana este alergică și a consemnat în fișa de observație clinică alergia la algocalmin, considerând că cea de-a doua inculpată va ști că nu trebuie să mai administreze medicamentul prescris Algifen, apreciind că trebuie să cunoască că cele 2 medicamente sunt similare.

Cu toate acestea, inculpata …… nu a cunoscut noțiuni de bază despre medicamente pe care le administrează în mod constant, fiind asistent medical de peste 30 de ani.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că, spre deosebire de prima inculpată, care a fost păstrată pe aceeași funcție și după incidentul din speță și a primit o caracterizare favorabilă din partea spitalului, inculpata …. a fost mutată începând cu data de 17.02.2016 la un alt compartiment, unde nu are contact cu bolnavul, până la soluționarea prezentului dosar.

Relevante sunt și fișele de evaluare din anul 2016 ale celor două inculpate, inculpata ……. primind calificativul ”bine”, spre deosebire de inculpata …… care a fost notată cu calificativul ”foarte bine”.

Totodată, instanța de fond a ținut seama de atitudinea manifestată de inculpata …. pe parcursul desfășurării procesului penal, care nu a recunoscut fapta, invocându-și propria nepregătire profesională, deși, potrivit fișei postului, are obligația de a se perfecționa.

Astfel, această inculpată a considerat că este normal să nu cunoască aspecte de bază cu privire la medicamente pe care le administrează, doar pe considerentul că nu a învățat în școală, în contextul în care aceasta este asistentă medicală de aproximativ 30 ani.

S-a subliniat de către instanța de fond că orice persoană are obligația de a se perfecționa în mod continuu în domeniul în care lucrează, fiind inacceptabil a se invoca că s-a greșit pentru că nu s-au învățat în școală anumite lucruri, mai ales că, în speță, inculpata are o experiență profesională de peste 30 de ani, iar aceasta lucrează într-un domeniu în care trebuie să se protejeze un drept fundamental, dreptul la viață.

Cele expuse anterior reflectă o atitudine de nepăsare a inculpatei față de valori sociale fundamentele și activitatea pe care o desfășoară de peste 30 de ani.

Prin prisma celor mai sus expuse, instanța de fond a constatat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea (în cuantumul minim) în regim de detenție, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatei la normele de conduită acceptate de societate și prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

S-a apreciat că scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin executarea acesteia in regim de detentie.

În baza art. 66 alin. 1 lit. g C.pen. i s-a aplicat inculpatei …… pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii – profesia/funcția de asistent medical, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 C.pen. coroborat cu art. 66 alin. 1 lit. g C.pen., instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii - profesia/funcția de asistent medical, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut , în concordanță cu jurisprudența CEDO, că exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.

În cauză, natura și circumstanțele faptei comise de către inculpata ….. reflectă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități în exercitarea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Având în vedere atitudinea de nepăsare fata de una dintre cele mai importante valori, respectiv dreptul la viata al unei persoane, instanta de fond a apreciat că inculpata …….. este nedemnă de a mai exercita profesia de asistent medical și, in consecintă, i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Pe latură civilă s-a reținut că, prin decizia nr. 26 din 20 noiembrie 2017 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 21 februarie 2018, ÎCCJ - completul specializat să judece recursul în interesul legii a stabilit că: ”În procesul penal, Fondul de garantare a asiguraților în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment nu are calitatea de parte responsabilă civilmente”.

Potrivit art. 86 C.pr.pen., persoana care potrivit legii civile are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente.

Prin Decizia nr.1 din 2016 (M.Of. nr. 258 din 06.04.2016), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

În concluzie, în baza art. 86 rap. la art. 19 din C.p.p., instanța de fond a constatat că partea responsabilă civilmente ………. - prin lichidatorul judiciar …. … – Filiala …. are calitatea de asigurător de răspundere civilă și răspunde pentru plata despăgubirilor civile datorate de către inculpate, în limita polițelor de asigurare, fiind parte responsabilă civilmente.

Aflată în procedura falimentului, societatea de asigurare este reprezentată, potrivit Legii nr.85/2014, prin lichidatorul ……. – Filiala …...

S-a reținut că angajarea răspunderii civile a inculpatelor este întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 Cod civil (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatelor: fapta ilicită - infracţiunea săvârşită, prejudiciul cert (cuantumul prejudiciului material a fost stabilit în baza înscrisurilor aflate la dosar, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi) şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatului sub forma intenției.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordarea a daunelor morale, instanţa de fond a admis în parte această solicitare a părţilor civile.

In timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, avand în vedere ca ele vizeaza componente ale personalitaţii umane: dreptul la viaţă, la integritate fizică, la onoare şi demnitate, conform deciziei nr. 1657 din 24 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Spre deosebire de despagubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe baza de probe, despagubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluarii instanţei de judecata, iar evaluarea despagubirilor pentru daune morale – în scopul de a nu fi una pur subiectiva sau de a nu tinde catre o îmbogaţire fara just temei – trebuie sa ţina seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savarşita de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate ( Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

În cauză, consecinţele negative suferite de către părţile civile în plan psihic şi afectiv, cauzate de pierderea unei rude apropiate, sunt de netăgăduit, fiind totodată notorie suferinţa provocată de o astfel de pierdere.

In astfel de situatii nici nu se poate cuantifica suferinta psihica pricinuita rudelor apropiate.

În raport de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că suma de 20.000 lei daune morale, pentru fiecare parte civilă, deși nu poate compensa pierderea suferită, va constitui o reparație adecvată pentru repararea prejudiciului nepatrimonial de o intensitate deosebită.

Partea civilă …….. - soțul victimei, a solicitat despăgubiri civile reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea, parastasele, realizarea monumentului funerar, respectarea tradițiilor creștin - ortodoxe, estimând eforturi financiare de 31.000 lei.

Martora audiată a declarat că a participat la evenimentele funerare, înmormântare, parastase, că au fost respectate întocmai tradițiile, însă instanța apreciază că suma de 50.000 lei indicata de martor și suma de 31.000 lei indicată de partea civilă, sunt excesive.

Având în vedere costurile pe care le implică astfel de evenimente tragice, instanța de fond a considerat că suma de 15.000 lei va fi suficientă pentru a acoperi aceste costuri.

Față de toate cele de mai sus, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părțile civile, partea responsabilă civilmente ……, prin lichidatorul judiciar ……. – Filiala …. fiind obligată la plata următoarelor sume: ……: 20.000 lei reprezentând daune morale; 15.000 lei reprezentând daune materiale constând în cheltuieli de înmormântare; …..: 20.000 lei reprezentând daune morale; …..: 20.000 lei reprezentând daune morale, iar …….: 20.000 lei reprezentând daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât inculpatele ….. și ………, precum și de părțile civile ……, ……., …….. și ……...

Inculpata ….. a criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a dezvolta în scris motivele, concluziile și argumentele invocate oral, personal și prin apărător, în cadrul dezbaterilor la instanța de control judiciar, fiind redate în practicaua încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2022, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Inculpata …., în motivele scrise depuse la dosar la data de 07.06.2022 a solicitat ca, în temeiul prevederilor art. 421 pcţ. 2 lit. a din Codul de procedura penală, să se admită calea de atac, să fie desființată în parte sentința instanței de fond, pe latură penală, şi rejudecând, să se dispună:

Pe latură penală, cu privire la infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal, în principal să se dispună achitarea sa în temeiul art. 396 alin. 5 din Codul de procedură penală raportat la art 16 alin. 1 lit b teza a II-a din Codul de procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, iar în subsidiar, în temeiul art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, în considerarea criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din Codul penal, în situaţia în care se va aprecia existenţa vinovăţiei sale în comiterea faptei, să fie condamnată la o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 din Codul penal.

In aceasta ultima situaţie, să a solicitat să se mențină dispoziţiile instanţei de fond cu privire la latura civilă, ca fiind legale şi temeinice.

Inculpata a susținut că instanţa de fond a apreciat că nu a cunoscut, deşi ar fi trebuit conform pct. 36 din fişa postului, să cunoască faptul că cele două medicamente conţin aceeaşi substanţă activă, cu toate că acea dispoziţie din fişa postului se referă la actualizarea cunoştinţelor profesionale, iar nu în mod expres la obligativitatea asistentului medical de a cunoaşte compoziţia medicamentelor administrate, singura sa obligaţie fiind aceea de a administra medicamentaţia conform prescripţie medicale (pct. 15 din fişa postului), astfel cum de altfel a și procedat, respectând tratamentul prescris de medicul anestezist.

Instanța de fond a reţinut că acest concurs de factori a condus la decesul victimei şi că atât ea, cât şi colega sa-coinculpata, au acţionat cu vinovăţie în modalitatea culpei simple, întrucât nu au prevăzut rezultatul faptelor lor, deşi trebuiau si aveau posibilitatea să îl cunoască.

A mai reţinut instanţa de fond (pag. 5 din sentinţă) că atât ea, cât şi inculpata ……., au fost audiate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată şi deşi nu au solicitat judecarea în procedura simplificată, nu au negat faptele reţinute în sarcina lor, ci dimpotrivă, au recunoscut faptele comise în materialitatea lor.

Deşi instanţa de fond a constatat că, fără a exista o situaţie premisă creată de către colega sa - ….. (care nu a anunţat medicul prescriptor sau de gardă cu privire la alergia victimei, nu a menţionat această alergie în procesul verbal de predare-primire, nu a informat-o pe ea nici verbal cu privire la existenţa acestei alergii, deşi a declarat că avea cunoştință de faptul că cele două medicamente conţin aceeaşi substanţă activă), decesul victimei nu ar fi putut avea loc, pentru că nu i-ar fi administrat victimei medicamentul, astfel că i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoare în regim de detenţie (spre deosebire coinculpata ……, colega sa), la individualizarea pedepsei apreciindu-se că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este in măsură să asigure în cazul său scopul preventiv-educativ prevăzut de legiuitor.

Desi instanţa de fond a considerat că gradul de culpă al inculpatei …….. este mai ridicat în producerea evenimentului tragic, a condamnat-o mult mai aspru.

De asemenea, inculpata .. a arătat că, spre deosebire de inculpata …… - care a fost păstrată pe aceeaşi funcţie și dapă incidentul din speță şi a primit o caracterizare favorabilă din partea spitalului -, ea a fost mutată începând cu data de 17.02.2016 la un alt compartiment, unde nu are contact cu bolnavii, până la soluţionarea prezentului dosar.

Instanța de fond a acordat relevanță şi fișelor de evaluare, reţinând că ea a primit calificativul ”Bine” pentru anul 2016, spre deosebire de colega sa –inculpata ….., care a primit calificativul ”Foarte bine”, criticându-se totodată atitudinea sa de nerecunoaștere a faptei, contrar celor consemnate în tot cuprinsul motivării hotărârii, în care prima instanţă a menționat că a recunoscut fapta, însă nu și existenta vinovăţiei.

De asemenea, s-a considerat că atitudinea sa referitoare la faptul că ar fi apreciat normal să nu cunoască aspecte de bază cu privire la medicamentele pe care le administrează, deși nu a declarat niciodată că acest lucru este normal, ci doar a expus realitatea de fapt, menţionând în mod sincer că nu a cunoscut faptul că cele două medicamente conţineau aceeaşi substanţă activă.

De altfel, nici nu a prevăzut acest aspect şi nici nu putea să îl prevăd, întrucât, deşi în foaia de observaţie, colega sa – coinculpata - a menţionat alergia la Algocalmin, pe fişa de tratament post-operator figura recomandarea administrării ”Algifenului”, fără nicio menţiune care măcar să o ducă cu gândul la existenţa unei interdicţii de la administrare.

Instanța de fond a criticat şi faptul că nu și-a respectat obligaţia de a se perfecţiona în mod continuu în domeniul în care lucrează şi că toate aceste aspecte ar reflecta o atitudine de nepăsare a sa faţă de valori sociale fundamentale - dreptul la viaţă, meționându-se că scopul aplicării unei pedepse cu închisoarea în regim de detenţie ar preveni comiterea de noi infracţiuni.

Astfel, inculpata a apreciat că soluţia pronunțată de către instanţa de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele argumente:

Lipsa vinovăției sub forma culpei simple în ceea ce o priveşte, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16 alin. 4 lit. b din Codul penal.

Din interpretarea situaţiei de fapt şi din probele administrare în cauza, se desprinde ideea existentei unui concurs de culpe la producerea rezultatului final, mai ales prin raportare la interpretările oferite de către instanţa de judecată, care, în opinia sa, nu sunt corecte.

A menționat, în esență, că nu a negat niciodată urmarea produsă, fiind evident că existenţa unei alergii la medicamentul administrat este cea care a condus la decesul victimei, însă faptul că ea a fost cea care a administrat tratamentul ce s-a dovedit a fi fatal pentru victimă, nu determină implicit si reţinerea vinovăţiei sale sub forma culpei fără prevedere.

Culpa ar putea fi dovedită doar în situaţia în care ar exista probe din care să rezulte că ar fi trebuit și ar fi putut să prevadă că injectarea Algifenului ar conduce la declanşarea unei alergii severe, care să provoace moartea victimei, raportat atât la împrejurările concrete ale cauzei, cât şi la persoana sa.

Analizând situaţia de fapt, din motivarea instanţei de fond se poate observa că s-au omis câteva aspecte esenţiale ce rezultă atât din actele de urmărire penală, cât şi din probele administrate, care conturează premisele celor întâmplate şi exclud vinovăţia sa de la săvârşirea faptei, fără a încerca în vreun moment să minimizeze consecinţele regretabile care s-au produs şi care nu s-ar fi putut produce fără injectarea Algifenului (contrar interpretărilor conferite de către instanţa de fond în defavoarea sa), fiind conştientă - din momentul în care a aflat, ulterior decesului, despre compoziţia chimica a celor două medicamente -că există legătura de cauzalitate între alergia la Algifen şi moartea victimei, însă acest fapt nu determină implicit reţinerea vinovăţiei sale.

A arătat inculpata că, dacă nu ar fi existat situaţia premisă creată de medicul anestezist, de inculpata …… si chiar de victimă, nu se ajungea în situaţia ca ea să administreze acel medicament.

Pentru a lămuri cu privire la lipsa vinovăţiei sale, chiar şi sub forma culpei simple, este important să fie analizate situaţia de fapt anterioară decesului victimei, care a creat premisele alergiei și a condus la administrarea medicamentului ce a produs şocul anafilactic, precum şi dovezile administrate în cauză, astfel:

Victima a fost operată pentru prima oară la Spitalul orăşenesc ……, în luna octombrie 2015, iar atunci nu s-a precizat că aceasta ar avea vreo alergie la vreun medicament; de altfel, la momentul primei operaţii, pacienta nu era alergică la Algocalmin (metamizol), astfel că nu a existat nici o problemă în administrarea de Algifen, care i-a fost injectat şi la acel moment la prescripţia medicului anestezist, conform foilor de observaţie clinică anestezic şi clinică general, ambele aflate la dosar.

După această operaţie, pacienta ……. a avut o tentativă de suicid prin ingerarea de pastile de Algocalmin, devenind astfel alergică la acest medicament, aspect consemnat în ordonanţa de extindere a urmăririi penale faţă de medicul anestezist ……, emisă la data de 08.05.2017 (pag 1- fila 61 DUP), ce rezultă din declarația de martor dată de inculpata …… la data de 11.04.2016 (DUP), precum şi din declaraţia domnului doctor …… din data de 07.04.2016, acesta din urmă afirmând că ar cunoaşte despre existenţa tentativei de suicid a pacientei, întrucât i-a fost povestită de către colega sa, excesul de Algocalmin ingerat voluntar de către pacientă pentru provocarea decesului, fiind motivul dobândirii alergiei.

Această tentativă de suicid nu a fost menţionată de către instanţa de fond, deşi constituie un factor prealabil care a creat alergia ce a condus la decesul victimei în data de 04.03.2016.

După cea de-a două operaţie (din 03.02.2016), medicul anestezist a declarat că a întrebaţ-o pe pacientă dacă are alergii, iar aceasta ar fi menţionat că nu poate preciza, fapt înscris la rubrica ”Alergie” din foaia de observaţie clinică anestezie.

În considerarea acestui aspect, medicul anestezist a prescris pacientei acelaşi tratament pentru durere ca și cel recomandat în anul anterior, respectiv Algifen, fapt consemnat în foaia de observaţie clinică general, sub ştampila şi semnătura medicului anestezist (fila 2- la rubrica ”Epicriză”).

Faţă de demersurile efectuate de către organele de urmărire penală la Colegiul Medicilor, dar şi la Spitalul orăşenesc ……., prin irdonanţa de extindere a UP faţă de alte persoane, emisă la data de 08.05.2017, s-a dispus extinderea UP față de medicul anestezist, pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă de către aceasta, prin nerespectarea măsurilor dc prevedere privind exerciţiul profesiei, pe motiv că nu a efectuat testarea alergologică a pacientei la tratamentul prescris (conform Protocolului de diagnostic şi tratament, precum şi conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 1500/2009, care prevede această obligaţie la art. 22 alin. 3 lit. a).

Ulterior s-a renunţat la acuzaţiile aduse medicului anestezist, pe motiv că fapta săvârşită de aceasta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care, prin rechizitoriu s-a dispus clasarea.

Din declaraţiile medicului anestezist din data de 04.04.2016 (d.u.p. - filele 26-29) rezultă că ar fi existat trei discuţii ale acestuia cu pacienta şi fiica celei din urmă, două purtate înainte de operaţie şt ultima purtată în salon, după operaţie, însă în niciuna dintre discuţii, cele doua nu au precizat că pacienta ar fi alergică la vreun medicament, fiind efectiv de neînţeles de ce au ascuns acest aspect, medicului anestezist, mai ales că medicul era cel care urma să prescrie tratamentul.

Mai mult, medicul de familie al pacientei declara cu ocazia audierii în calitate de martor în data de 18.04.2019 (filele 43-45 d.u.p.), faptul că înainte de a doua internare la spital (pe data de 29.01.2016), pacienta s-a prezentat la cabinetul său pentru a solicita un bilet de trimitere către secţia de ortopedie, însă nu 1-a informat pe domnul doctor cu privire la vreo alergie sau tentativă de suicid.

Contrar susţinerilor medicului anestezist, fiica pacientei, numita ……., declara, cu ocazia audierii sale din data de 04.04.2018, faptul că de la momentul internării şi până la momentul intervenţiei, niciun cadru medical nu a întrebat-o pe mama sa dacă este alergică la vreun medicament.

De asemenea, în declaraţia de martor din data de 04.03.2016, fiica susţinea, contrar aspectelor menţionate ulterior: ”cunosc faptul că mama era alergică la anumite medicamente și ea a comunicat acest lucru si cadrelor medicale de la spital, anterior intervenţiei, chirurgicale”.

În realitate, în lipsa altor probe decât declaraţiile contradictorii ale fiicei victimei și cele ale medicului anestezist, nu poate fi cunoscut cu certitudine daca victima chiar a discutat cu doamna doctor despre existenţa alergiei şi medicamentul Algifen a fost totuşi prescris într-o asemenea situaţie.

Postoperator,, la data de 03.02.2016 – ora 18:00, inculpata …. s-a prezentat în salonul unde se afla pacienta, în vederea administrării medicamentelor prescrise de către medicul anestezist, ocazie cu care victima i-a comunicat că este alergică la Algocalmin (fapt ce rezultă din toate declaraţiile date de inculpată atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei de fond).

Informaţia aflată de la pacientă a fost consemnată de către inculpata … în foaia de observaţie clinică (pe prima pagină, în partea dreaptă sus, la rubrica ”Alergic la... ”, cu majuscule şi cu culoarea roşu - ALGOCALMIN.

Cu toate acestea, deşi conform pct. 19 din fişa postului există obligativitatea asistentei medicale de a informa medicul despre orice modificare depistată, colega sa – inculpata - NU a anunţat medicul prescriptor sau de gardă cu privire la alergia pacientei ……...

În acest sens, în declaraţia de martor din data de 07.04.2016, domnul doctor ……., cel care a efectuat operaţia şi era de gardă în ziua producerii evenimentului - filele 18-21 DUP, precizează că inculpata …… i-a relatat că a menţionat despre alergia la Algocalmin în foaia de observaţie generală, însă NU a anunţat medicul, întrucât nu a considerat că este necesar - cu toate că fişa postului stabileşte această obligaţie.

De asemenea, inculpata ….. nu a menţionat despre alergia pacientei în cuprinsul procesului-verbal de predare a serviciului (care este consultat de asistentul ce urmează a intra în serviciu în tura următoare, pentru continuarea administrării tratamentului prescris) si nici nu a informat-o, măcar verbal ,cu privire la acest aspect (fapt susţinut de altfel de către inculpata atât în declaraţia de martor din data de 11.04.2016, cât şi în declarația de suspect din data de 19.04.2017), cu toate că a purtat discuţii cu aceasta referitoare la starea pacienţilor, însă a omis să îi spună că victima este alergică la Algocalmin (după cum notase în foaia de observaţie) sau la Algifen (medicament: prescris de medic) sau la substanţa metamizol, prezentă în ambele medicamente, deşi în toate declaraţiile sale a precizat că ea cunoştea că cele două medicamente conţin aceeaşi substanţă activă.

În acest sens, atât în cuprinsul declaraţiei de martor din data de 11.045016, cât şi în declaraţia de suspect din data de 19.04.2017 (d.u.p.), inculpata menţionează că nu a anunţat medicul de garda despre alergia pacientei , iar la schimbarea serviciului şi predarea către ea, a scris un proces verbal de schimb de tură, în care a menţionat că a administrat pacienţilor medicamentele conform prescripţiei, însă a uitat să precizeze despre alergia pacientei .

Pe fondul cauzei, s-a arătat că inculpata şi-a schimbat toate declaraţiile date până la acel moment, menţionând că ar fi informat-o verbal cu privire la alergia pacientei, fapt care nu se coroborează cu absolut nicio altă probă administrată în cursul cercetării.

De altfel, instanţa de fond nu a ţinut seama de această ultimă declaraţie a inculpatei, dar nici nu a exclus-o, în cuprinsul motivării sentinţei fiind abordată în mod corect problematica neinformării sale scrise şi verbale cu privire la alergia pacientei.

Pentru acest motiv, inculpata a solicitat să fie înlăturată afirmaţia colegei sale din cuprinsul declaraţiei date pe fondul cauzei, întrucât este nesinceră.

Ceea ce este important de menţionat sunt două aspecte ignorate de către instanţa de fond, care au condus la administrarea medicamentului de către ea, este faptul că înainte ca inculpata să afle despre existenţa alergici pacientei la Algocalmin, aceasta a mers la farmacia spitalului şi a ridicat fiolele de Algifen recomandate de medicul anestezist (în acest sens, declaraţia de martor a inculpatei din data de 11.04.2016) şi, cu toate că a declarat că avea cunoștință că cele două medicamente au aceeaşi substanţă activă, după momentul în care a aflat despre alergia pacientei, nu a scos medicamentul Algifen din punga ca medicamente destinaţii pacientei (declaraţie dc suspect 19.04.2017- pagina 2 ultimul paragraf); apelanta a precizat și faptul că, după ce a aflat că pacienta este alergică la algocalmin, nu a luat din punga acesteia fiolele de Algien).

Un al doilea aspect este faptul că deşi inculpata cunoştea că pacientei i-a fost recomandată administrarea de Algifen, întrucât acesta apărea înscris atât pe foaia de observaţie clinicii anestezie, cât şj pe foaia de observaţie clinică generală, a notat la rubrica ”Alergie la...” de pe foaia de observaţie ”ALGOCALMIN”, în loc de ”ALGIFEN”, deşi cel din urmă era medicamentul prescris.

Mai mult, la rubrica ”Epicriză” de pe cele două foi, colega sa – inculpata - nu a făcut nici o menţiune în dreptul medicamentului Algifen, din care să rezulte că pacienta are vreo alergic la acesta.

În acest sens, în declaraţia de martor din data de 11.04.2016, menţioneză: ”Eu am văzut că medicul anestezist prescrisese prin foaia de anestezie Algifen, eu cunoşteam faptul că acesta are aceeaşi substanţă ca şi Algocalminul şi am considerat că este suficient să menţionez în fişa de observaţie clinică generală doar alergia la Algocalmin” ( pag. 3 din declaraţie).

În condiţiile descrise anterior, apelanta a arătat că a preluat serviciul de la colega sa, iar în jurul orelor 00:20 i-a administrat pacientei intravenos Algifen, conform prescripţiei medicale făcute de medicul anestezist ………, fără să fie informată de către colega sa, nici măcar verbal, cu privire la existenţa vreunei alergii.

S-a reţinut şi a recunoscut faptul că atât pacienta, cât şi fiica acesteia - care se afla cu ea în salon, i-au adus la cunoştinţă despre faptul că pacienta este alergică la Algocalmin, lucru pe care l-a citit şi pe foaia de observaţie, însă nu a cunoscut că Algifenul are aceeaşi substanţă activă cu Algocalminul, astfel că nu s-a gândit la faptul că medicamentul administrat poate avea consecinţele pe care le-a produs.

Toate aceste aspect se regăsesc consemnate în declaraţiile pe care le-a dat atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond.

De altfel, în cuprinsul declaraţiei de suspect din data de 24.04.2017, a menționat că, după ce i s-a adus la cunoştinţa că pacienta este alergica la Algocalmin, i-a comunicat acesteia că în foaia de observaţie nu este trecut Algocalmin, ci a fost înscris ca şi calmant medicamentul Algifen, motiv pentru care i l-a administrat.

În declaraţiile de martor date de fiica victimei, numita…… la datele de 04.03.2016 şi 04.04.2018, aceasta a susținut că deși ar fi fost informată despre alergia pacientei în momentul în care am ajuns în salon, înainte de a-i administra tratamentul (lucru pe care l-a recunoscut), i-ar fi răspuns acesteia, cu uşurinţă, că ”ştiu eu ce fac”.

În realitate, cu certitudine, dacă ar fi avut vreo urmă de îndoială măcar cu privire la faptul că cele două medicamente conţin aceeaşi substanţă, nu ar fi injectat pacientei Algifen, însă, date fiind toate circumstanţele anterioare, nu a putut avea cunoștință de faptul că aceste două medicamente conțin aceeaşi substanţă şi că pot conduce la alergie.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorei ……… (d.u.p. - 21.03.2019), colegă de salon cu victima, aceasta a precizat în mod nereal, referitor la faptul că ea i-ar fi spus pacientei şi fiicei sale, după ce a aflat că este alergică la Algocalmin, că îi va face o cantitate mică, aşa că să nu îşi facă griji, inculpata a solicitat înlăturarea declaraţiilor martorei, întrucât acestea nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, nici măcar cu depoziţia fiicei victimei, care s-a aflat lângă aceasta când ea purtat discuţiile despre alergii.

Mai mult, un aspect important care să determine instanţa de apel să excludă declaraţiile acestei martore este faptul că, în faţa instanţei de fond, martora audiată la data de 13.05.2021 a schimbat declaraţia, susținând că ”Înainte să i se administreze tratamentul intravenos, i-a spus asistentei să nu îi facă injecţia, deoarece are alergie la algocalmin, iar asistenta i-a spus: lasă că nu mori”.

Apelanta a solicitat să se constate de către instanța de apel că aceste afirmaţii nu se coroborează cu nicio altă probă, nici măcar cu declaraţiile fiicei victimei, prezentă în salon, ci constituie pure fabulaţii ale martorei , de care, dacă instanţa ar ţine seama, s-ar ajunge la concluzia că ea ar fi cauzat moartea victimei în mod intenţionat, ceea ce nu poate fi adevărat.

Un aspect ignorat de către instanța de fond, însă care ar fi putut să constituie încă un factor care a concurat la decesul victimei, este prezența în stomacul acesteia din urmă a unei substanţei ”metamizol” și, după cum rezultă din toate probele administrate în cauză, astfel cum de altfel ea a și recunoscut, i-a administrat victimei intravenos medicamentul Algifen, aceasta fiind procedura pentru o absorbţie mult mai bună în sânge şi pentru a înceta mai rapid durerile.

În raportul de expertiză medico-legală de necropsie întocmit în cauză sub nr. …/11.01.2017 (concluzii) se menţionează că examenul toxicologic efectuat din sângele recoltat de la cadavru a evidenţiat prezenţa de tramadol şi metamizol, iar cel efectuat din stomac şi conţinut a evidenţiat prezenta de metamizol.

În acelaşi sens, în raportul de expertiză medico-legală nr. ……./2017/13.63.2018 (pag. 11) s-a menţionat că, prezenţa metamizolului în sânge la examenul toxicologic, confirmă administrarea acestuia pe cale injectabilă, iar prezenţa acestei substanțe în stomac şi conţinut confirmă, ca şi cale de pătrundere în organism, administrarea pe cale orală, sens în care s-a reținut în actul medical faptul că, din cele consemnate în fişa de observaţie la rubrica ”Evoluţie”, rezultă că, în data de 02.02.2016, pacientei i s-a recomandat tratament cu Piafen, ceea ce ar putea explica prezenţa metamizolului în stomac.

Contrar acestor aspecte, fiica victimei declara la data de 04.04.2018 (fila 42 d.u.p.) că ea personal nu i-a administrat mamei sale niciun medicament şi nu a observat ca aceasta să fi luat din proprie iniţiativă vreun medicament, însă această substanţă nu putea să se găsească în stomacul victimei decât prin administrarea pe cale orală, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de I.M.L.

Craiova.

Cu toate că, la pct 9 din concluziile finale ale raportului (pag. 13) se menţionează că şocul anafilactic s-a produs ca urmare a administrării injectabile intravenoase a metamizolului, fiind extrem de probabil ca aceasta să aibă legătură de cauzalitate cu declanşarea şocului anafilactic cu evoluţie fulminantă, nu se poate exclude ipoteza în care doza de metamizol administrată de ea, în condiţiile în care pacienta avea deja în sânge această substanţă provenită din medicamentele ingerate pe cale orală, să fi fost fatală tocmai datorită acestui aspect.

Este posibil ca, în lipsa administrării prealabile a medicamentului pe cale orală, doza administrată de către ea intravenos să nu fi cauzat o alergie atât de severă.

În opinia evidenţiată de către medicul primar ATI al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ……. (pag. 10 din raportul de expertiză medico-legală nr. ……/2017/13.03.2018), la pct. 9 se menţionează: ”Prezenţa metamizolului în stomacul pacientei ar fi putut favoriza efectul fulminant, copleşitor, al formei administrate intravenos, prin cumulare.

Altfel spus, dacă la un moment dat pacienta a primit oral preparatul, acesta s-a absorbit la nivel gastric în sectorul vascular, unde se afla deja în fază circulantă când a urmat administrarea dozei intravenoase care a indus colapsul...

Această situaţie a favorizat şocul anafilactic şi decesul ce a urmat”.

Aşadar, metamizolul a fost găsit şi în stomacul victimei, în vasele de sânge conţinute de acesta, ca urmare a administrării orale, deci constituie factorul favorizant al şocului anafilactic, anterior administrării intravenoase.

La momentul efectuării expertizei însă nu s-a stabilit în ce concetraţie se regăsea substanţa metamizol în stomac şi câtă substanţă putea fi absorbită deja în sânge, prin vasele de sânge din stomac, aceste aspecte putând fi cel mai probabil observate şi menţionate cu ocazia necropsiei, însă nu au fost precizate în primul raport de expertiză întocmit, însă, chiar şi în lipsa acestor precizări, este evident că prezenţa metamizolului în stomacul victimei putea favoriza efectul fulminant al dozei administrate de către ea intravenos.

Referitor la nerespectarea obligaţiilor profesionale reţinută de către instanţa de fond în sarcina sa, inculpata a solicitat să se aibă în vedere că, în ceea ce o priveşte, a respectat întocmai obligaţiile prevăzute în fişa postului, astfel:

În ceea ce priveşte nerespectarea obligaţiei de a informa medicul curant sau de gardă, ( pct. 19) inculpata a arătat că a prezumat că cealaltă inculpată discutase cu aceştia anterior despre alergia pacientei, astfel că nu şi- a pus problema că tratamentul indicat nu este corespunzător.

În ceea ce priveşte necunoaşterea faptului că cele două medicamente conţin aceeaşi substanţă activă, ( pct. 36 din fişa postului) a arătat că acea dispoziţie din fişa postului se referă la actualizarea cunoştinţelor profesionale, iar nu în mod expres la obligativitatea asistentului medical de a cunoaşte compoziţia medicamentelor administrate, singura sa obligaţie fiind aceea de a administra medicaţia conform prescripţiei medicale ( pct. 15), ceea ce a şi făcut.

Astfel cum a arătat anterior, deşi a văzut că pe fişa de observaţie a pacientei, la rubrica ”Alergie la...”, a fost făcută menţiunea Algocalmin, nu a avut nicio discuţie cu privire la această alergie cu inculpata , de la care a preluat serviciul:, întrucât, după cum aceasta din urmă a recunoscut, a omis să îi spună despre discuţia purtată cu pacienta.

De asemenea, apelanta a arătat că a verificat în prealabil, pe foaia de observaţie, medicamentele pe care trebuia să le administreze pacientei, între care se regăsea menţionat şi Algifen injectabil, însă nu a observat modificări sau menţiuni cu privire la interdicţia administrării acestuia, prezumând totodată și faptul că inculpata a discutat cu medicul despre alergia pacientei, iar ea a procedat la efectuarea tratamentului conform prescripţiei medicului specialist (obligaţie profesională prev. de pct. 15 din fişa postului).

De altfel, însăşi instanţa de fond (pag. 7 din sentinţă) menţionează că, dacă inculpata , în afara menţiunii pe foaia de observaţie clinică, şi-ar fi îndeplinit obligaţiile profesionale, respectiv ar fi informat medicul de garda sau prescriptor care ar fi decis să nu fie administrat acest medicament prescris, ar fi notat în procesul verbal de predare-primire a serviciului la schimbul de tură, i-ar fi comunicat verbal inculpatei alergia victimei, ar fi înserat în fişa de observaţie că victima este alergică la medicamentul prescris Algifen, iar nu Algocalmin, i-ar fi comunicat faptul că medicamentele Algifen şi Algocalmin conţin aceeaşi substanţă activă, exista posibilitatea preîntâmpinării tragediei ce a urmat.

În acelaşi sens este şi declaraţia inculpatei din data de 01.04.2021, care a recunoscut faptul la instanța de fond că, dacă ar fi anunţat medicul prescriptor sau de gardă şi ar fi menţionat alergia în cuprinsul procesului verbal, ar fi putut fi evita evenimentul.

În cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală nr. …/2017 (pag. 12), comisia formată din specialiştii IML ….. a menţionat că nu se poate pronunţa asupra obligativităţii ca asistentul medical să cunoască substanţa de bază din medicamentele pe care le administrează.

Cu toate acestea, s-a menţionat că, în conformitate cu curricula de pregătire a asistentelor medicale absolvente de Şcoli Sanitare (aplicabilă la acest moment), acestea trebuie să cunoască aspecte generale şi în materia farmacologie.

În acest sens, apelanta a arătat că nu are cunoştinţe de farmacologie, întrucât la momentul la care a absolvit studiile sanitare (1986-1992), în curricula de pregătire nu exista un astfel de curs şi nici nu l-a urmat ulterior, astfel că nu a ştiut că metamizolul se regăseşte atât în compoziţia Algocalminului, cât şi a Algifenului.

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit declaraţiile sale, acuzând-o de iresponsabilitate şi de neseriozitate în practicarea meseriei, pe motiv că a încercat să motiveze culpa sa medicală prin lipsa de cunoştinţe, deşi avea obligaţia profesională de a se perfecţiona în mod continuu.

În realitate, declaraţia sa a fost una sinceră şi a exprimat întocmai ce s-a întâmplat, pentru că situaţia de fapt la momentul respectiv era aceasta, în care ea nu avea cunoştinţă despre compoziţia celor două medicamente, fiind reale afirmaţiile sale potrivit cărora nu a învăţat aceste aspecte la şcoală şi nici ulterior.

Faţă de această situaţie, este evident că declaraţia sa nu a fost dată cu rea credinţă şi pentru a exclude culpa medicala, însă la momentul la care a declarat în faţa instanţei de fond, la peste 5 ani de la data producerii evenimentului, că i se pare normat ca o asistentă medicală să cunoască substanţa activă conţinută de cele două medicamente, este tocmai pentru că a conştientizat cele întâmplate, iar nu pentru că sfidează sau desconsideră valorile sociale importante - dreptul la viată, astfel cum a interpretat instanţa de fond.

A reiterat faptul că realitatea de la momentul producerii tragicului eveniment este aceea că nu cunoştea faptul că cele două medicamente au aceeaşi compoziţie, iar această obligaţie profesională nu rezultă expres din fişa postului sau alte acte normative, ca drept dovadă că nici membrii comisiei IML nu identifică o asemenea obligaţie.

Cu privire la posibilitatea de a verifica prospectul medicamentelor înainte de administrare, astfel cum a arătat şi în cuprinsul declaraţiei date pe fondul cauzei, după cum a precizat şi colega sa – inc. , a arătat că medicamentele se eliberează de la farmacia spitalului fără prospect sau cutie, fiind puse într-o pungă, astfel că ea nu avea vreo posibilitate să verifice compoziţia chimică a acestor medicamente, care cel mai probabil era înscrisă în prospectul pe care nu îl avea.

A recunoscut că nu și-a ridicat problema existenţei vreunei alergii a pacientei la medicamentele aflate în pungă, fiind convinsă că tratamentul înscris în foaia de observaţie şi în foaia de anestezie este cel corect, iar colega sa s-a consultat anterior cu medicul în ceea ce priveşte alergia pacientei, pe care ea o constatase.

Referitor la obligaţia asistentului medical de a nu administra medicamentul înaintea unei testări, pe care instanţa de fond a dedus-o din pct. 19 şi 28 din fişa postului, inculpata a solicitat să se aibă în vedere următoarele:

În cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. …../2017/13.03.2018 (pag. 12) se menţionează că, în conformitate cu Ordinul nr. 1142/03.10.2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţii medicali, înainte de administrarea oricărui medicament nou se evaluează riscul de alergie al pacientului prin anamneză: se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei doze de antibiotic sau chimioterapie.

Aceste susţineri sunt preluate şi de către instanţa de fond, fără însă a fi raportate la situaţia de fapt - pacienta nu a făcut alergie la un antibiotic sau chimioterapie, pentru care ar fi existat obligaţia testării.

De altfel, aceste afirmaţii trebuie coroborate cu menţiunile de la pct. 3- pag. 8 din raportul de expertiză, potrivit cărora, în România nu există cadru legislativ care să impună testarea din punct de vedere alergic de rutină a pacienţilor pentru toate medicamentele ce urmează a fi administrate, însă, conform uzanţelor medicale, se efectuează testarea pentru medicamentele cunoscute a dezvolta cel mai frecvent reacţii alergice, precum şi pacienţilor care au declarat în cursul examinărilor medicale prezenţa antecedentelor personale alergice la diverse medicamente.

Din interpretarea celor două afirmaţii făcute de membrii comisiei IML, rezultă că nu există obligativitatea testării la medicamente uzuale, dacă pacientul nu declară alergii la acestea.

Mai mult, în continuare, comisia de expertiză afirmă că: indicaţia la testare la substanţa suspicioasă a declanşa o reacţie alergică o face medicul, iar efectuarea propriu-zisă a testării este obligaţia ce revine asistentului medical.

Aşadar, dacă medicul anestezist ar fi apreciat existenţa unei incertitudini cu privire la vreo eventuală alergie a pacientei, ar fi luat măsuri pentru testare alergologică, aceasta fiind obligaţia medicului anestezist, nicidecum a asistentei medicale.

Toate aspectele menţionate anterior se coroborează cu opinia expertală medico-legală judiciară întocmita de către domnul expert medic legist dr. ….., pe care instanţa de fond nu a exclus-o din materialul probator şi căreia inculpata …….. a solicitat să i se acorde eficientă, întrucât aceasta se coroborează cu dovezile administrate în cauză şi prezintă o înţelegere corectă şi completă a situaţiei de fapt.

La consultul preanestezic, când pacienta a fost întrebată dacă este alergică, medicul anestezist a menţionat în fişă că ”aceasta nu poate preciza”.

Medicul anestezist trebuia obligatoriu să recomande testarea tuturor medicamentelor pe care dorea să le prescrie, având în vedere riscul administrării acestora, precum şi faptul că pacienta nu putea preciza dacă este sau nu alergică.

Apelanta a susținut că îndeplinit întocmai sarcinile menţionate în fișa postului la pct. 15, mențiuni potrivit cărora asistentul medical administrează personal medicația, efectuează tratamentele, imunizările, testările biologice, conform prescripţiei medicale.

Totodată, inculpata a invocat sub aspectul laturii subiective, lipsa vinovăţiei sub forma culpei fără prevedere.

Inculpata a arătat că infracţiunea este săvârşita din culpa în situaţia în care autorul prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-1 acceptă, socotind fără temei că nu se va produce (culpă cu prevedere) sau, după caz, nu prevede acel rezultat, deşi trebuia să îl prevadă şi putea să îl prevadă - culpă simplă sau fără prevedere (art. 16 Cod penal).

Culpa fără prevedere constă în aceea că făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi în condiţiile date trebuia şi putea să-l prevadă - procesul sau factorul intelectiv este manifest, deoarece, în situaţia neglijentei, făptuitorul nu acceptă rezultatul faptei sale, fiindcă nici nu are reprezentarea lui mintală, deşi în condiţiile date putea şi trebuia să o aibă.

Acela care nu a avut reprezentarea faptei sale şi nu i-a prevăzut urmările prejudiciabile şi care, după împrejurări, nu trebuia şi nici nu putea obiectiv să le prevadă, acţionează fară vinovăţie.

Prevederea şi posibilitatea de prevedere se prezumă.

Această prezumţie poate fi însă înlăturată, dovedindu-se o cauză externă autorului faptei care l-a împiedicat să-şi poată reprezenta caracterul ilicit al faptei şi prevedea urmările sale prejudiciabile.

Spre deosebire de vinovăţia cu intenţie, culpa are un anumit specific în ce priveşte cele două elemente - intelectiv şi volitiv - ale vinovăţiei.

În situaţia culpei fără prevedere sau a neglijenţei, procesul intelectiv este puţin sesizabil, deoarece autorul nu-şi dă seama de caracterul ilicit al faptei şi nu prevede rezultatul său, deşi trebuia şi putea să-1 prevadă.

Mai mult, procesul volitiv lipseşte cu desăvârşire.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de ucidere din culpa prevăzuta în art. 192 din Codul penal se săvârşeşte cu vinovăţie fie sub forma culpei din uşurinţa, fie sub aceea a culpei din neprevedere.

Dacă în raport cu împrejurările cauzei se stabileşte că rezultatul nu era previzibil, deci autorul nu trebuia să-l prevadă, fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşita cu vinovăţie, iar daca se stabileşte că rezultatul era previzibil, trebuie să se facă dovada ca făptuitorul putea sa-l prevadă.

Cât priveşte criteriul subiectiv, posibilitatea de prevedere este evaluată în raport cu însuşirile, capacitatea, experienţa de viață si starea psiho-fizica a făptuitorului în momentul săvârşirii faptei.

Astfel cum a arătat anterior, factorul obiectiv- inculpata ar fi trebuit să prevadă rezultatul faptei sale- nu este îndeplinit, întrucât în niciun moment nu a cunoscut că cele două medicamente au în conţinut substanţă activă identică şi nici nu avea această obligaţie legală său profesională şi, deşi a observat că în fişa pacientei, colega sa – inculpata - a menţionat alergia la Algocalmin, nu a avut reprezentarea faptului că aceasta nu a anunţat medicul cu privire la alergia pacientei.

Apelanta a menționat că a considerat că, dacă ar fi fost probleme cu tratamentul prescris, medicul ar fi înlăturat din fişă medicamentele care ar fi putut să-i facă rău pacientei, astfel că nu trebuia ca ea să prezume faptul că inculpata …….. nu şi-a îndeplinit obligaţia profesională de a informa medicul cu privire la alergie, deşi ea a fost prima care a luat cunoştinţă despre acest aspect.

Dacă ea ar fi ştiut că nu a îndeplinit această obligaţie, cu certitudine că ar fi procedat la informarea medicului de gardă, pentru a lua măsurile care se impuneau.

Cu privire la factorul subiectiv - posibilitatea de a prevedea rezultatul faptei sale -, nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât, dacă nu a cunoscut că cele două medicamente - Algocalmin şi Algifen - conţin aceeaşi substanţa activă, nici nu a putut să prevadă că pacienta va face o reacţie alergică la Algifenul prescris şi administrat.

Din împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, analizate sub aspectele menţionate, inculpata a solicitat să se constate că nu poate fi reţinută vinovăţia sa sub forma culpei prevăzute de art. 16 alin. (4) lit. h) Cod penal, întrucât rezultatul socialmente periculos nu era previzibil, în lipsa oricăror informaţii cu tot ceea ce s-a întâmplat înainte de momentul preluării serviciului de la colega sa şi în lipsa cunoştinţelor sale cu privire la compoziţia chimică a medicamentului prescris de către medicul anestezist.

În subsidiar, în temeiul art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. 1şi 2 din Codul de procedură penală, în considerarea criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din Codul penal, în situaţia în care se va aprecia existenţa vinovăţiei sale în comiterea faptei, inculpata a solicitat să se dispună condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul dispoziţiilor art. 91 din Codul penal.

Deşi instanţa de fond a considerat că gradul de culpă al inculpatei este mai ridicat în producerea evenimentului tragic, magistratul fondului a condamnat mai mult faptul că ea nu a cunoscut compoziţia medicamentelor decât a condamnat culpa mai ridicată a colegei sale în producerea evenimentului.

În realitate, urmarea imediată - decesul victimei - nu poate fi decât rezultatul unui concurs de culpe, respectiv: preexistenta unei alergii la substanţa activa metamizol în momentul internării; lipsa unui consult anestezic corect efectuat preoperator; absenţa totală a comunicării între cadrele medicale atunci când au aflat de existenţa alergiei; recomandarea de administrare a unui medicament ce conţine metamizol; ingerarea de către pacientă a unui preparat ce conţinea metamizol; administrarea injectabilă a unui medicament ce conţine metamizol; declanşarea şocului anafilactic ce a culminat cu decesul pacientei.

Toate acestea, împreună şi niciuna dintre ele privite separat, au condus la producerea evenimentului tragic.

Apelanta inculpată a arătat că nu a contestat niciodată faptul că ea este cea care a administrat injecţia care a condus la decesul pacientei, însă niciuna dintre situaţiile premise nu au fost cauzate sau cunoscute de către ea, iar dacă acestea nu existau, nu se ajungea în situaţia în care ea să administreze medicamentul care a produs urmarea regretabilă.

Instanţa de fond a apreciat că, spre deosebire de inculpata , care a fost păstrată pe aceeaşi funcţie şi după incidentul din speţă şi a primit o caracterizare favorabilă din partea spitalului, inculpata a fost mutată începând cu data de 17.02.2016 la un alt compartiment, unde nu are contact cu bolnavii, până la soluţionarea prezentului dosar.

Inculpata a menționat că nu a fost mutată disciplinar pe motivul lipsei de competentă, dovadă fiind faptul că a muncit timp de 30 de ani în spital fără incidente, ci doar ca urmare a acestui eveniment şi a acuzaţiilor ce i-au fost aduse.

De altfel, nu s-a considerat că se impune sancţionarea sa disciplinară cu mai mult decât o mustrare, însă, chiar şi dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, nu constituie motiv pentru aplicarea unei pedepse în regim de detenţie, instanţa fiind ţinută să aprecieze modalitatea de executare a pedepsei în raport de dispoziţiile art. 74 din Codul penal.

Instanţa de fond a acordat relevanţă şi fişelor de evaluare, reţinând că ea a primit calificativul ”Bine” pentru anul 2016 (în care a avut loc incidentul), spre deosebire de colega sa – inculpata -, care a primit calificativul ”Foarte bine”, însă nici acest fapt nu constituie un argument pentru condamnarea sa la o pedeapsă în regim de detenţie, instanţa trebuind să se raporteze la împrejurările producerii rezultatului infracţiunii, la conduita sa în cursul procesului (recunoaşterea faptei), la lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială, respectiv la starea sa de sănătate.

De asemenea, apelanta a menționat că acest calificativ ”Bine” a fost obţinut doar în anul 2016, din cauza incidentului, însă în toţi ceilalţi ani de activitate a fost notată doar cu ”Foarte bine”.

Instanţa de fond a criticat atitudinea sa, susţinând (cu ocazia individualizării pedepsei) că nu ar fi recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, contrar celor consemnate în tot cuprinsul motivării hotărârii, în care s-a menționat că a recunoscut fapta, însă nu şi existenţa vinovăţiei.

De asemenea, instanţa de fond a considerat că, din atitudinea sa ar rezulta că ar aprecia ca fiind normal să nu cunoască aspecte de bază cu privire la medicamentele pe care le administrează, cu toate că ea nu a declarat niciodată acest lucru, ci a expus doar realitatea de fapţ, menţionând în mod sincer faptul că nu a cunoscut la momentul producerii evenimentului faptul că cele două medicamente conţineau aceeaşi substanţă activă.

De altfel, nici nu a prevăzut acest aspect şi nici nu putea să îl prevădă, întrucât, deşi în foaia de observaţie, colega sa a menţionat alergia la Algocalmin, pe fişa de tratament post-operator figura recomandarea administrării Algifenului, fără nicio menţiune care măcar să o conducă la existenţa unei interdicţii de la administrare.

Instanţa de fond a criticat şi faptul că nu și-a respectat obligaţia de a se perfecţiona în mod continuu în domeniul în care lucrează şi că toate aceste aspecte ar reflecta o atitudine de nepăsare a sa faţă de valori sociale fundamentale - dreptul la viaţă -, menţionând că scopul aplicării unei pedepse cu închisoarea este acela de prevenire a comiterii de noi infracţiuni de către ea, însă nu poate fi vorba în cazul său de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, atât timp cât fapta reţinută în sarcina sa nu a fost săvârşită cu intenţie, ci din culpă simplă.

Mai mult, a înţeles consecinţa faptei sale și nu a negat în niciun moment că evenimentele s-au întâmplat exact în maniera descrisă de către organele de urmărire penală şi care rezultă din probele administrate.

Instanţa de fond a mai apreciat și faptul că , spre deosebire de inculpata , în cazul său, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu este în măsură să asigure scopul preventiv-educativ prevăzut de legiuitor, cu toate că a aplicat ambelor inculpate pedepse în acelaşi cuantum - minimul special prevăzut de lege - şi din toate considerente hotărârii apelate rezultă că, în producerea evenimentului, inculpata ar fi avut o culpă mai mare, prin nerespectarea a nenumărate obligaţii profesionale.

Pe cale de consecinţă, dacă se va considera că se face vinovată de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, inculpata a solicitat să i se aplice o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, având în vedere criteriile generale de individualizare o pedepsei prevăzute de art. 74 din Codul penal, prin raportare la împrejurările comiterii faptei şi producerii rezultatului socialmente periculos, astfel cum acestea au fost anterior descrise, faptul că infracţiunea a fost reţinută ca fiind săvârşită în forma cea mai uşoară a culpei, lipsa antecedentelor sale penale, recunoaşterea întocmai a situaţiei de fapt reţinute de către organele de urmărire penală, vârsta sa, problemele de sănătate, faptul că a activat în domeniul medical timp de 30 de ani fără a produce prejudicii spitalului sau a vătăma în vreun fel sănătatea sau integritatea corporală a pacienţilor, faptul că este integrată în societate, căsătorită şi are doi copii.

A apreciat astfel că aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării sub supraveghere, este aptă să asigure scopul procesului penal şi să îşi îndeplinească rolul preventiv-educativ, nefiind necesară încarcerarea sa pentru a înţelege consecinţele faptei, în contextul atitudinii sincere şi de recunoaştere pe care a manifestat-o în tot cursul procesului penal.

De asemenea, în situaţia în care se va dispune aplicarea unui pedepse în modalitatea solicitată anterior, inculpata a solicitat să se înlăture de la aplicare pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia, a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracțiunii prev. de art. 66 alin. 1 lit. g din Codul penal, întrucât aceasta poate fi dispusă doar în cazul unei infracţiuni săvârşite cu intenţie.

Părțile civile …….., ………, și …………., în motivele scrise depuse la dosar la data de 03.06.2022, au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la daunele morale acordate, acestea fiind foarte mici în raport de suferinţele ce le-au fost cauzate.

Părțile civile au apreciat astfel că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt foarte reduse, avându-se în vedere suferinţele cauzate ca urmare a pierderii mamei, respectiv soţiei.

Decesul victimei, survenit ca urmare a neglijentei personalului medical, a dus la afectarea întregii familii, respectiv a copiilor și soţului, dar și a nepoţilor, care și în prezent suferă de lipsa bunicii.

Au arătat că victima era o persoana sănătoasa şi plina de viata, era sprijinul familiei, își ajuta toti copiii si avea grija de nepoţi, fiind in permanenta prezentă în sânul familiei.

Ea era cea care gătea nepoţilor, se ocupa de gospodărie si avea grija să supravegheze si sa îngrijească nepoții, copii ei fiind plecaţi periodic la munca atat in tara, cat si in străinătate.

Din cauza decesului mamei lor, părțile civile – copiii victimei - au de suferit și în prezent, simt lipsa acesteia, motiv pentru care daunele acordate de către instanța de fond sunt foarte mici in raport de pierderea suferită.

Părțile civile au arătat că aveau o relaţie foarte buna cu victima, erau mereu împreuna, victima era sprijinul moral, susținându-i și îndrumându-i de cate ori era necesar, iar pierderea ei i-a afectat din toate punctele de vedere, dar mai ales moral, considerente pentru care sau solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei penale in sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate, de la suma de 20.000 lei pentru fiecare parte civilă la suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale.

În cursul soluţionării apelului, au fost audiate inculpatele, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar la filele 115-117.

A fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând apelurile declarate, Curtea reţine următoarele:

Făcând propria analiză a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, Curtea constată că starea de fapt reţinută de instanţa de fond, precum şi încadrarea juridică, sunt corecte.

Astfel, coroborând declaraţiile inculpatelor, ale martorilor, raportul de expertiză medico-legală – necropsie, certificatul medical constatator al decesului, raportul de nouă expertiză medico-legală, avizul emis de IML ……., opinia expertală medico-legală judiciară, fişele post, protocoalele de diagnostic şi tratament, foaia de observaţie clinică generală, foaia de observaţie clinică anestezie, răspunsul Colegiul Medicilor …., răspunsul Spital Orăşenesc ……. – atribuţii specialişti compartiment ATI, instanţa de apel reţine că la data de 02.02.2016, victima s-a prezentat la Spitalul Orăşenesc ……., fiind internată în vederea efectuării unei intervenţii chirurgicale de scoatere a unei tije metalice de la piciorul stâng.

La data de 03.02.2016, în jurul prânzului, pacienta a fost supusă operaţiei programate, care a decurs în condiţii normale, pacienta aflându-se într-o stare bună.

Ulterior efectuării operaţiei, medicul anestezist …….. a prescris pacientei mai multe medicamente, printre care şi Algifen, medicament ce conţine aceeaşi substanţă activă ca şi algocalminul, respectiv "metamizol".

În jurul orelor 18:00, inculpata (asistent medical) s-a prezentat în salonul unde era internată , în vederea administrării primelor medicamente din tratamentul prescris de medicul anestezist, respectiv ampicilină şi fraxiparină.

În acel moment, victima a comunicat inculpatei că este alergică la algocalmin.

Aflând că pacienta era alergică la algocalmin, inculpata a făcut menţiune în foaia de observaţie clinică generală, la rubrica "alergie", cu majuscule şi cu culoarea roşu "ALGOCALMIN".

Începând cu acest moment, s-a declanşat lanţul cauzal care a condus în aceeaşi noapte la decesul victimei.

Deşi, conform menţiunilor din fişa postului, inculpata …….. avea obligaţia de a anunţa medicul prescriptor sau de gardă cu privire la alergia pacientei, inculpata nu a procedat în consecinţă.

De asemenea, inculpata avea obligaţia de menţiona în cuprinsul procesului-verbal (care este consultat de asistentul ce urmează a intra în serviciu în tura următoare, pentru continuarea administrării tratamentului prescris) şi de a o informa verbal pe inculpata la preluarea serviciului despre alergia pacientei, obligaţii prevăzute în fişa postului la pct. 28, inculpata …. nu a procedat conform obligaţiilor profesionale.

Inculpata a purtat discuţii cu inculpata cu privire la starea pacienţilor, însă aceasta a omis să-i menționeze acesteia din urmă că victima este alergică la algocalmin (astfel cum notase în fișa de observație) sau la Algifen (medicament prescris de medic) sau la substanța "metamizol", care este prezentă în ambele medicamente menționate anterior.

Inculpata a considerat cu uşurinţă că numai menţiunea "ALGOCALMIN" din rubrica "alergii", precum şi faptul că inculpata (care urma să administreze următorul tratament la ora 24:00, printre care şi medicamentul Algifen) ar cunoaşte faptul că algocalminul are aceeaşi substanţă activă cu algifenul, ar fi fost suficiente pentru a preîntâmpina tragedia ce a urmat.

În jurul orelor 00:20, inculpata (asistent medical), s-a prezentat la salonul pacientei pentru a-i administra tratamentul prescris de medicul ……… şi i-a administrat acesteia intravenos medicamentul "algifen", deşi atât pacienta, cât şi fiica acesteia i-au adus la cunoştinţă că este alergică la medicamentul "algocalmin".

Faptul că i-a fost adusă la cunoştinţă alergia rezultă atât din declarația fiicei victimei, dar şi din declaraţia inculpatei şi din declaraţia martorei ……….

La scurt timp de la administrarea algifenului, pacienta a decedat ca urmare a insuficienţei cardio-respiratorii acute cauzate de un şoc anafilactic.

Tratând cu indiferenţă alergia pacientei , fără a anunţa medicul, fără a cere informaţii unei alte colege despre substanţa activă din conţinutul Algifenului, fără a face cel mai mic demers pentru a afla ce substanţă activă conţin medicamentele prescrise, inculpata a administrat intravenos medicamentul, acţiune care a condus în scurt timp la decesul victimei.

Apărarea inculpatei a fost construită, în principal, în jurul scuzei necunoaşterii substanţei active din compoziţia Algifenului – respectiv metamizol – dar şi pe neîndeplinirea de către inculpata …….. a obligaţiilor de a anunţa medicul în primul moment în care a aflat despre alergie, considerând că nu îi aparţine nici cea mai mică culpă pentru rezultatul periculos produs.

Referitor la obligaţia de a cunoaşte, instanţa nu poate primi apărarea inculpatei în sensul că, la momentul la care a urmat cursurile pentru profesia de asistent medical nu a existat în curriculă materia Farmacologie, astfel că nu trebuia să cunoască substanţa activă.

Conform art. 3 lit. d şi e din Hotărârea nr. 2/09.07.2009 emisă de OAMGMAMR, privind Codul de Etică şi Deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al asistentului medical din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/12.08.2009, principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de asistent medical generalist, profesia de moaşă şi profesia de asistent medical pe teritoriul României sunt următoarele:

- colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în asigurarea stării de sănătate a pacientului;

- acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe, aptitudini practice şi performanţe profesionale fără niciun fel de discriminare.

Potrivit art. 26 din aceeaşi hotărâre (forma în vigoare la data de 04.02.2016), dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical consideră că nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, se vor consulta cu alţi colegi sau vor îndruma bolnavul către alţi specialişti.

Potrivit art. 20 din aceeaşi hotărâre (forma în vigoare la data de 04.02.2016), în vederea creşterii gradului de pregătire profesională, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali au obligaţia să efectueze cursuri şi alte forme de educaţie continuă creditate de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, denumit în continuare OAMGMAMR, precum şi alte forme de educaţie continuă prevăzute de lege pentru îndeplinirea numărului minim de credite anual necesar reautorizării exercitării profesiei.

Din înscrisurile de la filele 304-313 dup, instanţa reţine că inculpatele sunt membre ale Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (în continuare OAMGMAMR).

Conform Normelor de creditare a formelor de educaţie medicală continuă, disponibile pe pagina oficială a OAMGMAMR , educaţia medicală continuă reprezintă întreaga arie de activităţi de pregătire teoretică şi practică, planificate, fundamentale pentru menţinerea şi îmbunătăţirea standardelor de competenţă profesională şi asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate furnizate, prin actualizarea cunoştinţelor şi a abilităţilor profesionale, însuşirea de noi cunoştinţe şi deprinderi necesare exercitării profesiei de asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical.

Educaţia medicală continuă reprezintă atât un drept, cât şi o obligaţie, potrivit legislaţiei în vigoare, privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical.

Prin decizia nr. 772/2016, Curtea Constituţională a României a respins excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 192 alin. 2 C.p.

În cuprinsul considerentelor, CCR a menţionat că existenţa formei agravate a infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) teza întâi din Codul penal necesită îndeplinirea următoarelor cerinţe cumulative: fapta să fie comisă cu ocazia exercitării unei profesii sau meserii ori a efectuării unei anumite activităţi; să existe dispoziţii legale sau măsuri de prevedere pentru exerciţiul respectivei profesii sau meserii ori pentru efectuarea respectivei activităţi; fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziţii legale sau măsuri de prevedere.

Prin instituirea acestei agravante, legiuitorul a urmărit să determine la prudenţă pe cei care exercită profesii sau meserii ori desfăşoară anumite activităţi pentru care există dispoziţii legale sau măsuri de prevedere tocmai în considerarea faptului că orice neatenţie în exercitarea, respectiv efectuarea acestora poate avea consecinţe grave, constând chiar în pierderea vieţii uneia sau a mai multor persoane.

În considerarea unor asemenea atitudini de lipsă de atenţie faţă de viaţa celor din jur, legiuitorul - preocupat să ocrotească viaţa persoanei - obligă pe destinatarii textului de lege criticat să manifeste atenţie, chibzuinţă în relaţiile sociale ori de câte ori efectuează activităţi care ar putea provoca moartea unei persoane.

Referitor la conţinutul constitutiv al infracţiunii, instanţa reţine, astfel cum a reţinut şi Judecătoria Segarcea că nerespectarea măsurilor de prevedere de către inculpata s-a concretizat în faptul că nu a anunțat medicul prescriptor sau de gardă cu privire la alergia victimei la medicamentul prescris Algifen sau substanța activa "metamizol", nu a menționat această alergie în cuprinsul procesului-verbal (care este consultat de asistentul ce urmează a intra în serviciu în tura următoare pentru continuarea administrării tratamentului prescris), nu a informat-o verbal cu privire la acest aspect pe inculpata , potrivit obligaţiilor profesionale, acestea reprezentând erori de conduită imputabile inculpatei , erori pe care un asistent medical prudent și diligent (își desfășoară aceasta activitate din anul 2008), aflat pe același plan profesional și în aceleași circumstanțe externe, nu le-ar fi comis.

Nerespectarea măsurilor de prevedere de către inculpata s-a concretizat în faptul că, deşi a luat cunoştinţă despre alergia pacientei şi nu cunoştea substanţa activă din cele două medicamente (cu toate că avea obligaţia de ştiinţă şi de a se educa medical continuu), nu a anunțat niciunul dintre medicii competenţi care ar fi putut dispune cu uşurinţă o testare, nici nu s-a informat despre faptul că medicamentele "algifen" şi "algocalmin" conţin aceeaşi substanţă activă, administrând medicamentul Algifen, ceea ce a condus la decesul victimei.

Acestea reprezintă erori de conduită imputabile inculpatei , erori pe care un asistent medical prudent și diligent (își desfășoară aceasta activitate din anul 1986), aflat pe același plan profesional și în aceleași circumstanțe externe, nu le-ar fi comis.

Instanţa va analiza, în cele ce urmează, în raport de motivele de apel, latura subiectivă şi legătura de cauzalitate, aceste două elemente fiind contestate sub aspectul stabilirii vinovăţiei inculpatelor.

Referitor la latura subiectivă, discuțiile poartă cu precădere asupra culpei simple, ca fiind forma de vinovăție specifică infracțiunilor asociate malpraxisului medical.

Culpa simplă sau greșeala există atunci când făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși el trebuia și putea să-l prevadă.

Pentru existența acestei forme de vinovăție trebuie îndeplinite următoarele condiții:

– făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale. Deci cel care a efectuat acțiunea sau inacțiunea care a cauzat rezultatul nu a avut reprezentarea acelui rezultat, nu și-a închipuit că el se va produce;

– făptuitorul trebuia și putea să prevadă rezultatul care s-a produs.

Neprevederea rezultatului apare ca o greșeală, ca o lipsă de prevedere nejustificată.

Însă rezultatul era previzibil, orice om normal și atent ar fi trebuit să-l prevadă.

Dacă făptuitorul ar fi lucrat cu atenția cuvenită, cu grija necesară, dacă ar fi făcut tot ce trebuia pentru a cunoaște exact urmările posibile ale faptei sale, în circumstanțele în care o efectua, atunci ar fi putut prevedea că acest rezultat se va produce.

Posibilitatea de prevedere se verifică în raport cu felul activității în cadrul căreia s-a săvârșit fapta și în raport cu persoana celui care a comis-o.

Aplicând acest standard la situaţia de fapt din dosar, instanţa reţine că ambele inculpate au manifestat o lipsă de prevedere nejustificată şi că dacă ambele ar fi lucrat cu atenția cuvenită, cu grija necesară, dacă ar fi făcut tot ce trebuia pentru a cunoaște exact urmările, nu ar fi intervenit decesul victimei.

Multitudinea de erori de conduită reţinute în sarcina ambelor inculpate, astfel cum au fost redate mai sus, constituie contribuţii în lanţul cauzal care au condus la rezultatul periculos.

Este în general acceptat în literatura si practica judiciara că în cazul pluralității contribuțiilor trebuie să se constate legătura dintre ele, lanţul lor neîntrerupt, ținându-se seama de faptul ca întreruperea nu poate avea loc decât prin intervenția unui nou lanț cauzal, fără conexiune cu primul (lucru care nu poate fi însa acceptat în speţa de faţă).

Culpele concurente succesive conduc la atragerea răspunderii participanților în raport de rezultatul final produs.

Analiza culpelor concurente pornește de la legătura de cauzalitate care trebuie explicată în raport de conduitele celor care dovedesc o atitudine și un comportament culpabil, care generează prejudicii, fapte care pot cădea sub incidența legii penale, putând fi apreciate ca infracțiuni.

Cel mai adesea în practica judiciară, legătura de cauzalitate este explicată simplu, de la cauza care a generat evenimentul la efectul final, avându-se în vedere că în înlănțuirea unor alte evenimente, ce pot fi apreciate ca atitudini culpabile, nu exonerează și înlătură atitudinile culpabile anterioare, motivându-se că, fără prima atitudine culpabilă, rezultatul nu s-ar fi produs.

În această zonă a culpelor concurente succesive poate fi analizată și conduita medicală culpabilă.

Sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condițiile care l-au precedat, și fără de care rezultatul nu s-ar fi produs; deci orice condiție care a precedat și care a avut o legătură cât de mică cu rezultatul este cauza acestui rezultat, fiind echivalentă cu cauza.

În cauză, pe lanțul cauzal analizat se succed nerespectarea măsurilor de prevedere şi încălcarea obligaţiilor profesionale de către ambele inculpate, fiecare dintre ele bine definite, ce fac posibilă analiza și aprecierea lor concretă în raport cu rezultatul produs.

Culpa nu este o noțiune abstractă; ea trebuie dedusă în fiecare caz în parte, analizată și explicată în raport cu fiecare moment al rezultatului, privită în interdependență; culpa nu poate fi privită decât prin prisma faptei la care ne raportăm și nu poate fi separată de liantul dintre faptă și rezultat, care este constituit și explicat în știința dreptului penal ca legătură de cauzalitate.

În speța de faţă, sunt identificabile, în antecedența cauzală, două culpe, constând în contribuții umane ce au legătură cu rezultatul final, anume uciderea din culpă.

Referitor la individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare, Curtea apreciază că prima instanţă a aplicat în mod corespunzător criteriile de individualizare, nefiind necesară modificarea sentinţei sub acest aspect.

În acord cu instanţa de fond, instanţa de apel reţine că pedeapsa aplicată inculpatei trebuie executată în regim de detenţie, întrucât de la momentul evenimentului tragic până la judecarea definitivă a cauzei, aceasta nu a conştientizat gravitatea culpei sale, neacceptând în niciun moment rolul său şi contribuţia în lanţul cauzal.

Referitor la inculpata , faţă de atitudinea procesuală, sentimentul de regret şi de acceptare a vinovăţiei sale, instanţa apreciază că disp. art. 91 C.p. au fost aplicate judicios de Judecătoria Segarcea.

Referitor la latura civilă a cauzei, vor fi admise apelurile, şi vor fi majorate daunele pentru motivele ce urmează.

Se constată că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatelor, respectiv existența unui prejudiciu de ordin moral produs părților civile, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatelor, legătura de cauzalitate dintre infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, precum și vinovăția acestora ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanța de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatelor, precum și toate consecințele acesteia.

Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța de judecată are în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere și gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Curtea, pornind de la legăturile puternice de afecțiune dintre soţ, respectiv copii şi victima infracţiunii de ucidere din culpă, de la suferința cauzată de pierderea unei ființe dragi în mod violent și intempestiv, apreciază că sumele stabilite de prima instanță nu sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral.

Astfel, instanța de apel are în vedere faptul că părţile civile au suferit traume psihice enorme și ireversibile, pierderile afectându-le profund.

Şocul pierderii unei persoane apropiate este unul imens, cu atât mai mult cu cât victima nu avea o vârstă înaintata, nu suferea de boli cronice care să facă predictibilă dispariția sa fizică într-un interval de timp apropiat.

Este adevărat că nu se poate stabili un preț al suferinței, fiind evident că pierderea intempestivă a unei ființe dragi nu poate fi cuantificată și nici durerea nu va putea fi alinată deplin indiferent de suma de bani acordată de instanță.

Având în vedere că asiguratorul – parte responsabilă civilmente răspunde în limita sumei de 10.000 euro pentru fiecare dintre cele două inculpate, pentru restul de despăgubiri, instanţa va obliga inculpatele conform legii civile.

Conform disp. art. 1370 C. civ., dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă.

Potrivit art. 1383 C. civ., între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită.

În cazul în care nici astfel nu se poate împărţi sarcina reparaţiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.

Faţă de cele expuse, instanţa de apel consideră că, sub aspectul daunelor morale, fiecare dintre părţile civile - copiii victimei - …….., ………… şi trebuie despăgubite cu suma totală de 15.000 euro fiecare, echivalentul în lei la data plăţii.

De asemenea, partea civilă …….., soţul victimei, trebuie despăgubit cu suma totală de 20.000 euro, echivalentul în lei la data plăţii.

Având în vedere limita de răspundere a părţii responsabile civilmente, conform poliţelor de asigurare aflate la filele 353, 354 dup, respectiv limita de 10.000 euro pentru fiecare poliţă, precum şi proporţia culpelor inculpatelor la producerea decesului victimei ( 40%, 60%), instanţa de apel va obliga la plata echivalentului în lei la data plăţii, după cum urmează:

- Va obliga partea responsabilă civilmente ……., prin lichidator judiciar……. – filiala ……, la plata către fiecare dintre părţile civile ……., ………, şi ……. a sumei de 4250 euro.

- Va obliga în solidar inculpatele şi la plata sumei de 8.600 euro către fiecare dintre părţile civile ……., ……….., , iar inculpata … va fi obligată singură la plata sumei de 2.150 euro către fiecare dintre părţile civile de mai sus.

- Va obliga în solidar inculpatele şi la plata sumei de 12.600 euro către partea civilă ……, iar inculpata …. va fi obligată singură la plata sumei de 3.150 euro către această parte civilă.

Va menţine dispoziţia privind obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă …….

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Va obliga pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel de partea civilă ……...

Va obliga pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel către fiecare dintre părţile civile şi ………..

Va obliga pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de părţile civile vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge apelurile declarate de apelantele inculpate (fiica lui ……..şi ………, născută la data de …. în mun. ……..i, domiciliată în ………, str…………nr…., bl…, sc…, ap…., jud. ……, CNP ……..) şi (fiica lui ….

Şi….., născută la data de…….. în oraș…….., CNP ………., domiciliată în………, str. ….. nr…, bl……., sc., ap., jud…..; domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat ……., situat în …………., strada……… nr…., etaj…, cam. … sector…).

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelurile declarate de părţile civile …., (domiciliat în comuna ….. str……….. nr….., jud…..),……….. (domiciliat în comuna …… nr. … jud…..), (domiciliată în comuna ……., str……….. nr….., jud…..) şi ……. (domiciliat în comuna ….., jud. ………).

Desfiinţează în parte pe latură civilă s.p. nr. 74/2022 a Judecătoriei Segarcea şi rejudecând,

În baza art. 397 C.p.p., art. 1370, 1383 C.civ., admite în parte acţiunile civile.

- Obligă partea responsabilă civilmente ….., prin lichidator judiciar ……. – filiala ……, (cu sediul în ………., str……….. nr……., et…., jud….), la plata către fiecare dintre părţile civile ….., …….., şi ………. a sumei de 4250 euro, echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii.

- Obligă în solidar inculpatele şi la plata sumei de 8.600 euro către fiecare dintre părţile civile ………, …….., , iar inculpata …… va fi obligată singură la plata sumei de 2.150 euro către fiecare dintre părţile civile de mai sus, echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii.

- Obligă în solidar inculpatele şi la plata sumei de 12.600 euro către partea civilă ……, iar inculpata ……… va fi obligată singură la plata sumei de 3.150 euro către această parte civilă, echivalent în lei la cursul BNR la data plăţii.

Menţine dispoziţia privind obligarea părţii responsabile civilmente la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă …….

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Obligă pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel de partea civilă …….

Obligă pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel către fiecare dintre părţile civile şi ……….

Obligă pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de stat în apel.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de părţile civile rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei, azi, data de 06.12.2022.