Decizie nr. 555/R din 29.10.2004

PUBLICITATE IMOBILIARĂ. RADIERE.

INTERDICŢIE DE ÎNSTRĂINARE. RECURS. ACTE

NOI.

Cu actele noi depuse în recurs s-a dovedit de către petent

că înscrisul folosit la notarea în C.F. a fost constatat în cadrul

cercetării penale ca fiind semnat în mod fals pentru vânzător,

semnătura nefiind executată de către recurentul în sarcina căruia

s-a invocat obligaţia de a înstrăina terenul şi construcţia.

(Decizia civilă nr.555/R din 29 octombrie

2004 a Curţii de Apel Piteşti).

Prin încheiere, judecătoria a respins cererea petentului care

solicitase, în contradictoriu cu creditorul, radierea interdicţiei de înstrăinare

notată de Biroul de Carte Funciară, asupra imobilului compus din teren şi

construcţii.

În motivare, s-a reţinut că Biroul de Carte Funciară a înscris

interdicţia de vânzare cerută de creditorul-intimat în baza unui înscris sub

semnătură privată datat din 28 decembrie 2002, prin care petentul i-a

înstrăinat imobilele pentru suma de 28.000 dolari, cu termen de autentificare a

convenţiei la 6 ianuarie 2003.

S-a cerut a fi notată promisiunea de înstrăinare spre a se evita o

eventuală altă înstrăinare în dauna creditorului, constatându-se că există un

interes serios şi legitim al acestuia.

Apelul declarat de petent împotriva hotărârii, pe care a criticat-o

pentru greşita reţinere a existenţei unui interes serios şi legitim al creditorului

ce nu a prezentat originalul chitanţei şi a cărui acţiune în justiţie privind

constatarea intervenţiei vânzării, a fost irevocabil soluţionat, fiind respins de

Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.886 din 18 septembrie 2003.

Instanţa de apel şi-a însuşit considerentele avute în vedere de

prima instanţă.

Petentul a declarat în termen legal recurs, întemeiat pe dispoziţiile

art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susţinând: greşita aplicare a dispoziţiilor

privitoare la înscrierile în C.F., menţiunea fiind făcută pe baza unei fotocopii,

a unei pretinse convenţii încheiată între creditor şi petent; greşita considerare

a creditorului ca fiind proprietar al imobilelor, fără a fi prezentat originalul

înscrisului în instanţă; reţinerea eronată că notarea în C.F. este de natură a

proteja un interes eventual al creditorului, deşi acesta avea posibilitatea

promovării unei acţiuni în realizarea dreptului său.

Ca acte noi în recurs au fost prezentate: adresa nr.74/2004 a C.F.

şi încheierea nr.12252/26.10.2004 a aceleiaşi instanţe, sentinţa civilă

nr.2456/2004 intrată în puterea lucrului judecat, ordonanţa nr.210/P/2003 a

Parchetului de pe lângă judecătorie, împreună cu încheierea penală

nr.1033/25.08.2004 dată în plângerea penală formulată de acelaşi petent.

Recursul a fost admis de această instanţă prin decizia civilă

nr.555/R din 29 octombrie 2004, cu consecinţa modificării deciziei şi

schimbării sentinţei, în sensul admiterii în parte a apelului şi a respingerii

cererii de radiere ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, din actele noi depuse în recurs,

că înscrisul folosit de creditorul-intimat a fost constatat în cadrul cercetării

penale ca fiind semnat în mod fals pentru vânzător, semnătura nefiind

executată de către recurentul în sarcina căruia s-a invocat obligaţia de a

înstrăina terenul şi construcţia.

Radierea a fost dovedită cu încheierea din 26 octombrie 2004, la

ora soluţionării recursului nemaifiind înscrisă vreo sarcină asupra imobilului

proprietatea petentului.

S-a constatat astfel, că instanţa de apel a dat o interpretare greşită

legii, deşi a fost invocată nerealitatea actului în baza căruia se operase

înscrierea în C.F., dându-se eficienţă unei probe necertificate al cărui original

s-a refuzat a fi prezentat, în dispreţul dispoziţiilor art.172 şi urm. Cod

procedură civilă.

De altfel, până la judecata recursului, acest înscris a fost declarat

fals de către organele de cercetare penală.

Chiar dacă în prezent cererea cu care instanţa a fost investită a

rămas fără obiect, ca urmare a radierii notării de către chiar Biroul de Carte

Funciară, se constată că tribunalul nu a administrat probele solicitate în

condiţiile prevăzute de lege, pentru a verifica înscrisul defăimat şi pentru a

pronunţa o soluţie legală.

Reţinându-se că nu există o culpă procesuală a petentului, recursul

a fost admis potrivit art.312 Cod procedură civilă, cu consecinţa modificării

deciziei pronunţate în apel, în sensul admiterii în parte a acestei căi de atac şi a

respingerii cererii de radiere ca rămasă fără obiect, cu obligarea intimatului la

plata cheltuielilor de judecată.