ARES ARES, Asociația pentru Reziliență, Evaluare și Securitate

Curtea de Apel GALAȚI ·

Decizie nr. 1041 din 11.11.2025

Instanță
Curtea de Apel GALAȚI
Dosar
Obiect
Prescripția răspunderii penale. Nelegalitate. Inaplicabilitatea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale
Soluție
Sursa
portal.just.ro

Raportat la data consumării infracțiunii deduse judecății, respectiv 22.06.2022, deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curții Constituționale nu au aplicabilitate în cauză deoarece infracțiunea din speță a fost comisă după data 30 mai 2022, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, care a pus în acord cu aceste decizii de neconstituţionalitate dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, text legal care, de la data respectivă și până în prezent, are următorul conținut „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului“.

Prin urmare, în cauză își are aplicabilitatea disp. art. 155 alin. 1-4 Cod penal, referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (prescripția specială).

Faţă de data comiterii infracțiunii (22.06.2022), încadrarea juridică a faptei (art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.113 alin. 3 Cod penal), limitele de pedeapsă (1-5 ani închisoare), dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal și art. 131 Cod penal (referitor la reducerea la jumătate termenelor de prescripţie pentru inculpații minori), termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 2 ani și 6 luni, dar, potrivit art. 155 alin. 1-4 Cod penal, termenul special prescripție a răspunderii penale este de 5 ani (dublul termenului general de prescripție), urmând să se împlinească la data de 21.06.2027.

În cauză au existat acte procedurale care au fost comunicate inculpatului înainte de împlinirea termenului general de prescripție (înainte de data de 21.12.2024), respectiv: comunicarea efectuării în continuare a urmării penale, la data de 12.01.2023, comunicarea punerii în mișcare a acțiunii penale, la data de 18.04.2024, comunicarea rechizitoriului, la data de 28.08.2024, comunicarea încheierii finale de cameră preliminară, la data de 10.10.2024, acte ce au întrerupt cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, de fiecare dată începând să curgă un nou termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin urmare, în speță că nu s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, acesta urmând a se împlini, cel mai târziu, la data de 21.06.2027, astfel că soluția de încetare a procesului penale, pentru acest motiv, este nelegală.

Decizia penală nr. 1041/A/11.11.2025 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.1181/12.08.2025 pronunţată de Judecătoria Brăila, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal şi art. 131 Cod penal, s-a dispus încetarea procesul penal faţă de inculpatul DDM pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art.275 al. 3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. .../252/P/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila a fost trimis în judecată inculpatul DDM, cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1), cu aplicarea art. 113 alin. (3) Cod Penal.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În data de 22.06.2022, în jurul orei 00:15, inculpatul se afla la domiciliul său de pe str. .., nr. ..., mun. B, ocazie cu care s-a hotărât să se deplaseze în zona TUG B, pentru a se întâlni cu martorii GDE şi SF.

Astfel, a luat cheile autoturismului marca Land Rover, cu nr. ..., aparţinând bunicii sale, BD, s-a urcat la volan şi a condus de pe strada C, pe Şos. ..., apoi pe str. ... şi a ajuns în zona TUG, de unde i-a luat pe cei doi martori.

Pe drumul de întoarcere, intenţionând să meargă la domiciliul său, a condus pe strada ..., unde, în jurul orei 00:30, a fost oprit regulamentar de un echipaj de poliţie.

După ce l-au legitimat, lucrătorii de poliţie au verificat baza de date, constatând că inculpatul nu are permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Din procesul-verbal de depistare rezultă că la data de 22.06.2022, în jurul orei 00:30 organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe strada ... intersecţie cu strada ... din mun. ..., au efectuat semnalul regulamentar de oprire către autoturismul marca Land Rover, cu nr. de înmatriculare ...

La volan a fost identificat inculpatul DDM, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că acesta nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, aspect care rezultă şi din procesul-verbal din data de 22.06.2022.

Faţă de această situaţie, inculpatul, la acea dată minor, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 113 alin. 3 Cod penal.

Prin concluziile formulate la termenul de judecată din 25.03.2025, reprezentantul Ministerului Public a solicitat constatarea încetării procesului penal faţă de dispoziţiile art. 396 alin. 6 Cod proc. pen., art. 16 alin. 1 lit. f) Cod proc. pen. şi art. 154 alin. 1 lit. d) Cod penal, în sensul constatării intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Cu privire la incidenţa prescripției răspunderii penale pusă în discuţie la termenul de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.155 alin. (1) din Codul penal, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională.

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale în ansamblul lor.

Prin această decizie, Curtea a constatat că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale.

Prin decizia nr. 67 din 25.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. art. 5 din Codul penal.

S-a reținut că, până la data de 30 mai 2022, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2022, în materie penală nu a funcționat întreruperea cursului termenelor de prescripție a răspunderii penale, iar cauzele de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale prevăzute de OUG nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022.

A reţinut instanţa că inculpatul DDM, la data săvârşirii faptei, respectiv 22.06.2022, era minor, fiind născut la data de 18.04.2005.

Având în vedere că pentru infracţiunea prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal limitele de pedeapsă sunt de la 1 la de 5 ani, rezultă că termenul de prescripţie este de 5 ani, conform art. 154 al.1 lit. d Cod penal, ce se reduc la jumătate, potrivit art. 131 CP, limita maximă fiind de 2 ani şi 6 luni.

Astfel, instanţa a constatat că de la data de 22.06.2022, data săvârşirii faptei, a început să curgă termenul general de 2 ani şi 6 luni al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal rap. la art. 131 Cod penal, care s-a împlinit la data de 21.02.2025 (în condiţiile în care prezentul rechizitoriu a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 21.08.2024).

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) Cod de procedură penală şi art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal, a dispus încetarea procesul penal faţă de inculpatul DDM, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin.1 Cod penal cu aplic. art.113 alin. 3 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, arătând că nu sunt incidente Deciziile nr.297/2018 şi nr.358/2022 ale Curţii Constituţionale faţă de data comiterii faptei de către inculpatul minor, astfel că nu a intervenit prescripția răspunderii penale, solicitând trimiterea cauzei în rejudecare.

Inculpatul DDM, prin avocat ales, a solicitat, în principal, respingerea apelului, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie.

Apelul este fondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al .2 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea apelată este nelegală în ceea ce privește soluția de încetare a procesului penal, motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

Este adevărat că, din analiza deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, reiese că între data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 - 25 iunie 2018 (a cărei natură a fost lămurită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022) şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 (30 mai 2022), textul art. 155 alin. (1) din Codul penal a avut conținutul „Cursul termenului prescripţiei penale se întrerupe prin îndeplinirea” şi nu a cuprins vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, ceea ce înseamnă că în această perioadă în Codul penal a fost reglementată doar instituția prescripției răspunderii penale prin aplicarea termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. a)-e) Cod penal.

De asemenea, în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial), acestea fiind supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din Codul penal – în acest sens fiind și Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Însă, raportat la data consumării infracțiunii deduse judecății, respectiv 22.06.2022, deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curții Constituționale nu au aplicabilitate în cauză deoarece infracțiunea din speță a fost comisă după data 30 mai 2022, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, care a pus în acord cu aceste decizii de neconstituţionalitate dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, text legal care, de la data respectivă și până în prezent, are următorul conținut „Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului“.

Prin urmare, în cauză își are aplicabilitatea disp. art. 155 alin. 1-4 Cod penal, referitoare la întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (prescripția specială).

Faţă de data comiterii infracțiunii (22.06.2022), încadrarea juridică a faptei (art. 335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.113 alin. 3 Cod penal), limitele de pedeapsă (1-5 ani închisoare), dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal și art. 131 Cod penal (referitor la reducerea la jumătate termenelor de prescripţie pentru inculpații minori), termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 2 ani și 6 luni, dar, potrivit art. 155 alin. 1-4 Cod penal, termenul special prescripție a răspunderii penale este de 5 ani (dublul termenului general de prescripție), urmând să se împlinească la data de 21.06.2027.

În cauză au existat acte procedurale care au fost comunicate inculpatului înainte de împlinirea termenului general de prescripție (înainte de data de 21.12.2024), respectiv: comunicarea efectuării în continuare a urmării penale, la data de 12.01.2023, comunicarea punerii în mișcare a acțiunii penale, la data de 18.04.2024, comunicarea rechizitoriului, la data de 28.08.2024, comunicarea încheierii finale de cameră preliminară, la data de 10.10.2024, acte ce au întrerupt cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, de fiecare dată începând să curgă un nou termenul de prescripție a răspunderii penale.

Prin urmare, în speță că nu s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, acesta urmând a se împlini, cel mai târziu, la data de 21.06.2027, astfel că soluția de încetare a procesului penale, pentru acest motiv, este nelegală.

Întrucât prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea dedusă judecății, instanța de apel este în imposibilitate de a exercita controlul judecătoresc cu privire la acest aspect.

Principiul devolutiv aferent căii de atac a apelului nu implică o substituire a instanței de control judiciar în toate atribuțiile și obligațiile aferente instanței de fond.

Dacă s-ar pronunța o soluție cu privire la vinovăția/nevinovăția inculpatului, direct în apel, s-ar aduce atingere normelor de competență, respectiv a disp. art.35 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora judecata în primă instanţă pentru toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, se face de judecătorie, şi, totodată, s-ar încălca dreptul părţilor la o cale de atac, la care ar fi fost îndreptăţite dacă procesul se desfăşura conform normelor procedurale obişnuite, întrucât hotărârea dată în apel este definitivă.

Totodată, prin nepronunțarea unei vreunei soluții cu privire la vinovăția/nevinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, instanţa de fond, practic, nu s-a pronunţat asupra faptei reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare.

În consecinţă, pentru înlăturarea nelegalităților constatate, singurul remediu procesual este trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru ca aceasta să pronunțe în condiții de legalitate cu privire la vinovăția/nevinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății.

Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct.2 lit.b teza a II-a Cod procedură penală și art. 6 din CEDO, se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, se va desfiinţa sentinţa penală apelată şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă (mai precis pentru continuarea judecății în fond).

Vor fi menţinute actele procedurale efectuate până la data de 25.03.2025.

(decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)