Decizie nr. 292 din 17.12.2025

Dispoziţiile art. 14 lit. b din Legea nr. 72/2013 aplicabile raporturilor civile între profesioniști interzic expres o condiționare ca cea menționată, statuând în sensul caracterului abuziv al clauzei care impune curgerea penalităților de punerea în întârziere a debitorului.

De altfel dispozițiile legale enunțate sunt în concordanță cu regula generală aplicabilă raporturilor juridice între profesioniști în sensul punerii de drept în întârziere pentru executarea obligațiilor constând într-o sumă de bani, astfel cum prevede art. 1522 alin.2 lit. d Cod Civil.

Prin urmare, față de dispozițiile legale neechivoce enunțate, nu există nicio justificare pentru a considera că art.

V alin. 3 teza finală din contracte ar avea caracter legal, fiind expresia clară a clauzei interzise de art. 14 lit. b din Legea nr. 72/2013.

În acest context, se impune lipsirea de efecte juridice a tezei finale a art. V alin. 3 din contractele de vânzare, urmând ca penalitățile să fie datorate de către debitor încă de la momentul exigibilității creanței principale.

Pe cale de consecință, cuantumul penalităților de ... lei calculat de către apelantă și confirmat prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în expert contabil ML a fost în mod corect înscris în tabelul preliminar de creanțe, cu privire la această sumă contestația fiind în mod greșit admisă.

Decizia civilă nr. 292/17.12.2025 pronunțată de Curtea de apel Galați – Secția a II-a Civilă

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. .../2023/..., la data de ...2023, contestatoarea CE, administrator special al societății AGMNM SRL – societate în insolvență, a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. .../...2023, prin care a contestat creanța societății A SRL, solicitând refacerea tabelului preliminar de creanțe, în sensul actualizării cuantumul penalităților pornind de la prevederile art.

V pct. 3 din contract, ca urmare a efectuării unei expertize contabile.

În motivare, a arătat, în esență, că s-a înscris la masa credală cu suma de 1... lei reprezentând contravaloare penalități contractuale și cheltuieli de executare și, deși suma solicitată a fost înscrisă în tabel cu mențiunea existenței unui litigiu cu privire la executarea începută în temeiul instrumentului de plată lăsat drept garanție, nu s-a analizat exigibilitatea și certitudinea creanței.

A arătat contestatoarea că suma este compusă din două elemente, respectiv: cheltuieli de executare și penalități calculate (pretins) conform contractelor nr. .../2020 și nr. .../2021.

În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de cheltuieli de executare, contestatoarea a apreciat că aceasta nu are un caracter cert și nici nu este exigibilă, dat fiind că valoarea cheltuielilor de executare rezultă dintr-un raport născut între creditor și executorul judecătoresc, iar pentru a putea cere la masa credală suma reprezentată de cheltuieli de executare, creditoarea trebuia să facă dovada achitării acestora către executorul judecătoresc.

Referitor la debitul constând în penalități de întârziere, contestatoarea a precizat că modul de calcul al penalităților, astfel cum rezultă din tabelul anexă la cererea de creanță, nu poate fi determinat atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada transmiterii unei notificări și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare, astfel cum prevăd disp. art.V pct.3 din contracte, mai cu seamă pentru Contractul nr. ...

Cu privire la Contractul nr. ..., a precizat că data transmiterii somației de plată este ...2022, astfel că penalitățile încep să curgă de la data de ...2022, însă din tabelul anexă la cererea de creanță reiese că penalitățile pretinse încep a fi calculate din ziua imediat următoare emiterii facturii, fără a se respecta astfel termenele și condițiile contractuale.

A mai arătat contestatoarea că, dat fiind faptul că calculul penalităților ridică semne de întrebare raportat la modul de stabilire a numărului de zile, a defalcării facturilor care pot duce inclusiv la dublarea penalităților, se impune efectuarea unei expertize contabile care să calculeze cuantumul penalităților pornind de la prevederile art.

V pct. 3 din contract, data notificării și plățile efectuate.

În drept, a invocat disp. art.111 din Legea nr. 85/2014 și art. 1270 Cod civil.

2. Întâmpinarea formulată la fond

Prin întâmpinare, intimata A SRL a solicitat anularea contestației ca netimbrată, iar în subsidiar, respingerea contestației ca neîntemeiată.

În esență, intimata a arătat că suma de 8... lei reprezentând cheltuieli de judecată este certă și exigibilă, întrucât cheltuielile de executare au fost stabilite în dosarul execuțional, iar faptul că continuării procedurii de executare silită este imposibilă pentru motivul deschiderii procedurii generale de insolvență față de debitor, nu denotă că acestea nu vor fi suportate de creditor, acesta fiind motivul pentru care s-a solicitat înscrierea la masa credală și cu privire la respectiva sumă.

A învederat că suma de 1... lei reprezentând penalități de întârziere, este datorată de debitoare, fiind certă, lichidă și exigibilă, întrucât obligația de plată presupune atât plata debitului principal, cât și a penalităților datorate pentru nerespectarea termenelor de plată.

Suma de 1... lei reprezintă contravaloarea totală a penalităților de întârziere calculate la facturile fiscale neachitate la scadență, calcul care s-a făcut prin aplicarea prevederilor art.

V alin.3 din Contractul nr. .../...2020 și nr. .../...2021.

Calculul acestor penalități a fost transmis contestatoarei prin Notificarea prealabilă și Somația de plată nr. .../...2023.

În continuare, s-a mai precizat că calculul penalităților de întârziere s-a realizat în programul contabil prin raportare la data scadenței fiecărei facturi fiscale în parte și la numărul de zile de întârziere până la data plății debitului principal.

Față de aceste considerente, a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

3. Alte aspecte procedurale

La termenul de judecată din data de 17.01.2024, judecătorul-sindic, deliberând asupra excepției netimbrării invocată de intimata A SRL, a respins-o ca neîntemeiată, dovada achitării taxei de timbru fiind atașată la fila 16 din dosar.

La data de 25.02.2025, intimata A SRL a depus precizări prin care a solicitat, în esență, declararea nulității absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. .../...2020 și nr. .../...2021, respectiv nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în partea finală din art.

V, alin.3, Teza a II-a din fiecare contract, cu consecința respingerii contestației formulate împotriva Tabelului preliminar al creanțelor publicat în BPI nr. .../...2023, ca neîntemeiată (f. 92 – 94 verso).

La data de 11.03.2024, contestatoarea a formulat note de ședință prin care a invocat excepția tardivității apărărilor intimatei și decăderea acesteia din dreptul de a mai invoca excepții (f. 99 – 100).

Prin încheierea din data de 12.03.2025, judecătorul-sindic a unit cu fondul excepția tardivității invocării nulității absolute, a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond, ulterior reținând cauza în pronunțare.

4.Hotararea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. .../...2025, judecătorul–sindic a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale; a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale; a admis, în parte, contestația împotriva tabelului preliminar de creanțe formulată de contestatoarea CE, în calitate de administrator special al debitoarei AGM SRL şi a dispus modificarea tabelului preliminar de creanțe publicat în BPI nr. .../...2023, în sensul: înlocuirii sumei de 1... lei, reprezentând penalități de întârziere, cu suma de 1... lei, reprezentând penalități justificate conform raportului de expertiză contabilă și prevederilor art.

V pct.3 din contractele comerciale încheiate între părți şi menținerii creanței de 8... lei, reprezentând cheltuieli de executare silită stabilite prin încheierea executorului judecătoresc în dosarul execuțional nr. .../.../2023.

Totodată, a dispus înscrierea creditoarei A SRL în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei AGM SRL cu suma totală de 2... lei, în categoria creanțelor chirografare.

5. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătorești

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că prin cererea de admitere a creanței formulată de A S.R.L., creditorul a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor debitorului AGMNM S.R.L. cu suma totală de 1... lei.

Potrivit declarației de creanță și înscrisurilor justificative anexate, această sumă este compusă din: 1... lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere aferente neachitării la scadență a prețului produselor petroliere livrate în temeiul a două contracte comerciale; 8... lei, reprezentând cheltuieli de executare silită suportate în cadrul dosarului execuțional nr. .../.../2023 instrumentat de BEJ ....

În motivarea cererii, creditorul a arătat că livrările de produse petroliere s-au realizat în baza contractului nr. .../...2020 și contractului nr. .../...2021, ambele având ca obiect furnizarea de carburanți în condiții comerciale convenite bilateral.

Deși comenzile au fost onorate cu promptitudine, debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la termenele contractuale, acumulând întârzieri semnificative în achitarea contravalorii facturilor fiscale emise.

În acest context, creditorul susține că a transmis o somație de plată la data de ...2022, vizând suma restantă de 5... lei aferentă unui număr de 8 facturi.

În continuare, la data de ...2022, a fost notificată rezilierea contractului nr. .../2021, efectuată de plin drept la ...2022, în temeiul clauzei rezolutorii inserate în contract și în absența executării obligației de plată.

După reziliere, debitoarea a efectuat plăți eșalonate, reușind să achite integral debitul principal până în luna ... 2023.

Cu toate acestea, creditorul a considerat că penalitățile de întârziere rămân exigibile, acestea fiind calculate conform art.

V alin. (3) din contractele menționate, în procent de 0,1% pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi și până la momentul achitării efective.

În baza acestui temei contractual, creditorul a emis o somație de plată la data de ...2023, indicând în cuprinsul acesteia cuantumul total al penalităților: 1... lei.

Întrucât această sumă nu a fost achitată, creditorul a recurs la executarea silită, însă procedura a fost suspendată ca urmare a deschiderii procedurii de insolvență, fără recuperări efective.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că penalitățile solicitate derivă din două contracte: Contractul nr. .../...2020, prin care părțile au convenit livrarea de produse petroliere în baza comenzilor ferme transmise de cumpărător.

Potrivit art.

V alin. (3), penalitățile contractuale de 0,1% pe zi sunt aplicabile doar după transmiterea unei notificări scrise și expirarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare, acordat debitorului pentru plata sumelor restante; Contractul nr. .../...2021, cu un conținut similar, prevede în mod expres aceleași condiții de activare a penalităților de întârziere, subordonând exigibilitatea acestora unei notificări prealabile și unui termen de grație.

Judecătorul-sindic a mai reținut că, prin Tabelul preliminar al creanțelor, înregistrat sub nr. .../...2023, întocmit de administratorul judiciar, creanța formulată de A S.R.L. a fost înscrisă integral, cu mențiunea că aceasta este o creanță în litigiu, făcând obiectul dosarului nr. .../2023 aflat pe rolul Judecătoriei Galați, în care se solicită constatarea nevalabilității titlului executoriu – bilet la ordin seria .... nr. ..., emis în legătură cu relațiile comerciale dintre părți.

Cu privire la excepția tardivității cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale, a constatat că excepția tardivității, astfel cum a fost formulată de contestatoare, este nefondată.

Chiar dacă nulitatea absolută parțială a unei clauze contractuale a fost invocată pe cale de apărare, natura juridică a cererii rămâne aceea a constatării nulității absolute a unei clauze abuzive.

Potrivit art.1249 alin.(1) C.civ., nulitatea absolută poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată sau din oficiu, întrucât sancționează încălcarea normelor de ordine publică.

În cauză, clauza litigioasă, inserată într-un contract încheiat între profesioniști, vizează un regim derogatoriu de la normele legale privind penalitățile pentru întârzierea plății.

Prin urmare, analiza legalității acesteia, inclusiv sub aspectul caracterului abuziv, este permisă instanței fără restricții procedurale.

În consecință, excepția tardivității a fost respinsă, ca neîntemeiată.

În privința excepției inadmisibilității cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale, judecătorul-sindic analizând dispozițiile Legii nr. 72/2013 privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată în contractele încheiate între profesioniști, a reținut că raportul juridic dedus judecății se circumscrie sferei de reglementare a acesteia.

Potrivit art.1 alin. (1) din actul normativ, legea se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile izvorâte din contracte având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii, încheiate între profesioniști.

În cauză, contractele de vânzare-cumpărare a produselor petroliere încheiate între A S.R.L., în calitate de vânzător, și AGMNM S.R.L., în calitate de cumpărător, intră, în mod evident, sub incidența acestor dispoziții legale.

Este adevărat că, în conformitate cu art.1 alin. (2) lit. a), sunt excluse de la aplicarea legii creanțele înscrise la masa credală într-o procedură de insolvență.

Cu toate acestea, cererea formulată de A S.R.L. nu are ca obiect o astfel de creanță, ci vizează constatarea nulității unei clauze contractuale pe temeiul caracterului abuziv, în contextul justificării penalităților aplicate.

Prin urmare, capătul de cerere este admisibil, fiind întemeiat pe dispozițiile dreptului comun privind nulitatea clauzelor contractuale (art. 1246–1250 C. civ.), corelat cu art. 12–15 din Legea nr. 72/2013, care permit instanței să cenzureze clauzele dezechilibrate în contractele încheiate între profesioniști.

În privința cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art.

V alin. (3) teza a II-a din contractele comerciale încheiate între părți, judecătorul-sindic a reținut că cererea creditoarei A S.R.L., de constatare a nulității absolute parțiale a clauzei contractuale stipulate la art.V alin.(3) teza a II-a din contractele comerciale încheiate cu AGM S.R.L., este neîntemeiată.

Potrivit acestei clauze, penalitățile de întârziere se aplică doar după notificarea prealabilă a cumpărătorului și după expirarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare.

Judecătorul-sindic a apreciat că această stipulație nu poate fi calificată ca abuzivă în sensul art. 13 și 14 din Legea nr. 72/2013 privind combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată în contractele dintre profesioniști.

În mod concret, clauza criticată nu are ca efect excluderea aplicării penalităților de întârziere, nu instituie o dobândă penalizatoare inferioară celei prevăzute de lege și nu modifică termenul legal sau contractual de la care aceasta începe să curgă.

Dimpotrivă, ea reglementează un mecanism suplimentar de punere în întârziere, configurând o etapă procedurală menită să încurajeze executarea voluntară.

Această stipulație este o expresie a principiului autonomiei de voință consacrat de art. 1169 C. civ., fiind convenită între două entități profesioniste, în cunoștință de cauză și în scopul unei distribuiri echitabile a riscurilor comerciale.

A mai reținut judecătorul-sindic că, această clauză nu doar că a fost acceptată explicit de ambele părți, dar a fost folosită în mod constant de către A S.R.L. în cadrul relațiilor sale contractuale, inclusiv în raporturile anterioare cu debitoarea, ceea ce confirmă caracterul său standardizat, negociat și implicit acceptat de practică.

Această recurență contractuală exclude prezumția de dezechilibru semnificativ și denotă asumarea riscului contractual în mod voluntar și simetric.

Sub aspectul legalității în raport cu art. 13 din Legea nr.72/2013, judecătorul-sindic a constatat că nu sunt întrunite criteriile de calificare a clauzei ca abuzive întrucât nu se probează existența unei abateri grave de la uzanțele comerciale sau de la bunele moravuri, clauza nu contravine bunei-credințe.

Dimpotrivă, instituie un mecanism de avertizare și remediere, favorabil ambelor părți, raportul contractual este guvernat de paritate, ambele entități fiind societăți comerciale active, cu capacitate juridică deplină și experiență semnificativă în domeniul de activitate, natura prestației (livrări de produse petroliere) nu justifică o derogare de la mecanismul convenit, în lipsa unui motiv obiectiv și imperativ, termenul de grație impus nu este excesiv, iar notificarea prealabilă nu încalcă principiul celerității execuției, ci doar temperează aplicarea sancțiunilor pecuniare într-o manieră rezonabilă.

De asemenea, clauza contestată nu se regăsește printre cele calificate ca fiind abuzive ipso iure de art.14 din Legea nr.72/2013, întrucât: nu exclude posibilitatea aplicării penalităților, ci doar le condiționează de îndeplinirea unei formalități prealabile minime, nu instituie o dobândă penalizatoare inferioară celei legale, nu restrânge posibilitatea creditorului de a solicita daune-interese suplimentare și nu modifică nejustificat termenul de plată sau momentul curgerii dobânzii, în raport cu stipulațiile contractuale și practica comercială aplicabilă.

În concluzie, a apreciat că, clauza stipulată la art.V alin. (3) teza a II-a din contractele comerciale în litigiu reprezintă un element rezonabil al arhitecturii contractuale, având caracter echilibrat, previzibil și adaptat exigențelor circuitului profesional.

Pe cale de consecință, cererea de constatare a caracterului abuziv și de anulare parțială a acestei clauze a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut următoarele:

În drept, conform art. 111 din Legea nr. 85/2014 debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele și drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel.

Contestațiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.

Pentru verificarea temeiniciei și legalității penalităților de întârziere declarate, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, întocmită de doamna expert ....

Din concluziile raportului reiese că penalitățile pretinse în cuantum de 1... lei sunt parțial nejustificate, întrucât nu respectă condițiile de exigibilitate prevăzute de art.

V alin. (3) din contract, respectiv: notificarea prealabilă și acordarea unui termen de grație de 5 zile.

Expertul a constatat că somația de plată a fost emisă abia la ...2023, la un moment la care debitul principal fusese deja achitat.

Prin urmare, penalitățile nu puteau fi exigibile în lipsa unei notificări anterioare și a expirării termenului contractual.

Calculul penalităților efectuat de expert, cu respectarea strictă a clauzelor contractuale, a condus la stabilirea unui cuantum redus al sumei justificate, respectiv 1... lei.

Ca urmare a unei cereri formulate de creditor, instanța a încuviințat și întocmirea unui supliment la raportul de expertiză, vizând recalcularea penalităților prin aplicarea directă a procentului de 0,10%/zi pentru fiecare zi de întârziere, fără a ține cont de notificare sau termen de grație.

Expertul a analizat în detaliu 52 de facturi fiscale, emise în baza celor două contracte, în valoare totală de peste 2... lei.

Pentru fiecare factură, s-a determinat data scadenței (60 de zile de la emitere) și s-au corelat datele de plată cu perioadele de întârziere.

În urma acestui demers, expertul a cuantificat penalitățile astfel: 5... lei aferente contractului nr. .../2020; 9... lei aferente contractului nr. .../2021; Total general: 1... lei.

Întrucât această metodă de calcul ignoră condițiile suspensive de exigibilitate stipulate în mod expres de părți (notificare și termen de grație), instanța reține că doar penalitățile cuantificate conform primului raport, în sumă de 1... lei, pot fi considerate justificate în raport cu convenția părților și principiile contractuale aplicabile.

Potrivit textului contractual, părțile au convenit expres asupra unui nivel al penalităților de 0,1% pe zi de întârziere, aplicabile de la data scadenței facturii și până la achitarea integrală a debitului restant.

Cu toate acestea, clauza penală astfel stipulată nu este de aplicare automată și necondiționată, ci este supusă unei condiții suspensive convenite de părți: transmiterea unei notificări prealabile de plată și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare, termen ce curge de la primirea notificării.

Această stipulație contractuală trebuie interpretată în contextul general al raportului obligațional, în acord cu principiile bunei-credințe în executarea contractelor comerciale și în lumina dispozițiilor art.1270 alin.(1) și (2) C.civ., care consacră forța obligatorie a contractului, inclusiv în privința modului în care părțile au înțeles să reglementeze efectele neexecutării obligațiilor asumate.

Contractul face astfel din notificarea prealabilă o condiție de exigibilitate a penalităților, în sensul că dreptul la perceperea acestora nu ia naștere decât după îndeplinirea unei formalități prealabile, și anume somația și expirarea termenului de grație.

Stipularea expresă a unei obligații de notificare prealabilă, urmată de acordarea unui termen de grație, transformă mecanismul penalizator convențional dintr-un instrument de sancționare automată într-unul condiționat, dependent de manifestarea explicită a intenției creditorului de a activa clauza penală.

Penalitățile de întârziere nu pot fi calculate retroactiv pentru perioade anterioare comunicării notificării și expirării termenului de grație, întrucât aceasta ar echivala cu o aplicare ex nunc a unei sancțiuni convenționale care, prin voința părților, este subordonată unei condiții suspensive”.

Or, în speță, notificarea cu privire la aplicarea penalităților a fost emisă de creditoare abia la data de ...2023, potrivit somației depuse la dosar, dată ulterioară achitării integrale a debitului principal de către debitoare în luna ... 2023.

Din această perspectivă, judecătorul-sindic a reținut că, în absența notificării prealabile, penalitățile nu au dobândit caracterul de creanță exigibilă și certă la momentul formulării cererii de admitere a creanței, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile de activare ale clauzei penale, astfel cum au fost agreate de părți în mod expres.

De asemenea, a constatat că întreaga sumă de 1... lei, cuprinzând penalități calculate de la scadența fiecărei facturi și până la plata efectivă, nu reflectă distincția necesară între perioada anterioară notificării și perioada ulterioară acesteia.

Raportat la această împrejurare, a apreciat că penalitățile calculate anterior comunicării notificării din ...2023 sunt nejustificate și neconforme cu voința contractuală, iar cele pretinse pentru perioada ulterioară nu mai pot fi datorate, întrucât debitul principal era deja achitat.

Această concluzie este susținută de Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de doamna expert ..., care a determinat cuantumul real al penalităților ce ar fi putut fi datorate cu respectarea clauzei de notificare și termen de grație, stabilind că acestea se ridică, cel mult, la suma de 1... lei.

Astfel, judecătorul-sindic a apreciat că întreaga sumă de 1... lei, solicitată cu titlu de penalități, nu are caracter exigibil în întregime, fiind calculată în afara condițiilor contractuale imperative.

În aceste condiții, creanța astfel declarată este parțial neîntemeiată și urmează a fi reconfigurată în tabelul de creanțe, exclusiv cu suma de 1... lei, în măsura în care această sumă corespunde perioadei legal și contractual penalizabile.

Cu privire la creanța reprezentând cheltuieli de executare a reținut următoarele:

În privința capătului de cerere referitor la suma de 8... lei reprezentând cheltuieli de executare, a reținut că aceasta a fost individualizată de creditoarea A S.R.L. ca fiind generată în cadrul dosarului execuțional nr. /.../2023 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc ..., constituit în temeiul titlului executoriu constând în biletul la ordin seria ... nr. ....

În susținerea acestui capăt de cerere, creditoarea a anexat încheierea emisă de executorul judecătoresc, document care, în conformitate cu art. 670 alin. (4) C.pr.civ., constituie titlu executoriu pentru sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare.

Potrivit art. 670 alin. (2) și (3) C.pr.civ., cheltuielile de executare silită sunt, ca regulă, în sarcina debitorului urmărit, cu excepția situației în care creditorul renunță la executare sau legea prevede altfel.

În același timp, textul prevede în mod expres că debitorul este ținut să suporte numai cheltuielile aferente actelor de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea prestată, dacă acesta a executat de îndată sau în termenul legal obligația, ca urmare a somației emise în temeiul art. 668 C. pr. civ.

Întrucât debitorul nu a contestat în mod specific temeinicia și proporționalitatea acestor cheltuieli, iar în cauză nu s-au administrat probe apte să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură actele executorului judecătoresc, judecătorul-sindic a apreciat că suma de 8... lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, justificată prin actele anexate la cererea de creanță, și, în consecință, va admite înscrierea acesteia în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, în categoria creanțelor chirografare.

Față de cele expuse, judecătorul-sindic a admis în parte, contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe de contestatoarea CE, în calitate de administrator special al debitoarei AGM SRL şi a dispus înscrierea creditoarei A SRL în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei cu suma totală de 2... lei, în categoria creanțelor chirografare.

6.Apelul

Împotriva sentinței menționate mai sus, în termen legal, au declarat apel, CE, administrator special al societății AGMNM SRL, precum şi A S.R.L.

6.1. Apelul declarat de CE, administrator special al societății AGMNM SRL

Prin apelul promovat, CE, administrator special al societății AGMNM SRL, a arătat că, prin sentința apelată, instanța de fond a admis contestația în ceea ce privește primul capăt de cerere, reducând creanța societății A SRL la valoarea de 1... lei, respingând criticile aduse cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare.

În privința sumei solicitate cu titlu de cheltuieli de executare, a apreciat că această valoare (8... lei) nu are un caracter cert și nici nu este exigibilă.

Astfel, valoarea cheltuielilor de executare rezultă dintr-un raport născut între creditor și executorul judecătoresc.

Acestea se recuperează pe calea executării silite de la debitor.

Recuperarea presupune, prin definiție, o plată anterioară efectuată de către creditor și, ulterior, recuperată de către executorul judecătoresc.

Simpla existență a încheierii de stabilire a cheltuielilor de către executor nu conferă caracter de exigibilitate creanței pretinse.

A invocat prevederile art.670 alin.5 C.pr.civ., din care rezultă clar că, la data deschiderii procedurii, ca efect al suspendării executării silite, pentru a putea cere la masa credală suma reprezentată de cheltuieli de executare, creditoarea trebuia să facă dovada achitării acestora către executorul judecătoresc.

Nu avea cum să facă dovada unui fapt negativ, neplata acestei sume așa cum greșit a reținut instanța de fond, ci creditoarea trebuia să dovedească existența plătii.

De asemenea, a apreciat că în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare acestea trebuie raportate la Ordinul MJ nr. 2550/2016, potrivit căruia onorariul maximal al executorului nu poate depăși 10% din valoarea debitului de până la 50.000 de lei, astfel că aceste cheltuieli trebuiau cenzurate de către instanță, reducându-le la suma de 1... lei dacă susținerile referitoare la caracterul cert al creanței nu ar fi fost primite.

În consecință, a solicitat admiterea apelului și, în rejudecare, admiterea și a acestui capăt de cerere, cu precizările expuse mai sus.

În drept, a invocat disp. art. III din Legea nr. 85/2014, art. 1270 Cod civil.

6.2. Apelul declarat de A S.R.L.:

Prin apelul promovat împotriva sentinței civile cu nr. .../...2025 de Tribunalul Galați, apelanta A S.R.L. a solicitat în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ. admiterea căii de atac, schimbarea în parte a sentinței apelate, cu consecința respingerii în tot a contestației formulată de debitor, cu plata cheltuielilor de judecată.

În privința caracterului nelegal și netemeinic al soluției date cu privire la excepția nulității absolute parțială a clauzei cuprinse în partea finală din art.

V alin.3 teza a II-a din fiecare Contract, apelanta a arătat că judecătorul-sindic a apreciat că aceasta este neîntemeiată, concluzionând că „în mod concret, clauza criticată nu are ca efect excluderea aplicării penalităților de întârziere, nu instituie o dobândă penalizatoare inferioară celei prevăzute de lege și nu modifică termenul legal sau contractual de la care aceasta începe să curgă.

Dimpotrivă, ea reglementează un mecanism suplimentar de punere în întârziere, configurând o etapă procedurală menită să încurajeze executarea voluntară.

Această stipulație este o expresie a principiului autonomiei de voință consacrat de art. 1169 C.civ., fiind convenită între două entități profesioniste, în cunoștință de cauză și în scopul unei distribuiri echitabile a riscurilor comerciale".

A apreciat că analiza instanței de fond a fost incompletă, mai ales în ce privește motivul de nulitate absolută cel mai puternic și evident invocat (art. 14 lit. b din Legea 72/2013),iar în genere, argumentele invocate apar a fi unele generale fără o analiză aplicată a motivelor pe care le-a invocat.

În concret, apelanta A S.R.L a arătat că a opus, pe cale de excepție, nulitatea absolută a parțială a contractelor de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. .../...2020 și nr. .../ ...2021, respectiv nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse în partea finală din art.

V alin.3 Teza a II-a din fiecare Contract („ ...și pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare), cu consecința respingerii contestației formulate împotriva Tabelului preliminar al creanțelor publicat în BPI nr. .../...2023, ca neîntemeiată.

În privința nulității absolute a clauzei din perspectiva art.14 lit. b) din Legea 72/2013, a arătat că în speță, art.

V, alin. (3) din Contracte (cu precizarea că prevederea contractuală este identică în ambele Contracte) are următorul conținut:

(3) În caz de neplată în termenul prevăzut Cumpărătorul va suporta penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la prețul total al produselor petroliere cumpărate evidențiat în facturile emise de Vânzător.

Penalitățile de întârziere în decontare vor putea depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate si pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare.

Din prevederile contractuale a căror nulitate absolută parțială o solicită a fi constatată, rezultă că se află în prezența unei clauze prin care s-a fixat obligația Vânzătorului (adică a apelantei A S.R.L) de a pune în întârziere pe Cumpărător (adică pe contestatoare), prin intermediul unei Notificări prealabile, pentru a opera curgerea penalităților stabilite conform art.

V alin. 3 Teza l, respectiv de 0,1% pe zi de întârziere.

Or, o astfel de clauză este calificată expres de lege ca fiind abuzivă, prevederile art. 14 lit. b) din Legea 72/2013 fiind mai mult decât clare în acest sens.

Consideră că instanța de fond nu a analizat efectiv motivele invocate în argumentarea caracterul abuziv al clauzei reclamate, precizând doar că, clauza criticată nu are ca efect excluderea aplicării penalităților de întârziere, nu instituie o dobândă penalizatoare inferioară celei prevăzute de lege și nu modifică termenul legal sau contractual de la care aceasta începe să curgă și că reglementează un mecanism suplimentar de punere în întârziere în vederea încurajării executării voluntare.

Apelanta A S.R.L. a arătat că nu a invocat cazurile de nulitate prev. de art. 14 lit. a) sau c) din Legea 72/2013, ci numai pe cel prev. de art. 14 lit. b).

Drept urmare, bună parte din argumentele instanței de fond sunt străine cererii pe care a formulat-o.

Eventuala reglementare a un mecanism suplimentar de punere în întârziere în vederea încurajării executării voluntare nu poate conduce, în același timp, la fixarea unei obligații convenționale de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor, deși debitorul avea un termen clar și neechivoc de plată (pe care l-a lăsat să se împlinească cu bună știință fără a-și executa obligația corelativă de plată) și, ulterior împlinirii termenului, se afla de drept în întârziere (a se vedea, art. 1523 alin. 2 lit. d) N.C.civ.)

Or, tocmai un astfel de comportament contractual este sancționat cu nulitatea absolută prin prevederile art. 14 lit.b) din Legea 72/2013, respectiv stabilirea obligația Vânzătorului (adică a A S.R.L) de a pune în întârziere pe Cumpărător (adică pe contestatoare), prin intermediul unei Notificări prealabile, pentru a opera curgerea penalităților stabilite conform art.

V alin. 3 Teza l, respectiv de 0,1% pe zi de întârziere.

Apelanta A S.R.L consideră că este lipsit de importanță faptul că această clauză a fost cuprinsă și în alte contracte încheiate cu debitoarea, nulitatea absolută nefiind susceptibilă de a fi confirmată sau ocolită prin acordul părților.

Interpretarea dată de instanța de fond, în opinia apelantei A S.R.L, conduce exact la validarea tezei cum că părțile unui contract ar putea stabili cu bună-știință clauze ilicite, interzise expres de lege, acordul părților fiind suficient pentru invalidarea interdicției reglementate de lege.

O astfel de interpretare nu poate fi primită fiind, de altfel, expres interzisă de lege.

Consideră că motivarea instanței de judecată este contradictorie cu argumentele expuse în cadrul soluției date pe fondul contestației.

În esență, pe fond, judecătorul-sindic a reținut că dreptul creditorului la penalitățile contractuale prev. de art.

V din Contracte este condiționat de transmiterea unei notificări prealabile de plată și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare „Contractul face astfel din notificarea prealabilă o condiție de exigibilitate a penalităților; În sensul că dreptul la perceperea acestora nu ia naștere decât după îndeplinirea unei formalități prealabile. si anume somația și expirarea termenului de gratie” (teza a II-a din ultimul paragraf al filei 6 din hotărâre, continuat pe fila 7).

În consecință, judecătorul-sindic a stabilit că dreptul apelantei A S.R.L la daune moratorii în cuantumul contractual se naște abia după data comunicării notificării de punere în întârziere și trecerii celor 5 zile lucrătoare.

Or, prevederile art. 14 lit. b) din Legea 72/2013 sancționează, cu nulitatea absolută, tocmai acest comportament contractual, respectiv instituirea unei obligații de punere în întârziere pentru a opera curgerea penalităților.

Clauza contractuală prev. în partea finală din art.

V alin. 3 Teza a II-a din Contractele de vânzare produse petroliere, în interpretarea de contestatoare și de judecată, stabilesc tocmai o astfel de obligație în sarcina creditorului pentru curgerea penalităților contractuale, respectiv de punere în întârziere pe debitor, printr-o Notificare scrisă.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, admiterea excepției nulității absolute a clauzei contractuale indicate, efectul fiind lăsarea de fundament a contestației.

În privința nulității absolute din perspectiva art.13 din Legea nr.72/2013, clauza contractuală prev. în partea finală din art.

V alin. 3 Teza a II-a din Contracte („ ...și pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare”) este abuzivă deoarece constituie o abatere gravă de la uzanțele conforme cu ordinea publică și cu bunele moravuri (criteriul prev. de art. 13 lit. a) din Legea 72/2013).

Clauza cuprinde o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea penalităților datorate de debitor pentru plata cu întârziere a prețului mărfurilor comandate si livrate.

A arătat că, în acord cu art.1164, 1516 alin.1, art.1523 alin.2 lit. d) și art.1.535 alin.1 din N.C.civ., chiar Legea reglementează expres dreptul creditorului de a obține de la debitor îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, cu precizarea că, în cazul în care obligația constă în obligația de a plăti o sumă de bani (cazul de față), creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență, la momentul plății, în cuantumul convenit despărți, fără a dovedi un prejudiciu, iar în cazul în care obligația de a plăti o sumă de bani este asumată în exercițiul activității unei întreprinderi (cazul de fată), debitorul se află de drept în întârziere.

Drept urmare, clauza contractuală reclamată, prin care se fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor, este contrară atât ordinii publice - reglementată prin normele mai sus citate - cât și bunelor moravuri, căci este evident că creditorul unei obligații trebuie să aibă la îndemână resorturi legale eficiente pentru a obține exercițiul drepturilor sale (respectiv dreptul ca, pe lângă îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației sale, să obțină și daunele moratorii cuvenite, în cuantumul stabilit de părți).

A făcut trimitere la însăși definiția dreptului subiectiv civil, pilon central în asigurarea ordinii publice: „posibilitate recunoscută de legea civilă subiectului activ persoană fizică sau juridică - în virtutea căreia aceasta poate, în limitele dreptului și moralei, să aibă o anumită conduită, să pretindă o anumită conduită corespunzătoare - să dea, să facă ori să nu facă ceva - de la subiectul pasiv să ceară, la nevoie, concursul forței coercitive statale.

Totodată, a arătat că, clauza contractuală prev. în partea finală din art.

V alin. 3 Teza a II-a din Contracte („....și pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare”) este abuzivă deoarece constituie o încălcare a principiului bunei-credințe și a principiilor de diligență în executarea obligațiilor (criteriul prev. de art. 13 lit. b) din Legea 72/2013).

În dreptul comun, principiul executării cu bună-credință a obligațiilor contractate îl regăsim în art. 1170 din N.C. civ., potrivit căruia: „Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale.

Ele nu pot înlătura sau limita această obligație”.

În consecință, consideră că este încălcat principiul executării cu bună-credință a contractului dacă una dintre părți, sub umbrela unei clauze contractuale, poate să aleagă să nu execute obligația asumată de a plăti întocmai și, mai ales, la timp, contravaloarea produselor livrate fără a suferi vreo consecință pentru nerespectarea obligațiilor sale contractuale.

Astfel, în completarea motivelor a invocat faptul că, clauza contractuală reclamată, prin care se fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor datorate pentru neplata la timp a obligațiilor asumate de contestatoarea debitoare, este abuzivă deoarece dă dreptul acesteia, fără a suferi vreo consecință, de a înlătura sau limita propria obligație de executare cu bună credință a Contractelor.

În ce privește clauza contractuală prev. în partea finală din art.

V alin.3 teza a II-a din Contracte ....și pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare”) consideră că aceasta este abuzivă, inclusiv față de natura obligației sale față de vânzător (criteriul prev. de art. 13 lit. c) din Legea 72/2013).

Efectiv, obligația esențială a cumpărătorului (contestatoarea din prezenta cauză) era de a achita contravaloarea produselor comandate de la vânzător și livrate acestuia (i.e. - cumpărătorului) la termenele stipulate în facturile fiscale, fiind evident că, la fel ca în cazul livrării bunurilor comandate în termen, era egal de esențială și plata la timp a acestora.

Cum în cazul în care obligația constă în obligația de a plăti o sumă de bani (cazul de față), creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență, la momentul plății, în cuantumul convenit de părți, fără a dovedi un prejudiciu - art. 1535 alin.1 N.C. civ. - iar, în cazul în care obligația de a plăti o sumă de bani este asumată în exercițiul activității unei întreprinderi (cazul de față), debitorul se află de drept în întârziere — a se vedea, art. 1523 alin. 1 lit. d) din N.

C. civ. rezultă că debitorul-cumpărător nu are nicio justificare pentru neexecutarea la timp a obligației de a plăti o sumă de bani, căci, de vreme ce comanzi un anumit bun este evident că, în egală măsură, ai și posibilitatea de a-l plăti.

Or, în condițiile în care obligația de a plăti o sumă de bani presupune o simplă operațiune de remitere a sumei către creditor (de cele mai multe ori, prin transfer bancar), obligație față de care debitorul profesionist este de drept în întârziere, rezultă că este abuzivă clauza contractuală prin care se fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea penalităților datorate pentru neplata la timp a obligațiilor asumate de contestatoare.

În privința clauzei contractuale prev. în partea finală din art.

V alin.3 Teza a II-a din Contracte („... și pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului și acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare”) consideră că aceasta este abuzivă și față de împrejurarea că părțile nu au calificat/definit/prevăzut care sunt motivele obiective avute în vedere atunci când au stabilit derogări de la termenele de plată sau de la rata dobânzii (criteriul prev. de art.13 lit. d) din Legea 72/2013).

Astfel, lăsând la o parte că este calificată abuzivă de drept clauza prin care se fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor datorate pentru neplata la timp a obligațiilor asumate de debitoare, din lecturarea clauzelor contractuale cuprinse în ambele Contracte, observă că părțile nu au prevăzut nici măcar un motiv obiectiv care să justifice înlăturarea obligației debitorului-cumpărător de a plăti penalități contractuale până la momentul punerii în întârziere de către creditor, în condițiile în care însăși legea stabilește că debitorul este de drept în întârziere pentru obligațiile de a plăti o sumă de bani.

Concluzionând, a arătat că în speță, în ce privește clauza contractuală cuprinsă în partea finală din art.

V alin. 3 Teza a II-a din fiecare Contract de vânzare, într-o analiză subsidiară prezumției absolute stabilite prin art.14 lit. b) din Legea 72/2013, sunt îndeplinite pe deplin toate criteriile prevăzute de art.13 din Legea 72/2013 (pct. a-d), drept pentru care este evident caracterul abuziv al clauzelor reclamate.

Cum sancțiunea este nulitatea absolută expresă (art.15 alin.1 din Legea 72/2013), iar efectul nulității constă în desființarea retroactivă a clauzelor abuzive ca și cum nu au existat (art. 1250 alin.1 din N.

C. civ.), rezultă că se impune înlăturarea în tot a clauzei reclamate („ ...și pot fi aplicate numai după transmiterea unei Notificări prealabile cumpărătorului acordarea unui termen de grație de 5 zile lucrătoare”) din cele două contracte, urmând ca restul clauzelor să fie păstrate.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței de fond, cu consecința respingerii în tot a contestației formulate de debitoarea AGMNM S.R.L.

În privința caracterului nelegal şi netemeinic al soluției date cu privire la fondul contestației în ce privește suma de 1... lei, a arătat, în esență, că interpretarea dată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.

Creanța în cuantum de 1... lei reprezentând penalități de întârziere este datorată de debitoare, fiind certă, lichidă și exigibilă.

Soluția este nelegală în raport de situația anterioară deschiderii procedurii de insolvență și formulării declarației de creanță a A S.R.L.

În concret, a arătat că, ulterior emiterii Notificării prealabile și a Somației de plată nr. ... din ...2023 (la care a fost atașată Factura de penalități nr. ... seria ... din ...2023) A S.R.L a completat instrumentul de plată predat în alb pentru garantarea executării obligațiilor rezultate din Contractele de vânzare, cu suma de 1... lei (exact aceeași sumă solicitată la plată prin Declarația de creanță, afară de cheltuielile de executare silită) și a introdus biletul al Ordin la Plată.

Imediat după ce banca le-a comunicat refuzul la plată, A S.R.L a solicitat executarea silită a titlului executoriu.

S-a format dosarul execuțional .../.../2023 aflat pe rolul BEJ ....

Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea nr. ... din 03 ... 2023 a Judecătoriei Galați.

Prin Somația cambială cu nr. .../...2023, executorul judecătoresc a pus în vederea debitoarei AGMNM SRL să achite suma totală de 1... lei (exact aceeași creanță ce a fost înscrisă în Tabelul Preliminar), compusă din suma de 1... lei la care s-a adăugat suma de 8... lei, cu titlu de cheltuieli de executare.

Debitoarea AGMNM SRL, deși legal citată, nu a formulat contestație la executare specială, prev. de art. 61 din Legea nr. 58/1934, nici în termenul de 5 zile de la data comunicării Somației Cambiale, nici ulterior până la data deschiderii procedurii insolvenței (Hotărârea intermediară nr. 167/2023 pronunțată la data de ...2023 de Tribunalul Galați în dosarul .../2023).

Drept urmare, legalitatea titlului executoriu, a executării silite, implicit a sumelor de bani ce fac obiectul executării silite, s-a consolidat prin neformularea căii de atac prevăzute de lege, cale de atac prin care se putea contesta legalitatea completării Biletului la Ordin și a modalității de calcul a debitului solicitat la plată (în dreptul cambial denumit excepția personală referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulația cambiei/BO).

Prin urmare, în condițiile date, de vreme ce legalitatea și temeinicia creanței s-a consolidat prin neformularea contestației la executare, nu este admisibil ca judecătorul-sindic, învestit cu soluționarea unei contestații împotriva Tabelului preliminar, să reanalizeze temeinicia modalității de calcul a creanței.

Reanalizarea existenței creanței (chiar și în parte) încalcă autoritatea de lucru judecat a Încheierii de încuviințare a executării silite cu nr. .../...2023 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul nr. .../2023 al Judecătoriei Galați, precum și legalitatea actelor de executare silită emise în cadrul dosarului execuțional până la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.

Din această primă perspectivă în legătură cu fondul contestației, consideră sentința Tribunalului Galați nelegală şi solicită schimbarea acesteia, cu consecința respingerii în tot a contestației formulate împotriva înscrierii A S.R.L. în Tabelul Preliminar al creanțelor debitoarei AGMNM SRL.

Dacă instanța de apel va trece peste motivul dezvoltat în precedent, A S.R.L a solicitat să se constate că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică și cu privire la modalitatea efectivă de interpretare și aplicare a normelor legale în raport cu prevederile contractuale.

A apreciat că instanța de fond a dezlegat cauza fără a proceda la interpretarea sistematică și în ansamblu a prevederilor contractuale, respectiv art. V și VI din cele două Contracte.

Din interpretarea coroborată a prevederilor contractuale negociate de părți, rezultă că reclamanta avea obligația de plata în termenul agreat de părți (obligație pe care nu și-a respectat-o); că neplata la scadență a facturilor atrage daune moratorii în cuantum de 0,1% pe fiecare zi de întârziere; că daunele moratorii/penalitățile de întârziere în debit/în decontare pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate; că neplata daunelor moratorii/penalitățile de întârziere în debit/în decontare, adică cele care deja s-au acumulat datorită plătii cu întârziere - conform alin. (3) „dă dreptul Vânzătorului (adică al A S.R.L) să poată trece de asemenea în executarea instrumentului de plată emis ca şi garanție”, după transmiterea Notificării prealabile şi trecerea celor 5 zile lucrătoare (alin. 5).

Dacă instanța de fond ar fi procedat la interpretarea sistematică a clauzelor cuprinse în art.

V alin. 3 teză finală, art.

V alin. 5 și VI teză finală din Contract, atunci ar fi putut observa că Notificarea cu termen de garanție de 5 zile lucrătoare este o obligație prealabilă instituită în sarcina vânzătorului pentru ca acesta din urmă să poată avea dreptul de a instrumentul de plată emis ca și garanție, indiferent că discută despre debitele principale sau despre penalități de întârziere, contractul nefăcând distincție între aceste tipuri de obligații.

Faptul că părțile au stipulat obligația notificării cu termen de grație și în partea finală a alineatului 3 din art.

V se datorează împrejurării că ele (i.e.- părțile), în voința lor concordantă, au înțeles să clarifice în scris că obligația notificării cu termen de grație de 5 zile subzistă chiar și în cazul penalităților de întârziere, înainte de punerea în executare a instrumentului de plată.

În altă ordine de idei, obligația notificării prealabile este urmare a consfințirii dreptului cumpărătorului de a plăti obligațiile survenite din contract de bunăvoie, într-un termen de grație de 5 zile lucrătoare, respectiv înainte de punerea în executare a instrumentului de plată (instrument care mai era și avalizat de administratorului cumpărătorului), căci executarea instrumentului de plată reprezintă, în fond, o măsură de executare

În al doilea rând, hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a art. 1268 C. civ., în special a alin. 3 din acest articol.

A apreciat că interpretarea dată de instanța de fond clauzei contractuale din alineatul 3 a art. V din Contract, are drept consecință lipsirea de efecte atât a clauzei în discuție cât și a clauzei cuprinse în alin. 5 din același articol.

În esență, a arătat că instanța de fond, a conchis că A S.R.L are dreptul la perceperea de penalități numai dacă emite o notificare prealabilă și numai dacă cumpărătorul nu achită obligația principală în termenul de grație de 5 zile lucrătoare; însuși dreptul la penalități se naște din ziua următoare împlinirii termenului de grație de 5 zile.

Or, în condițiile date, văzând ansamblul clauzelor contractuale aplicabile, interpretarea dată de instanța de fond, pe lângă faptul că a dus la completarea contractului cu clauze nenegociate, lipsește de efecte însăși clauzele interpretate, mai ales pe cea din art.V alin.5 din Contract.

Pe de o parte, interpretarea dată de instanța de fond face ineficientă clauza din art. 5 alin. 3 teză finală din contract întrucât nu ar avea niciun sens emiterea unei notificări de plată pentru penalități de întârziere față de care A S.R.L nu are dreptul de a le cere la plată.

Pe de altă parte, consideră că interpretarea dată de instanța de fond lipsește de efecte în tot clauza din art. 5 alin. 5 din Contract.

O interpretare contrară a clauzei contractuale, în sensul că apelanta creditoare A S.R.L ar fi trebuit să notifice debitoarea-contestatoare și să acorde acesteia un termen de grație pentru plata penalităților, anterior calculării acestora, ar lipsi de eficiență clauza contractuală, întrucât s-ar prevede acordarea unui termen de grație, pentru plata unei sume, care nu a fost anterior cuantificată, cu atât mai mult cu cât însuși dreptul de a percepe penalitatea nu este încă născut la data emiterii notificării.

Din această a doua perspectivă în legătură cu fondul contestației, A S.R.L. a apreciat că sentința apelată este nelegală, motiv pentru care a solicitat schimbarea acesteia cu consecința respingerii în tot a contestației formulate împotriva înscrierii sale în Tabelul Preliminar al creanțelor debitoarei AGMNM SRL.

În drept, a invocat aplicarea tuturor dispozițiilor indicate în susținerea și argumentarea prezentului apel.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.

7. Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele devolutive stabilite de art. 476 şi art. 477 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:

Referitor la creanța constând în penalități de întârziere, Curtea constată că art.

V alin. 3 teza finală din contractele de vânzare nr. .../....2020 și nr. .../...2021 încheiate între părți condiționează nașterea dreptului de a percepe penalitățile de întârziere de transmiterea unei notificări de către creditor prin care să acorde debitorului un termen de grație de 5 zile.

Astfel, este de observat că nașterea dreptului la penalități este condiționată de efectuarea unei proceduri de punere în întârziere, astfel cum este aceasta descrisă de art. 1522 alin. 1-3 Cod Civil.

Pe de altă parte, art. 14 lit.

B din Legea nr. 72/2013 aplicabilă raporturilor civile între profesioniști interzice expres o condiționare ca cea menționată, statuând în sensul caracterului abuziv al clauzei care impune curgerea penalităților de punerea în întârziere a debitorului.

De altfel dispozițiile legale enunțate sunt în concordanță cu regula generală aplicabilă raporturilor juridice între profesioniști în sensul punerii de drept în întârziere pentru executarea obligațiilor constând într-o sumă de bani, astfel cum prevede art. 1522 alin.2 lit. d C.

Civ.

Prin urmare, față de dispozițiile legale neechivoce enunțate, nu există nici o justificare pentru a considera că art.

V alin. 3 teza finală din contracte ar avea caracter legal, fiind expresia clară a clauzei interzise de art. 14 lit.

B din Legea nr. 72/2013.

În acest context, se impune lipsirea de efecte juridice a tezei finale a art. V alin. 3 din contractele de vânzare, urmând ca penalitățile să fie datorate de către debitor încă de la momentul exigibilității creanței principale.

Pe cale de consecință, cuantumul penalităților de 1... lei calculat de către apelantă și confirmat prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit în expert contabil ML a fost în mod corect înscris în tabelul preliminar de creanțe, cu privire la această sumă contestația fiind în mod greșit admisă.

În ceea ce privește suma de 8... lei înscrisă în tabelul de creanțe cu titlu de cheltuieli de executare, Curtea constată că obligația de plată a cheltuielilor de executare aparține debitorului executat silit, astfel cum prevede art. 670 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

În schimb, titularul creanței este executorul judecătoresc și nu creditorul, care poate deveni titular al creanței având ca obiect cheltuieli de executare numai în cazul în care plătește chiar el aceste cheltuieli, subrogându-se executorului judecătoresc.

Or, astfel cum arată și intimata, apelanta nu a făcut dovada că ar fi plătit către executor cheltuielile de executare, astfel că înscrierea sa în tabelul de creanțe cu suma de 8... lei s-a făcut în mod incorect, impunându-se admiterea contestației la tabel cu privire la aceasta sumă.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că se impune admiterea atât a apelului principal, cât și a apelului incident, urmând ca hotărârea primei instanțe să fie schimbată în parte, în sensul înscrierii apelantei în tabelul definitiv cu întreaga sumă constând în penalități de întârziere în cuantum total de 1... lei, urmând ca suma de 8... lei constând în cheltuieli de executare să fie înlăturată din tabelul de creanțe.

(decizie rezumată de judecător Valentina Cristina CHIRIAC)