Curtea de Apel GALAȚI · .../2023

Decizie nr. 205 din 29.10.2025

Instanță: Curtea de Apel GALAȚI
Dosar: .../2023
Obiect: Motivul de revizuire privind nesocotirea de către instanța de apel a principiului disponibilității
Soluție
Sursa: portal.just.ro

Curtea arată că prin cauza cererii de chemare în judecată se înţelege situaţia de fapt calificată juridic, judecătorul nefiind ţinut de textul de lege indicat de parte, ci trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situaţiei de fapt calificate juridic de către parte, în măsura în care în care situaţia de fapt respectivă este confirmată de probele administrate în cauză.

Calificarea juridică a situaţiei de fapt şi aplicarea textului de lege sunt operaţiuni disctincte.

Prin motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, revizuenta a învederat că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece a procedat la respingerea apelului declarat de ambele părţi prin reţinerea cazului de anulare prevăzut de art. 117 alin. 4 lit. e din Legea nr. 85/2014, în condiţiile în care acest caz nu a fost reţinut de instanţa de fond, iar soluţia acesteia nu a fost apelată de nicio parte.

Aplicând considerentele reţinute în paragraful antepenultim acestui motiv de revizuire, Curtea constată că instanţa de apel, devoluând pricina conform dispoziţiilor art. 477 Cod procedură civilă, a procedat la reanalizarea situaţiei de fapt prin prisma dispoziţiilor legale incidente în soluţionarea apelurilor formulate.

Faţă de cauza juridică afirmată prin cererea introductivă, respectiv anularea tranzacţiilor având ca obiect vânzarea-cumpărarea succesivă a terenului intravilan, văzând şi temeiurile în drept precizate, respectiv art. 84, art. 117 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, nu se poate reţine o depăşire a limitelor investirii în sensul invocat de către revizuent.

Ipotezele de extra petita (instanţa s-a pronunţat asupra „unor lucruri care nu s-au cerut”) sau de plus petita, (instanţa „a dat mai mult decât s-a cerut”) nu pot privi raţionamentul logico-juridic al instanţei de apel astfel cum invocă revizuentul, acestea trebuind să privească excesul instanţei raportat la obiectul cererii iar nu temeiurile în drept care sunt incidente situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Instanţa de apel, în considerarea efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 476 Cod procedură civilă, este în drept să dea ea însăşi cererii de chemare în judecată calificarea juridică exactă, diferiră de cea care a fost reţinută de prima instanţă, fără a se putea considera că în felul acesta schimbă cauza cererii de chemare în judecată ori încalcă dublul grad de jurisdicţie.

În cauza de faţă, curtea de apel, ca instanţă devolutivă de control judiciar, în raport de criticile formulate, analizând cauza în fapt şi în drept, potrivit art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă, a verificat, în limitele învestirii sale, aplicarea normelor legale de către prima instanţă, în raport de care a constatat că în mod corect că este învestită cu o acţiune pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în frauda creditorilor, în cadrul căreia s-a solicitat şi anularea actului încheiat cu subdobânditorul, astfel încât soluţia pronunţată în apel respectă dispoziţiile art. 8 şi art. 22 Cod procedură civilă în ceea ce priveşte principiul disponibilităţii.

Decizia civilă nr. 205/29.10.2025 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia a II-a Civilă

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de ...2024 pe rolul Tribunalul Vrancea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. .../2023/... administratorul judiciar GMR SPRL desemnat pentru debitoarea societatea RM SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții debitoarea RM SRL, societatea CT SRL și societatea B SRL ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele:

- anularea tranzacției de vânzare a terenului intravilan situat în localitatea ...., județul ..., înscris în CF nr. ...., către pârâta CT SRL, și repunerea părților în situația anterioară;

- anularea vânzării aceluiași imobil de către pârâta CT SRL către B SRL, iar în subsidiar, în măsura în care aceste bunuri nu mai există,

- obligarea pârâtelor la restituirea către averea debitoarei a valorii de piață a acestui bun la data vânzării lui.

2. Soluţia pronunţată de prima instanţă

Prin sentința civila nr. ... din ...2024, prima instanţă a fost admis cererea formulată de reclamantul GMR SPRL, în contradictoriu cu pârâtele R M SRL și CT SRL, și B SRL O, având ca obiect acțiune în anulare şi a dispus anularea contractului nr. .../...2023 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

S-a dispus anularea contractului nr. .../...2023 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Au fost obligate pârâtele CT SRL şi B SRL la restituirea imobilului teren în suprafaţă de ... mp situat în intravilanul satului ..., comuna ...., judeţul ..., către debitoarea R M SRL.

3. Motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția primei instanțe

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. .../...2023 pronunţată în dosarul nr. .../2023, definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. .../...2024 pronunţată de Curtea de apel Galaţi în dosarul nr. .../2023/..., s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea RM SRL, fiind desemnat administrator judiciar GMR SPRL.

Prin sentinţa civilă nr. .../...2024, judecătorul sindic a aprobat propunerea formulată de administratorul judiciar, iar în baza art.145 alin.1 pct. d) din Legea 85/2014 a dispus intrarea debitoarei societatea R M SRL în faliment în procedura simplificată, dizolvarea debitoarei şi ridicarea dreptului de administrare.

A desemnat lichidator judiciar provizoriu practicianul în insolvență GMR SPRL.

Prin cererea depusă la data de ...2024 lichidatorul judiciar GMR SPRL a solicitat anularea vânzării frauduloase efectuate de către debitoarea R M SRL şi pârâta CT SRL cu privire la imobilul teren situat în intravilanul localității ..., comuna ..., judeţul ...., precum şi a vânzării subsecvente încheiate între CT SRL şi B SRL.

Raportat la motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, judecătorul-sindic a constatat că în drept sunt incidente dispozițiile art.117 alin.1, alin.2 lit. c) şi g) şi alin.4 lit. e) din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvență, astfel cum erau în vigoare la data deschiderii procedurii, în conformitate cu care „(1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

(2) Următoarele acte sau operațiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestații executate: (...)

c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; (...)

g) actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda un creditor.

(4) Următoarele acte sau operațiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestațiile recuperate: (...)

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deținând o poziție de control asupra debitorului sau a activității sale;”.

Potrivit art.119 din Legea nr.85/2014 „Nu se va putea cere anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.”

De asemenea, potrivit art.122 alin.3 şi 7 „(3) În privința actelor şi operațiunilor prevăzute la art. 117 alin. (2) se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. (...)

(7) De la data deschiderii procedurii de insolvență, anularea unor acte încheiate de debitor în cei 2 ani anterior deschiderii procedurii de insolvență, pentru motivul fraudei în dauna creditorilor, se poate face exclusiv prin intermediul acțiunilor prevăzute la art. 117.”

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții rezultă că acțiunea în anularea actelor frauduloase constituie o acțiune revocatorie specială prin care se urmărește desființarea actelor şi operațiunilor încheiate sau efectuate în ultimii 2 ani anterior deschiderii procedurii în scopul reîntregirii activului societății şi stingerii creanțelor creditorilor înscriși la masa credală, fiind exclusă posibilitate formulării acțiunii revocatorii (pauliene) de drept comun.

Totodată, rezultă condițiile cumulative care trebuie îndeplinite în cazul acestei acțiuni, respectiv: să se constate că operațiunea a fost efectuată ori actul a fost încheiat în perioada suspectă, respectiv în ultimii 2 ani anterior deschiderii procedurii (termen regresiv), să se constate caracterul fraudulos al operațiunii/actului juridic, actul fiind făcut în dauna creditorilor societății debitoare.

Potrivit art. 119 din Legea nr. 85/2014, sunt excluse de la posibilitatea exercitării acțiunii în anulare actele de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, făcute de debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente.

Cu alte cuvinte, pentru a se încadra în acest caz de excludere, trebuie să se facă dovada faptului că actul juridic se circumscrie obiectului de activitate al debitorului, în calitatea sa de profesionist, fiind un act juridic obișnuit în activitatea sa curentă iar nu excepțional.

Întrucât dispozițiile art.117 alin.2 şi 4 enumeră actele şi operațiunile care vor putea fi anulate în cadrul acestei proceduri iar art.122 alin.1 prevede că pentru aceste acte se instituie o prezumție de fraudă în dauna creditorilor, rezultă, astfel cum a susținut şi lichidatorul judiciar prin cererea introductivă, faptul că în măsura în care se face dovada încadrării actului/operațiunii într-unul dintre cazurile expres reglementate de art.117 alin.2, reclamantul este scutit de probă în privința caracterului fraudulos al operațiunii şi a prejudiciului produs creditorilor, condiții care sunt prezumate până la proba contrară ca fiind îndeplinite.

Totodată, dispozițiile art.122 alin.1 se referă exclusiv la actele enumerate de art.117 alin.2, astfel că în cazul operațiunilor prevăzute de art.117 alin.4 reclamantul trebuie să facă dovada caracterului fraudulos şi a daunei produse creditorilor.

Aplicând aceste principii la speță, judecătorul sindic a constatat că prin cererea formulată lichidatorul judiciar a solicitat anularea contractului încheiat între debitoarea R M SRL şi pârâta CT SRL, autentificat sub nr. .../...2023, şi a actului subsecvent, contractul încheiat între pârâta CT SRL şi pârâta B SRL, autentificat sub nr. .../...2023.

Deși cele două contracte au ca obiect transferul cu titlu oneros a terenului în suprafaţă de ... mp situat în sat ...., comuna ...., judeţul .... şi poartă denumirea de contracte de vânzare, prețul convenit a fost achitat prin compensarea unor creanțe, în cazul ambelor contracte.

Or, dat fiind că potrivit dispozițiilor art.1650 alin.1 şi 1719 lit. b C.civ., prețul este de esența, iar nu de natura contractului de vânzare, rezultă că deși părțile au denumit contractele de mai sus ca fiind de vânzare, acestea sunt în realitate convenții de dare în plată, contraprestația dobânditorului dreptului de proprietate fiind stingerea unei creanțe, iar nu plata unui preț.

Numai în măsura în care prețul stabilit inițial ar fi fost ulterior supus compensării, actele juridice de mai sus aveau natura unor vânzări nu şi în cazul din speță, în care, prin chiar contractul de transfer al dreptului de proprietate s-a statuat asupra contraprestației dobânditorului ca fiind stingerea unei creanțe anterioare.

În continuare, instanța a constatat că în speță contractul nr. .... a fost încheiat la ...2023, iar deschiderea procedurii insolvenţei a fost dispusă prin sentinţa civilă nr. .../...2023, fiind astfel îndeplinită condiția termenului, de încheiere a acestui act juridic în perioada suspectă.

În ceea ce privește condiția caracterului fraudulos, în dauna creditorilor, raportat la dispozițiile art.122 alin.1 din Legea nr.85/2014, a fost suficient să se constate că actul se încadrează într-una dintre ipotezele legale expres prevăzute de lege, în timp ce în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.4 este necesară dovedirea atât a caracterului fraudulos, cât şi a daunei produse creditorilor.

În acest sens, analizând dispozițiile invocate de către lichidatorul judiciar, art.117 alin.2 lit. c) şi g) din Legea nr.85/2014, Tribunalul a constatat că acestea vizează ipoteze distincte.

Astfel, potrivit art.117 alin. 2 lit. c) sunt prezumate a avea caracter fraudulos toate actele juridice încheiate în perioada suspectă, indiferent de natura lor, făcute cu intenția tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor.

Așadar, constatarea caracterului fraudulos este condiționată de dovedirea complicității cocontractantului la fraudă.

Pe de altă parte, potrivit art.117 alin.2 lit. g), sunt prezumate a avea caracter fraudulos actele de transfer al proprietății sau asumarea de obligații efectuate de debitor în perioada suspectă, cu intenția de a ascunde, întârzia starea de insolvență ori de a frauda un creditor.

În cazul acestor operațiuni, este necesară şi suficientă intenția frauduloasă a debitorului, fără a interesa, în cazul actelor juridice bilaterale, dacă cocontractantul a avut sau nu reprezentarea acestei intenții.

În ceea ce privește dispozițiile art.117 alin.4 lit. g, condițiile pentru admiterea unei astfel de acțiuni constau în prejudicierea creditorilor, existența unei poziții de control din partea cocontractantului şi încheierea actului în perioada suspectă.

În acest caz, nu este necesară dovedirea unei înțelegeri frauduloase, fiind necesară şi suficientă încheierea actului în condițiile existenței unui control exercitat asupra debitorului de către cocontractant.

În acord cu dispozițiile de mai sus, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii în anulare în acord cu dispozițiile art.117 alin.2 lit. c) din Legea nr.85/2014.

Astfel, în ceea ce privește existența intenției părţilor de sustragere a bunului de la urmărirea creditorilor, instanța a reţinut faptul că potrivit mențiunilor înscrise în Registrul Comerțului, debitoarea RM SRL şi pârâta societatea CT SRL, sunt conduse de o singură persoană, RC, unic asociat şi administrator al celor două societăți.

De asemenea, la data încheierii contractului, ...2023, contrar susținerilor pârâtei CT SRL, insolvența debitoarei RM SRL era iminentă, dat fiind că la data de ...2023 a fost formulată cererea de deschidere a procedurii de către creditoarea FT SRL.

Prin urmare, la data încheierii contractului de mai sus, era evidentă starea de insolvență a debitoarei R M SRL, iar prin încheierea contractului, aceasta a ales să achite cu prioritate, prin dare în plată, o datorie faţă de o societate controlată de același administrator şi având același asociat, în detrimentul celorlalți creditori.

Procedând în acest mod, bunul imobil care a făcut obiectul dării în plată a fost scos din patrimoniul societății debitoare şi implicit de la urmărirea de către creditorii debitoarei care sunt astfel privați de posibilitatea valorificării şi a distribuirii colective a sumelor obținute.

În același timp, instanța a constatat caracterul excepțional al acestui act juridic care nu se circumscrie obiectului de activitate al societății debitoare şi ca atare, nu se încadrează în cazul de excludere prevăzut de art.119 din Legea nr.85/2014.

În aceste condiții, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.117 alin.2 lit. c) din Legea nr.85/2014, contractul nr. .../...2023 fiind încheiat în perioada suspectă, cu intenția evidentă a părţilor de a sustrage bunul imobil teren în suprafaţă de ... mp situat în intravilanul satului ...., comuna ..., judeţul ..., de la urmărirea celorlalți creditori.

Prin urmare, instanța a admis cererea şi a anulat contractul nr. .../...2023 cu consecința repunerii părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea bunului şi a dreptului de proprietate şi a renașterii creanței stinse prin dare în plată, contractul anulat fiind considerat potrivit art.1254 alin.1 C.civ. că nu a existat niciodată.

Pe de altă parte, la data de ....2023 pârâta CT SRL a înstrăinat terenul de mai sus prin contractul nr. .../...2023 către pârâta B SRL astfel că, potrivit art.1254 alin. 2 C.civ., a intervenit şi desființarea lui, potrivit principiului anulării actelor subsecvente.

Instanța a reţinut că potrivit art.1254 alin.2 Cod civil, desființarea actului juridic atrage, în condițiile legii, şi desființarea actelor subsecvente, iar potrivit art.1648 alin.1 Cod civil, acțiunea în restituire putând fi exercitată şi împotriva terțului dobânditor, sub rezerva regulilor de carte funciară, sau a efectului dobândirii cu bună-credință a bunurilor mobile ori, după caz, a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune.

Cum dispozițiile art. 885 C.civ. privind caracterul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară nu erau aplicabile la data înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei B SRL în cartea funciară, ...2023, potrivit art.56 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, a rezultat că este admisibilă şi cererea de anulare a actului subsecvent şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară, prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului litigios în patrimoniul înstrăinătorului, pârâta CT SRL şi renașterea dreptului de creanță al acesteia.

Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a admis cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, a anulat contractele de mai sus şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

4. Cererile de apel

Împotriva sentinței civile nr. ... din ...2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în termen legal, au declarat apel: 1. pârâta B S.R.L., solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinței apelate, în sensul de a se dispune respingerea cererii de anulare a tranzacției încheiate cu societatea CT SRL; şi 2. pârâta CT SRL, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul de a se dispune respingerea demersului promovat de către administratorul judiciar GMR SPRL.

4.1. Motivele de apel

4.1.1.Formulate de pârâta B S.R.L.:

A precizat că tranzacția dintre cele două societăți a fost încheiată cu bună credință, taxele fiind achitate toate taxele către stat.

A mai arătat că la momentul cumpărării a făcut verificări cu privire la societate atât pe portalul instanțelor cât şi la oficiul de cadastru atât cu privire la societatea CT SRL, cât şi cu privire la societatea RM, fără a avea un rezultat care să ne formeze o intenție de fraudă din partea celor două societăți.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în cursul desfășurării normale a activității ambelor societăți, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 119 din Codul insolvenței.

Societatea apelanta are ca obiect de activitate efectuarea de tranzacții cu autoutilitare, mașini de tonaj, echipamente industriale, nimic din ceea ce a făcut obiectul tranzacției nefăcând excepție de la activitatea normală a acesteia.

A susținut că în situația anularii tranzacției va rămâne păgubită de prețul plătit şi toate taxele achitate către stat, suma care va fi imposibil de recuperat, iar conform efectului de domino în situația în care RM prin lichidator va falimenta CT, creanța sa nu va mai putea fi efectiv recuperata.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

4.1.2 Formulate de pârâta CT S.R.L.:

În motivarea căii de atac promovate s-a arătat că, contrar celor reținute de către judecătorul sindic prin considerente, niciuna dintre cele două operațiuni de transfer cu caracter patrimonial nu a fost făcută în afara cursului desfășurării normale a activității curente a societăților implicate.

A apreciat că raționamentul instanței de fond nu se confirma în raport de probele administrate, dar şi de particularitățile cauzei, raționamentul fiind unul neîntemeiat raportat la dispozițiile exprese ale art. 119 din Legea 85/2014, actele juridice care fac obiectul anulării, fie că sunt interpretate ca acte de vânzare cumpărare, potrivit denumirii dată de către părți, fie că sunt privite ca acte de dare în plată, reprezintă o modalitate de plată veritabilă și admisă de lege, ce se circumscrie bunei credințe și bunelor moravuri, având ca obiect plata pentru tranzacții făcute de către cele patru societăți în cursul desfășurării activității normale ale acestora.

La momentul efectuării tranzacțiilor toate cele patru societăți își desfășurau activitatea în condiții normale şi în parametrii ce se circumscriau obiectului de activitate caracteristice fiecăreia.

A arătat că plata pentru un bun, obiect al tranzacției efectuate în limitele obiectului de activitate acreditat al fiecărei societăți, poate fi făcută prin orice modalitate, atâta vreme cât este agreată de părți.

A mai susținut că urmare analizei dispozițiilor art. 117 din Legea 85/2014, în mod greșit instanța de fond a făcut analiza situației societății RM la data încheierii contractului, aceasta neregăsindu-se în fața unei stări de insolvență calificabile ca iminenta, la momentul vânzării situația financiară a acesteia oferea suficiente garanții pentru plata tuturor datoriilor acesteia, având datoriile achitate la zi.

A arătat că a depus suficiente dovezi care atesta situația societății RM la momentul ...2023, care sunt departe de a califica în sensul unei iminente insolvente.

A solicitat a se observa că nici ipoteza prevăzută la litera e) alin. (4) din legea insolventei nu se conturează, actele de transfer nefiind încheiate cu o persoana fizică sau juridică care deține o poziție de control asupra debitorului, din perspectiva definiției oferita de art. 5 pct. 9 din Legea 85/2014.

A mai susținut că instanța de fond deși a amintit şi a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1648 din Codul civil, nu a analizat şi nu a respectat efectele bunei credințe atribuibila societății B SRL, ipoteza în care actul subsecvent încheiat cu aceasta neputând fi desființat.

Apelanta a arătat că prin repunerea părților în situația anterioara se creează o situație imposibil de gestionat ce dăunează iremediabil societăților C T şi B, repunerea în situația anterioara fiind imposibilă, bunurile ce au stat la baza tranzacțiilor dintre societăți nu mai există.

Prin calea de atac formulată, se tinde la asigurarea bunei credințe în încheierea actelor juridice care fac obiectul analizei instanței, astfel încât să se evite prejudicierea iremediabila a societăților CT SRL şi B SRL.

În susținerea apelului a solicitat proba cu înscrisuri.

5. Susţinerile şi apărările intimatului / întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimata GMR SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei RM SRL a solicitat respingerea apelurilor declarate de societățile CT SRL şi B SRL împotriva sentinței civile nr. .../2024, ca neîntemeiate, şi menținerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanței de fond.

A arătat intimatul că în mod corect judecătorul sindic a reţinut condițiile cumulative care trebuie îndeplinite în cazul acțiunilor de anulare a actelor frauduloase, precum şi necesitatea de a nu fi incident cazul de excludere prev. de art. 119 din Legea 85/2014.

A precizat că mai multe aspecte conduc la caracterul fraudulos al transferurilor patrimoniale, unul din acestea fiind că ambele societăți RM SRL şi CT SRL sunt membre ale aceluiași grup de societății, iar domnul RC deținea calitatea de asociat şi administrator în cadrul ambelor societăți, poziție privilegiată din care a ales să eludeze prioritatea stabilită de legea insolvenţei şi să creeze un avantaj nelegal unei alte societăți din grup.

A solicitat a se observa că societatea CT SRL nu este înscrisă la masa credală, prețul imobilului a fost achitat prin compensare în data de ...2023, iar procedura insolventei fiind deschisă împotriva societății RM la data de ...2023, apreciind că la data compensării – ...2023, starea de insolvabilitate fiind cunoscută administratorului ambelor societăți.

A arătat că, consecința directă a acestui fapt a fost îmbogățirea nejustificată a societății CT SRL – creditor, membru al aceluiași grup de societăți în dauna celorlalți creditori, care în virtutea creanțelor deținute ar fi avut prioritate.

Întrucât prețul imobilului a fost achitat prin compensare cu aproximativ 2 luni şi jumătate înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, societatea CT SRL nu avea la data deschiderii procedurii nicio creanță împotriva societății RM, drept urmare nu s-a înscris la masa credală.

A învederat că faptul că sunt societăți din cadrul aceluiași grup, care la acea dată aveau același administrator, rezultă în mod evident că scopul compensării a fost favorizarea societății din grup în detrimentul celorlalți creditor și cu scopul de a eluda ordinea de satisfacere a creanțelor stabilită de Legea nr. 85/2014, și nu o redresare financiară a societății RM.

Aceasta reprezintă o încălcare flagrantă a exigențelor bunei-credințe și pe cale de consecință trebuie să conducă la anularea acestui transfer patrimonial.

În ceea ce privește compensarea realizată între societatea B şi CT, a menţionat că ordinul de compensare cu seria ..., nr. ... din data de ...2023 are ca obiect următoarele facturi:

- Factura fiscală seria ..., nr. .../...2023 emisă de B S.R.L., către CT S.R.L., având ca obiect autoutilitara marca Volvo, model FM în valoare de 6... de lei.

-Factura fiscală seria ..., nr. .../...2023 emisă de CT către B S.R.L. având ca obiect terenul intravilan ce face obiectul prezentului litigiu, în valoare de 6... de lei.

Din analiza facturilor respective se poate deduce că acestea au fost realizate pro causa, întrucât ambele datează din luna septembrie 2023, fiind emise la 10 zile una de cealaltă, și la aproximativ o săptămână de la transmiterea imobilului din patrimoniul debitoarei în patrimoniul societății CT, tranzacția a avut loc după depunerea cererii de deschidere a procedurii împotriva debitoarei, şi cu aproximativ o lună şi jumătate înainte de deschiderea procedurii insolvenței faţă de aceasta.

A mai arătat că ambele facturi au exact aceeași valoare, respectiv 6... de lei, şi au fost emise întocmai pentru a putea opera mecanismul compensării.

A precizat că în mod corect s-a reţinut de judecătorul-sindic caracterul juridic al acestor compensări „nu se circumscrie obiectului de activitate al societății debitoare şi ca atare, nu se încadrează în cazul de excludere prevăzut de art. 119 din Legea nr. 85/2014”, potrivit extrasului Recom debitoarea RM are ca obiect principal de activitate „4663 — Comerț cu ridicata al mașinilor pentru industria minieră și construcții” şi nicidecum acesta nu include tranzacționarea de bunuri imobile.

Faţă de împrejurarea că societățile RM SRL şi CT SRL au același asociat unic şi administrator în persoana domnului RC, acesta cunoștea starea iminenta de insolvență a societății RM SRL, care avea datorii certe, lichide şi exigibile, aceasta având înscrise la masa credală datorii în cuantum de 1... lei (după cum rezultă din Tabelul preliminar rectificat de creanțe publicat în BPI nr. .../...).

A mai arătat că evidenta contabila nu a fost ținută în conformitate cu prevederile legale, obligațiile fiscale nefiind îndeplinite la zi, cum rezultă din Decizia de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. ... din data de ...2024 emisă de AJFP ....

În urma verificărilor documentelor contabile aferente perioadei ...2022-...2023, s-a reţinut încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991, art. 297, 299 şi 319 din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.

Ca urmare, a stabilit organul fiscal o bază impozabilă suplimentară în valoare totală de 4.. lei cu un TVA aferent în valoare de 8... lei.

În legătura cu afirmația apelantei CT SRL în sensul că repunerea în situația anterioara apare imposibila, a considerat că aceasta afirmație dovedește că facturile au fost emise pro causa, tranzacțiile respective fiind fictive, unicul scop al acestora fiind diminuarea patrimoniului debitoarei şi implicit fraudarea creditorilor societății RM SRL.

În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri precum şi orice alte probe utile cauzei.

6. Societatea CT SRL prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata GMR SPRL a arătat că apărările lichidatorului judiciar au caracter pur speculativ, nefiind susținute.

A arătat că la momentul compensării societatea RM avea cash flow, stocuri şi sume de încasat suficiente astfel încât să fie departe de percepția unei insolvente, momentul inspecției fiscale – ...2024, fiind ulterior deschiderii procedurii insolventei, suma de bani cu care figurează înscrisă AJFP ... nu era materializată la momentul compensării, astfel încât administratorul societății nu putea să o prevadă.

Cu privire la buna credința a societății B SRL, nu a fost avansat niciun argument.

A opinat că instanța de fond a dat o greșită interpretare dispozițiilor art. 119 din Legea 85/2014, legiuitorul exceptând de sub incidența acțiunii în anulare actele de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, făcute de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente, aceasta referindu-se la perioada de observație, iar norma analizata are în vedere acte anterioare perioadei de observație.

Cu privire la actele încheiate în cursul activității curente a debitorului se înțeleg orice acte prin care a fost derulată o activitate conformă obiectului de activitate, orice acte de încasare sau plăți privitoare la activități de realizare a obiectului de activitate, precum şi orice acte sau operațiuni prin care a avut loc finanțarea capitalului de lucru necesar derulării activității de zi cu zi a debitorului.

În ceea ce privește anticiparea stării de insolvență de către debitor sau reprezentantul acestuia, cât timp nu poate fi stabilită reaua-credință, existența posibilității apariției insolvenţei nu poate constitui un motiv pentru anularea actelor de transfer, dacă actele în cauză au fost efectuate „în cursul activității” curente a debitorului, iar modalitatea în care a ales societatea RM să își achite datoriile către societatea B SRL nu poate antama o discuție vizavi de obiectul ei de activitate, toata procedura a fost urmata întocmai potrivit normelor ce reglementează domeniul fiscal.

A arătat că, contrar raționamentului instanței de fond şi a lichidatorului judiciar, analiza bunei credințe, respectiv a caracterului fraudulos al tranzacției se impune a fi făcută cu certitudine.

A învederat că din dovezile depuse la dosarul cauzei rezultă că tranzacțiile efectuate sunt reale, şi că, nici societatea falită, nici societatea CT, nici societatea B, nu cunoșteau la momentul încheierii actelor de comerț despre starea de insolvență a societății RM.

Prin notele scrise depuse la data de ...2025, formulate în susținerea apelului, societatea B SRL a solicitat, în principal, în temeiul art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă cu trimitere la art. 22 alin. (4) şi 6 din Codul de procedură civilă şi art. 6 CEDO, anularea hotărârii apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea respectării limitelor judecății.

În secundar, în temeiul art. 480 alin.(2) din Codul de procedura civila, a solicitat admiterea apelului promovat, schimbarea în parte a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii în anulare formulata împotriva contractului de vânzare nr. ... din ...2023 şi a cererii privind repunerea părților în situația anterioara, inclusiv a dispoziției instanței prin care a fost obligata să restituie imobilul în suprafața de ... mp, situat în intravilanul satului ..., comuna ..., judeţul ... către debitoarea RM SRL.

7. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. .../...2025 pronunţată în dosarul nr. .../2023/... Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate apelurile formulate de CT SRL și B SRL, împotriva sentinței nr. .../...2024 pronunțate de Tribunalul Vrancea.

7.1. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii pronunţate de instanţa de apel

Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că din considerentele hotărârii primei instanțe, reiese că soluția acesteia s-a fundamentat pe reținerea ipotezelor prevăzute de art. 117 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2014 și de art. 117 alin. 4 lit. e din aceeași lege.

Contrar opiniei primei instanțe, Curtea a reţinut că acțiunile pe care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar le poate introduce în temeiul art. 117 din Legea nr. 85/2014 sunt acțiuni în anularea actelor juridice frauduloase, astfel cum expres prevede textul normativ indicat.

În schimb, acțiunea revocatorie (pauliană) este o acțiune în inopozabilitate astfel cum prevede art. 1562 alin. 1 C. civ. care nu afectează valabilitatea actelor civile, ci numai lipsirea de efecte ale acestora în raport cu creditorul fraudat.

În altă ordine de idei, prima instanță a făcut o corectă apreciere a cauzei contractelor de vânzare încheiate între RM SRL și CT SRL, pe de o parte, şi aceasta din urmă şi B SRL, pe de altă parte.

Astfel, din modul de concepere a contractelor de vânzare, respectiv prin menționarea chiar în cuprinsul acestora a faptului că prețul imobilului înstrăinat va fi plătit prin compensare cu creanțe deținute de cumpărător împotriva vânzătorului, reiese intenția existentă încă de la momentul încheierii contractelor de vânzare, de a stinge creanțele deținute de cumpărători prin transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului şi nu prin plata unei sume de bani.

Or, stingerea unei obligații printr-o prestație de altă natură decât cea la care debitorul era obligat reprezintă o dare în plată conform art. 1492 C. civ.

În ceea ce privește, transmiterea proprietății asupra imobilului de la debitoarea RM SRL către CT SRL, Curtea a constatat că aceasta intră sub incidența art. art. 117 alin. 4 lit. e) având în vedere că ambele societăți aveau drept administrator şi asociat unic pe RC.

Persoana decidentă asupra voinței societăților comerciale de a înstrăina şi de a cumpăra imobilul era persoana fizică menționată acesta neputându-se folosi de apanajul oferit de persoana juridică CT SRL pentru a înlătura evidenta faptului că era singura persoană care putea exprima consimțământul la încheierea contractului de vânzare.

De altfel, intenția legiuitorului în reglementarea ipotezei de la art. 117 alin. 4 lit. e a fost aceea de a sancționa situația de fapt constând în încheierea de acte juridice între insolvent şi persoana care o controlează şi nu de a limita în mod formalist efectele normei în discuție doar la situația juridică care, în multe cazuri, poate să nu corespundă cu situația de fapt reală.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse şi faptul că înstrăinarea imobilului către CT SRL a fost făcută cu doar câteva luni anterior intrării în insolvență a RM SRL, societate care, la momentul vânzării avea datorii de milioane de lei, în mod corect a reținut prima instanță incidența art. 117 alin. 4 lit. e) din Legea nr. 85/2014.

S-a arătat că CT SRL nu poate înlătura sancțiunea nulității nici prin invocarea naturii activității sale, având în vedere că interdicția prevăzută de art. 119 din Legea nr. 85/2014 are ca ipoteză actele încheiate de debitoare în cursul normal al activității sale, fără a avea relevanță care este activitatea curentă a cocontractanților.

Pentru aceleași considerente nici B SRL nu se poate prevala de excepția de la anularea actelor încheiate de debitoare, cu atât mai mult cu cât B SRL nu a contractat direct cu RM SRL.

A reţinut instanţa de control judiciar, în ceea ce privește buna-credință la cumpărarea imobilului de către B SRL, că aceasta nu poate fi reținută în contextul în care ambele transferuri patrimoniale apar a fi făcute cu intenția de a înlătura imobilul din patrimoniul societății aflate în stare de insolvență.

Astfel, vânzarea dintre RM SRL şi CT SRL, societăți ale aceleiași persoane, a avut loc cu 5 zile înainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către unul din creditorii societății insolvente, datoriile acesteia totalizând mai mult de 10 milioane de lei nu la momentul vânzării terenului.

S-a mai reţinut că vânzarea dintre CT SRL şi B SRL s-a efectuat la mai bine de o lună de la introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

În acest context, B SRL a acceptat darea în plată a imobilului contra creanței pe care o avea împotriva CT SRL fapt ce, în contextul dat, era nejustificat având în vedere că societatea CT SRL avea disponibilități bănești pentru stingerea propriilor obligații, după cum afirmă părțile.

Concluzia cunoașterii de către B SRL a situației în care s-a înstrăinat imobilul este întărită şi de faptul că aceasta cunoștea faptul că imobilul fusese transmis între societățile lui RC cu mai puțin de o lună înainte de a-l achiziționa şi că transmiterea proprietății către CT SRL se făcuse fără plata unei sume de bani, tot printr-o dare în plată.

De altfel, chiar în cuprinsul contractului de vânzare B SRL precizează că are cunoștință de situația juridică a imobilului, deci, şi de faptul că provenea de la o societate cu risc de intrare în insolvență, în fața tuturor considerentelor expuse, fiind greu de acceptat ipoteza că B SRL nu ar fi avut cunoștință, la momentul încheierii unui contract în fața notarului public, despre existența cererii de deschidere a procedurii de insolvență a RM SRL.

S-a reţinut de către instanţa de apel că în contextul situației de fapt expuse, B SRL a propus probe incoerente care să dovedească buna sa credință.

Astfel, deși depune factura de achiziționare a autoutilitarei N3 Volvo, în aceasta se precizează că autovehiculul a fost cumpărat defect, nefiind făcută dovada reparării sale, deși autoutilitara ar fi fost vândută în stare de funcționare către CT SRL.

De asemenea, nu s-a făcut dovada predării autoutilitarei către CT SRL, deși factura Seria ... nr. .../...2023 care ar fi izvorul creanței B SRL cu care s-a efectuat compensarea în contractul de vânzare este, de asemenea, încheiată după introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței RM SRL.

În concluzie, Curtea a constatat că B SRL era în cunoștință de cauză cu privire la situația juridică a imobilului pe care l-a achiziționat de la CT SRL şi cu privire la faptul că acesta a fost sustras cu rea-credință din patrimoniul RM SRL cu intenția de a frauda creditorii, fiind deci incident şi cazul prevăzut de art. 117 alin. 2 lit. c.

Referitor la imposibilitatea de executare în natură a obligației de restituire a autoutilitarei, această situație de fapt nu lipsește de efecte sancțiunea nulității, obligația de restituire putând fi executată prin echivalent.

De asemenea, faptul că obligația de restituire ar putea atrage insolvența CT SRL şi a B SRL, nu numai că reprezintă un indiciu în sensul fictivităţii contractului de vânzare a autoutilitarei şi a relei-credințe a celor două societăți, dar nu poate înlătura răspunderea acestora pentru fapta frauduloasă pe care au săvârșit-o, cele două persoane juridice urmând a răspunde civil pentru concursul pe care l-au adus acțiunii de fraudare a creditorilor societății RM SRL.

Pentru considerentele expuse în prezenta hotărâre, Curtea a constatat că soluția primei instanțe este legală şi temeinică, astfel că a respins apelurile ca neîntemeiate.

8. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. .../2025 din data de ...2025, în termen legal, apelanta B SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. .../...2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. ..../2023/..., solicitând să se dispună admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacate, admiterea apelului promovat şi schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii în anulare a contractului de vânzare nr. ... din ...2023 și a cererii privind repunerea părților în situația anterioară.

8.1. Motivarea cererii de revizuire

Apelanta B SRL apreciază că se impune revizuirea deciziei civile nr. .../2025 a Curţii de Apel Galați, invocând art. 513 C.pr.civ. cu trimitere la art. 509 alin.1 pct.1 şi 5 din Codul de procedură civilă, susţinând, pe de o parte, că instanţa de apel, în anumite chestiuni esențiale, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, iar pe de altă parte, după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a intrat în posesia unor înscrisuri reținute de partea adversă sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisuri care dovedesc caracterul real atât al Contractului de vânzare cu nr. ..../...2023, încheiat între B SRL și pârâta CT S.R.L., având ca obiect transferul proprietății terenului în suprafață de ... mp, situat în intravilanul satului ..., comuna ..., județul ..., cât și al Contractului de vânzare, încheiat între aceleași părți, având ca obiect transferul proprietății autoutilitarei marca Volvo N3.

Arată că a criticat legalitatea sentinţei civile nr. .../2024 pronunțată la data de ...2024 de Tribunalul Vrancea, în sensul că instanța de fond dispus anularea Contractului de vânzare cu nr. .../...2023 (terț dobânditor - subdobânditor) în temeiul unei dispoziții legale de drept comun, cu nesocotirea prevederilor legale speciale ale art. 121 din Legea 85/2014.

Pentru clarificarea limitelor judecății, a învederat că în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare nr. .../...2023, reclamantul a solicitat anularea actului prin raportare la prevederile art. 117 alin. 1 și 2 lit. c) și g) și alin. 4 lit. e) din Legea 85/2014, iar instanța de fond, admițând acțiunea, a dispus anularea numai prin raportare Ia cazul prev. de art. 117 alin. 2 lit. c) din Legea 85/2014.

De asemenea, cu referire la capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare nr. .../...2023, reclamantul a solicitat anularea prin raportare la principiul rezoluto iure dantins, revolvitur ius accipientis, iar instanța de fond, admițând și acest capăt de cerere, a apreciat că se impune anularea potrivit principiului anulării actelor subsecvente, potrivit art. 1254 alin. 2 din NCC (exact potrivit solicitării și limitelor stabilite de reclamant).

Mai arată că în ce privește apelul, trebuie subliniat că reclamantul, respectiv lichidatorul judiciar GMR SPRL, nu a formulat apel împotriva considerentelor sentinței pronunțate de instanța de fond în vederea reținerii și a cazului de anulare prev. de art. 117 alin. 2 lit. g) sau 117 alin. 4 lit. e) din Legea 85/2014, iar în ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare nr. .../...2023, este cert că numai B a criticat soluția instanței de fond de anulare a contractului .../...2023 pe motiv că acesta este subsecvent Contractului de vânzare nr. ..../...2023.

Menţionează că prin motivele de apel a invocat și motivat nelegalitatea soluției de anulare a actului subsecvent (încheiat între terțul dobânditor și subdobânditor) prin aceea că, într-o acțiune având ca obiect anularea actelor frauduloase încheiate de debitor întemeiată pe prevederile art.117 alin. 2 din Legea specială, nu este posibilă anularea actului subsecvent (adică actul încheiat de terțul dobânditor cu Subdobânditorul) în temeiul art. 1254 alin. 2 din NCC, deoarece aceeași Lege specială reglementează remedii specifice acestei situații.

În completarea raționamentului, arată că acțiunea în anularea actelor frauduloase, prevăzută de art. 117 din Legea 85/2014 nu este o veritabilă acțiune în declararea nulității unui act juridic ci, mai degrabă, este o acțiune revocatorie pauliană/revocatorie specială.

Acțiunea revocatorie prev. de art. 117 din Legea 85/2014 deosebește de cea din dreptul comun (art.1562 și urm.) în primul rând sub aspectul titularului acțiunii care, în afară de administrator judiciar/lichidator judiciar poate, în actuala reglementare, să fie și un creditor, însă doar cel care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală (art.118 alin. (3) din Legea nr. 85/2014).

Deosebirea esențială între cele două acțiuni este însă sub aspectul efectelor pe care le produce fiecare.

Astfel, în timp ce efectele admiterii acțiunii pauliene îl privesc numai pe creditorul care o exercită, acțiunea în anularea actelor frauduloase profită tuturor creditorilor debitorului aflat în procedura insolvențe.

Prin urmare, și din această perspectivă, a criticat soluția instanței de fond, deoarece prevederile art. 1254 și urm. NCC sunt excluse de la aplicarea în cadrul acțiunilor întemeiate pe prevederile art. 117 alin. 2 din Legea 85/2014.

În consecință, susţine revizuenta, erau clare atât limitele învestirii instanței de fond cât și limitele judecății în calea de atac, iar instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Galați, indiferent de propriile constatări, era datoare să respecte aceste limite.

8.1. În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a învederat următoarele:

În dezvoltarea acestui motiv de revizuire a susţinut că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Aceasta a procedat la respingerea apelului declarat de ambele părți prin reținerea cazului de anulare prevăzut de art. 117 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, caz care nu a fost reținut de instanța de fond, iar soluția instanței de fond nu a fost apelată de nicio parte.

Chestiunea reținerii cazului de anulare prevăzut de art. 117 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 este evidentă, toate argumentele instanței de fond în respingerea apelurilor, în special a celui formulat de CT SRL, raportându-se la îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest din urmă caz de anulare.

În consecință, a învederat revizuenta că instanța de apel, cu nerespectarea limitelor judecății în apel, fie s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut în apel, fie a dat mai mult decât s-a cerut.

Depășirea limitelor judecății, respectiv a lucrurilor cu privire la care a fost învestită să se pronunțe, este cu atât mai evidentă cu cât, din lecturarea atentă a considerentelor deciziei împotriva căreia se formulează prezenta cale extraordinară de atac, rezultă că instanța de apel a procedat la o vădită înrăutățire a situației revizuentei, de la subdobânditor de bună-credință, conform sentinței apelate, la subdobânditor de rea-credință, conform deciziei instanței de apel.

În al doilea rând, instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât a procedat la anularea Contractului de vânzare nr. .../...2023 în temeiul art. 117 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 (nefiind pe deplin clar dacă a reținut și cazul prevăzut de art. 117 alin. (2) lit. c) din aceeași lege), fără a se raporta la limitele cererii de chemare în judecată sau ale apelului.

Întrucât temeiul și cauza anulării Contractului de vânzare nr. .../...2023, invocate expres de reclamant și confirmate de instanța de fond, au fost determinate prin incidența art. 1254 alin. (2) din Codul civil, rezultă că dispunerea unei soluții de anulare întemeiate pe orice altă cauză, neinvocată de reclamant ori nereținută de instanța de fond, echivalează cu o pronunțare asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori cu acordarea a mai mult decât s-a cerut.

Aşadar, a învederat că anularea de către instanța de apel a Contractului de vânzare nr. .../...2023, în temeiul altei sau al altor cauze de anulare decât cele indicate de reclamant, depășește în mod evident limitele judecății (cum ar fi, spre exemplu, dispozițiile art. 117 alin. (2) lit. c) sau art. 117 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014).

Chestiunea respectării limitelor lucrurilor efectiv cerute de reclamant prin cererea de chemare în judecată și a celor efectiv invocate prin motivele de apel este de o importanță deosebită în economia apărărilor revizuentei, întrucât situația subdobânditorului este reglementată expres prin instituția prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2014 — dispoziție cu care instanța de judecată nu a fost învestită.

Acest text de lege reglementează o situație de excepție, de strictă interpretare și aplicare, fiind clar în a stabili cauza și condițiile în care subdobânditorul poate fi obligat fie la predarea bunului, fie la restituirea valorii acestuia.

Or, anularea actului subsecvent (încheiat între terțul dobânditor și subdobânditor) — lăsând la o parte faptul că, în opinia revizuentei, nu este posibilă nici în temeiul art. 117 alin. (2) lit. c) și nici în temeiul art. 117 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, textele de lege fiind mai mult decât clare, și nici în temeiul art. 1254 alin. (2) din Codul civil — prin raportare la cauze de nulitate altele decât cele invocate de reclamant (cu precizarea că se are în vedere strict cauza de nulitate pentru care s-a solicitat anularea Contractului de vânzare nr. .../...2023), reprezintă o evidentă depășire a limitelor judecății, instanța de apel dând reclamantului mai mult decât s-a cerut.

6.2. În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a învederat următoarele:

În primul rând, revizuenta înțelege să depună la dosarul cauzei înscrisuri obținute după pronunțarea Deciziei nr. .../2025, reținute de CT SRL și nedepuse la dosarul cauzei, din care rezultă că vânzarea autoutilitarei marca Volvo N3 – betonieră, având seria de șasiu...., a fost una efectivă și reală, respectiv că autoutilitara a părăsit patrimoniul revizuentei B SRL și a intrat în patrimoniul CT SRL, contra prețului de 6... lei.

Astfel, revizuenta a obținut Factura Fiscală seria ... nr. ... din 14.12.2023 și Procesul-verbal de predare-primire din 14.12.2023, ambele înscrisuri probând vânzarea aceleiași autoutilitare de către CT SRL către terțul W&B SRL.

Întrucât CT SRL nu ar fi putut vinde un bun pe care nu îl deținea, rezultă că vânzarea autoutilitarei către CT SRL a fost, în mod indubitabil, una efectivă și reală, nicidecum „fictivă”.

A susţinut că din conținutul procesului-verbal de predare-primire ar rezulta că autoutilitara a fost predată în stare de funcționare și că prețul stabilit reprezenta echivalentul sumei de 6... euro, sumă ce a fost încasată de CT SRL cu titlu de avans pentru utilaje, la data de ...2023.

Cu privire la această chestiune, a învederat că avansul de 6... euro încasat de CT SRL de la terțul W&B SRL la data de ...2023 a făcut obiectul unei plângeri penale.

S-a arătat că rezultă astfel modul de lucru al pârâtei CT SRL din acea perioadă, iar revizuenta, terț față de poziția acesteia (la fel ca W&B SRL), nu a avut nicio legătură cu eventualele intenții ascunse ale CT SRL.

A mai menţionat că tot de la CT SRL, revizuenta a mai obținut Procesul-verbal de stabilire a impozitului fiscal pentru mijlocul auto – autoutilitara marca Volvo N3, din care rezultă că pârâta CT SRL a declarat la Primăria Municipiului ... dobândirea proprietății autoutilitarei vândute de revizuenta, achitând inclusiv impozitul aferent.

A mai susţinut că revizuenta a mai obținut și Procesul-verbal de scoatere din evidență a mijlocului auto – autoutilitara marca Volvo N3, care probează scoaterea de pe rol a autoutilitarei la data de ...2023, urmare a vânzării acesteia către terțul W&B SRL.

În al doilea rând, revizuenta înțelege să depună la dosarul cauzei înscrisuri obținute după pronunțarea Deciziei nr. .../2025, chiar de la terțul W&B SRL (respectiv după obținerea înscrisurilor de la CT SRL), din care rezultă că autoutilitara marca Volvo N3 – betonieră, având seria de șasiu ..., a fost înscrisă pe numele terțului W&B SRL.

Astfel, sunt depuse Certificatul de înmatriculare nr. ... și Cartea de Identitate a Vehiculului seria ..., înscrisuri din care rezultă că autoutilitara a fost înmatriculată pe numele terțului W& B SRL cu numărul de înmatriculare ....

În al treilea rând, revizuenta depune la dosarul cauzei înscrisuri provenind chiar de la aceasta, din care rezultă, de asemenea, caracterul real al vânzării autoutilitarei de la B SRL către CT SRL.

Astfel, revizuenta depune Procesul-verbal de predare-primire din ...2023, din care rezultă predarea efectivă a autoutilitarei către CT SRL, precum și faptul că autoutilitara era în stare bună de funcționare.

De asemenea, revizuenta depune Ordinul de plată nr. ... din ...2023, din care rezultă că aceasta a achitat către bugetul de stat TVA în cuantum de 1... lei, sumă din care 1... lei reprezintă TVA-ul datorat pentru vânzarea autoutilitarei marca Volvo N3.

În acest sens, se face trimitere la Declarația 394 depusă la ANAF în luna ... 2019.

Dat fiind că revizuenta a încasat prețul prin compensare, aceasta a achitat efectiv, din fonduri proprii, TVA-ul aferent în valoare de 1... lei (cotă de 19%).

Prin urmare, se probează pe deplin caracterul real al contractului de vânzare al autoutilitarei marca Volvo N3 către CT SRL, fiind exclusă aprecierea unui pretins caracter fictiv al raportului juridic obligațional.

În final, revizuenta consideră util a formula câteva precizări în legătură cu încadrarea înscrisurilor depuse în limitele motivului de revizuire invocat.

În ceea ce privește înscrisurile obținute de la pârâta CT SRL, s-a arătat că rezulta că acestea au fost descoperite de revizuenta după pronunțarea Deciziei civile nr. .../2025, la data de ...2025, fiind reținute anterior de pârâta CT SRL.

În ceea ce privește înscrisurile obținute de la terțul W&B SRL, precum și cele provenind de la revizuenta însăși, toate dovedind caracterul real al vânzării autoutilitarei marca Volvo N3, se învederează instanței că acestea se încadrează în teza a doua a art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, în sensul că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentei.

S-a arătat că, în condițiile în care instanța de apel nu a pus în discuția contradictorie a părților problematica pretinsei fictivități a contractului de vânzare al autoutilitarei — chestiune care nu a făcut obiectul judecății și nici obiectul apelului, revizuenta a fost în imposibilitate de a prevedea concentrarea instanței de apel asupra acestei împrejurări și, prin urmare, a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra prin suplimentarea probatoriului în dovedirea caracterului real al raportului juridic obligațional prin care s-a transferat dreptul de proprietate asupra autoutilitarei.

Lăsând la o parte depășirea limitelor judecății, revizuenta apreciază că nepunerea în discuția contradictorie a pretinsului caracter fictiv al contractului de vânzare al autoutilitarei — obligație prevăzută expres de art. 22 din Codul de procedură civilă — reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții, care a pus-o în imposibilitatea de a prezenta înscrisurile, fără a-i putea fi reproșată o lipsă de diligență în exercitarea drepturilor procesuale, față de omisiunea instanței de apel.

În suplimentarea raționamentului de mai sus, se mai precizează că, în ceea ce privește pretinsul caracter fictiv al contractului de vânzare al autoutilitarei, acesta nu intră sub incidența cazurilor de nulitate prevăzute de art. 117 din Legea nr. 85/2014, rezultând, așadar, că nu era incident nici efectul prezumției relative prevăzute de art. 122 alin. (3) din aceeași lege.

În consecință, chiar și din acest punct de vedere, a existat o imposibilitate mai presus de voința părții de a prezenta înscrisurile care probau caracterul real al contractului de vânzare al autoutilitarei.

9. Considerentele deciziei pronunţate în revizuire

În fapt, prin Decizia nr. .../...2025 pronunţată de Curtea de apel Galaţi – Secţia a II-a Civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de CT S.R.L. şi B S.R.L. împotriva sentinţei nr. .../...2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea.

Decizia ce face obiectul cererii de revizuire, respectiv decizia civilă nr. .../...2025 pronunţată de Curtea de apel Galaţi – Secţia a II-a Civilă, este o hotărâre pronunţată în apel, fiind îndeplinită condiţia instituită de dispoziţiile art.509 alin. 1 Cod procedură civilă în sensul că obiectul cererii de revizuire trebuie să privească o hotărâre care evocă fondul.

În referire la motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

În considerarea acestui caz de revizuire, au fost invocate următoarele motive:

- reţinerea de către instanţa de apel a cazului de anulare prevăzut de dispoziţiile art. 117 alin.4 lit. e din Legea nr. 85/2014, în condiţiile în care instanţa de fond nu a reţinut incidenţa acestor dispoziţii legale.

Raportat la acest aspect, s-a invocat nerespectarea limitelor judecăţii în apel.

- s-a invocat agravarea situaţiei revizuentei în propria cale de atac, indicându-se considerentele prin care s-a reţinut reaua-credinţă a subdobânditorului;

- s-a invocat împrejurarea că instanţa de apel a procedat la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. .../...2023 în temeiul art. 117 alin. 4 lit. e din legea nr. 85/2014, nu prin raportare la limitele cererii de chemare în judecată sau ale apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin cererea de revizuire se afirmă că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut deoarece a procedat la respingerea apelului declarat de ambele părţi prin reţinerea cazului de anulare prevăzut de art. 117 alin. 4 lit. e) din Legea nr. 85/2014, în condiţiile în care acest caz nu a fost reţinut de instanţa de fond, iar soluţia acesteia nu a fost apelată de nicio parte.

Calificarea juridică a situaţiei de fapt şi aplicarea textului de lege sunt operaţiuni disctincte.

În speţă, prin Decizia civilă nr. .../...2025 pronunţată de Curtea de apel Galaţi – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. .../2023/..., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de C T S.R.L. şi B S.R.L. împotriva sentinţei nr. .../...2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea.

Aplicând considerentele reţinute în paragraful penultim acestei critici formulate în cererea de revizuire, Curtea constată că instanţa de apel, devoluând pricina conform dispoziţiilor art. 477 Cod procedură civilă a procedat, la reanalizarea situaţiei de fapt prin prisma dispoziţiilor legale incidente în soluţionarea apelurilor formulate.

Faţă de cauza juridică afirmată prin cererea introductivă, respectiv anularea tranzacţiilor având ca obiect vânzarea-cumpărarea terenului intravilan situat în loc. ..., judeţul ..., înscris în Cartea Funciară nr. .... de la RM S.R.L. către societatea CT S.R.L. şi către societatea B S.R..L., văzând şi temeiurile în drept precizate, respectiv art. 84, art. 117 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, nu se poate reţine o depăşire a limitelor investirii în sensul invocat de către revizuent.

Instanţa de apel, în considerarea efectului devolutiv al apelului, prevăzut de art. 476 Cod procedură civilă, este în drept să dea ea însăşi cererii de chemare în judecată calificarea juridică exactă, diferită de cea care a fost reţinută de prima instanţă, fără a se putea considera că în felul acesta schimbă cauza cererii de chemare în judecată ori încalcă dublul grad de jurisdicţie.

În cauza de faţă, curtea de apel, ca instanţă devolutivă de control judiciar, în raport de criticile formulate, analizând cauza în fapt şi în drept, potrivit art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă, a verificat, în limitele învestirii sale, aplicarea normelor legale de către prima instanţă, în raport de care a constatat că în mod corect că este învestită cu o acţiune pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în frauda creditorilor, în cadrul căreia s-a solicitat şi anularea actului încheiat cu subdobânditorul B S.R.L., astfel încât soluţia tribunalului respectă dispoziţiile art. 8 şi art. 22 Cod procedură civilă în ceea ce priveşte principiul disponibilităţii.

În referire la susţinerea revizuentei în sensul că instanţa de fond nu a reţinut dispoziţiile art. 117 alin. 4 lit. e din Legea nr. 85/2014, acestea fiind reţinute pentru prima dată în apel, Curtea constată că pe de o parte, aceste considerente privesc situaţia celuilalt pârât, iar pe de altă parte, din analiza sentinţei civile nr. .../...2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea – Secţia a II-a Civilă, contrar susţinerilor revizuentei, se constată că instanţa de fond a reţinut că sunt incidente aceste dispoziţii.

S-a invocat de către revizuent încălcarea principiului reglementat de art. 481 Cod procedură civilă în apel, potrivit căruia apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege.

Acest principiu nu a fost nesocotit în cauză, dat fiind faptul că instanţa de control judiciar, respingând apelul societăţilor pârâte, a menţinut soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii, substituirea motivării soluţiei nefiind în măsură să ducă la o încălcare a principiului non reformatio in pejus.

Instanţa de control judiciar nu a încălcat nici dispoziţiile art. 476 - 478 C. proc. civ. care consacră efectul devolutiv al apelului şi care trasează limitele acestuia.

Cu respectarea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, tantum devolutum quantum apellatum, instanţa de apel a rejudecat în fapt şi în drept, ceea ce apelanta a înţeles să atace din hotărârea primei instanţe ca o consecinţă a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil atât în faţa primei instanţe, cât şi în etapa căii de atac.

Cu respectarea limitelor efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a judecat, tantum devolutum quantum iudicatum, instanţa de apel şi-a exercitat controlul judiciar complet, în fapt şi în drept, asupra ceea ce a hotărât prima instanţă din perspectiva modului în care aceasta a analizat raportul juridic dintre B S.R.L. şi CT S.R.L. raportat la dispoziţiile legale aplicabile, nesoluţionând cereri care nu au fost formulate în faţa primei instanţe, prin care să se invoce pretenţii noi şi nici cereri care se deosebesc de cererea de chemare în judecată prin cele trei elemente ale acţiunii: părţi, obiect şi cauză.

Pe calea revizuirii întemeiată pe acest motiv de revizuire se poate retracta o hotărâre care, evocând fondul, a dat ceea ce nu s-a cerut ( plus petita), adică, spre exemplificare, situaţia în care se solicita obligarea paratului la plata unor sume de bani ca pretenţii, iar instanţa, admiţând acest petit dispune si plata de dobânzi aferente debitului principal, fără ca acestea să fie cerute.

Nu este incidentă această situaţie, aspectele invocate de revizuentă reprezentând argumente ale instanţei de apel în motivarea apelului.

Concluzionând, se constată că aspectele care au fost invocate prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, îmbracă în realitate caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii, cererea de revizuire întemeiată pe acest motiv fiind neîntemeiată.

2. În referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, se reţin următoarele aspecte:

În sensul dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În cadrul acestui motiv de revizuire s-a arătat că după pronunţarea Deciziei nr. .../2025, au fost descoperite înscrisuri care au fost reţinute de CT S.R.L., nedepuse la dosar, din care rezultă că vânzarea autoutilitarei marca Volvo N3 – betonieră a fost una efectivă şi reală, respectiv autoutilitara a părăsit patrimoniul B S.R.L. şi a intrat în patrimoniul CT S.R.L. contra preţului de 6... lei.

Înscrisurile invocate de către revizuentă sunt următoarele: factura fiscală seria ... nr. ... din ...2023; proces-verbal de predare-primire din ...2023, proces-verbal de stabilire a impozitului fiscal pentru mijlocul auto – autoutilitara marca Volvo N3, din care rezultă că pârâta C T S.R.L. a declarat la Primăria mun. ... dobândirea proprietăţii autoutilitare, plătind inclusiv impozit, proces-verbal de scoatere din evidenţă a mijlocului auto.

S-a arătat de către revizuentă că aceste înscrisuri probează vânzarea autoutilitarei de către CT S.R.L. către terţul W&B S.R.L., aspect care demonstrează că vânzarea autoutilitarei către CT a fost una efectivă şi reală, iar nu fictivă.

S-a mai arătat că revizuenta a obţinut după pronunţarea deciziei, înscrisuri şi de la terţul W&B S.R.L., din care rezultă că autoutilitara marca Volvo N3 – betonieră, a fost înscrisă pe numele terţului W&B S.R.L., respectiv: certificat de înmatriculare nr. ... şi cartea de identitate a vehicului.

De asemenea, s-a mai arătat că depune la dosarul cauzei înscrisuri care provin chiar de la revizuentă, din care rezultă caracterul real al vânzării autoutilitarei de la B la CT S.R.L., respectiv procesul-verbal de predare primire din ...2023 din care rezultă predarea efectivă a autoutilitarei către CT S.R.L. şi împrejurarea că autoutilitara era în stare bună de funcţionare, precum şi ordinul de plată nr. ... din ...2023 din care rezultă că a achitat către bugetul de stat TVA în cuantum de 1... lei.

Din această sumă globală, suma de 1... lei reprezintă TVA-ul datorat pentru vânzarea autoutilitarei, depunând astfel şi declaraţia 394 depusă la ANAF în luna ... 2019 (f. 124 dosar fond).

A susţinut că raportat la aceste înscrisuri, a probat caracterul real al contractului de vânzare a autoutilitarei către CT S.R.L., fiind exclus a se aprecia un caracter fictiv al raportului juridic obligaţional.

În privinţa condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile depuse, Curtea constată că acestea se desprind din prevederile legale anterior menţionate, respectiv: să se invoce un înscris, care să aibă forţa probantă prin el însuşi, fără a fi nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă; acesta să fi existat la momentul când s-a pronunţat hotărârea ce se cere revizuită; să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisul să fie determinant şi să fie prezentat de partea care exercită calea extraordinară de atac.

Procedând la analizarea acestor cerinţe raportat la înscrisurile anterior menţionate, depuse de către revizuentă care fie emană de la aceasta, fie au fost obţinute de la CT S.R.L. şi de la W&B S.R.L., Curtea constată că revizuenta nu a făcut dovada faptului că nu le-a putut depune în cadrul dosarului nr. .../2023/... motivat de faptul că au fost reţinute de partea potrivnică sau că a fost împiedicată să le depună dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Revizuenta a invocat raportat la acest aspect, argumentul că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor pretinsul caracter fictiv al contractului de vânzare al autoutilitarei.

Curtea reţine că această ipoteză avansată de către revizuentă nu se subsumează noţiunii de „împrejurare mai presus de voinţa părţilor” reglementată de dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, această noţiune privind acele situaţii de imposibilitate obiectivă de a prezenta înscrisurile, ipoteza avansată de către revizuentă neîndeplinind această cerinţă.

Această condiţie este una esenţială, deoarece un proces definitiv judecat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior obţinute, autoritatea de lucru judecat devenind astfel iluzorie.

Totodată, nu s-a făcut nici dovada că înscrisurile care o privesc pe CT S.R.L. au fost reţinute de către aceasta.

În realitate, revizuenta putea face diligenţe pentru a depune înscrisurile obţinute de la CT S.R.L. în cadrul dosarului nr. .../2023/..., mai ales în condiţiile în care prin prin sentinţa civilă nr. .../...2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ Fiscal a căzut în pretenţii.

Totodată, în prezenta cale de atac, nu pot fi reanalizate probe care au fost depuse la judecata în fond sau în apel, astfel cum solicită revizuenta, această cerere fiind incompatibilă cu specificul prezentei căi de atac.

Instanţa de revizuire (instanţă de acelaşi grad, cu rol de retractare, iar nu de control judiciar cu rol de reformare) nu poate fi chemată să cenzureze aprecierea instanţei de apel cu privire la modalitatea de soluţionare a problemei de drept referitoare la corecta apreciere a probelor motivat de faptul că aceasta se subsumează raţionamentului juridic al instanţei cu privire la lămurirea unor aspecte asupra cărora a statuat prin pronunţarea deciziei.

Totodată, Curtea arată că revizuirea este o cale de atac de retractare, iar motivele care justifică exercitarea căii de atac sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin.1 pct.1-11 Cod procedură civilă, astfel încât motivele invocate în cerere și care sunt proprii unei căi de atac de reformare, nu pot fi analizate decât dacă cererea de revizuire ar fi admisibilă.

Aşadar, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate cu privire la înscrisurile invocate de către revizuentă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, va fi respinsă ca inadmisibilă.

În consecinţă, pentru motivele de fapt şi de drept anterior reţinute, Curtea va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, ca neîntemeiată şi va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, ca inadmisibilă.

(decizie rezumată de judecător Valentina Cristina CHIRIAC)