Decizie nr. 677 din 09.07.2024

În cauză, Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual întrucât nu a fost emis de către o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Comisia de delimitare, numită prin ordin al prefectului, deși este compusă din reprezentanți ai unităților administrativ-teritoriale, nu este autoritate publică și nici nu poate fi asimilată unui organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

De asemenea, stabilirea liniei de hotar dintre două unități administrativ-teritoriale, materializată în Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, reprezintă o operațiune tehnică, având la bază documentația cadastrală aferentă, care presupune determinarea, prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, în vederea delimitării și stabilirii traseului pe care trebuie să îl urmeze hotarul.

Așa cum rezultă în mod clar din dispozițiile art. 11 alin. (6) din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului și a publicității imobiliare, „Contestațiile unităților administrativ-teritoriale privind limitele administrative pot fi soluționate pe cale amiabilă, prin mediere de către instituția prefectului sau pe cale judecătorească.”

Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat actualizarea limitelor administrative, contestând limitele administrative stabilite prin Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității în mod eronat.

Faptul că după alin. 9 al art. 11 din Legea nr. 7/1996 care se referă la rectificarea, actualizarea sau modificarea limitelor unităților administrativ-teritoriale, nu este reluată posibilitatea contestării limitelor administrative de către unitățile administrativ-teritoriale nu poate conduce la concluzia că actualizarea limitelor unităților administrativ-teritoriale se poate realiza numai în baza acordului comisiei de delimitare întrucât contestațiile unităților administrativ-teritoriale prevăzute la alin. 6 al art. 11 din Legea nr. 7/1996 se referă la limitele administrative în general, indiferent de momentul stabilirii lor.

Decizia nr. 677 din data de 09.07.2024 a Curţii de Apel Galaţi

1.

Prin Sentința civilă nr. 502/01.11.2023, Tribunalul Brăila a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâta UAT a Comunei S și a respins cererea formulată de reclamanta UAT a Comunei T, prim Primar, în contradictoriu cu pârâta UAT a Comunei S, prin Primar, ca inadmisibilă.

În motivarea sentinței, Tribunalul Brăila a reținut următoarele: „Prin cererea înregistrată la Tribunalul … sub nr. …/2023 reclamanta U.A.T.

Comuna T a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.A.T.

Comuna în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (4), (6), (9), (10) și (11) din Legea nr. 7/1996, actualizarea limitelor administrative ale unităților administrativ-teritoriale Comuna T și Comuna S, după cum urmează: linia de hotar începe din punctul de trei hotare (20) marcat pe schița anexată (Anexa 1), situată la intersecția hotarelor U.A.T.

Comuna T, U.A.T.

Comuna G și U.A.T.

Comuna S, trece prin punctele 19, 18, 17, („ș), 1, 68,67, 66, (...), până la punctul 51 care constituie punctul de două hotare ale U.A.T Comuna T, U.A.T.

Comuna S și întocmirea unui nou proces-verbal de delimitare a limitelor administrative ale unităților administrativ-teritoriale Comuna T și Comuna S.

Cererea de investire a fost modificată în sensul formulării ei și în contradictoriu cu Instituția Prefectului județului …..

Pârâta UAT Comuna S a invocat excepția inadmisibilității cererii.

În motivare a arătat:

Prin procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ între U.A.T. comuna S și U.A.T. comuna T nr. …/23.09.2010, comisia de delimitare legal constituită, părțile au stabilit traseul hotarului conform planului ce a însoțit acest proces verbal.

Acest proces verbal este un act administrativ, emis în regim de drept public, pentru considerentul că operațiunea de delimitare și marcare a hotarelor administrative a unităților administrativ teritoriale nu se poate efectua prin acte de drept privat.

Prin urmare, pentru „întocmirea unui nou proces verbal de delimitare a limitelor administrativ teritoriale”, actualul proces verbal ar fi trebuit contestat de către reclamantă aceasta neefectuând nici un demers judiciar în acest sens.

A mai invocat excepția lipsei calității active a reclamantei.

(…)

Pârâta Instituția Prefectului județului … a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.

În motivare a arătat:

Temeiul legal invocat în motivarea competenței prefectului este Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, mai precis dispozițiile art. 11 - În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate.

Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.

Aceste prevederi ale actului normativ modificator citat, au avut un caracter temporar, ce au vizat definitivarea lucrărilor de delimitare cadastrală a unităților administrativ-teritoriale, proces fără de care nu era posibilă începerea lucrărilor de introducere a cadastrului general la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Doar în acest context prefectului i s-a putut recunoaște dreptul/obligația de a parte, în procesul civil, respectiv recunoașterea legitimării procesuale.

În prezent, cadrul legislativ aplicabil lucrărilor de delimitare cadastrală, reprezentat de Legea nr. 7/1996 - republicată, cu modificările și completările ulterioare (art. 11) și Ordinul nr. 534/2001 (cap. 4), stabilesc în sarcina prefectului constituirea comisiilor de delimitare și, în cazul unor litigii, derularea unei proceduri de mediere cu părțile aflate în conflict.

Reușita procesului de mediere se concretizează prin „semnarea și ștampilarea procesului-verbal de delimitare, precum și a tuturor anexelor, de către membrii comisiei de delimitare” , iar în cazul păstrării conflictului, soluționarea acestuia trece în sarcina instanței de judecată.

În ambele cazuri, „Limitele unităților administrativ-teritoriale sunt afișate pe geoportalul INSPIRE al României și sunt utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale.

Cum Instituția prefectului nu administrează documente sau o bază de date care să clarifice limita teritorială a părților aflate în conflict și nici nu are competențe în operațiunile de oficializare a limitelor teritoriale sau de introducere a acestora în sistemul integrat de cadastru, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Instituția Prefectului - Județul …, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Instanța față de excepția inadmisibilității cererii:

Potrivit art. 11 alin. (9)-(10) din Legea nr. 7/1996:

(9) Ulterior stabilirii limitelor unităților administrativ-teritoriale, acestea pot fi rectificate, actualizate sau modificate, după caz.

(10) Actualizarea limitelor este operațiunea tehnică prin care limita dintre două unități administrativ-teritoriale se schimbă pe o porțiune limitată, pe baza acordului comisiei de delimitare.

Din dispozițiile legale evocate rezultă că actualizarea limitelor unităților administrativ-teritoriale se poate realiza numai în baza acordului comisiei de delimitare.

Pentru situația unui eventual dezacord, legea nu prevede posibilitatea contestației ca în precedent, în cazul contestațiilor unităților administrativ-teritoriale privind limitele administrative, art. 11 al. 6 din Legea nr. 7/1996.

În cauză, se reține că prin Ordinul Prefectului nr. …/14.10.2022 s-a actualizat componența comisiilor de delimitare cadastrală pentru comuna T și comuna S, iar din procesul-verbal de mediere nr. …/14.12.2023 rezultă că nu s-a ajuns la un acord cu privire la actualizarea limitelor dintre cele două unități administrativ-teritoriale. 160, 161.

Se mai reține că anterior, prin Procesul-verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, reprezentanții unităților administrativ-teritoriale au recunoscut reciproc linia de hotar, în temeiul art. 11 al. 6 din Legea nr. 7/1996, iar prezenta cerere se întemeiază pe înscrisuri și acte normative preexistente la data încheierii acestuia. f 53

Susținerile întemeiate pe Procedura PO-8.5.1-21 nu vor fi primite în condițiile în care dispozițiile legale referitoare la actualizarea limitelor unităților administrativ teritoriale prevăzute în cuprinsul acesteia sunt aceleași cu cele prevăzute de art. 11 al. 10 din Legea nr. 7/1996, care fac trimitere la acordul comisiei de delimitare. f 175

Față de cele arătate instanța, va admite excepția inadmisibilității cererii și se va respinge cererea ca inadmisibilă, considerând că nu se mai impune examinarea excepțiilor vizând lipsa calității procesual active și pasive.”

2.

U.A.T.

COMUNA T, prin Primar, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 502/01.11.2023 prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că instanța de fond a încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.), hotărârea nu îndeplinește prescripțiile impuse de art. 6 CEDO sub aspectul calității motivării hotărârii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.) și a fost dată cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează actualizarea limitelor unităților administrativ-teritoriale ulterior încheierii unui proces-verbal de delimitare (art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc. civ.).

A solicitat și obligarea la acoperirea cheltuielilor de judecată.

(…)

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă a susținut, în esență, faptul că excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă prin interpretarea și aplicarea greșită a art. 11 din Legea nr. 7/1996, întrucât limitele administrativ-teritoriale stabilite pe baza proceselor-verbale de delimitate pot fi actualizate atât în baza acordul comisiilor de delimitare cât și pe cale judecătorească, dacă sunt contestate limitele administrativ-teritoriale.

A precizat faptul că, în preambulul cererii de chemare în judecată, a arătat că cererea este promovată în temeiul art. 11 alin. (4), (6), (9), (10) și (11) din Legea nr. 7/1996, iar în cuprinsul motivelor de drept, a invocat prevederile Ordinului nr. 534/2001 - Capitolul 4, Legea nr. 2/1968, HCM nr. 1108/1968 și anexele la acestea, art. 20 din Legea nr. 215/2001, art. 102 din O.U.G. nr. 57/2019 și Procedura Internă ANCPI privind actualizarea și rectificarea limitelor unităților administrativ-teritoriale Cod: PO-8.5.1-21.

A susținut că, din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, rezultă că limitele administrativ-teritoriale stabilite pe baza proceselor-verbale de delimitate pot fi actualizate atât în baza acordul comisiilor de delimitare, cât și pe cale judecătorească, dacă sunt contestate limitele administrativ-teritoriale.

În situația în care se solicită actualizarea, aceasta se dispune pe baza acordului comisiilor de delimitare, însă în situația în care sunt contestate atât limitele stabilite pe baza procesului-verbal de delimitare încheiat inițiat cât și hotarul propus în formă actualizată, acest diferend se soluționează amiabil prin medierea instituției prefectului sau pe cale judecătorească.

A considerat că unitățile administrativ-teritoriale justifică legitimitate procesuală activă, întrucât art. 11 din Legea nr. 7/1996 nu reglementează o prerogativă exclusivă a Prefectului de a sesiza instanța în ipoteza unui conflict între localitățile aflate în circumscripția sa privind limitele administrativ-teritoriale dintre ele.

Referitor la prevederile art.

II din Legea nr. 133/2012, invocat de pârâta UAT Comuna S, a susținut că acestea reglementează o situație particulară care nu este incidentă în cauză întrucât prin demersurile întreprinse a solicitat actualizarea limitelor-administrativ teritoriale stabilite prin procesul-verbal de delimitare cu nesocotirea Legii nr. 2/1968, care din motive necunoscute a fost semnat fără obiecțiuni.

În ceea ce privește „preexistența actelor normative față de procesul-verbal de delimitare”, a arătat că art. 11 din Legea nr. 7/1996 nu condiționează actualizarea limitelor administrativ-teritoriale de contestarea procesului-verbal de delimitare, iar încheierea unui nou proces-verbal de delimitare este consecința firească a operațiunii de actualizare a limitelor-administrativ teritoriale.

A subliniat că unitățile administrativ-teritoriale, prin comisiile de delimitare, nu pot proceda la modificarea limitelor lor administrativ-teritoriale prin bună-învoială, întrucât această operațiune poate avea loc numai prin efectul legii, însă, prin Procesul-verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010 au fost modificate limitele administrativ-teritoriale dintre cele două comune stabilite prin Legea nr. 2/1968.

3. Intimata U.A.T. Comuna S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a susținut că Sentința recurată a fost dată cu respectarea normelor de drept procedural și interpretarea judicioasă a normelor de drept material aplicabile în litigiul dedus judecății, instanța de fond reținând în mod corect că, raportat la situația de fapt evocată, acțiunea este inadmisibilă.

A susținut că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 11 alin. (3), (4), (5), (6), (9), (10) și (11) din Legea nr. 7/1996, Normele tehnice de introducere a cadastrului general, aprobate prin Ordinul MAP nr. 534/2001, Capitolul 4., Secțiunea 4.1.

Prevederi generale, Procedura Internă ANCPI privind actualizarea și rectificarea limitelor unităților administrativ-teritoriale, art. 20 din Legea nr. 215/2001, respectiv art. 102 din O.U.G. nr. 57/2019, precum și pe Legea nr. 2/1968, HCM nr. 1108/1968 și anexele la acestea, se disting doua situații: pe de o parte aceea în care unitățile administrativ teritoriale au consemnat recunoașterea /actualizarea limitei administrativ teritoriale prin semnarea procesului verbal de delimitare nr. …/2010, iar pe de altă parte cea în care părțile nu au ajuns la un consens în urma medierii și Instituția Prefectului în temeiul art.

II din Legea nr. 133/2012 sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.

A precizat că nu este de acord cu susținerile recurentei, considerând că hotărârea recurată a fost redactată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. l lit. b C.proc.civ..

A susținut că recurenta, depunând la instanța de fond „planul de revendicare”, evidențiază că de fapt nu solicită o actualizare ci pretenții teritoriale ce ar putea face obiectul unei acțiuni în revendicare.

A invocat dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 susținând că după semnarea procesului verbal de delimitare sunt aplicabile prevederile art. 11 pct. 9 și pct. 10 din Legea nr. 7/1996, actualizările necesare ulterioare efectuându-se pe baza acordului Comisiei de delimitare.

A considerat că prezentul litigiu nu tinde la actualizarea pe o porțiune limitată, ci modificarea limitelor administrativ teritoriale prin preluarea unei suprafețe de mărimea unei unități administrativ teritoriale de mărime medie (aproximativ 4.843 ha).

A arătat că procesele verbale nu au fost încheiate prin buna-învoială, arbitrar, ci au corespondent în documentele aflate arhivele OCPI, ale primăriilor și parcurgerea în teren a tronsoanelor de hotar acolo unde situația o impunea, în temeiul Legii nr. 2/1968 și a actelor administrative în vigoare.

A concluzionat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, cu respectarea dreptului părților la un proces echitabil, cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată și aplicând corect dispozițiile legale.

4.

U.A.T.

Comuna T a formulat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Procesului verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, considerând că acesta a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 2/1968 și a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1108/1968, pentru delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brăila.

În motivare, a invocat dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate.

A arătat că există un litigiu privind actualizarea limitelor administrativ - teritoriale cu luarea în considerare a hotarului legal stabilit prin Legea nr. 2/1968 și configurat prin HCM nr. 1108/1968, iar procesul-verbal de delimitare reprezintă un act administrativ individual, întrucât acesta nu stabilește drepturi și obligații cu caracter general, ci produce efecte relative, între părțile semnatare - UAT Comuna S și UAT Comuna T.

A menționat că potrivit hotărârii primei instanțe, soluția pronunțată asupra cererii de actualizare a hotarului administrativ depinde de constatarea caracterului nelegal al Procesului-verbal de delimitare prin care a fost stabilit hotarul a cărui actualizare s-a solicitat tocmai pe considerentul nesocotirii delimitării teritorial-administrative consfințite prin Lege.

Referitor la stabilirea hotarului administrativ, a arătat că Anexa la Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României enumera localitățile care aparțin fiecărei unități administrativ teritoriale, fiind evident că limitele stabilite coincid cu hotarele administrative ale localităților din județul respectiv.

Ca urmare, a fost adoptată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1108/1968 pentru delimitarea administrativ-teritorială a municipiilor, orașelor și comunelor din județul B, în care s-a prevăzut inclusiv suprafața totală a fiecărei localități.

A susținut că potrivit Anexei I la Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România nr. 1108/27 mai 1968, Comuna T are o suprafață de 11.002 ha, iar prin raportare la Documentația cadastrală întocmită ca urmare a Procesului-verbal de delimitare teritorială nr. …/23.09.2010, respectiv din planurile parcelare avizate spre neschimbare la 21.03.2011 aferente Comunei T, rezultă că linia de hotar a fost trasată fără luarea în considerare a acestei suprafețe, de aproximativ 4.843 ha.

A mai susținut că din compararea Anexei grafice la Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România nr. 1108/27 mai 1968 cu Planul de încadrare a hotarelor administrative a Județului …, întocmit la 23.00.2010, rezultă că linia de hotar trasată între Comuna T și Comuna S în 2010 este în contradicție cu hotarul legal ilustrat în Anexa grafică la HCM nr. 1108/27 mai 1968, fiind integrată în Comuna S suprafața de 4834 ha.

A mai arătat că potrivit art. 20 din Legea nr. 215/2001 și art. 102 din O.U.G. nr. 57/2019, limitele administrativ-teritoriale se pot stabili și modifica numai prin lege, iar din conținutul înscrisurilor și din hărțile și planurile menționate se poate constata că actuala limită administrativă dintre cele două localități nu a fost întemeiată pe vreun act normativ care să fi modificat limitele administrativ teritoriale reglementate prin Legea nr. 2/1968.

A concluzionat că hotarul stabilit prin Procesul-verbal nr. …/2010 este contrar celui consfințit prin Legea nr. 2/1968 și HCM nr. 1108/1968, părțile neputând modifica, prin bună-învoială, limitele administrativ-teritoriale stabilite prin lege organică, hotarul actual dintre UAT Comuna T și UAT Comuna S contravenind actelor normative de organizare teritorial-administrativă a României.

5. Examinând hotărârea criticată în raport de criticile formulate de recurentă, de apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:

Referitor la excepția de nelegalitate a Procesului verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, invocată de recurenta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei T, Curtea constată faptul că această excepție este inadmisibilă.

Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004: „(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.

În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.”

Prin Decizia nr. 36 din 7 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 permit invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual direct în recurs.

În cauză, Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual întrucât nu a fost emis de către o autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004.

Comisia de delimitare, numită prin ordin al prefectului, deși este compusă din reprezentanți ai unităților administrativ-teritoriale, nu este autoritate publică și nici nu poate fi asimilată unui organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

De asemenea, stabilirea liniei de hotar dintre două unități administrativ-teritoriale, materializată în Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, reprezintă o operațiune tehnică, având la bază documentația cadastrală aferentă, care presupune determinarea, prin semne exterioare, a limitelor dintre două proprietăți vecine, în vederea delimitării și stabilirii traseului pe care trebuie să îl urmeze hotarul.

Astfel, potrivit art. 102 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, „(1) Prin legea de înființare, reînființare sau reorganizare a unităților administrativ-teritoriale se stabilesc limitele teritoriale ale acestora.

(2) Materializarea limitelor unităților administrativ-teritoriale stabilite potrivit legii se efectuează de către Comisia de delimitare numită prin ordin al prefectului, constituită în condițiile legii cadastrului și publicității imobiliare.

Comisia are atribuții legale cu privire la identificarea, marcarea, actualizarea sau rectificarea limitelor dintre unitățile administrativ-teritoriale, precum și cu privire la punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești prin care se dispune cu privire la limitele dintre unitățile administrativ-teritoriale.

(3) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin instituțiile sale subordonate, gestionează din punct de vedere tehnic reprezentarea grafică a limitelor unităților administrativ-teritoriale determinate prin măsurători și are obligația ca, ulterior transmiterii de către comisia prevăzută la alin. (2) a acestor limite, să le introducă în sistemul integrat de cadastru și carte funciară și să le afișeze pe geoportalul INSPIRE al României pentru a fi utilizate în activitatea autorităților și instituțiilor publice centrale și locale.

(4) Până la aprobarea delimitării unităților administrativ-teritoriale prin lege, orice neînțelegeri referitoare la limitele administrativ-teritoriale se soluționează de către instanțele de judecată.”

Prin urmare, limitele teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale se stabilesc prin lege în timp ce materializarea acestor limite se face de către Comisia de delimitare numită prin ordin al prefectului.

De asemenea, în Decizia nr. 853 din 14 decembrie 2021, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (5), (81) și (16) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, Curtea Constituțională a reținut, „15.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că problema stabilirii limitelor administrativ-teritoriale prin procese-verbale de delimitare, procese-verbale de conciliere sau, după caz, prin hotărâri judecătorești definitive a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu o motivare similară celei formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale.

Prin Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 aprilie 2018, Curtea a statuat că există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ-teritoriale, și anume, fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească ce stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.

16.

Curtea a reținut că aceste două modalități prin care se ajunge la întocmirea documentației tehnice cadastrale constituie operațiuni tehnice de identificare a hotarelor a două unități administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare corespunzătoare vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni ce sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și nu se confundă cu aceasta.

Curtea a mai reținut că distincția dintre aceste două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunile tehnice de materializare la teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia, în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale.

În această logică a argumentării, Curtea a reținut că nu se poate echivala o operațiune tehnică cu o măsură legislativă, cu atât mai mult cu cât și delimitarea și marcarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul reglementării printr-un act normativ.

17.

Pe de altă parte, prin decizia menționată, Curtea a mai reținut că atribuirea, în temeiul textului de lege criticat, a competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat și în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului.

Pronunțând hotărârea prin care soluționează acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale, instanța de judecată nu se substituie Parlamentului, ci verifică operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale efectuată de către comisia de delimitare.

Efectele acestei hotărâri nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunță asupra întregii documentații cadastrale, stabilind hotarele unităților administrativ-teritoriale în conformitate cu legile în vigoare și cu prescripțiile tehnice incidente.

18.

Curtea a mai reținut că documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească ce tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ.

În situația în care, subsecvent operațiunii de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, intervine o modificare în fapt a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, aceasta se va efectua exclusiv în condițiile legii, și anume numai după consultarea prealabilă a cetățenilor, prin referendum, în temeiul art. 95 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.”

Referitor la cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată că susținerile recurentei nu sunt fondate, nefiind în prezența încălcării unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, dispozițiile legale invocate de recurentă neputând fi asimilate unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ., Curtea reține că și aceste critici nu sunt întemeiate, considerând că, din perspectiva dispozițiilor cuprinse la art. 488 pct. 6 C.proc.civ., coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., hotărârea supusă recursului este una care îndeplinește rigorile legale privind motivarea sa adecvată, putând permite, astfel, asigurarea garanțiilor procesuale privind accesul liber la justiție și exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept, nu cuprinde motive contradictorii sau străine de obiectul sau natura cauzei, instanța arătând motivele pentru care a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei T.

Respingerea cererii de chemare în judecată ca urmare a admiterii unei excepții procesuale peremptorii în temeiul art. 248 C.proc.civ. nu contravine principiului liberului acces la justiție, scopul urmărit de aceste prevederi legale fiind evitarea unei judecăți inutile.

Legiuitorul poate institui modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, care se subsumează dispozițiilor art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este fondat sub aspectul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Reclamanta a solicitat actualizarea limitelor administrative dintre unitățile administrativ-teritoriale Comuna T și Comuna S, considerând că limitele stabilite prin Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010 nu respectă dispozițiile Legii nr. 2/1968 și HCM nr. 1108/1968.

Așa cum rezultă în mod clar din dispozițiile art. 11 alin. (6) din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului și a publicității imobiliare, „Contestațiile unităților administrativ-teritoriale privind limitele administrative pot fi soluționate pe cale amiabilă, prin mediere de către instituția prefectului sau pe cale judecătorească.”

Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanta a solicitat actualizarea limitelor administrative, contestând limitele administrative stabilite prin Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității în mod eronat.

Faptul că după alin. 9 al art. 11 din Legea nr. 7/1996 care se referă la rectificarea, actualizarea sau modificarea limitelor unităților administrativ-teritoriale, nu este reluată posibilitatea contestării limitelor administrative de către unitățile administrativ-teritoriale nu poate conduce la concluzia că actualizarea limitelor unităților administrativ-teritoriale se poate realiza numai în baza acordului comisiei de delimitare întrucât contestațiile unităților administrativ-teritoriale prevăzute la alin. 6 al art. 11 din Legea nr. 7/1996 se referă la limitele administrative în general, indiferent de momentul stabilirii lor.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de fond, și în situația rectificării, actualizării sau modificării limitelor unităților administrativ-teritoriale există posibilitatea prevăzută de lege ca unitățile administrativ-teritoriale să formuleze contestație care poate fi soluționată pe cale amiabilă, prin mediere de instituția prefectului sau pe cale judecătorească.

În consecință, dată fiind natura juridică a cererii reclamantei raportat la dispozițiile legale invocate, contestarea limitelor administrative dintre unitățile administrativ-teritoriale stabilite prin Procesul verbal privind stabilirea hotarului administrativ nr. …/2010 și actualizarea acestora este admisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea judecății, acordarea cheltuielilor de judecată și cuantumul acestora urmând a fi determinat de către instanța de fond raportat la dispozițiile art. 451- 453 C.proc.civ.

(decizie rezumată de judecător Stelian ANUŢI)