Decizie nr. 688 din 26.09.2024

Restituirea diferenţelor băneşti reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate este un litigiu de asigurări sociale, de competenţa secţiei civile, iar nu un litigiu în contencios administrativ, chiar dacă aceste contribuţii au pentru Casa de pensii natura unor creanţe fiscale.

Este adevărat că şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI nu are vreo culpă, ci doar a aplicat legislaţia, însă, prin declararea neconstituţională a actului normativ care a stat la baza reţinerii efectuate, reţinerea sumelor a devenit nelegală, reclamantul având dreptul la restituirea sumelor.

Decizia civilă nr. 688/26.09.2024 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. (...) pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Guvernul României.

A fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Guvernul României pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice.

A fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Afacerilor Interne București.

A fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţiile necompetenţei funcţionale, netimbrării, lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de interes invocate de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de (...), în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ a M.A.I. București.

A fost obligată pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I să plătească reclamantului sumele rezultate din actualizarea creanţei reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă sumelor reţinute cu acest titlu, calculate începând cu data fiecărei reţineri lunare şi până la data restituirii efective.

A fost respins capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat restituirea sumei reprezentând contribuţia de asigurări sociale începând cu luna ianuarie 2022, ca fiind rămas fără obiect.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul (...) a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne și Casa Sectorială de Pensii a MAI:

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art.

XXIV pct.12 și 13 din OUG nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codului fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 lei;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație si a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art.3 alin.2 din OG nr. 13/2011;

- obligarea pârâtului să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art.3 alin.2 din OG nr.13/2011.

A invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. XXIV pct.12 și 13 din OUG nr. 130/2021, în raport cu disp. art. 44, art.47, art. 115, art.125 și art.56 din Constituția României.

A arătat ca are calitate de pensionar, şi că prin OUG nr. 130/2021, publicată în Monitorul Oficial nr.1202 din 18 decembrie 2021, Guvernul, în calitate de legislator delegat, a procedat la modificarea, în regim de urgență, a mai multor acte normative.

Potrivit dispozițiilor de la art. XXIV punctele 12 și 13, au fost modificate dispozițiile art. 155 din Codul fiscal - Legea nr.227/2015, astfel:

„12.

La articolul 154 alineatul (1), litera h) se modifică și va avea următorul cuprins: h) persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv, precum și pentru veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală;

13.

La articolul 155 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1) cu următorul cuprins: a) venituri din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 lei”.

Conform titlului IV din Legea nr.227/2015 - Codul fiscal, Contribuții sociale obligatorii, Secțiunea a 2-a, intitulată Venituri pentru care se datorează contribuția, cotele de contribuții, contribuția pentru sistemul asigurărilor de sănătate, era reglementată ca fiind datorată, până la intrarea în vigoare a acestei modificări, doar pentru cetățenii care realizau venituri din salarii sau asimilate salariilor, veniturilor din activități independente, din drepturi de proprietate intelectuală ele.

Conform punctelor 12 și 13 ale art.

XXIV din OUG nr. 130/2021, contribuția obligatorie la sistemul asigurărilor de sănătate, a fost reglementată, în regim de urgență și în cazul veniturilor din pensii, pentru partea care depășește suma de 4.000 lei.

Urmare a acestor dispoziții, veniturile obținute de mine din pensie au fost reduse începând cu 01.01.2022 cu cota de 10% aplicată la valoarea ce depășește 4.000 lei.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, a arătat că OUG nr. 130/2021 prezintă carențe procedurale, întrucât sub pretextul urgenței, nemotivat, se încalcă dispozițiile referitoare la ritmul normal de transparență decizională și adaptare, părțile implicate nefiind consultate.

Potrivit disp.art.115 alin. 4 din Constituție, „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora”.

În privința limitelor constituționale exprese în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, a invocat Decizia nr. 15/25.01.2000 a Curții Constituționale, în care s-a statuat că ,,posibilitatea Guvernului ca, în cazuri excepționale, să poată adopta ordonanțe de urgență, în mod limitat, chiar în domeniul separat legii organice, nu poate echivala cu drept discreționar al Guvernului și, cu atât mai mult, această abilitare constituțională nu poate justifica abuzul în emiterea ordonanțelor de urgență.

Posibilitatea executivului de a guverna prin ordonanțe de urgență trebuie să fie, în fiecare caz, justificată de existența unor situații excepționale, care impun adoptarea unor reglementări urgente”.

Prin Decizia nr.544/28.06.2006, Curtea Constituțională a constatat că ,,reglementarea pe calea ordonanțelor și a ordonanțelor de urgență constituie, așa cum prevede expres art.115 din Constituție, o atribuție exercitată de guvern în temeiul delegării legislative, iar depășirea limitelor acestei delegări, stabilite prin însuși textul Constituției, reprezintă o imixtiune nepermisă în competența legislativă a Parlamentului, altfel spus, o violare a principiului separației puterilor în stat”.

Totodată, a susținut că ordonanțele de urgență se adoptă în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acesteia conform art. 115 alin.4 din Constituție și că acestea nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică conf. art. 115 alin.6 din Constituție).

Astfel prima condiție - aceea a existenței unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și, respectiv, obligația de a motiva urgența, în cuprinsul actului, nu este îndeplinită în cazul OUG nr.130/2021.

Singurul argument invocat de Guvern în adoptarea acestei măsuri, astfel cum rezultă din Preambulul OUG nr.130/2021, este următorul luând în considerare implementarea măsurilor din domeniul fiscal cuprinse în Programul de guvernare, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr.42/2021 pentru acordarea încrederii Guvernului, privind eliminarea facilității de exceptare de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile care depășesc 4000 lei, pentru partea ce depășește suma lunară de 4000 lei pentru fiecare drept de pensie”.

A invocat Decizia CCR nr.255/11.05.2005, prin care Curtea a stabilit condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanța de urgență: existența unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței, condiții neîntrunite în cauză.

Totodată, a mai invocat și Deciziile nr.258/14.03.2006 și nr. 421/9.05.2007 ale Curții Constituționale, concluzionând că textul criticat nu răspunde urgențe impuse de art. 115 alin. 4 din Constituție, atâta vreme cât nu ne aflăm în urgența unei situații extraordinare și nici nu a fost motivată urgența adoptării acestei ordonanțe de urgență.

În continuare, a considerat că disp. art.

XXIV pct.12 și 13 din OUG nr.130/2021 contravin și dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție.

În acest context a subliniat că, potrivit disp. art. 44 din Constituție, sunt garantate constituțional dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestora sunt stabilite prin lege.

Pe lângă aceste motive de neconstituționalitate extrinsecă, a invocat și motive de neconstituţionalitate intrinsecă a disp. art. XXIV pct.12 și pct.13 din OUG nr.130/2021.

Astfel, susținând încălcarea disp. art. 44 și 47 din Constituție, a arătat că toată perioada de activitate a contribuit la sistemul de asigurări de sănătate, că prin reglementarea acestei contribuții la același sistem doar în cazul persoanelor care realizează o pensie mai mare de 4000 lei lunar se încalcă dreptul la pensie al acestei categorii de cetățeni.

A mai apreciat că disp. art.

XXIV pct.12 și pct.13 din OUG nr.130/2021 încalcă și art.56 din Constituție, în sensul că reglementarea criticată depășește sfera de aplicare a acestui text constituțional, întrucât din economia art. 56 nu se poate desprinde posibilitatea ca aceste contribuții financiare să poarte asupra pensiei

În susţinerea acţiunii s-au folosit de proba cu înscrisuri.

Pârâtul, Ministerul Afacerilor Interne, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În motivare a arătat potrivit art. 32 Cod procedură civilă, calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile.

Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din același act normativ, potrivit căruia „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”

Art. 61 alin. (6) din Legea nr. 223/2015 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, reglementează în mod explicit că, stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Potrivit prevederilor art. 88 lit. g) din Legea nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. „asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor prezentei legi”.

Art. 153 alin. 1 lit. f2) din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, stabilește persoanele care au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate, printre acestea regăsindu-se și casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii.

În situația dedusă judecăţii, solicitarea reclamantului vizează operațiunile specifice de calcul și plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS), efectuate exclusiv de către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în baza dispozițiilor legale sus-menționate.

Pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI în termen legal a formulat întâmpinare prin care a învederat că dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Cod fiscal statuează că „Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz:

Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii”.

Dispozițiile art. 168 alin. (1) din același act normativ, stabilesc că „Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și plătitorii de venit prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. f2) și f5) au obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor ori venituri din pensii”.

Totodată, prevederile art. 169 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal dispun că „Următoarele categorii de persoane sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, declarația prevăzută la art. 147 alin. (1): persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau persoanele asimilate acestora, precum și plătitorii de venit prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. f2) și f3)....

În conformitate cu prevederile art. 265 alin (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăți „Colectarea contribuțiilor datorate de persoanele obligate să se asigure, precum și a contribuției asigurătorii pentru muncă datorată de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF şi organele fiscale subordonate acesteia, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare”.

În concluzie, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I în temeiul prevederilor legale menționate anterior a reținut contribuția de asigurări sociale de sănătate la sursă și ulterior a virat sumele în cauză la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F, astfel instituția se află în imposibilitatea de a le restitui.

În înțelesul Codului de procedură fiscală, obligația fiscală principală reprezintă obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum si obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege”, astfel cu este definită de art. 1 pct. 28 din același act normativ.

Față de aceste împrejurări și având în vedere prevederile art. 78 alin.(2) din Codul de procedură civilă, respectiv „în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.

Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”, solicită introducerea în cauză a A.N.A.F, întrucât obligația de restituirea a sumelor colectate din C.A.S.S îi revine în situațiile și condițiile prevăzute de lege.

Excepția necompetenţei funcțională a instanței raportat la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate, având în vedere următoarele aspecte:

În conformitate cu prevederile art.130 alin.(2) și art. 131 alin.(1) ambele din Codul de procedură civilă și raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Excepția netimbrării cererii de chemare în judecată având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 148 alin. (6) Cod procedură civilă „Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel” iar potrivit art. 197 Cod procedură civilă „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii.

Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.”

Excepția lipsei de interes:

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Codul de procedură civilă „Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente”.

Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cerere reconvențională, o cerere de intervenție voluntară sau forțată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile.

Prin impunerea cerinței interesului, care corespunde unei maxime celebre: „pas d’interet, pas d’action”, s-a urmărit să se evite nu numai unele litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, pur vexatorii, dar în același timp să se menajeze timpul magistraților al căror rol să nu fie încărcat cu astfel de pricini.

Condiția interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

În litigiul dedus judecății, reclamantul solicită restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, or a învederat onoratei instanțe faptul că, cuantumul net al pensie militare de stat a fost determinat prin aplicarea cotei de 10% a C.A.S.S. asupra părții din cuantumul brut al pensie militare de stat care a depășit suma de 4.000 lei, rezultând astfel, suma aferentă contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Ulterior, din cuantumul brut al pensiei militare de stat stabilit a fost scăzut cuantumul contribuției de asigurări sociale de sănătate.

După această operațiune, s-a procedat la aplicarea cotei de impozitare de 10% asupra părții care a depășit suma de 2000 lei din cuantumul brut al pensiei militare de stat rezultat în urma scăderii C.A.S.S., rezultând astfel impozitul datorat.

În aceste împrejurări, din cuantumul brut al pensiei militare de stat stabilit s-a reținut sumele aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate și impozitului, rezultând astfel cuantumul pensiei nete.

Potrivit art. 3 lit. 1) și lit. m) din același act normativ care definește termenii și expresiile de mai jos, astfel: “l) solda/salariu lunar net - solda/salariul lunar brut prevăzută/prevăzut la art. 28 alin. (1) din care se deduce contribuția individuală la bugetul de stat, contribuția individuală la bugetul asigurărilor sociale de sănătate și impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare;

m) pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare”.

Începând cu 01.01.2022, pensia militară de stat s-a calculat prin aplicare cotei de 10% aferent C.A.S.S la cuantumului brut ce a depășit pragul de 4000 lei și cota de 10% aferentă impozitului pe venit la cuantumul brut ce depășește pragul de 2000 lei, limită stabilită după scăderea din pensia brută a sumei corespunzătoare CASS, rezultând pensia netă.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art.1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, legiuitorul stabilește în mod expres că „Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de l ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate.

Excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la restituirea contribuției de asigurări sociale de sănătate, având în vedere următoarele aspecte:

Potrivit art. 153 alin. (1) din Cod fiscal „Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz:

...f2) Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii;”

Dispozițiile art. 168 alin. (1) din același act normativ, stabilesc că „Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și plătitorii de venit prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. f2) și f3) au obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor ori venituri din pensii”.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Codul fiscal „Contribuțiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

- contribuțiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

- contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

- contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Codul de procedură fiscală ,,Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj se realizează prin organul fiscal central, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel”.

Astfel, prevederile art. 30 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, ne indică în mod clar și concis faptul că: „Pentru administrarea creanțelor fiscale și a altor creanțe datorate bugetelor prevăzute la art. 29 alin. (1), competența revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul A.N.A.F., stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 220 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

„(1) Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi.

Constituirea fondului se face din contribuția de asigurări sociale de sănătate, denumită în continuare contribuție, suportată de asigurați, din sumele care se distribuie fondului din contribuția asiguratorie pentru muncă, conform art. 2206 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sumele provenite din protocoale încheiate de CNAS cu deținătorii de autorizații de punere pe piață sau reprezentanții legali ai acestora, sumele provenite din angajamentele obligatorii asumate de deținătorii de autorizație de punere pe piață, potrivit deciziilor Comisiei Europene emise în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului CNAS și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii, (la 03.09.2022, Alineatul (2) din Articolul 220, Capitolul I, Titlul VIII a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din Ordonanța nr. 37 din 31 august 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 857 din 31 august 2022).

Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin CNAS și prin casele de asigurări de sănătate”.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din O.G. 56/1996 privind înființarea, organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești „Fondul de asigurări de sănătate în procentele stabilite de Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 pentru persoanele fizice și juridice, ce se virează la Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, se compune din:

b) contribuțiile personalului militar și civil, personalului și magistralilor din autoritatea judecătorească, în activitate și pensionat, ale militarilor angajați pe bază de contract, din ministerele, instituțiile și structurile prevăzute la art. 1 alin. (1), ale membrilor de familie, veteranilor și văduvelor de război, precum și ale altor categorii stabilite de adunarea reprezentanților, prevăzută la art. 7 alin. (1)”.

Așadar, din succesiunea prevederilor legale menționate anterior se poate constata faptul că instituția nu are calitate de organ fiscal, întrucât nu administrează creanțe fiscale, în cauză contribuția de asigurări sociale de sănătate.

În concluzie, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în temeiul prevederilor legale menționate anterior, a reținut contribuția de asigurări sociale de sănătate la sursă și ulterior a virat sumele în cauză la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F, destinația finală a acestora fiind Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale şi Autorității Judecătorești, denumită în continuare C.A.S.A.O.P.S.N.A.J, astfel instituția se află în imposibilitate de a le restitui.

Așa cum s-a statuat în doctrină, o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea; calitatea procesuală se determină, în concret, la speța dedusă judecății.

De asemenea, în doctrină s-a impus concepția potrivit căreia calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Față de considerentele arătate, a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii față de instituția pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii introduse de reclamant în raport de dispozițiile O.U.G nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru următoarele motive:

6.1.

Mai mult în susținerea aspectelor detaliate anterior arătă faptul că, în data de 17 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 138, O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, astfel că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) se stabilește în mod expres că „Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferenţelor de impozit pe venit datorate.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) dispun „Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii.

Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și se evidențiază la o poziție distinctă de venituri bugetare.

Sumele prevăzute la art. 1 se transferă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate în primele două zile lucrătoare ale lunii pentru care se efectuează plata, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii...”.

În data de 28 decembrie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1262, Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f2 )], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1)], pct. 14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a din capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii”], pct. 16 [cu referire la art. 1573], pct. 17 [cu referire la sintagma „precum și al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a din capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii”], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f2 ), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (71 )] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f2)] și ale art.

XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

În raport de situația anterioară publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 în Monitorul Oficial nr. 1262, a arătat că instituția a procedat legal și corect în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la reținerea cotei de contribuție de asigurări sociale de sănătate, care este de 10%, tuturor beneficiarilor de pensie militară de stat ale căror cuantumuri brute aflate în plată au fost peste suma de 4.000 lei, indiferent de data trecerii în rezervă, având în vedere și următoarele considerente:

Domnia legii, caracteristică esențială a statului de drept, impune obligația respectării legii și a supremației Constituției, dar, în același timp, prin instituirea controlului constituționalității legilor, presupune învestirea cu o anumită autoritate, cu o forță juridică deosebită a actelor pe care le emit autoritățile publice care au misiunea de a se pronunța asupra conformității legii cu Constituția.

Instrumentul juridic prin care Curtea Constituțională se exprimă și probează, în același timp, măsura în care își realizează efectiv atribuțiile prevăzute de Constituție este decizia.

Sub acest aspect, este de relevat că în Constituție, la art. 145, nu se tratează decât despre decizii, în timp ce în Legea nr.47/1992, ținându-se seama de natura atribuțiilor constituționale ale Curții și de modalitățile de exercitare a acestora, nuanțate prin formulările diverse cuprinse la art. 144 din Constituție, se utilizează, pentru atribuțiile prevăzute la lit. d), e), g), h), denumirea care nu este prevăzută de Constituție, de „hotărâri”, deși, în esență, nu există deosebiri de consecințe juridice între cele două categorii de acte.

Categorisirea unora din actele Curții Constituționale ca „hotărâri” a fost considerată vulnerabilă în doctrină, „întrucât excede dispozițiilor constituționale”.

În momentul în care Curtea constată ca fiind neconstituționale aceste dispoziții legale, prezumția de constituționalitate este răsturnată, iar dispozițiile legale respective nu mai pot fi aplicate pentru viitor.

În ceea ce privește efectele unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea a reținut că decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor.

În aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura.

Totodată, s-a precizat faptul că, în considerarea regulilor privind neretroactivitatea legii consacrată de Constituția României - art. 15 alin. (2), prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 650/2022 se aplică de la data intrării în vigoare.

Pe cale de consecință, Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. avea ca obligația de punere în aplicare a actelor normative în cauză, privind reținerea cotei de contribuție de asigurări sociale de sănătate, având în vedere faptul că nu au fost abrogate sau declarate neconstituționale, până la data de 28.12.2022, plecând de la principiul stabilit de Constituția României și anume că „Nimeni nu este mai presus de lege”.

Prin Deciziile Curții Constituționale a României, respectiv Decizia 319/2012 publicată în M.Of., Partea I nr. 274 din 25 aprilie 2012; Decizia 895/2015 publicată în M.Of., Partea I nr. 84 din 04 februarie 2016; Decizia 685/2018 publicată în M.Of.

Partea I nr. 1021 din 29 noiembrie 2018; Decizia 874/2018 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 2 din 03 ianuarie 2019, a fost stabilit fără echivoc faptul că, deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, așa cum prevede și art. 147 alin. (4) din Constituție.

În raport de data intrării în vigoare a Deciziei CCR nr. 650 din 15.12.2022, respectiv 28 decembrie 2022, Casa de Pensii Sectorială a M.A.L nu a mai reținut CASS.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 25.10.2023 reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat introducerea în cauză a Guvernului României şi a Ministerului Finanţelor Publice în calitate de pârâţi.

Pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale a Guvernului.

Pârâtul Ministerul Ministerului Finanţelor Publice a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În temeiul disp. art. 255 în referire la art. 258 C.pr.civilă instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Cu privire la cererea prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art.

XXIV pct.11 [cu referire la art. 153 alin.1 lit. „f” ind.2)], pct. 12 cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”, pct. 13 cu referire la art. 155 alin.(l) pct. a ind.1) pct. 14 cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, pct. 16 cu referire la art. 157 ind.3 pct. 17 cu referire la sintagma „precum și al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V „Contribuții sociale obligatorii”, pct. 18 cu referire la art. 168 alin.(1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. „f” ind.2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157 ind.3 și alin.(7) ind. 1 și pct. 19 cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. „f” ind.2) și art.

XXV alin. (1) lit. c) cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alineatelor (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, instanţa a reţinut următoarele:

Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a rezultat că instanța de contencios constituțional poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate ridicată în fața instanței judecătorești, dacă se constată îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: ca excepția de neconstituționalitate să se refere la neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, aceasta să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și condiția ca asupra excepției să nu se fi pronunțat Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, prin constatarea acesteia ca fiind neconstituțională.

Analizând incidența condițiilor sus-menționate în cauză, raportat la excepția invocată, s-a constatat că excepția se referă la un text de lege cu privire la care s-a statuat deja asupra constituționalității acestuia printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 650/15.12.2022 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de (...) al Curții de Apel Timișoara – Secția contencios administrativ și fiscal, de (...) al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal, de (...) al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, de (...) al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de (...) al Curții de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art.XXIV pct.11 [cu referire la art.153 alin.(1) lit.f^2)], pct.12 [cu referire la art.154 alin.(1) lit.h) sintagma „de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv”], pct.13 [cu referire la art.155 alin.(1) pct.a1)], pct.14 [cu referire la sintagma „venituri din pensii” din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”], pct.16 [cu referire la art.1573], pct.17 [cu referire la sintagma „precum şi al veniturilor din pensii” din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”], pct.18 [cu referire la art.168 alin.(1) în privința trimiterii la art.153 alin.(1) lit.f^2), alin.(5) în privința trimiterii la art.1573 și alin.(71)] și pct.19 [cu referire la alin.(1) lit.a) în privința trimiterii la art.153 alin.(1) lit.f2)] și ale art.

XXV alin.(1) lit.c) [cu referire la pct.12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) şi (5) ale art.168 şi pct.19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituționale, definitivă şi general obligatorie.

Faţă de cele arătate, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepția de neconstituționalitate a art.

XXIV pct. 11-14, 16-20 și art.

XXV din OUG nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. 3 și 5, art. 16 alin. 1, art. 44 alin. 1 și 2, art. 56 alin. 2, art. 61 alin.1, art.115 alin. 4 și 6, art. 124 alin. 3, art. 139 alin.1, art. 147 alin.4 din Constituția României.

Potrivit disp. art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, administrarea de probe sau soluționarea cauzei pe fond.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, a Ministerului Afacerilor Interne, a Ministerului Finanţelor Publice, cât şi a Casei Sectoriale de Pensii, instanţa a reţinut că reglementările conţinute de OUG nr. 4/2023 dau în competenţa caselor teritoriale de pensii, caselor sectoriale de pensii restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii sociale, astfel că acestea justifică legitimitate procesuală în litigiile prin care se solicită restituirea unor sume reţinute.

Faţă de această motivare a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a Guvernului, a Ministerului Afacerilor Interne, a Ministerului Finanţelor Publice restul excepţiilor invocate de acestea nu au mai fost analizate având în vedere că au fost ridicate de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Sectoriale de Pensii.

Cu privire la excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.

Potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei.

Potrivit art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată (aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare), se prevede expres că în cadrul curţilor de apel şi în cadrul tribunalelor funcţionează „secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor”.

Astfel, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie restituire contribuţie reţinută din pensie, cât şi faptul că litigiile ce au ca obiect asigurări sociale sunt de competenţa secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale, excepţia necompetenţei funcţionale a fost respinsă.

Cu privire la excepţia lipsei de interes, şi aceasta a fost respinsă întrucât în cauză reclamantul a făcut dovada interesului, inclusiv asupra sumelor reprezentând dobânzi sau asupra actualizării cu inflaţia a sumelor reţinute de către pârâtă.

Excepţia netimbrării acţiunii a fost respinsă raportat la prevederile legale care statuează că litigiile de muncă reprezintă o excepţie de la regula generală a timbrajului, fiind scutite de la plata taxei de timbru.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul (...) este beneficiar al drepturilor de pensie, iar în conformitate cu prevederile art.

XXIV din O.U.G. nr. 130/17 decembrie 2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare se modifică după cum urmează:

2. La articolul 100, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 lei şi, după caz, a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată potrivit prevederilor titlului V - Contribuţii sociale obligatorii.”

11.

La articolul 153 alineatul (1), după litera f1) se introduc două noi litere, literele f2) şi f3), cu următorul cuprins: „f ind. 2) Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii; f ind. 3) entităţile care plătesc venituri din pensii, altele decât cele prevăzute la lit. f ind. 2);”

12.

La articolul 154 alineatul (1), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins: „h) persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii de până la suma de 4.000 lei lunar inclusiv, precum şi pentru veniturile realizate din drepturi de proprietate intelectuală;”

13. La articolul 155 alineatul (1) după litera a) se introduce o nouă literă, litera a ind. l) cu următorul cuprins:

„a ind. l) venituri din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 lei;”

14. La titlul V „Contribuţii sociale obligatorii”, capitolul III titlul secţiunii a 3-a se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Secţiunea a 3-a Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, venituri din pensii, precum şi în cazul persoanelor aflate sub protecţia sau în custodia statului.”

16. După articolul 157 ind. 2 se introduce un nou articol, articolul 157 ind.3, cu următorul cuprins:

„Art. 157 ind. 3, Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate pentru persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. a ind. l).

Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din pensii, o reprezintă partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 lei, pentru fiecare drept de pensie.”

Astfel, este evident că, de la data de 01.01.2022, pentru partea din pensia reclamantului care depăşeşte 4.000 de lei, pârâta a procedat la reţinerea cotei de contribuţie de asigurări sociale de sănătate, în perioada 01.01.2022 - 28.12.2022.

Instanța a reţinut că la data de 28 decembrie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1262, Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art.

XXIV pct. 11, pct. 12, pct. 13, pct. 14, pct. 16, pct. 18 şi pct. 19 şi ale art.

XXV alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale.

Curtea a constatat că plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de pensionari în privinţa pensiilor care depăşesc 4.000 lei, a încălcat art. 115 alin. (6) din Constituţie, cu referire la interdicţia de a afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, în speţă, dreptul la pensie - prevăzut şi garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie.

Astfel, s-a reţinut că pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a pus în aplicare Decizia CCR nr. 650/2022, în raport de data intrării în vigoare a acesteia, respectiv data de 28 decembrie 2022 (data publicării în Monitorul Oficial), iar începând cu luna ianuarie 2023, nu a mai reţinut CASS.

De asemenea, s-a mai reţinut că prin OUG nr. 4/2023 din 15 februarie 2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, s-a stabilit că:

„(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate.” (art. 1 alin. 1 din OUG nr. 4/2023).

Conform art. 2 alin. 1 din acelaşi act normativ, „(1) Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii”.

Astfel, cererea reclamantului privind restituirea sumei corespunzătoare contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) la această dată a fost îndestulată, pe de o parte prin sistarea reţinerilor C.A.S.S. şi restituirea din oficiu a sumelor reţinute pentru perioada 28.12.2022 - 31.01.2023, iar pe de altă parte, prin stabilirea de către Guvern a măsurilor şi procedurii privind restituirea în tot a acestor contribuţii pentru perioada anterioară datei de 28.12.2022.

Urmare interpretării date de Curtea Constituţională, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act publicat în Monitorul Oficial partea I, nr. 138/17.02.2023, fiind reglementate procedura de eşalonare a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, respectiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate.

Aşadar, printr-o prevedere expresă, Guvernul a stabilit procedura, graficul şi modalitatea concretă de restituire a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate încasate de la reclamant în perioada 01.01.2022 - 28.12.2022, sumele de bani, urmând deci să fie restituite către acesta eşalonat, lunar până la data de 28.02.2024, sens în care, cererea reclamantului de restituire a sumelor a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumelor reieşite din actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferentă sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data de 01 ianuarie 2022 şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, instanţa a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 1.535 alin. (1) din Noul Cod civil, ce consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Dacă actualizarea cu indicele de inflaţie are ca finalitate aducerea creanţei la valoarea ei reală, protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei, daunele interese moratorii au ca scop repararea prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanţei băneşti, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care nu poate cuprinde decât dobânda legală.

În acest sens, instanţa a reţinut incidența art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) Cod civil, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei şi constată că obligaţia este purtătoare de dobânzi penalizatoare, iar în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă.

De altfel, practica în materie a statuat constant că este legal cumulul actualizării sumei executate cu dobânda, deoarece numai prin această modalitate se asigură respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Astfel, natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată – lucrum cessans), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii (daune compensatorii – damnum emergens).

Diferenţa dintre cele două instituţii juridice conduce la concluzia admisibilităţii cumulului acestora, neputându-se vorbi despre o dublă reparaţie, ceea ce ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului, în acest sens fiind relevantă și Decizia nr. 593 din data de 17 martie 2016 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele rezultate din actualizarea creanţei cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data de 01.01.2022 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

În motivare, a criticat sentința, susținând că instanța de fond a dat o soluție greșită excepțiilor procesuale invocate prin întâmpinare.

Astfel, soluția primei instanțe referitoare la excepția necompetenței funcționale a secției civile este nelegală și netemeinică, hotărârea fiind pronunțată de o instanță necompetentă material să judece o cauză având ca obiect restituirea unor creanțe fiscale, contribuții care se circumscriu dreptului fiscal, și nu legii speciale, 223/2015 privind pensiile militare de stat.

În mod de eronat, instanța a reținut că această contribuție de asigurări sociale de sănătate ar reprezenta un drept de asigurări sociale și nu a luat în considerare apărările din care rezultă că, în realitate, este vorba de o creanță fiscală, prevăzută de art. 1 din Codul de Procedură Fiscală.

A apreciat că judecarea cauzei de un complet nespecializat în litigii de contencios administrativ încalcă o normă de procedură din care rezultă o vătămare adusă părții și care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.

Consideră că instanța a soluționat greșit excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că obiectul cererii se circumscrie contenciosului administrativ și fiscal, astfel că era necesară timbrarea cererii de chemare în judecată.

Un alt motiv de nelegalitate este soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei de Pensii Sectoriale a MAI, întrucât aceasta nu încasează la bugetul propriu sumele reprezentând CASS, ci doar a reținut și virat la bugetul de stat aceste sume, în temeiul calității de plătitor de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Față de obiectul acțiunii, a considerat că are calitate procesuală pasivă Guvernul României, în calitate de emitent al actului normativ prejudiciabil, pentru că raportul juridic dedus judecății este unul de drept public.

Pe fondul cauzei, a arătat că soluția instanței de judecată este greșită, fiind în neconcordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, întrucât, de la data publicării OUG 4/2023 în Monitorul Oficial al României, cererea reclamantului a rămas fără obiect.

Întrucât există o scadență prevăzută în cuprinsul OUG nr. 4/2023 privind restituirea sumelor reținute cu titlul de CASS care nu a fost depășită și, având în vedere că raportul juridic dedus judecății este unul de drept public, respectiv că izvorul acțiunii intimatului reclamant a reprezentat prejudiciul cauzat de art. 24 punctul 13 din OUG 130/2021 emisă de Guvernul României, ce a fost declarată neconstituțională prin Decizia 650/2022 a Curții Constituționale, rezultă că, în mod nelegal, s-a reținut în sarcina Casei sectoriale de Pensii a MAI culpa procesuală și producerea unui prejudiciu material prin neexecutarea la scadență a unei obligații, fără a se avea în vedere că nu este emitentul actului normativ vătămător.

A susținut că nu se află în situația emiterii unui act administrativ ilicit care să atragă răspunderea civilă delictuală a instituției.

Decizia Curții constituționale nu are efecte retroactive, ca să poată constitui temei pentru acordarea accesoriilor creanței de la data fiecărei rețineri, că aceste rețineri au fost legal efectuate, iar temeiul restituirii nu este reprezentat de neconstituționalitatea prevederilor care au impus acest rețineri, ci de prevederile OG 4/2023 care plasează în viitor scadența sumelor de restituit.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galaţi este legală şi temeinică.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate de apelantă, Curtea constată că acesta este nefondat.

Competenţa funcţională de soluţionare a cauzei trebuie stabilită în funcţie de obiectul cauzei cu care instanţa a fost învestită, iar acesta este stabilit, în baza principiului disponibilităţii, de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 9 alin. 2 cod de procedură civilă, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

În cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea unor diferenţe de pensie, reţinute în baza unui act normativ care a fost, ulterior, declarat neconstituţional.

Între reclamant, în calitate de pensionar militar și pârâta Casa Sectorială de Pensii a MAI există raporturi de asigurări sociale, bazate pe dreptul reclamantului de a primi o pensie militară de stat și pe obligația pârâtei de a o achita lunar.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că solicitarea reclamantului de a i se restitui diferențele de pensie reținute nelegal cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate reprezintă un litigiu de asigurări sociale, de competența secției civile, iar nu un litigiu în contencios administrativ, chiar dacă aceste contribuții au pentru Casa de Pensii natura unor creanțe fiscale.

Reținerea la sursă a contribuției nu califică raportul juridic respectiv ca fiind drept fiscal.

Acțiunea formulată de reclamant nu a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea 554/2004, situaţie care ar fi atras competenţa instanţei de contencios administrativ.

Ca urmare, excepția necompetenței funcționale a secției civile a fost respinsă în mod legal de către instanța de fond.

Față de natura litigiului, scutit de plata taxelor de timbru, în baza art. 29 alin. 1 din OG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepția netimbrării acțiunii a fost respinsă în mod corect de către prima instanţă.

De asemenea în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Pensii Sectoriale a MAI, aceasta fiind persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

Este adevărat că pârâta nu are nicio culpă personală și că a aplicat legislația referitoare la contribuțiile datorate asupra veniturilor din pensie, însă, prin declararea neconstituțională a actului normativ care a stat la baza reținerii efectuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 650/2022, reţinerea sumelor au devenit nelegale, reclamantul având dreptul la restituirea sumelor reținute, precum și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul reținerii lunare a unui procent din pensia sa, fără a exista un temei legal valid.

Prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit.

Ca urmare, în mod legal a reţinut Tribunalul dreptul reclamantului la acordarea accesoriilor aferente debitului principal ce va fi restituit eşalonat conform OUG 4/2023, respectiv la acordarea sumelor reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare ce urmează a fi calculată conform art. 3 al.2 din OG 13/2011.

În consecinţă, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 480 Cod proc.civ., instanţa va respinge apelul ca nefondat.

(decizie rezumată de judecător Alina SAVIN)