Decizie nr. 481 din 29.05.2024

Convenția încheiată la data de 07.02.2012 între SC AM şi UT, vizează transferul unui număr de 48 de salariați, de la AM ..., la UT care lucrează pentru deservirea operațiunilor de manevră feroviară în staţia ..., ca parte a transferului operațional al manevrelor feroviare în această stație.

În cuprinsul acestei convenții s-a menționat în art. 2- efectele transferului - că încetează raporturile juridice de muncă între AM ... şi personalul angajat care deserveşte Staţia ... urmând ca raporturile de muncă să continue să producă efecte juridice în baza contractelor individuale de muncă şi contractului colectiv de muncă aplicabil, acestea fiind preluate în baza transferului de către UT, în calitate de angajator.

Totodată, prin Protocolul privind preluarea personalului în conformitate cu prevederile contractului privind externalizarea serviciilor de efectuare a operațiunilor de manevră feroviară în stația ..., s-a menționat că, începând cu data de 01.04.2012, raporturile de muncă ale personalului transferat vor înceta, în conformitate cu Legea nr. 53/2003, personalul transferat fiind preluat de către cesionar.

Contractele de muncă ale salariaților transferați, aşa cum sunt acestea încheiate, vor fi preluate de către cesionar, cu respectarea art. 173-174 din Legea nr. 53/2003, coroborate cu art.5 alin.(1) din Legea nr.67/2006.

Cesionarul va respecta pentru personalul preluat, clauzele din contractele individuale de muncă, precum şi cele care decurg din contractul colectiv de muncă pe durata stabilită, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 67/2006.

Potrivit art.173 alin.1 şi 32 Codul muncii, salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.

Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Totodată, potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006, „(1) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”, iar art.9 din aceeaşi lege prevede „(1) Cesionarul are obligaţia respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia. (2) Prin acord între cesionar şi reprezentanţii salariaţilor, clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului.”

Din toate aceste dispoziții legale, acceptate chiar de către pârâta UT, în calitate de cesionar, prin cele două înscrisuri invocate mai sus, aceasta avea obligaţia de a păstra toate drepturile de care beneficia reclamantul la momentul transferului.

Or, cum reclamantul a beneficiat înainte de transferul unităţii de încadrarea în condiţii speciale, conform art. 173 Codul muncii, se impunea a fi menţinut acest beneficiu şi după data transferului.

Pentru toate aceste considerente s-a admis apelul declarat de reclamant şi s-a schimbat în parte sentința, în sensul constatării că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 1.04.2012-23.09.2014 s-a realizat în condiții speciale de muncă.

Decizia civilă nr. 481/29.05.2024 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr ...

Tribunalul Galaţi a respins, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. .../08.08.2013.

A respins, ca neîntemeiate, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Inspecţia Muncii în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. .../08.08.2013.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiţii Speciale în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. .../08.08.2013.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr.79 emisă la data de 08.08.2013 de Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiţii Speciale astfel cum a fost invocată de reclamant.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta societatea UT S.A. în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., în contradictoriu cu pârâtele UT SA, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Inspecţia Muncii, Comisia pentru Reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de ..., sub nr. ..., reclamantul ...a solicitat, în contradictoriu cu pârâta UT SA, să se constate că activitatea desfăşurată de el în perioada 01.04.2012 – 23.09.2014, ca angajat al pârâtei, s-a realizat în condiţii speciale şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe cu privire la activitatea desfăsurată, în care să se ateste faptul că în perioada 01.04.2012 – 23.09.2014 reclamantul a lucrat în condiţii speciale.

A solicitat şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a lucrat ca mecanic locomotivă în cadrul AM ...

S.A. până la data de 31.03.2012, când s-a încheiat convenția de transfer a salariaților între AM ...

S.A. în calitate de cedent şi S.C.

UT S.A. în calitate de cesionar.

Prin aceasta convenție de transfer al salariaților, părțile s-au înţeles să transfere de la AM ...

S.A. către cesionar un număr de salariați, printre care şi reclamantul, salariați care să lucreze pentru deservirea operațiunilor de manevră feroviară în Staţia Industrială ...

Prin Adresa nr. .../12.03.2012, Departamentul Resurse Umane din cadrul AM ...

S.A. i-a comunicat reclamantului că, în temeiul art. 173 din Codul Muncii, activitatea sa de mecanic locomotivă, desfășurată în cadrul acestei companiei, se va derula în cadrul contractului individual de muncă existent, dar pentru şi în subordinea cesionarului S.C.

UT S.A.

În acest document s-a menționat că „dispozițiile din contractul individual de muncă cu AM ...

S.A. vor continua să-şi producă efectele, astfel cum acestea sunt prevăzute în momentul transferului, în cadrul contractului operând o modificare prin efectul legii, numai în ceea ce privește angajatorul care, începând cu dala de 01.04.2012, este cesionarul UT SA.”

De asemenea, s-a mai precizat că „drepturile şi obligațiile existente la data transferului, care rezultă din CIM, precum şi din CCM încheiat la nivelul AM ...

S.A. vor fi transferate integral către UT S.A., începând cu data de 01.04.2012”, urmând ca reclamantul să aibă toate drepturile individuale şi colective de care a beneficiat de la fostul angajator, AM ...

S.A.

A arătat reclamantul că transferul său la pârâtă s-a făcut în baza art. 173 din Codul muncii, fiind vorba despre un transfer al unei părți a întreprinderii, de la AM ...

S.A., iar potrivit acestui text de lege „(1) salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, (2) drepturile şi obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.”

Unitatea cesionară era obligată la respectarea drepturilor reclamantului, garanție transmisă de AM ...

S.A. către pârâtă şi asumată de aceasta din urmă prin convenția privind transferul salariaţilor, încheiată între AM ...

S.A. şi S.C.

UT S.A.

În adresa nr. .../12.03.2012 s-a menționat foarte clar că drepturile şi obligațiile existente la data transferului, care rezultă din contractul individual de muncă, precum şi din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul AM ...

S.A. vor fi transferate integral către S.C.

UT S.A. începând cu data de 01.04.2012.

Prin urmare, pârâta era obligată să-i recunoască reclamantului şi să-i mențină în continuare încadrarea în condiții speciale de muncă, astfel cum acesta a fost încadrat la AM ... SA.

În acest sens, a menționat reclamantul Actul adițional la CIM nr. ... prin care se menționează condiții de muncă speciale pentru reclamant, precum şi Adeverința nr. ... din 02.06.2021, eliberată de Casa Județeană de Pensii ..., unde se menționa că reclamantul a realizat venituri în condiții speciale de muncă, încă din anul 2001 până la data transferului la pârâtă.

De la data transferului la unitatea pârâtă, reclamantul nu a mai fost încadrat la condiții speciale de muncă.

La pagina 6 din Adeverința nr. ... din 02.06.2021, eliberată de Casa Județeană de Pensii ..., s-a menționat că începând cu anul 2012, luna 4, adică chiar de la momentul transferului de la AM ... S.A.

La S.C. UT S.A., a realizat venituri în condiții normale de muncă şi nu în condiții speciale, cum a fost încadrat până la acel moment.

A arătat reclamantul că a solicitat pârâtei eliberarea adeverinței cu privire la activitatea desfășurată la aceasta, în care să se ateste faptul că în perioada 01.04.2012 - 23.09.2014 a lucrat în condiții de muncă speciale, însă răspunsul pârâtei a fost acela că „prin convenția de transfer, AM ... se obligă să întreprindă toate demersurile necesare prevăzute de lege pentru reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariații ce fac obiectul transferului colectiv către UT Z şi că prin Hotărârea nr. .../08.08.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale, s-a respins menținerea avizului nr. 117/12.09.2005 de încadrare în condiții speciale a următoarelor locuri de muncă - Punctul de lucru Staţia ... pentru - poziția nr. 7 din Anexa nr. 2 la Legea 263/2010 - Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor, din cadrul unității UT S.A.

Faţă de acest răspuns al pârâtei, a observat că potrivit susținerilor acesteia, în data de 08.08.2013 MMFPS ar fi respins menținerea avizului, însă pârâta, încă din data de 01.04.2012, nu a mai menținut încadrarea reclamantului în condiții speciale de muncă.

Dacă lucrurile ar fi stat cum a susținut pârâta, atunci nemenținerea acestei încadrări în condiții speciale de muncă s-ar fi aplicat ulterior datei de 08.08.2013 şi nu de la data de 01.04.2012.

În concluzie, având în vedere obligațiile aflate în sarcina cesionarului, ce au derivat din transferul reclamantului, în baza art. 173 din Codul muncii şi împrejurarea că activitatea desfășurată la S.C.

UT S.A. s-a realizat în aceleași condiții de muncă speciale ca şi la AM ...

S.A., a solicitat reclamantul să se constate că activitatea desfășurată de el în perioada 01.04.2012- 23.09.2014, la pârâtă, s-a realizat în condiții speciale şi să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu privire la activitatea desfășurată la aceasta, în care să se ateste faptul că în perioada 01.04.2012 - 23.09.2014 a lucrat în condiții de muncă speciale.

În drept, a invocat reclamantul dispozițiile art. 34 alin. 5, 173, 266 Codul muncii, art. 1527 Cod civil, art. 35 şi 194 Cod procedură civilă.

În probaţiune, a solicitat reclamantul încuviinţarea probei cu înscrisuri şi probei testimoniale, nominalizând doi martori spre a fi audiaţi.

Cererea a fost comunicată pârâtei UT SA, care a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată.

A invocat pârâta UT SA excepția inadmisibilității acţiunii reclamantului.

A apreciat pârâta că acțiunea este inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege şi condițiile speciale de muncă nu pot fi analizate în prezenta cauză.

A apreciat că acțiunea este inadmisibilă potrivit Deciziei nr. 12/2016 a ICCJ, care a statuat că nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă, în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligarea angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

S-a reţinut şi faptul că acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității şi a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Prin hotărârea nr. .../08.08.2013 a comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, s-a respins menținerea avizului nr. .../12.09.2005 de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă pentru poziția 7 din Anexa 2 la Legea nr. 263/2010, respectiv pentru activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă şi automotor.

Totodată, societatea nu este prevăzută în Anexa 3 la Legea nr. 263/2010, iar instanța nu se poate substitui procedurii administrative.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice arată la art. 30, că locurile de muncă în condiții speciale sunt cele desfășurate în activitățile şi unitățile prevăzute în Anexele nr. 2 şi 3 din această lege, sau în vechea reglementare, anume Legea nr. 226/2006.

Potrivit Deciziei nr. 12/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, art. 4, art. 11, art. 12, art. 15, art. 16 și art. 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, art. 1 - art. 4, art. 7-art. 9, art. 13 alin. (4) și art. 131 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

S-a stabilit, totodată, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2 - art. 6, art. 9, art. 13 și art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.”

A arătat pârâta că, reclamantul ...a fost preluat de la AM ...

SA, în baza Convenției de transfer a salariaților, încheiată la data de 07.02.2012, Anexa 7 la Contractul Nr.

INS .../06.02.2012, contract de externalizare a activității de manevră feroviară in Stația ..., încheiată între AM ...

SA, în calitate de cedent şi UT SA, în calitate de cesionar.

Potrivit art. 1, obiectul convenției menţionate îl constituie „transferul de la AM SA ... la UT SA a unui număr de 48 angajați, care lucrează pentru deservirea operațiunilor de manevră feroviară în stația ..., în termen de 45 de zile calendaristice de la data semnării convenției, ca parte a transferului operațional al manevrelor feroviare ce face obiectul Contractului nr.

INS ..., privind externalizarea serviciilor de manevră feroviară în stația ..., încheiat între aceleași părţi.

Prin Convenția de transfer a salariaților, încheiată la data de 07.02.2012 între AM ...

SA şi UT SA, s-au stabilit drepturi şi obligații pentru părțile semnatare, iar la pct. 1.2 şi 1.3 din cadrul art. 1 s-au stabilit drepturi şi obligații privind reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariații ce au făcut obiectul transferului.

Potrivit art. 1 pct. 1.2 din Convenția de transfer, AM SA ... se obliga să întreprindă toate demersurile necesare prevăzute de lege pentru reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariaţii ce fac obiectul transferului colectiv către UT SA.

Potrivit Protocolului privind preluarea personalului înregistrat la societatea pârâtă sub nr. 746/23.03.2012 şi la fostul angajator sub nr. .../23.03.2012, încheiat în baza convenției menționate, între AM ...

SA şi pârâtă, începând cu data de 01.04.2012 au încetat raporturile de muncă ale personalului cu cedentul, acesta fiind preluat integral de către cesionarul UT SA.

În baza Convenției de transfer a salariaților, încheiată la data de 07.02.2012 şi a Protocolului privind preluarea personalului, înregistrat la pârâtă sub nr. .../23.03.2012, începând cu data de 01.04.2012, reclamantul ... a fost angajat la UT SA conform Deciziei nr. .../29.03.2012 şi în baza actului adițional nr.1 la Contractul individual de muncă, înregistrat în Registrul general de evidenţă a salariaților sub nr. .../29.03.2012.

Ulterior, au fost încheiate actele adiționale 2, 3 şi 4, prin care s-a modificat contractul individual de muncă.

Prin decizia nr. .../22.09.2014, reclamantului i-a încetat contractual individual de muncă, în condițiile prevăzute de art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2014, ca urmare a acordului părților.

Prin adresa nr. ... din 22.06.2021, reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe cu condiții speciale pentru perioada lucrată la pârâtă.

Prin adresa nr. .../07.07.2021, s-a comunicat reclamantului faptul că pârâta nu poate elibera adeverința solicitată, întrucât, printre altele, locul de muncă al acestuia nu este încadrat în condiții speciale de muncă, conform celor dispuse prin hotărârea nr. .../08.08.2013 a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de munca in condiții speciale, prin care s-a respins menținerea avizului nr. .../12.09.2005.

Contractul individual de muncă a reclamatului a fost modificat legal cu acordul părților, prin acte adiționale.

Activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.04.2012-23.09.2014 a fost realizată în condiții normale de muncă, așa cum rezultă din hotărârea nr. .../08.08.2013 a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, prin care s-a respins menținerea avizului nr. .../12.09.2005 de încadrare in condiții speciale a locurilor de muncă pentru poziția 7 din Anexa 2 la Legea nr. 263/2010, adică pentru activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă şi automotor.

Prin hotărârea nr. .../18.01.2013 emisă de Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, s-a obținut de către AM ... menținerea avizului nr. .../ 12.09.2005 de încadrare în condiții speciale, drept pentru care UT SA a procedat la reevaluarea locurilor de muncă, în conformitate cu adresa nr. .../14575/04.01.2012 a Inspecției Muncii, în care s-a specificat clar cum se procedează în cazul preluării salariaților încadrați în condiții speciale de muncă.

Prin Hotărârea nr. .../08.08.2013 a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, s-a respins menținerea avizului nr. .../12.09.2005 de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă, pentru poziția 7 din Anexa 2 la Legea nr. 263/2010, adică pentru activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor.

În concret, Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale a respins menținerea avizului de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă preluate de pârâtă de la alt angajator.

Astfel, salariații transferați s-a considerat a fi încadrați în condiții normale de muncă, potrivit legii de la data transferului, fiind incidente dispozițiile art. 1 pct.1.2 din Convenția de transfer, potrivit cărora, în situația în care urmare a demersurilor care vor fi întreprinse de AM SA ... nu se vor obține avize reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite /speciale de muncă a salariaților transferați, salariații transferați se consideră a fi încadrați în condiții normale de muncă, potrivit legii de la data transferului.

A arătat pârâta UT SA că a efectuat procedura de reevaluare a locurilor de muncă şi a urmat procedura prevăzută de legislația în vigoare, respectiv HG nr. 1284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, așa cum a comunicat Inspecția Muncii prin adresa nr. adresa nr. .../4575/04.01.2021.

Astfel, a fost întocmită Expertiza Tehnică de Reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, întocmită conform HG nr.1284/2011 de către INCDPM ...

București, inclusiv Rezultatele expertizei tehnice de reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiții speciale, conform HG nr.1284/2011.

În cadrul SC UT SA nu au existat locuri de muncă încadrate în condiții speciale.

Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, abrogată la data de 01.01.2011 de Legea nr.263/2010, prevedea obligativitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor, ca locul de munca să se regăsească în activitățile prevăzute în anexa 1, iar unitatea să se regăsească în anexa 2, cerințe care nu au fost îndeplinite în cauză.

Prevederile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 se adresează numai asiguraților care îndeplinesc cumulativ cele două condiții, ca locul de muncă să fie menționat în anexa 2 şi unitatea să fie nominalizată în anexa nr.3 la lege.

A apreciat pârâta că nu este îndeplinită condiția cumulativă ca activitatea şi unitatea UT SA să fie menționată în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

A menţionat că este aplicabilă Decizia nr.12/2016, privind recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

S-a stabilit şi că acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, a invocat pârâta UT SA dispozițiile art.205 Cod proc.civ., art. 268 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, art. 2500 și urm. şi art. 2545 Cod civil, HG nr. 1284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă in condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum si celelalte acte normative invocate în întâmpinare.

În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, precum și de alte probe, a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

Reclamantul ... a depus concluzii scrise la data de 16.03.2022, solicitând respingerea excepției inadmisibilității, invocată de pârâta UT S.A., ca nefondată.

A arătat reclamantul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 și 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 1-4, art. 7-9, art. 13 alin. (4) și art. 131 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat că nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art.1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 și 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, s-a statuat acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat să se constate că activitatea desfășurată de el în perioada 01.04.2012-23.09.2014 la pârâtă s-a realizat în condiţii speciale şi să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu privire la activitatea desfășurată la aceasta, în care să se ateste faptul că în perioada 01.04.2012-23.09.2014 a lucrat în condiții de muncă speciale.

După cum a arătat pârâta şi după cum rezultă din Convenţia de transfer din 07.02.2012, AM ...

S.A. era singura care avea dreptul exclusiv pe toata durata convenției de transfer (07.02.2012-7.02.2015) de a obține reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariații ce fac obiectul transferului colectiv către UT SA.

În continuare, AM ...

S.A. își execută această obligație şi obține pentru salariații transferați reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă, după cum chiar pârâta recunoaște în întâmpinare.

Așadar, inclusiv în anul 2013, reclamantului i se recunoștea de către Comisie faptul că se lucra în condiții speciale.

În continuare pârâta a înregistrat la data de 28.05.2013, la Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, un alt dosar şi a obținut, în luna august 2013, o Hotărâre privind respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă.

Acest demers al pârâtei, materializat în data de 08.08.2013 cu Hotărârea nr. .../08.08.2013, privind respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă, este vădit nelegal, deoarece potrivit Convenției de transfer a salariaților UT S.A. nu avea dreptul să demareze proceduri pentru reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite/speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariații ce fac obiectul transferului colectiv, acest demers fiind exclusiv în competența AM ...

S.A., care obținuse această reînnoire a avizului în data de 18.01.2013.

În Adresa de înaintare nr. 10416 din 29.08.2013 şi în Hotărârea nr. 79/08.08.2013, aceasta ar fi urmat să producă efecte doar după modificarea Anexelor nr. 2 şi 3 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ori niciodată nu s-au efectuat modificări la aceste anexe în sensul menționat în hotărâre, ceea ce face ca această hotărâre să nu producă efecte niciodată.

Practic, până la sfârșitul contractului de muncă al reclamantului, la 23.09.2014, această hotărâre nu a produs efecte, întrucât nu a fost operată nicio modificare a Anexelor nr. 2 şi 3 din Legea nr.263/2010.

Reclamantul a solicitat să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.04.2012- 23.09.2014, la pârâtă, s-a realizat în condiții speciale şi să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe cu privire la activitatea desfășurată la aceasta, în care să se ateste faptul că în perioada 01.04.2012- 23.09.2014 s-a lucrat in condiții de muncă speciale.

A apreciat reclamantul ... că Decizia ICCJ nr.12/2016 nu are nici o legătură cu prezenta cauză, întrucât în cauza de faţă s-a obţinut reînnoirea avizelor, în data de 18.01.2013, prin Hotărârea nr. 52/18.01.2013, pe când Hotărârea nr. .../08.08.2013 nu a produs niciodată efecte.

Totodată, în cauză sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, respectiv AM ...

S.A. cu activitatea prevăzută la poziția nr. 7 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010.

Deși AM SA ... a obținut reînnoirea avizelor, prin Hotărârea nr. 52/18.01.2013, pârâta nu l-a mai încadrat pe reclamant cu venituri realizate în condiții speciale de muncă, încă din data de 01.04.2012, astfel cum rezultă din Adeverința nr. 1810861 din 02.06.2021, eliberată de Casa Județeană de Pensii ...

În concluzie, a considerat reclamantul că Decizia ÎCCJ nr.12/2016 nu este aplicabilă în prezenta cauză, întrucât nu sunt incidente situaţiile prevăzute de aceasta, astfel că a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilității.

Prin încheierea de şedinţă din 16.03.2022, instanţa a respins ca nefondată excepţia inadmisibilității acţiunii, invocată de pârâtă, cu motivarea din cuprinsul încheierii respective.

Pârâta UT SA a depus, la data de 13.04.2022, concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată, reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată.

Reclamantul ... a depus note scrise la data de 14.04.2022, prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. .../08.08.2013 a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale, solicitând, totodată, introducerea în cauză a Ministerului Muncii şi Solidarității Sociale, Inspecţiei Muncii şi Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale, în calitate de pârâţi.

Reclamantul a invocat dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ, potrivit căruia legalitatea unuia act administrativ individual poate fi analizată în cadrul oricărui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Instanţa învestită cu soluţionarea litigiului, în care s-a invocat excepţia de nelegalitate, este competentă să o cerceteze şi să o soluţioneze, prin încheiere interlocutorie sau prin hotărârea dată pe fondul litigiului.

Cum pârâta UT SA a demarat, în mod nelegal, procedura de reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, a apreciat reclamantul că şi hotărârea dată de comisie în finalizarea acestei proceduri este, de asemenea, nelegală.

Prin încheierea din 16.09.2022, instanţa a dispus introducerea în cauză a Ministerului Muncii şi Solidarității Sociale, Inspecţiei Muncii şi Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale, în calitate de pârâţi, aceştia fiind citaţi cu copii ale cererii de chemare în judecată pentru termenul acordat în cauză.

Pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de introducere a sa în cauză, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca fiind inadmisibilă şi, pe fond, ca fiind neîntemeiată.

A arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței de judecată să constate că activitatea desfășurată de acesta în perioada 01.04.2012-23.09.2014, ca urmare a contractului individual de muncă încheiat cu pârâta, s-a realizat în condiții speciale și, în consecință, a solicitat instanței, să oblige pârâta la eliberarea adeverinței care să ateste că în perioada 01.04.2012-23.09.2014 a lucrat în condiții de muncă speciale.

Ulterior, la termenul din data de 14.04.2022, în temeiul art. 4 din Legea nr.554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a invocat excepția nelegalității Hotărârii nr. .../08.08.2013 a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale solicitând instanței de judecată să constate nelegalitatea acestei hotărâri cu consecința soluționării cauzei fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, precum și introducerea în cauză a pârâtelor: MMSS, Inspecția Muncii și a Comisiei pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiții Speciale.

Reclamantul și-a întemeiat cererea de introducere în cauză a celor trei instituții pe dispozițiile art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă, justificat de faptul că toate cele trei instituții se află în interdependență organizatorică și decizională în ceea ce privește specificul cauzei având în vedere rolul și atribuțiile acestora.

De asemenea, reclamantul a invocat prevederile art. 68 și 78 Cod procedură civilă.

Având în vedere cererea de chemare în judecată, întâmpinarea formulată în cauză, precum și cererea de introducere în cauză a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de introducerea în cauză a instituției, în temeiul dispozițiilor art.68 și 78 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare.

A arătat pârâtul că, potrivit art.68 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare:

„(1) Oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.

(2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.

(3) Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanțe, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.”

Conform art.70 din Codul de procedură civilă, cel chemat în judecată dobândește poziția procesuală de reclamant, iar hotărârea își produce efectele și în privința sa.

A apreciat pârâtul că reclamantul a fost în eroare în momentul în care a formulat o cerere de intervenție forțată față de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, având în vedere că instituția nu ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul.

În plus, a considerat pârâtul că nu se justifică calitatea sa de reclamant în prezenta cauză, nepretinzând aceleași drepturi ca și reclamantul.

Potrivit art. 78 alin.(1) CPC, în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane.

Dacă nici una dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.

Față de cele menționate, a solicitat pârâtul respingerea cererii de introducere în cauză a sa, în temeiul dispozițiilor art.68-70 Codul de procedură civilă, formulată de reclamant, ca fiind inadmisibilă.

A solicitat pârâtul admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu consecinţa respingerii acțiunii reclamantului, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

În cauză ceea ce s-a contestat nu este un act emis de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, iar acest minister nu are vreo atribuție de a primi și evalua vreo documentație de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale și nici de a emite vreo hotărâre privind respingerea sau menținerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă, așadar nu există nici un temei legal pentru care să se analizeze o astfel de cerere și în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 1284/2011, în vederea reevaluării locurilor de muncă în condiții speciale, Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, s-a constituit în cadrul Inspecției Muncii, instituție care asigură și secretariatul acesteia, și funcționează pe baza regulamentului aprobat prin ordinul comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului sănătății.

Comisia stabilește, prin hotărâre, menținerea sau respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă a locurilor de muncă, pentru activitățile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, de la unitățile solicitante.

În urma analizării cererii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, Comisia hotărăște menținerea/respingerea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.

Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.

Dreptul pretins de reclamant trebuie să-și poată obține recunoașterea sau realizarea în contradictoriu cu persoana chemată în judecată sau pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport de dreptul reclamantului.

Din prevederile art.1 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că, în litigiile izvorând din raporturi juridice de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului a cărui legalitate este contestată.

Prin urmare, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiții Speciale constituită în cadrul Inspecției Muncii, calitate procesuală pasivă are Comisia, emitenta actului administrativ atacat, cu capacitate administrativă, neavând relevanţă dacă aceasta are sau nu personalitate juridică.

A invocat pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii prevăzute de lege.

Prin Decizia nr. 12/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001 și nici a acțiunii în obligare a angajatorilor la încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții, atunci când aceștia din urmă nu au obținut sau, după caz, nu au reînnoit avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în aceste condiții.

Prin Decizia nr.14/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1284/2011, privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4 - 7 din Hotărârea Guvernului nr. 1284/2011, cu modificările ulterioare, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale și unitatea nu este nominalizată în Anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Acțiunea reclamantului este inadmisibilă, având în vedere că prin Hotărârea nr. 79/08.08.2013 a Comisiei pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiții Speciale s-a respins menținerea avizului nr. 79/08.08.2013 de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă pentru poziția 7 din Anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, pentru activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotive si automotor.

De asemenea, solicitarea reclamantului este inadmisibilă, deoarece societatea nu este menționată în Anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că locurile de muncă în condiții speciale sunt cele desfășurate în activitățile și unitățile prevăzute în Anexele nr. 2 și nr. 3 din această lege.

Având în vedere că reclamantul nu a contestat nici un act emis de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, a apreciat pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă și, pe fond, neîntemeiată.

Pârâta Inspecţia Muncii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.79/08.08.2013, emisă de Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, formulată de ... ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca fiind inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

A arătat că actul administrativ contestat de reclamantă, respectiv Hotărârea nr. 79/08.08.2013, este emis de Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale.

Conform prevederilor art.56 alin.2 Cod procedură civilă, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.

Conform prevederilor art.5 alin. 2 și 3 din HG nr. 924 /2017, pentru stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, reevaluate potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se înființează, prin ordin comun al ministrului muncii şi justiției sociale și al ministrului sănătății, Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, care stabilește, prin hotărâre, menținerea sau respingerea avizului de încadrare în condiții speciale de muncă a locurilor de muncă, pentru activitățile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, de la unitățile solicitante.

Conform actului normativ menționat, Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale are doar sediul la nivelul Inspecției Muncii, Comisia având calitate procesuală pasivă exclusivă în prezenta cauză.

A concluzionat că, Inspecția Muncii, ca persoană juridică distinctă, nu are atribuții conform legii în materia evaluării locurilor de muncă în vederea încadrării acestora în condiții speciale și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității, a invocat pârâta, Inspecţia Muncii, cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.12/2016, conform cărora:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) si (2) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 și 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.”

Din actul administrativ supus analizei din perspectiva excepției de nelegalitate, a rezultat faptul că societatea nu a făcut dovada îndeplinirii a două dintre criteriile cerute de lege, prin art. 3 din HG 1.284 /2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit documentelor depuse de unitatea angajatoare, SC UT SA, la Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, a rezultat că pentru activitatea menționată anterior, aferentă locului de muncă punctul de lucru Stația ..., nu au fost îndeplinite două dintre criteriile cerute de lege pentru a se acorda în continuare avizul de încadrare a locurilor de muncă respective în condiții speciale, motiv pentru care s-a şi respins respectiva solicitare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în Decizia nr. 12/2016, împrejurarea că persoanele nominalizate ca având dreptul de a iniția procedura administrativă nu au făcut-o sau nu au finalizat-o, nu deschide pentru salariat calea dreptului comun, întrucât, dacă legiuitorul ar fi dorit, ar fi făcut trimitere la normele de drept comun.

Dimpotrivă, în anumite etape ale procedurii administrative, părțile interesate au avut la dispoziție acțiunea în contencios administrativ pentru a cenzura anumite acte sau refuzul organului administrativ de a adopta conduita solicitată de parte.

Cum acestea sunt dispoziții speciale, derogatorii de la regimul juridic de drept comun în materia litigiilor de muncă, instanța specializată în această materie nu se poate substitui autorităților special reglementate cu atribuții în procedura administrativă și nu poate adăuga la lege, pe calea interpretării, prin crearea unei situații juridice noi, neavută în vedere de către legiuitor la momentul legiferării.

Nerespectarea demersurilor ce se referă la procedura de evaluare și clasificare a acestor locuri de muncă nu poate fi suplinită, pe cale jurisdicțională, de un litigiu promovat în contradictoriu cu angajatorul și calificat ca un conflict de muncă.

Probele administrate în fața instanței, chiar dacă, în principiu, confirmă existența unor condiții de muncă dăunătoare, pentru care s-au achitat sporuri salariale de compensare a lucrului în aceste condiții, nu pot fi valorificate în favoarea salariatului pe calea dreptului comun, întrucât această constatare reprezintă doar o cerință, alături de alte condiții care, cumulat, fac dovada cerută de lege pentru acordarea de către autoritatea competentă a avizului.

În plus, pentru munca desfășurată în condiții deosebite/speciale, angajatorul era obligat la cote de contribuții sociale majorate procentual față de contribuția datorată pentru un loc de muncă în condiții normale, pentru ca, la deschiderea drepturilor de pensie, petentul să poată beneficia de sporurile de punctaj aferent încadrării.

Chiar dacă în prezentul dosar legalitatea actului administrativ este supusă atenției pe calea excepției de nelegalitate, a apreciat pârâta Inspecţia Muncii, că speţa se încadrează în materia dreptului comun, astfel cum se raportează şi Înalta Curte de Casație și Justiție, acest act administrativ nefiind contestat de societatea căreia i-a fost adresat.

În considerarea aspectelor menționate, a apreciat pârâta că excepția de nelegalitate este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, a apreciat pârâta că apărările formulate, pe baza documentelor în posesia cărora se află, de către Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, ca fiind entitatea care analizează și emite avizele de încadrare și prelungire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, pot aduce lămuririle suficiente și necesare soluționării cauzei, în condițiile în care, Inspecția Muncii nu are atribuții în domeniul evaluării locurilor de muncă.

În drept, a invocat pârâta, Inspecţia Muncii, prevederile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, HG nr. 488/2017 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare al Inspecției Muncii, Legea nr. 554/2004, precum și orice alte dispoziții legale incidente în materie.

În probaţiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Pârâta Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiții Speciale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr.79/08.08.2013, emisă de Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, formulată de ..., ca fiind inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

În esenţă, a reiterat apărările pârâtei Inspecţia Muncii, apărări faţă de care a apreciat pârâta că excepția de nelegalitate este inadmisibilă.

Pe fond, a arătat pârâta faptul că, în anul 2013, prin adresa nr. .../28.05.2013, SC UT SA a solicitat Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale ca, în conformitate cu prevederile art.6 lit. a) coroborate cu cele ale art. 8 și art. 12 din Hotărârea nr. 1284 din 27 decembrie 2011 privind stabilirea procedurii de evaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute de art.30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, așa cum a fost modificată prin HG 1273/2012, pentru locurile de muncă de la punctul de lucru Stația ... din mun. ..., str. ... nr. ..., ..., reevaluarea locurilor de muncă aparținând societății, din locuri de muncă încadrate anterior în condiții speciale, în locuri de muncă încadrate după preluare ca locuri de muncă în condiții normale.

Societatea și-a întemeiat solicitarea pe expertiza tehnică de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale efectuată de către Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Muncii ... din București, prin care nu s-a confirmat existența la locurile de muncă reevaluate a factorilor de risc identificați inițial pentru care a fost acordat avizul inițial de încadrare în condiții speciale, și expertiza medicală care, de asemenea, nu a confirmat existența unor efecte nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor identificate prin boli profesionale sau boli legate de profesie, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiții speciale.

Această adresă a fost asumată atât de către reprezentantul legal al societății UT, cât și de reprezentantul sindicatului reprezentativ din această unitate.

Ca urmare, Comisia nu ar fi putut reînnoi avizul de încadrare a locurilor de muncă în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, în contextul în care societatea angajatoare a solicitat în mod expres a nu se reînnoi acest aviz, deoarece a normalizat condițiile de muncă, depunând la acel moment de timp și documentele care să susțină solicitarea acesteia.

Astfel, în mod corect și legal Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, analizând solicitarea societății angajatoare și documentele depuse de aceasta, a emis Hotărârea nr. 79/08.08.2013 de respingere a avizului de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă de la punctul de Lucru Stația ..., unde și-a desfășurat activitatea reclamantul.

Având în vedere toate argumentele expuse, a solicitat pârâta respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. .../08.08.2013 ca fiind inadmisibilă, iar pe fond, ca fiind neîntemeiată.

În drept, a invocat pârâta prevederile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, HG nr. 1284/2011 privind stabilirea procedurii de evaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, Legea nr. 554/2004, precum și orice alte dispoziții legale incidente în materie.

Analizând cerinţele exerciţiului valabil al dreptului la acţiune, instanţa a reținut următoarele:

Calitatea procesuală reprezintă o condiţie de fond a exerciţiului dreptului material la acţiune, aceasta rezultând din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituind o chestiune de fond.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.

În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.

În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate.

Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Excepţia de nelegalitate reprezintă un instrument juridic pus la dispoziţia unui subiect de drept vizat de un act administrativ cu caracter individual ce declanşează o analiză judiciară a conformităţii acestuia cu dispoziţiile legale ce-i condiţionează regimul juridic.

Instanţa nu dispune asupra existenţei actului, ci doar constată, pe cale incidentală, ineficienţa acestuia în raport de situaţia reclamantului.

Soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu are caracter contencios întrucât nu presupune recunoaşterea unui drept în contradictoriu cu alte persoane.

Totuşi, contextul în care cel interesat poate uza de acest mijloc procesual impune asigurarea dreptului la apărare a cărui efectivitate se asigură pe fondul contradictorialităţii ce presupune ca judecata să se realizeze inclusiv prin atragerea în proces a emitentului actului, deşi forma actuală a art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu prevede o asemenea obligaţie.

Astfel, în considerarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii, instanţa a constatat că Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Inspecţia Muncii (instituţii ai căror reprezentanţi sunt membri ai Comisiei pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiţii Speciale) şi Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiţii Speciale şi-au îndeplinit sarcinile specifice domeniului în care sunt îndreptăţiţi să acţioneze prin emiterea hotărârii nr. .../08.08.2013.

Drept urmare, date fiind cele anterior reţinute, necesară fiind asigurarea opozabilităţii soluţiei care se pronunţă cu privire la excepţia de nelegalitate, instanţa a respins, ca fiind neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive astfel cum a fost invocată de intimaţi.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea, a reţinut că această apărare poate fi valorificată numai prin raportare la excepţia de nelegalitate, cercetarea cererii de chemare în judecată din această perspectivă nefiind permisă întrucât excede cadrului procesual.

Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, admisibilitatea demersului procesual este condiţionată pe de o parte de natura actului administrativ a cărui conformitate cu legea este contestată, iar pe de altă parte de legătura acestuia cu pricina, cerinţă ce obiectivează condiţia interesului.

Or, prin susţinerile lor, intimaţii au adus în discuţie argumente ce vizează fondul procesului.

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a invocat deopotrivă vicierea regulilor care permit lărgirea cadrului procesual prin atragerea în proces a terţilor susţinând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 68, respectiv cele ale art. 78 C.pr.civilă.

După cum a arătat, soluţionarea excepţiei de nelegalitate nu are caracter contencios, participarea emitentului la judecată fiind expresia contradictorialităţii.

Mai mult, indicarea unui anumit temei în cererea formulată de una dintre părţi nu leagă, în mod absolut, instanţa ce, conform art. 22 alin. (4) C.pr.civilă, deţine prerogativa calificării juridice a actelor şi faptelor deduse judecăţii.

Chiar dacă reclamantul a individualizat art. 68 C.pr.civilă ca fiind cauza solicitării sale, se observă că motivarea, totuşi, nu conţine nicio referire la respectivul text, argumentele prezentate fiind străine de instituţia intervenţiei forţate, situaţie în care cercetarea condiţiilor exerciţiului valabil al dreptului de a sesiza instanţa nu prezintă relevanţă în speţă.

Pentru aceste motive, Tribunalul a respins, ca fiind neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii astfel cum a fost invocată de intimaţi.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate, a reţinut că se impune constatarea împrejurării că aplicabilitatea dispoziţiilor HG nr. 1284/2011 nu califică societatea AM ... S.A. drept titular al obligaţiei de avizare.

Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat, în esenţă, nerespectarea convenţiei de transfer încheiată, la data de 07.02.2012, între societăţile AM ...

S.A. şi UT S.A. prin care cea dintâi şi-a asumat obligaţia menţinerii avizului necesar încadrării locului de muncă al reclamantului în condiţii speciale.

Nelegalitatea unui act administrativ emis sub puterea autorităţii de stat, respectiv Hotărârea nr. 79/08.08.2013, nu se poate raporta la un act juridic privat cum este convenţia de transfer a salariaţilor.

A mai reţinut că nu se poate aduce în discuţie nelegalitatea demersului pârâtei de a parcurge procedura decât din perspectiva nesocotirii unei dispoziţiile legale imperative ce ar fi interzis societăţii să adopte o anumită conduită în raport de angajaţii săi.

Astfel, excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 79 emisă la data de 08.08.2013 de Comisia pentru Reevaluarea Locurilor de Muncă în Condiţii Speciale astfel cum a fost invocată de reclamant a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Potrivit Legii nr. 67/2006, actul reglementează condiţiile în care se realizează protecţia drepturilor de care beneficiază salariaţii, prevăzute în contractele individuale de muncă şi în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, potrivit legii (art. 1).

Conform definiţiei legale, cedentul este reprezentat de persoana care îşi pierde calitatea de angajator faţă de salariaţii întreprinderii, ai unităţii sau ai unor părţi ale acestora, transferate în condițiile prevăzute la art. 1, după cum cesionarul este reprezentat de persoana care dobândește calitatea de angajator faţă de salariații întreprinderii, ai unității sau ai unor părţi ale acestora, transferate în condiţiile prevăzute la art. 1 (art. 4 lit. a)-b).

Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului (art. 5 alin. 1).

Astfel, prin convenţia de transfer a salariaţilor încheiată la data de 07.02.2012 a fost convenit transferul de la AM ...

S.A. la UT S.A. a unui număr de 48 angajaţi care lucrau pentru deservirea operațiunilor de manevră feroviară în staţia ..., în termen de 45 de zile calendaristice de la data semnării actului ca parte a transferului operaţional ce constituia obiect al unui alt contract, AM ...

S.A. obligându-se să întreprindă toate demersurile necesare prevăzute de lege pentru reînnoirea avizelor privind încadrarea în condiţii deosebite/speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariaţii transferaţi colectiv.

În situația în care, urmare a demersurilor ce urmare a fi întreprinse, nu se obțineau avize reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite/speciale a salariaților transferaţi, aceştia se considerau a fi încadrați în condiții normale de muncă, potrivit legii, de la data transferului.

În situația reînnoirii avizelor privind încadrarea în condiţii deosebite/speciale de munca a locurilor de muncă supuse transferului, aplicabilă începând cu 01.01.2012, cedentul împreună cu cesionarul, se angajau a asigura înregistrarea la autoritățile statului a documentelor în vederea recunoașterii acestor avize şi la noul angajator.

Drepturile şi obligațiile părților care derivau din calitatea de angajator urmau a se transmite de la AM ...

S.A. la UT S.A. în termenul prevăzut de lege, în temeiul art. 173 -174 din Legea nr. 53/2003 şi Legii nr. 67/2006.

Astfel, în termen de 45 de zile, începând cu data semnării convenţiei, raporturile juridice de muncă dintre AM ...

S.A. şi personalul angajat care deserveşte staţia ..., prevăzut în Anexa nr.1 încetau, urmând a continua să producă efecte juridice în baza contractelor individuale de muncă şi a contractului colectiv de muncă aplicabil, acestea fiind preluate în baza transferului, de UT S.A., în calitate de angajator.

Motivând excepţia de nelegalitate, ... a susţinut, în contextul Legii nr. 67/2006, că pârâta a procedat greşit atunci când a solicitat menţinerea avizului nr. .../12.09.2005 de încadrare în condiţii speciale a locurilor de muncă ocupate de salariaţii transferaţi, întrucât nu avea calitatea de a obţine un asemenea act.

Cercetând dispoziţiile legale incidente situaţiei reclamantului, Tribunalul a observat că societatea AM ...

S.A. şi-a asumat contractual o sarcină a cărei aducere la îndeplinire a devenit imposibil de realizat începând cu data transferului angajaţilor, moment în care raportul de muncă a încetat ca şi orice alte obligaţii specifice relaţiei juridice.

Hotărârea nr. 52/18.01.2013 nu putea produce efecte decât în ceea ce priveşte condiţiile speciale de muncă pentru posturile existente în cadrul acestui angajator, cele ce au constituit obiect al cesiunii ieşind din sfera sa de interes.

Întrucât nu a fost probată premisa ce a întemeiat în fapt acţiunea, respectiv că, în intervalul 01.04.2012-23.09.2014, ..., în calitate de angajat al societăţii UT S.A., a desfăşurat activităţi specifice postului în condiţii speciale de muncă, cererea sa de constatare a fost constatată ca fiind nefondată şi a fost respinsă ca atare.

Similar, pârâta nu a putut fi obligată a emite o adeverinţă prin care să se ateste condiţiile de muncă, cât timp existenţa acestora nu a fost anterior confirmată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul ..., solicitând admiterea acţiunii şi schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii aşa cum a fost formulată.

A susținut că sentința este netemeinică şi nelegală cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. .../08.08.2013 a comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, deoarece potrivit art. 3 alin.1 din HG nr.1284/2011, reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale se realizează în baza următoarelor criterii: existenta activităților şi a unităților pentru care se solicită reevaluarea, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr.263/2010.

Cesionara nu avea vocația de a proceda la demararea procedurii pentru reînnoirea avizelor fiindcă pur şi simplu nu era înscrisă în anexa 3 la Legea nr. 263/2020 şi cu activitatea la poziția nr. 7 din Anexa 2 la Legea nr. 263/2010.

În convenția de transfer din 07.02.2012 la art.1 pct.1.2. s-a prevăzut că AM ... era singura instituție care avea dreptul exclusiv şi calitatea de a demara procedurile legale în obținerea avizelor privind încadrarea în condiții deosebite /speciale de muncă a locurilor de muncă ocupate de salariații ce fac obiectul transferului colectiv către UT.

AM a şi obținut această reînnoire a avizului în data de 18.01.2013 prin hotărârea nr. 52/2013 a Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale.

Pe fondul cauzei apelantul a indicat faptul că, inclusiv în anul 2013 salariaților transferați de la AM la UT trebuia să li se recunoască încadrarea în condiţii speciale de muncă, însă numai după 4 luni de la data transferării UT SA a înregistrat la 28.05.2013 la Comisia de reevaluare un alt dosar, care a fost respins.

În hotărârea nr. ..., cât şi în adeverinţa nr. .../02.06.2021 eliberată de Casa Jud. de Pensii ... s-a menţionat că începând cu anul 2012 luna 4 – chiar de la momentul transferului - a realizat venituri în condiţii normale de muncă şi nu în condiţii speciale aşa cum a fost încadrată până la acel moment.

Dacă hotărârea nr. .../08.08.2013 nu a mai reîncadrat în condiţii speciale locurile de muncă, nu se justifică cum de pârâta încă din 01.04.2012 nu a mai menţinut încadrarea în condiţii speciale de muncă.

Pârâta era obligată să-i recunoască şi să-i menţină în continuare încadrarea în condiţii speciale de muncă conform actului adiţional la CIM nr.91238 şi adeverinţei nr. 1810861/2021 a Casei Judeţene de Pensii, unde s-a menţionat că a realizat venituri în condiţii speciale încă din anul 2001 până la data transferului.

Ori, de la data transferului, reclamantul nu a mai fost încadrat în condiţii speciale de muncă.

Pârâta a încetat să plătească contribuţii pentru condiţii speciale de muncă încă din 09.04.2012 - data transferului - chiar dacă în continuare a fost emisă hotărârea nr. .../18.01.2013 de către Comisia prin care SC AM i s-a menţinut avizul nr. .../12.09.2005 de încadrare în condiţii speciale a locurilor de muncă printre care şi a locului de muncă al reclamantului.

Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului .

Pârâta UT SA ... a invocat prin întâmpinarea formulată, excepţia tardivității declarării apelului.

Cu privire la excepţia nelegalității hotărârii nr. .../2013 a susținut că în mod corect Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, deoarece procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prev. de HG nr.1284/2011 trebuie îndeplinită doar de către angajatorul salariaților care îşi desfășoară activitatea în condiții speciale, în speţă UT.

Şi pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat susţinând că raportul de muncă a fost modificat prin acordul părților prin acte adiționale, iar activitatea reclamantului în perioada 01.04.2021- 23.09.2014 a fost realizată în condiții normale de muncă aşa cum rezultă din Hotărârea nr.79/2013.

A mai arătat pârâta că a urmat procedura prevăzută de HG nr. 1284/2011 în sensul că s-a întocmit de către INCDPM ...

Bucureşti o expertiză tehnică de reevaluare a locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, inclusiv rezultatele expertizei tehnice de reevaluare, însă rezultatele nu au confirmat existenţa factorilor de risc la locul de muncă comparativ cu condiţiile existente la data încadrării în condiții speciale.

Totodată, nu a fost îndeplinită nici condiția cumulativă ca activitatea şi unitatea UT să fie menționată în anexele 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010.

Pentru toate aceste motive a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant ca fiind neîntemeiat.

A susținut că reclamantul şi-a întemeiat cererea de introducere în cauză a celor trei instituţii pe dispoziţiile art.56 alin. 2 Cod procedură civilă justificat de faptul că toate cele trei instituţii se află în interdependenţa organizatorică şi decizională în ceea ce priveşte specificul cauzei având în vedere rolul şi atribuţiile acestora.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate instanţa a reţinut că se impune constatarea împrejurării că aplicabilitatea dispoziţiilor HG nr.128/2011 nu califică S.C.

AM SA titular al obligaţiei de avizare.

Având în vedere prevederile anexei 2 şi ale anexei 3 din Legea nr. 263/2010, precum şi prevederile HG nr.1284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale motivarea sentinţei este legală şi temeinică.

Inspecţia Muncii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului reclamantului ca nefondat.

A susţinut că, referitor la procedura de reevaluare a locurilor de muncă, potrivit HG 1284/2011, comisia are calitate procesuală pasivă şi aceasta are doar sediul la nivelul Inspecţiei Muncii.

Potrivit art.1 din Legea nr.108/1999 Inspecţia Muncii este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Justiției Sociale şi îndeplinește funcția de autoritate de stat prin care se asigură exercitarea controlului în domeniul relațiilor de muncă, securității şi sănătății în muncă.

Inspecția Muncii nu are atribuţii în materia evaluării locurilor de muncă şi încadrării acestora în condiții speciale şi prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei a înțeles să achieseze la apărările formulate de către Comisia de reevaluare.

La rândul său, Comisia pentru evaluarea locurilor de muncă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat în ceea ce privește excepția de nelegalitate a hotărârii nr.78/2013.

Instanţa de judecată a respins în mod corect această excepție ca fiind neîntemeiată.

SC AM SA ... şi-a asumat contractual o sarcină a cărei aducere la îndeplinire a devenit imposibil de realizat începând cu data transferului angajaților, moment în care raportul de muncă a încetat ca şi orice alte obligații specifice relației juridice angajator- angajat.

Curtea constată că apelul declarat de reclamant este întemeiat pentru următoarele considerente:

Este neîntemeiată critica reclamantului referitoare la modul de soluționare a excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. .../2013 a Comisiei de reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale.

Aşa cum rezultă din motivarea excepției de nelegalitate a acestei Hotărâri nr. .../2013 reclamantul a criticat hotărârea pentru că, potrivit convenției de transfer, UT nu avea dreptul să demareze procedura pentru reînnoirea avizelor, aceasta era obligația SC AM ..., pe toată durata convenției de transfer 07.02.2012- 07.02.2015.

De altfel, SC AM a şi urmat această procedură şi a obținut reînnoirea avizului nr. .../2005 conform Hotărârii nr. .../18.01.2013.

Situaţia prezentată de către reclamant, deşi este reală, nu atrage însă nelegalitatea hotărârii menționate.

Comisia s-a pronunțat în raport de partea care a sesizat-o, UT SA.

Comisia nu era în drept să analizeze dacă această unitate a respectat sau nu convenția de transfer şi să respingă pe acest motiv, cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate.

Aşadar, Comisia a analizat întrunirea condițiilor prevăzute de HG nr.1284/2011 în raport cu unitatea care i s-a adresat.

În acest context, soluția primei instanțe referitoare la excepția nelegalității a Hotărârii nr. .../2013 este legală, motivul de apel fiind neîntemeiat.

Însă, în ceea ce priveşte fondul cauzei, respectiv soluţionarea capătului principal de acțiune, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este dată cu încălcarea prevederilor art.173 Codul muncii.

Convenția încheiată la data de 07.02.2012 între SC AM şi UT, vizează transferul unui număr de 48 de salariați, de la AM ..., la UT care lucrează pentru deservirea operațiunilor de manevră feroviară în staţia ..., ca parte a transferului operațional al manevrelor feroviare în această stație.

În cuprinsul acestei convenții s-a menționat în art. 2 - efectele transferului - că încetează raporturile juridice de muncă între AM ... şi personalul angajat care deserveşte Staţia ... urmând ca raporturile de muncă să continue să producă efecte juridice în baza contractelor individuale de muncă şi contractului colectiv de muncă aplicabil, acestea fiind preluate în baza transferului de către UT, în calitate de angajator.

Totodată, prin Protocolul privind preluarea personalului în conformitate cu prevederile contractului privind externalizarea serviciilor de efectuare a operațiunilor de manevră feroviară în stația ..., s-a menționat că, începând cu data de 01.04.2012, raporturile de muncă ale personalului transferat vor înceta, în conformitate cu Legea nr. 53/2003, personalul transferat fiind preluat de către cesionar, Contractele de muncă ale salariaților transferați, aşa cum sunt acestea încheiate, vor fi preluate de către cesionar, cu respectarea art.173 - 174 din Legea nr. 53/2003, coroborate cu art. 5 alin.1 din Legea nr.67/2006.

Cesionarul va respecta pentru personalul preluat, clauzele din contractele individuale de muncă, precum şi cele care decurg din contractul colectiv de muncă pe durata stabilită, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 67/2006.

Potrivit art.173 alin.1 şi 32 Codul muncii, salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.

Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

Totodată, potrivit art.5 alin.1 din Legea nr.67/2006, ,,(1) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului”, iar art. 9 din aceeaşi lege prevede „(1) Cesionarul are obligaţia respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia. (2) Prin acord între cesionar şi reprezentanţii salariaţilor, clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului.”

Din toate aceste dispoziții legale, acceptate chiar de către pârâta UT, în calitate de cesionar, prin cele două înscrisuri invocate mai sus, aceasta avea obligaţia de a păstra toate drepturile de care beneficia reclamantul la momentul transferului.

Or, cum acesta beneficia de încadrarea în condiţii speciale, locul său de muncă nu a fost schimbat prin acest transfer.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de reclamant şi va schimba în parte sentința, în sensul că va constata că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 1.04.2012-23.09.2014 s-a realizat în condiții speciale de muncă.

Cu privire la cererea de a se emite o adeverință, Curtea apreciază că nu se mai impune, dat fiind că hotărârea judecătorească suplinește adeverința ce trebuia emisă de către angajator.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va obliga pe pârâta SC UT SA ... să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, ca parte căzută în pretenții.

(decizie rezumată de judecător Anica Ioan)