Decizie nr. 522 din 23.04.2024

Cererea inculpatului de înlăturare a obligației de a presta muncă în folosul comunității este nefondată.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că menținerea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității este în continuare necesară pentru complinirea scopului pedepsei, respectiv asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

Pentru dovedirea incapacității de a presta muncă neremunerată în folosul comunității este necesar un certificat medical eliberat potrivit dispozițiilor legale care confirmă faptul că persoana supravegheată nu mai este aptă pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane.

Acest certificat medical trebuie eliberat de un medic care să aibă competența de a stabili incapacitatea de a munci, respectiv de un medic de medicina muncii.

În cauză, inculpatul a prezentat o serie de acte medicale, respectiv: bilete de ieșire din spital, buletine de analize medicale, scrisori medicale, eliberate de medici oncologi, din care rezultă că suferă de o anumită boală, precum și un certificat de încadrare în gradul de handicap accentuat, dar nu a depus o adeverință medicală eliberată de un medic care are competență în medicina muncii din care să rezulte că nu mai este apt pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, conform art. 51 alin. 6 din Legea nr. 253/2013.

Faptul că inculpatul este încadrat într-un grad de handicap nu exclude în mod automat posibilitatea de a efectua anumite munci adaptate acestei situații, incapacitatea de a munci putând fi constatată de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul este pensionar pentru limită de vârstă nu conduce automat la concluzia că este într-o imposibilitate absolută de a executa muncă în folosul comunității.

Dacă se va dovedi că inculpatul este într-o imposibilitate absolută de a presta munca neremunerată în folosul comunității, evident că aceasta nu se va mai executa, potrivit dispozițiilor legale în materie.

Decizia penală nr. 522/A/23.04.2024 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 1028/12.09.2023 pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr. .../196/2022, în baza art. 338 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cpp şi art. 75 alin. 2 lit. b) Cp, a fost condamnat inculpatul SI la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 91 alin. 1 Cp a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 91 alin. 4 Cp s-a atras atenţia inculpatului să respecte măsurile şi obligaţiile dispuse prin prezenta hotărâre sub sancţiunea revocării suspendării.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a)-e) Cp s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cp s-a impus aceluiaşi condamnat pe aceeaşi perioadă obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cp s-a impus inculpatului prestarea unui nr. de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul unei instituţii din subordinea primăriei de domiciliu.

În baza art. 274 alin. 1 Cpp inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut prin rechizitoriul nr 747/P/2022 din data de 24.08.2023 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul SI pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 alin. 1 Cp.

Prin actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei privind pe suspectul SI, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3), în referire la art. 194 alin. (1) lit. b) din Codul penal, întrucât persoana vătămată a declarat că retrage plângerea prealabilă.

Prin încheierea din data de 12.10.2022 a fost închisă camera preliminară.

În faţa instanţei, inculpatul a fost audiat la termenul din data de 17.03.2023 când a recunoscut situaţia de fapt reţinută şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 374 alin. 4 Cpp şi art. 375 Cpp.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 13.04.2021, ora 0912, organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului B - Biroul Rutier, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe raza municipiului B, au fost sesizate de către Dispeceratul Serviciului Rutier B cu privire la producerea unui accident de circulaţie pe DJ 221B, pe raza municipiului B, în apropierea străzii ... (la 370 de metri), soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar conducătorul autoturismului a părăsit locul accidentului de circulaţie.

Echipa operativă s-a deplasat la faţa locului unde a identificat victima accidentului de circulaţie în persoana numitului SD, care primea îngrijiri medicale de la echipajul ambulanţei sosită la faţa locului; pe acostamentul din dreapta sensului de mers dinspre localitatea ... către municipiul B, la 370 de metri de intersecţia cu strada ..., sprijinită de un parapet metalic, a fost identificată o bicicletă de culoare verde, fără avarii în urma accidentului, iar în dreptul roţii din faţa bicicletei, pe acostament, a fost identificat un bocanc de picior stâng ce aparţinea pietonului.

La data şi în zona producerii accidentului, respectiv DJ221B, sensul de mers dinspre localitatea ... către municipiul B, într-o curbă situată la 370 de metri anterior de strada ..., circulaţia se desfăşura la lumina naturală a zilei, cu vizibilitate bună, pe două sensuri de circulaţie în rambleu, marcajul longitudinal fiind insesizabil, părţile carosabile învelite cu covor asfaltic, uscat, fără declivităţi, cu lăţimea totală de 6 metri (3 metri lăţime fiecare bandă de circulaţie, mărginite de acostament neconsolidat în lăţime de 0,40 metri).

La faţa locului nu a fost identificat autoturismul care a produs accidentul de circulaţie şi nici urme de frânare, dar s-a constatat că victima purta vestimentaţie de culoare portocalie la momentul producerii accidentului.

Investigaţiile organelor de poliţie (vizualizarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate în vecinătatea locului producerii accidentului), audierile persoanei vătămate şi inculpatului SI, au stabilit că autoturismul implicat în accident este marca Dacia Logan, culoare gri, cu numărul de înmatriculare ..., condus de inculpatul SI, care s-a deplasat în trafic pe DJ221B, la data de 13.04.2021, ora 0910, cu direcţia localitatea ... – municipiul B, iar în apropierea străzii ... (la 370 de metri) a acroşat pietonul SD care se deplasa pe lângă bicicletă, pe partea carosabilă, în aceeaşi direcţie de mers, după care şi-a continuat deplasarea pe DJ221B până la intersecţia cu strada ..., unde a efectuat viraj dreapta către Şoseaua ...

S-a precizat că declaraţiile inculpatului SI, în calitate de suspect şi inculpat, sunt primele probe concludente şi utile cauzei, din care rezultă atitudinea conştientă şi voită a acestuia de a părăsi locul accidentului de circulaţie, fără încuviinţarea organelor de poliţie, deşi era conştient de urmările acţiunii sale.

Deşi inculpatul SI a recunoscut şi a descris în detaliu acroşarea victimei SD, s-a apărat şi a precizat „că zgomotul auzit în zona oglinzii nu a fost foarte intens, motiv pentru care nu a considerat că ar fi putut produce vătămări corporale în cauză”.

S-a menționat că din raportul de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.

A1/168/10.06.2021 emis de Serviciul de Medicină Legală B, rezultă: ,,numitul SD a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire – proiecţie, la data de 13.04.2021, în cadrul unui accident rutier şi în condiţiile precizate de anchetă; a necesitat 110 – 120 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, însă viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie”.

În acelaşi raport de expertiză se precizează că, numitul SD a fost consultat la S.J.U.

B, unde s-a stabilit diagnosticul în urma accidentului de circulaţie, respectiv „fractură cominutivă 1/3 medie peroneu stâng, fractură marginală posterioară tibială stânga fără deplasate”.

Concluziile leziunilor constatate se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate SD, care a precizat că autoturismul condus de inculpat, la data de 13.04.2021, pe DJ221B, a trecut cu una dintre roţile autoturismului peste piciorul stâng în zona tibiei.

Inculpatul a avut o atitudine parţial sinceră în timpul urmăririi penale, nu are antecedente penale.

S-a reţinut că fapta inculpatului SI care, la data de 13.04.2021, ora 0910, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare ..., pe DJ 221B, cu direcţia de deplasare localitatea ... – municipiul ..., în apropierea străzii ... (la 370 de metri), a încălcat dispoziţiile legale impuse de normele legislaţiei rutiere (art. 35 alin. (1), art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 18 alin. (1) lit. a), c), d) din H.G nr. 1391/2006) şi a acroşat pietonul SD care se deplasa pe lângă bicicletă, pe partea carosabilă, în aceeaşi direcţie de mers, după care a părăsit locului accidentului de circulaţie fără încuviinţarea organelor de urmărire penală, pietonul suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 – 120 zile de îngrijiri medicale, întruneşte, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, conţinutul constitutiv al infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal.

La individualizarea sancţiunii care urmează a fi aplicată, instanţa a avut în vedere criteriile menţionate de art. 74 Cp, respectiv atitudinea de recunoaştere a faptei de către inculpat, circumstanţele de săvârşire a acesteia, lipsa unui scop în săvârşirea faptei, starea de sănătate a inculpatului.

Faţă de aceste criterii, instanţa în baza art. 338 alin 1 Cp cu aplic art. 396 alin. 10 Cpp şi art. 75 alin. 2 lit. b Cp l-a condamnat pe inculpatul SI la pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 91 alin. 1 Cp s-a suspendat sub supraveghere pedeapsa aplicată pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani, cu măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin 1 lit. a)- e) Cp și obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 lit. b și alin. 3 Cp.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul SI, solicitând reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele personale și situaţia sa medicală, și înlăturarea obligației de a presta munca neremunerată în folosul comunităţii întrucât starea gravă de sănătate nu îi permite prestarea acestei munci.

Procurorul a apreciat că pedeapsa a fost aplicată în mod legal şi temeinic deoarece s-au redus de două ori limitele de pedeapsă cu câte o treime, o dată ca urmare a accesării procedurii simplificate şi încă o dată ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de disp. art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

A precizat că și obligația de a presta o muncă neremunerată de 60 de zile este legală, inculpatul având posibilitatea ca, după rămânerea definitivă a hotărârii atacate, să formuleze o cerere separată de încetare sau modificare a obligaţiilor impuse de către instanţă.

A solicitat respingerea apelului inculpatului.

Apelul este nefondat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al .2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptei penale comise de acesta.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză, redate și analizate de către prima instanță, reiese că inculpatul SI la data la data de 13.04.2021, ora 09:10, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare ..., pe DJ ..., cu direcţia de deplasare localitatea ... – municipiul B, în apropierea străzii ..., a acroşat pietonul SD care se deplasa pe lângă bicicletă, pe partea carosabilă, în aceeaşi direcţie de mers, după care a părăsit locului accidentului de circulaţie fără încuviinţarea organelor de urmărire penală, pietonul suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 – 120 zile de îngrijiri medicale.

De altfel, inculpatul a recunoscut fapta comisă, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată, cerere ce a fost admisă de instanța de fond.

Inculpatul a acționat cu intenție, acesta dându-și seama că prin părăsirea locului accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitului SD (acesta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale), fără acordul organelor de poliție, s-a creat o stare de pericol pentru siguranța traficului rutier, precum și la adresa înfăptuirii justiției, prin îngreunarea identificării și tragerii sale la răspundere, urmare pe care a prevăzut-o și, dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.

În consecință, sunt îndeplinite toate elementele constitutive, atât cele care țin de latura obiectivă (elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate dintre acestea), cât și cele care țin de latura subiectivă (vinovăția sub forma intenției), ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal, faptă nejustificată și imputabilă inculpatului SI.

Cererea inculpatului de reducere a pedepsei este nefondată.

În acest sens, Curtea constată că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art. 74 alin. 1 Cod penal.

Astfel, au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv accidentarea unei persoane care circula reglementar și părăsirea locului faptei fără acordul organelor de urmărire penală, precum și gravitatea urmărilor produse, martorul SD suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 110-120 zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la atitudinea inculpatului s-a reținut că acesta nu a oprit deloc autoturismul după acroșarea martorului, considerând că nu ar fi putut produce vătămări corporale în cauză deoarece zgomotul auzit în zona oglinzii nu a fost foarte intens.

În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a ținut cont de faptul că nu are antecedente penale, aceasta fiind o situație normală și nu una de excepție, are o sănătate precară, este integrat în societate, este pensionar, este căsătorit, toate aceste circumstanțe persoanele fiind avute în vedere la dozarea pedepsei înspre minimul special și alegerea modalităţii de executare, în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Împrejurarea că a recunoscut fapta comisă a fost avută în vedere în cadrul procedurii simplificate de judecată, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

De asemenea, instanța de fond a reținut și circumstanțele atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal, ceea ce a atras reducerea cu încă o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 76 alin.1 Cod penal.

Prin urmare, pedeapsa de 1 an închisoare, orientată spre minimul special (de 10 luni și 20 de zile închisoare, astfel cum a fost redus cu o treime potrivit art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 76 alin.1 Cod penal, maximul fiind de 3 ani și 1 lună și 10 zile închisoare), cu suspendarea sub supraveghere a executării, este aptă să atingă scopul educativ-preventiv al pedepsei și să asigure echilibrul dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a inculpatului.

Și cererea inculpatului de înlăturare a obligației de a presta munca în folosul comunități este nefondată.

Cu privire la acest aspect, Curtea constată că menținerea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunități este în continuare necesară pentru complinirea scopului pedepsei, respectiv asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

De altfel, neexecutarea muncii în folosul comunității este reglementată de art. 57 Legea nr. 253/2013 în referire la art. 51 alin. 6 din Legea nr. 253/2013, respectiv atunci când persoana supravegheată prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispozițiilor legale care confirmă faptul că nu mai este aptă pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane.

Potrivit art. 51 alin. 7 din Legea nr. 253/2013, în cazul constatării incapacității de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, zilele de muncă neremunerată în folosul comunității rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepția situației în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează.

Din economia dispozițiilor art. 57 Legea nr. 253/2013 în referire la art. 51 din Legea nr. 253/2013 reiese că procedura privind executarea/neexecutarea obligației de a presta o muncă în folosul comunității se desfășoară în fața consilierului de probațiune și, atunci când se solicită schimbarea instituției din comunitate pentru executarea muncii, prin sesizarea judecătorului delegat cu executarea (alineatul 2 al textului legal).

De asemenea, pentru dovedirea incapacității de a presta muncă neremunerată în folosul comunității este necesar un certificat medical eliberat potrivit dispozițiilor legale care confirmă faptul că persoana supravegheată nu mai este aptă pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane.

Acest certificat medical trebuie eliberat de un medic care să aibă competența de a stabili incapacitatea de a munci, respectiv de un medic de medicina muncii.

În cauză, inculpatul a prezentat o serie de acte medicale, respectiv: bilete de ieșire din spital, buletine de analize medicale, scrisori medicale, eliberate de medici oncologi, din care rezultă că suferă de o anumită boală, precum și un certificat de încadrare în gradul de handicap accentuat, dar nu a depus o adeverință medicală eliberată de un medic care are competență în medicina muncii din care să rezulte că nu mai este apt pentru prestarea unor activități dintre cele stabilite de consilierul de probațiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, conform art. 51 alin. 6 din Legea nr. 253/2013.

Faptul că inculpatul este încadrat într-un gradul de handicap nu exclude în mod automat posibilitatea de efectua anumite munci adaptate acestei situații, incapacitatea de a munci putând fi constatată de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul este pensionar pentru limită de vârstă nu conduce automat la concluzia că este într-o imposibilitate absolută de a executa munca în folosul comunității.

Dacă se va dovedi că inculpatul este într-o imposibilitate absolută de a presta munca neremunerată în folosul comunității, evident că aceasta nu se va mai executa, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate.

Față de considerentele de mai sus, apelul declarat de inculpatul SI este nefondat, urmând să fie respins, conform disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen.

(decizie rezumată de judecător Florin MELEACĂ)