Decizie nr. 8 din 10.01.2024

Apelantul nu se poate prevala de pozitia unui creditor nenotificat de către lichidatorul judiciar, conform dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 85/2014, care are dreptul de a solicita înscrierea creanței sale la masa credală a debitoarei chiar cu nerespectarea termenelor stabilite de către judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii, întrucât art. 114 alin. (1) din Legea insolvenței prevede: „Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură.” Apelantul nu a făcut dovada că se afla pe lista creditorilor și lichidatorul nu l-a notificat, astfel încât să poată fi aplicate dispozițiile art. 42 alin. (3) prin raportare la art. 99 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 și să fie considerat de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor.

Notificarea deschiderii procedurii și a termenului de formulare a cererii de admitere a creanțelor în tabelul preliminar a fost comunicată debitoarei, prin administratorul acesteia, având astfel cunoștință despre termenele de înscriere a creanțelor la masa credală, fiind direct interesat, în calitate de creditor, despre termenele stabilite de către judecătorul-sindic.

Creditorul apelant, în fapt, avea cunoștință de termenele stabilite prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței în formă simplificată și prin notificarea lichidatorului judiciar, prin prisma calității sale de asociat unic și administrator al societății debitoare.

Decizia civilă nr.8/10.01.2024 a Curții de Apel Galați

1. Cererea de chemare in judecată.

Prin contestatia înregistrată la data de 08.07.2022, la dosarul nr. .../91/2022/a1 al Tribunalului Vrancea, creditorul RS a formulat contestatie împotriva tabelului definitiv de creanţe completat din 28.06.2022, întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă BM, în dosarul de insolvenţă a debitorului OV SRL.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentinţa civilă nr. 212 din 12.10.2023, Tribunalul Vrancea a admis contestatia formulata împotriva tabelului definitiv al creanţelor din 28.06.2022, privind debitoarea PM O formulată de RS, în ceea ce priveşte creanţa creditorului PC și a dispus înlăturarea acesteia din tabelul definitiv.

3. Motivarea în fapt şi în drept a hotărârii judecătorești

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 292/16.12.2022 pronunţată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vrancea s-a dispus admiterea în parte a contestației formulate împotriva tabelului definitiv al creanțelor din 28.06.2022, în ceea ce privește creanța creditorului PC şi a dispus înlăturarea acesteia din tabelul definitiv.

A respins ca nefondată contestația formulată împotriva tabelului definitiv al creanțelor din 28.06.2022, în ceea ce privește creanța creditorului D.G.R.F.P.

G – A.J.F.P.

V.

Prin decizia nr. 67A/01.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a dispus admiterea apelului declarat de creditorul PC şi anularea sentinţei apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a reţinut în esenţă că, au fost încălcate dispoziţiile referitoare la citarea apelantului creditor, astfel cum sunt prev. de art.153, art.155 alin.(1) pct.6 Cod proc.civ. şi art.42 din Legea nr. 85/2014, instanţa soluţionând cauza în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

În rejudecare, intimatul creditor PC a fost legal citat şi a depus la dosarul cauzei documente justificative privind creanţa deţinută şi înscrisă în tabelul suplimentar al creanţelor debitoarei PM OSRL, respectiv contractele de împrumut din perioada 09.06.2021-17.12.2021.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma probelor administrate, Tribunalul a constatat-o întemeiată pentru considerentele arătate în continuare:

În fapt, prin încheierea nr. 18/23.03.2022, a fost admisă cererea formulată de creditoarea OV SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată împotriva debitoarei P M O SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII BM, termenul de depunere a declarațiilor de creanţă fiind 09.05.2022, tabelul preliminar de creanţe urmând a fi întocmit şi publicat până la 19.05.2022.

Potrivit tabelului preliminar de creanţe contestatorul deţinea 85,31% din totalul creanţelor împotriva averii debitoarei, fiind creditor cu garanţii reale.

La data de 24.06.2022, a fost publicat în BPI nr. 10982/24.06.2022, tabelul definitiv de creanţe, contestatorul având 74,68% din totalul creanţelor împotriva averii debitoarei, având în vedere că apare în plus faţă de tabelul preliminar de creanţe, creanţa DGRFP G - AJFP V, în cuantum de 226.605 lei.

La data de 29.06.2022, a fost publicat în BPI nr. 11207/29.06.2022 tabelul definitiv de creanţe modificat, contestatorul având 38,22% din totalul creanţelor împotriva averii debitoarei, având în vedere că apare în plus faţă de tabelul definitiv de creanţe, creanţa dlui PC, în cuantum de 753.556 lei.

În ceea ce priveşte creanţa creditorului PC, Tribunalul a reţinut ca fiind întemeiată critica contestatorului.

În drept, a invocat disp. art. 110 alin. 1, art. 112 şi art. 114 din Legea nr. 85/2014.

În speţă, judecatorul sindic a stabilit termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă pentru 09.05.2022.

Potrivit înscrisurilor aflate la doar, creditorul PC a depus la dosarul cauzei, la data de 27.06.2022, cerere de repunere pe rol a cauzei şi de înscriere a creanţei în tabelul suplimentar al creanţelor, fără ca aceasta să fie motivată sub aspectul solicitării de repunere în termenul imperativ stabilit de textul legal menţionat.

Lichidatorul judiciar a dispus întocmirea unui tabel definitiv de creanţe completat la data de 28.06.2022, publicat în B.P.I. nr 11207/29.06.2022

Având în vedere că nu a fost respectat termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă şi reținând că nu a fost motivată cererea de repunere în termen de către creditor pentru a se aprecia de către instanță oportunitatea analizării unei atare cereri, Tribunalul a reţinut că nu a fost respectat termenul imperativ stabilit de către judecătorul sindic.

Aşa cum s-a reţinut şi în primul ciclu procesual, creditorul PC nu se poate prevala de pozitia unui creditor nenotificat de către lichidatorul judiciar, conform dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 85/2014, care are dreptul de a solicita înscrierea creanței sale la masa credală a debitoarei chiar cu nerespectarea termenelor stabilite de către judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii, fiind considerat de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor.

Astfel, din tabelul definitiv modificat din 28.06.2022 rezultă că a fost înscrisă creanţa creditorului PC în baza art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014 - creanţe subordonate.

Coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele de împrumut de la filele 103-120, rezultă că această creanţă se circumscrie art. 161 pct. 10 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, respectiv credite acordate persoanei juridice debitoare de către un acţionar sau asociat deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor.

Or, în calitate de asociat sau acţionar, creditorul nu se poate prevala de necunoaşterea termenelor de depunere a declaraţiilor de creanţă, dat fiind notificarea debitoarei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată şi publicarea notificării în BPI.

Pentru motivele reiterate mai sus, prima instanţă a admis contestatia formulată împotriva tabelului definitiv al creantelor din 28.06.2022, în sensul că a admis contestatia formulată împotriva tabelului definitiv al creanțelor din 28.06.2022, în ceea ce privește creanța creditorului PC și a dispus înlăturarea acesteia din tabelul definitiv.

4.Apelul

4.1 Împotriva sentinței menționate mai sus, în termen legal, a declarat apel creditorul PC, considerând-o nelegală și solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și respingerea contestației.

4.2 Motivarea în fapt şi în drept a apelului.

În motivarea căii de atac promovate a arătat că, în mod nelegal instanța a făcut trimitere la argumentele sentinței din primul ciclu procesual, deoarece acea hotărâre a fost casată.

Totodată, a arătat că în mod greșit s-a considerat că nu există obligația notificării asociatului debitoarei când acesta are calitatea de creditor.

A arătat că, dacă debitoarea a fost notificată prin B.P.I. nu echivalează cu notificarea sa în calitate de asociat.

Astfel, nu există nici un text de lege în Legea nr. 85/2014 care să stipuleze că notificarea debitoarei înseamnă și notificarea asociatului.

Asociatul, de altfel, are o altă adresă decât sediul debitoarei, la acesta din urmă nemaiexistând activitate comercială.

A susținut că, dimpotrivă, în Legea nr. 85/2014 se prevede în mod clar că creditorii care nu au fost notificați (legea nu distinge după calitatea creditorilor, deci se referă la orice creditor inclusiv la creditorul asociat al debitoarei) sunt repuși de drept în termenul de depunere a declarațiilor de creanță.

A invocat disp. art.42 alin.3 teza a doua din Legea nr. 85/2014, cât şi faptul că este de principiu că unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.

În drept, a invocat disp. art.42 al.3 din Legea nr. 85/2014.

4.3 Întâmpinarea în apel.

Prin întâmpinare, intimatul creditor RS a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul creditor PC împotriva sentinței civile nr. 212/2023, ca nefondat.

A arătat intimatul că judecătorul sindic în mod întemeiat a reținut faptul că apelantul, în calitate de asociat al debitoarei, nu se poate prevala de necunoașterea termenelor pentru depunerea declarației de creanță, cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar i-a comunicat notificarea de deschidere a procedurii, în care sunt menționate toate termenele, la sediul social.

Totodată, judecătorul sindic în mod întemeiat a apreciat că, dat fiind încadrarea creanței sale în cele prevăzute de art.161 pct.10 lit. a), teza a II-a din Legea nr. 85/2014, dar și nemotivarea cererii de repunere în termen, contestația formulată de RS este întemeiată.

Consideră intimatul că, în situația în care apelantul nu cunoștea termenele din cadrul procedurii, nu fusese notificat, putea formula doar declarația de creanță, fără a fi necesară formularea unei cereri de repunere în termen, care se formulează doar atunci când una din părți cunoaște că până la o anumită dată trebuie să efectueze un act de procedură și dintr-un motiv neimputabil nu respectă termenul, astfel că efectuează actul după termen și formulează o cerere de repunere în termen în care arată împrejurarea care l-a împiedicat să respecte termenul de înfăptuire a actului.

A mai arătat că, apelantul, deși a formulat și cerere de repunere în termen - recunoscând implicit că avea cunoștință de data până la care trebuia să depună declarația de creanță - nu a justificat această cerere, astfel că în mod temeinic judecătorul sindic a dispus eliminarea sa din tabelul de creanțe.

Pe de altă parte, a susținut că la declarația de creanță apelantul a depus doar contracte de împrumut sub semnătură privată, fără a exista nicio dovadă a plății acelor sume către debitoare.

Este imposibil de crezut că asemenea sume - 753.556 lei - au fost plătite în numerar, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art.4 din Legea 70/2015 interzic plățile/încasările în numerar în asemenea cuantum, nerespectarea acestei interdicții constituind contravenție sau infracțiune.

A mai susținut că prin contestația introductivă s-a invocat și faptul că nu există nicio dovadă de plată efectivă a acestor sume, doar contractele de împrumut neputând constitui dovada transferului banilor.

În concluzie, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

5. Analizând apelul prin prisma motivelor de apel invocate, în limitele devolutive stabilite de art. 476 şi art. 477 Cod procedură Civilă, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept.

Totodată, aceasta este ținută de limitele a ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum apellatum), în cauză apelantul PC formulând apel cu privire la sentința judecătorului - sindic nr. 212/12.10.2023 prin care a fost admisă contestația formulată de către creditorul RS împotriva tabelului definitiv al creanțelor - completat din data de 28.06.2022 în ceea ce privește creanța apelantului, dispunându-se înlăturarea acesteia din tabelul definitiv de creanțe.

Apelantul a precizat că nu a fost notificat de către lichidatorul judiciar despre deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată pentru debitoarea PM O S.R.L. și că, deși era asociat al debitoarei, nu a cunoscut termenul pentru formularea și depunerea cererii de admitere a creanțelor la masa credală, notificarea societății debitoare neechivalând cu notificarea asociatului acesteia.

Curtea constată că RS, în calitate de creditor, a contestat tabelul definitiv de creanțe completat întocmit la data de 28.06.2022 cu privire la creanța AJFP V în cuantum de 226.605 lei și a domnului PC în cuantum de 753.556 lei.

În fapt, prin Încheierea nr. 18/23.03.2022, a fost admisă cererea formulată de creditoarea OV S.R.L. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată împotriva debitoarei P M O SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII BM, termenul de depunere a declarațiilor de creanţă fiind 09.05.2022, tabelul preliminar de creanțe urmând a fi întocmit și publicat până la 19.05.2022.

Curtea reține că, potrivit Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului societatea P M O S.R.L. publicat în B.P.I. nr. 3701/28.02.2023 asociat unic și administrator al societății debitoare era apelantul PC.

În drept, potrivit art. 74 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență „în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informațiile prevăzute la art. 67 alin. (1).

Această obligație a fost adusă la cunoștința debitoarei, conform notificării publicate în BPI nr. 6935/19.04.2022.

La lit. c) a art. 67 din Legea insolvenței este indicată lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă.

Astfel, debitoarea, prin administratorul acesteia, apelantul PC, avea obligația depunerii listei creditorilor societății, listă în care trebuia să se regăsească și creditorul PC, care susține că a împrumutat societatea al cărei unic asociat și administrator era, conform contractelor de împrumut aflate la filele 46 – 60 din dosarul inițial de fond.

Potrivit Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței, publicat în BPI nr. 3701/28.02.2023, debitoarei P M O S.R.L. lichidatorul nu a identificat elemente de natura formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale în sensul art. 169 din Legea insolvenței.

Din această împrejurare, Curtea reține o prezumție simplă, în sensul art. 329 C. proc. civ., că administratorul societății a predat documentele contabile prevăzute la art. 67 din Legea nr. 85/2014, printre care se află și lista creditorilor societății.

Conform art. 99 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 – „în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, după caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii”.

Aşa cum a avut în vedere jduecătorul - sindic, creditorul PC nu se poate prevala de pozitia unui creditor nenotificat de către lichidatorul judiciar, conform dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 85/2014, care are dreptul de a solicita înscrierea creanței sale la masa credală a debitoarei chiar cu nerespectarea termenelor stabilite de către judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii, întrucât art. 114 alin. (1) din Legea insolvenței prevede: „Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură.” Apelantul nu a făcut dovada că se afla pe lista creditorilor și lichidatorul nu l-a notificat, astfel încât să poată fi aplicate dispozițiile art. 42 alin. (3) prin raportare la art. 99 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 și să fie considerat de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor.

Notificarea deschiderii procedurii și a termenului de formulare a cererii de admitere a creanțelor în tabelul preliminar a fost comunicată debitoarei, prin administratorul acesteia, PC, având astfel cunoștință despre termenele de înscriere a creanțelor la masa credală, fiind direct interesat, în calitate de creditor, despre termenele stabilite de către judecătorul-sindic.

De altfel, aceste termene au fost stabilite de către judecătorul-sindic și prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței în formă simplificată, care de asemenea, a fost comunicată debitoarei prin organele de conducere.

La data de 27.06.2022, creditorul PC a depus la dosarul cauzei, cerere de repunere pe rol a cauzei şi de înscriere a creanţei în tabelul suplimentar al creanţelor, fără ca aceasta să fie motivată sub aspectul solicitării de repunere în termenul imperativ.

În plus, în cuprinsul acesteia este menționat faptul că solicită înscrierea în temeiul art. 102 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 care prevede că „(7) În cazul în care se deschide procedura de faliment după perioada de observaţie sau reorganizare, creditorii vor solicita înscrierea în tabelul suplimentar pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii insolvenţei ce nu au fost plătite.”, situație inaplicabilă, oricum, apelantului, care a invocat creanțe născute anterior deschiderii procedurii.

Prin urmare, apelantul ar fi putut fi înscris în tabelul de creanțe definitiv completat, doar dacă ar fi fost de drept în termenul de depunere a cererii de creanță, nefiind notificat conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, caz în care, fiind de drept în termen, astfel cum a susținut și intimatul RS, nici nu ar fi trebuit să solicite repunerea în termen.

Însă, chiar și lipsa unei astfel de notificări, ar fi trebuit să nu i se datoreze, altfel spus, să fi indicat în lista creditorilor, depusă conform art. 74 din Legea nr. 85/2014, că este unul dintre creditorii debitoarei, în caz contrar neputându-se prevala de propria culpă (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).

Conform art. 186 Cod procedură civilă partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Astfel, creditorul apelant PC, în fapt, avea cunoștință de termenele stabilite prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței în formă simplificată și prin notificarea lichidatorului judiciar, prin prisma calității sale de asociat unic și administrator al societății debitoare.

Curtea constată că nu a fost respectat termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă şi cererea de repunere în termen nu a fost motivată de către creditor pentru a se putea aprecia de către instanţă temeinicia acesteia.

Curtea notează și împrejurarea că, în privința contractelor de împrumut, oricum se impuneau verificări suplimentare din partea lichidatorului judiciar pentru a putea înscrie creanța apelantului în tabel, sub aspectul remiterii efective a sumelor de împrumutător la împrumutat, astfel cum a susținut, prin întâmpinare, intimatul RS, cu atât mai mult cu cât singurele dovezi sub aspectul calității de creditor al apelantului constau în înscrisuri sub semnătură privată, intitulate „contracte de împrumut”, fără dată certă, care conțin trimiteri la dispozițiile Vechiului Cod civil, abrogat la data de 01.10.2011, deși în privința acestora creditorul apelant a susținut încheierea în a doua parte a anului 2021, pentru sume semnificativ mai mari decât cea avută în vedere de judecătorul-sindic la deschiderea procedurii de insolvență, analizând cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată doar două luni mai târziu față de data menționată pe ultimul dintre ele.

Curtea subliniază natura juridică de contract real al contractului de împrumut de consumație, aspect care reiese din dispozițiile art. 1174 alin. (4) C. civ. care prevede: „Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului „coroborat cu art. 2158 alin. (1) C. civ. care prevede : „Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură şi calitate.” Totodată, Curtea are în vedere faptul că această natură juridică presupune ca acordul de voințe al părților să fie însoțit sau urmat de remiterea materială a bunului (obiectul derivat al raportului juridic) de la o parte contractantă la alta, iar în lipsa remiterii, contractul se consideră a nu fi încheiat, acordul de voințe putând, eventual, avea valoare de promisiune de contract real.

Prin urmare, inclusiv în ipoteza în care s-ar fi reținut că cererea apelantului de înscriere în tabelul de creanțe a fost făcută în termen, nu se verifică condiția nașterii obligației debitoarei insolvente la plata creanței de 753.556 lei, odată ce, din înscrisurile aferente cererii de creanță, nu rezultă predarea/remiterea efectivă a sumelor către societatea debitoare simultan sau ulterior întocmirii instrumentum probaționis cu privire la împrumutul acestora.

Astfel, în mod legal, judecătorul-sindic a dispus înlăturarea creanței din tabelul definitiv completat din 28.06.2022 publicat în B.P.I. nr. 11207/29.06.2022.

În raport de considerentele expuse, constatând netemeinicia motivelor invocate, Curtea, în baza art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelantul PC împotriva sentinţei civile nr. 212/12.10.2023 pronunţată de Tribunalul Vrancea.

(decizie rezumată de judecător Sorina LUCHIAN)