Decizie nr. 20 din 25.01.2024

Analizând cererea reclamantei din această perspectivă, instanța reține că pentru admiterea ei în principiu este necesar ca reclamanta să facă dovada existenței unui raport juridic între ea și chemata în garanție deoarece, așa cum rezultă din interpretarea art. 71 alin.1 C.pr.civ., soluția dată cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale.

O condiție de admisibilitate a unei astfel de cereri se referă la existența unei legături suficiente între cererea principală (în speță cererea de chemare în judecată) și cererea de chemare în garanție, în sensul unei legături de dependență și subordonare între cele două cereri, astfel încât soluția cererii principale să poată influența soluția dată cererii de chemare în garanție.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, instanța de apel reține că reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă.

În lipsa conosamentelor andosate în favoarea sa ori a menționării calității sale de destinatar al mărfii în conosamente, reclamanta nu a produs dovezi esențiale referitoare la calitatea sa de proprietar al actelor și a mărfii și, în consecință, nu a dovedit existența unor raporturi juridice care să îi permită să se îndrepte cu o cerere de chemare de chemare în garanție împotriva terțului, acesta din urmă având exclusiv raporturi juridice cu alte societăți, rezultate din contractele de navlosire.

În mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție,

acest instrument procesual nefiind reglementat ca o formă de modificare/completare a cererii de chemare în judecată prin voinţa reclamantului și neavând scopul de a face posibilă atragerea în proces a unui nou pârât, ci în principiu, de a crea un nou raport juridic de drept procesual între titularul cererii de intervenţie forţată şi cel chemat în garanţie.

Decizia civilă nr.20/25.01.2024 a Curții de Apel Galați

Deliberând apelului principal promovat de pârâta CI ... SRL ... şi asupra apelului incident promovat de reclamanta F SRL, reţine următoarele:

1.

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. .../113/2022 reclamanta SC CI ...

SRL a chemat în judecată pe pârâta SC F SRL, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța: să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei SC F SRL în suma de 250.000 Euro în temeiul CBN nr. 2/19.08.2022 împotriva reclamantei, invocat prin notificarea pârâtei datată C, 10.10.2022 și pe cale de consecință, inexistența dreptului de retenție al pârâtei asupra mărfii transportate cu barjele 986 și 6848, proprietatea reclamantei, fie pe temeiul invocat de aceasta, fie pe temeiul contractului de transport conținut și probat prin conosamentele nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022 și nr. 2308/3 datat K, Ucraina, 28.08.2022; să fie obligată pârâta la plata sumei de 26.319,44 Euro, evaluată provizoriu, reprezentând prejudiciul ocazionat reclamantei de către pârâtă ca urmare a nepredării mărfurilor și devierii transportului de la portul de descărcare (C) la un port străin (B) contractului de transport conținut și probat prin conosamentele emise în cauză, ceea ce a condus la întârzierea și neexecutarea conformă a contractelor de export ale reclamantei și navlosire nave maritime și/sau deprecierea mărfii și/sau pierderea garanției vamale, sumă actualizată cu indicele ratei de inflație plus dobânda legală de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii şi prin cerere reconvențională, obligarea reclamantei la plata sumei de 1.801.996 lei suma estimată, reprezentând cheltuielile cu navlul, contrastaliile, cheltuielile cu operațiunile portuare, cheltuielile cu modificarea portului de destinație, cheltuielile efectuate cu consultanța legală, restul cheltuielilor efectuate din culpa acestora.

Reclamanta SC CI ...

SRL a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională depusă de pârâta SC F SRL solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a SC CI ...

SRL şi respingerea cererii reconvenţionale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingerea cererii reconvenţionale ca nefondată, obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la data de 28.02.2023 SC DV SRL a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei-reclamante SC F SRL ... solicitând respingerea acțiunii principale și admiterea cererii reconvenționale.

Prin cererea depusă la data de 1.03.2023, reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art.204 Cod procedură civilă solicitând obligarea pârâtei SC F SRL să îi predea marfa transportată cu barjele 986 si 6848, proprietatea reclamantei, potrivit contractului de transport conţinut şi probat prin conosamentele nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022 şi nr. 2308/3 datat K, Ucraina, 28.08.2022, în prezent depozitată în contul şi pe riscul reclamantei în magazia aparţinând SC H S.A. până la soluţionarea prezentului dosar (potrivit sentinţei civile nr. 167 din 23.02.2022 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. .../113/2022, definitivă prin respingerea apelului) şi obligarea pârâtei la plata sumei de 114.110,87 euro, evaluată provizoriu la data de 01.03.2023, reprezentând prejudiciul ocazionat reclamantei de către pârâtă ca urmare a nepredării mărfurilor şi devierii transportului de la portul de descărcare (C) la un port străin (B) contractului de transport conţinut şi probat prin conosamentele emise în cauză, ceea ce a condus la întârzierea şi neexecutarea conformă a contractelor de export ale reclamantei şi navlosire nave maritime şi/sau deprecierea mărfii şi/sau pierderea garanţiei vamale, sumă actualizată cu indicele de inflaţie plus dobânda legală, de la data formulării cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective.

La data de 6.06.2023 reclamanta SC CI ...

SRL, a formulat cerere de chemare în garanție a societății ZA LTD ..., solicitând ca, în ipoteza respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, să fie obligat chematul în garanție la plata prejudiciului solicitat prin capătul 2 de cerere, evaluat provizoriu la termenul de judecată din 03.05.2023 la suma de 152.334,26 Euro, prejudiciu ocazionat ca urmare a nepredării mărfii de către cărăuș și devierii transportului de la portul de descărcare (C) la un port străin (B) contractului de transport, ceea ce a condus la ocazionarea unor prejudicii în patrimoniul reclamantei precum: neexecutarea conformă a contractelor de export ale acesteia și navlosire nave maritime (i.e. rate de dispatch și demurrage) și/sau deprecierea mărfii (i.e. tarife de depozitare ale mărfii litigioase, contravaloare operațiuni necesare de conservare a mărfii perisabile: aerare, fumigare etc., inclusiv deprecierea comercială a mărfii), suma actualizată cu indicele ratei de inflație plus dobânda legală de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din data de 6.09.2023, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie.

În cauză a fost administrată proba cu acte.

2. Prin sentinţa nr. 120/Fciv/22.09.2023 Tribunalul Brăila a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de către reclamanta-pârâtă SC CI ... SRL.

A respins ca nefondată acţiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamanta-pârâtă CI ... SRL în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC F SRL ...

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă SC F SRL ... în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC CI ... SRL.

A obligat pe reclamanta-pârâtă SC CI ...

SRL să plătească pârâtei-reclamante SC F SRL ... suma de 525.589,95 lei cu titlu de contrastalii port C, suma de 42.734,51 cu titlu de contrastalii port C, suma de 459.459,95 lei cu titlu de contravaloare transport fluvial pe ruta C-B şi suma de 13.882,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins celelalte cereri formulate de pârâta-reclamantă SC F SRL ...

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC DV SRL, în interesul pârâtei-reclamante SC F SRL ...

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reţinut următoarele:

Între CR SA ..., în calitate de navlositor și ZA Ltd. ..., în calitate de cărăuș, s-a încheiat contractul de navlosire nr.1/19.08.

Prin acest contract, ZA Ltd. ... s-a obligat să transporte cu nava AG 3 și barjele 986 și 6848 (sau nave asemănătoare), aproximativ 1800 tone metrice de grâu origine Ucraina, din portul de încărcare K (Ucraina) în portul de descărcare C, în schimbul plății unui navlu de 79 Euro/ tonă metrică.

În contract se menţionează că termenii şi condiţiile nespecificate în CBN vor fi conform Acordului de la Bratislava, ultima ediţie.

Între SC DV SRL ... şi ZA Ltd. ... s-a încheiat contractul de transport nr.1/19.08.2022.

Prin acest contract, SC DV SRL ... s-a obligat să transporte cu nava AG 3 și barjele 986 și 6848, aproximativ 1800 tone metrice de grâu origine Ucraina, din portul de încărcare K (Ucraina) în portul de descărcare C, în schimbul plății unui navlu de 67 Euro/ tonă metrică.

În contract se menţionează că termenii şi condiţiile nespecificate în contract vor fi conform Acordului de la Bratislava, ultima ediţie.

Între SC DV SRL ... şi pârâta-reclamantă SC F SRL ... s-a încheiat contractul de transport nr.2/19.08.2022.

Prin acest contract, SC F SRL ... s-a obligat să transporte cu nava AG 3 și barjele 986 și 6848 (sau nave asemănătoare), aproximativ 1800 tone metrice de grâu origine Ucraina, din portul de încărcare K (Ucraina) în portul de descărcare C, în schimbul plății unui navlu de 60 Euro/ tonă metrică.

În contract se menţionează că termenii şi condiţiile nespecificate în contract vor fi conform Acordului de la Bratislava, ultima ediţie.

La data de 19.08.2022 pârâta-reclamantă SC F SRL, cărăușul potrivit conosamentelor nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022 și nr. 2308/3 datat K, Ucraina, 28.08.2022, a notificat toate părțile interesate cu privire la faptul că împingătorul AG3 și convoiul de 2 barje nr. 986 și nr. 6848 au sosit în portul K (Ucraina) și sunt gata să încarce.

Încărcarea a început la data de 25.08.2022 şi s-a terminat la data de 28.08.2022, iar convoiul a plecat spre portul C la data de 1.09.2022.

Conform actelor depuse la dosar, nava AG3 a avut o perioadă de întârziere (contrastalii) de 3,66 zile.

Instanţa de fond a avut în vedere faptul că aceste contrastalii (cât și cele din portul C) au fost calculate conform clauzei „După intrarea în contrastalii tot timpul va fi considerat în contrastalii”, clauză existentă în toate contractele de transport depuse la dosar.

La data de 6.09.2022 pârâta-reclamantă SC F SRL a notificat toate părțile interesate cu privire la faptul că împingătorul AG3 și convoiul de 2 barje nr. 986 și nr. 6848 au sosit în portul C și sunt gata să descarce cantitatea de 1870,08 tone grâu ucrainean, în conformitate cu termenele şi condiţiile contractului de navlosire.

Conform mențiunilor din contractele de transport, la data de 19.08.2022, orele 22.00, MV AG3 + barja 986 + barja 6848 se vor afla în K, gata de încărcare, iar descărcarea va fi în perioada august-septembrie 2022, conform specificaţiilor ulterioare.

Timpul de stalii va începe la ora 8.00 a zilei următoare după transmiterea avizului „gata de operare” valabil.

Tribunalul a reţinut că la data de 6.09.2022 pârâta-reclamantă SC F SRL a emis avizul „Gata de Operare”, dar nu a fost contactată în acest sens de către reclamanta-pârâtă CI ...

SRL (posesor al conosamentelor nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022 și nr. 2308/3 datat K, Ucraina, 28.08.2022) pentru a descărca marfa.

S-a observat că pârâta-reclamantă a emis avizul la data de 6.09.2022, în perioada menţionată în contractele de transport (august-septembrie 2022).

S-a apreciat că înscrisurile depuse la dosar de către reclamanta-pârâtă nu au relevanţă în cauză relativ la pretenţiile pârâtei-reclamante SC F SRL reprezentând contravaloare contrastalii port C.

Faptul că la data de 26.09.2022 ambele convoaie aveau interdicţie de descărcare din cauza neefectuării plăţii pentru contrastalii nu reprezintă un abuz din partea pârâtei-reclamante.

Astfel, având în vedere că la data de 6.09.2022 a fost emis avizul „Gata de Operare”, iar până la data de 26.09.2022 pârâta-reclamantă nu a fost contactată de către reclamanta-pârâtă în vederea descărcării cantităţii de 1870,08 tone grâu, în mod rezonabil aceasta a condiţionat descărcarea mărfii de plata contrastaliilor.

Mai mult decât atât, s-a reţinut că reclamanta-pârâtă nici nu a produs nicio dovadă în sensul că ar fi solicitat pârâtei-reclamante să îi predea marfa (să o descarce) anterior datei de 26.09.2022.

Reclamanta-pârâtă a susţinut că abia la data de 11.10.2022 a fost informată de către agentul său că descărcarea cantităţii de 1870,08 tone grâu este restricţionată de către armatori.

Reclamanta-pârâtă a emis un „Protest de mare” la data de 14.10.2022, protest adresat ZA Ltd. iar nu SC F SRL.

Ulterior, la data de 24.10.2022 reclamanta-pârâtă a emis către pârâta-reclamantă un „Protest de mare”, protest care a fost denunţat de către SC F SRL la data de 28.10.2022.

Anterior datei la care reclamanta-pârâtă a emis către pârâtă „Protestul de mare”, convoiul a plecat spre B întrucât pârâta-reclamantă nu a identificat în C niciun operator portuar cu spaţiu de depozitare disponibil.

Tribunalul a reţinut că reclamanta-pârâtă are calitatea de destinatar al mărfii (primitor) care a fost transportată de către pârâta-reclamantă, cele două conosamente nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022, pentru barja 986 și nr. 2308/3 datat K, Ucraina, 28.08.2022, pentru barja 6848, fiind andosate, CAR ...

LLC autorizând pe reclamanta-pârâtă SC CI ...

SRL să andoseze originalele conosamentelor pentru şi în numele său.

Astfel, prin andosarea celor două conosamente, CAR U LLC a transmis reclamantei-pârâte SC CI R SRL toate drepturile şi obligaţiile care decurg din contractul de transport.

S-a reţinut că reclamanta-pârâtă SC CI R SRL nu este parte în contractul de navlosire nr.1/19.08.2022 (încheiat între CR SA E, în calitate de navlositor și ZA Ltd.

B, în calitate de cărăuș), situaţie în care dreptul său asupra bunurilor care au fost transportate de către pârâta-reclamantă a luat naştere în baza celor două conosamente.

De altfel, în şedinţa publică din data de 6.09.2023, reclamanta-pârâtă a arătat că îşi întemeiază pretenţiile pe cele două conosamente.

Instanţa de fond a reţinut că cele două conosamente au fost emise de către pârâta-reclamantă SC F SRL şi au fost acceptate de către expeditorul mărfii, CAR U LLC (care le-a ştampilat şi le-a andosat reclamantei-pârâte).

În conosamente se precizează „conosament - a se utiliza cu contractul de navlosire„ şi „transport plătibil conform contractului de navlosire”.

Având în vedere faptul că cele două conosamente au fost emise de către pârâta-reclamantă SC F SRL, instanţa de fond a constatat că, contractul de navlosire la care se referă cele două conosamente este contractul de transport nr.2/19.08.2022 (încheiat între DV SRL G şi SC F SRL B) întrucât pârâta-reclamantă SC F SRL în conosamentul emis de SC F SRL nu se putea raporta la un alt contract de transport.

Prima instanţă nu a reţinut susţinerea reclamantei-pârâte în sensul că aceste referinţe din conosamente ar fi putut funcţiona drept clauze de încorporare a termenilor şi condiţiilor contractului de navlosire dacă acesta ar fi fost expres identificat.

Astfel, conosamentul ţine loc de contract de transport doar în situaţia în care între armator şi navlositor nu s-a încheiat un contract de transport, ceea ce nu este cazul de faţă (contractul de transport nr.2/19.08.2022 încheiat între SC DV SRL G şi SC F SRL B); în cazul în care s-a încheiat un contract de transport, referinţele din conosament au în vedere acel contract, chiar dacă nu este menţionat expres în conosament, deoarece emitentul conosamentului nu se poate raporta decât la respectivul contract de transport; dacă ar fi primită susţinerea reclamantei-pârâte, în sensul că aceste conosamente ar avea o situaţie juridică de sine-stătătoare, independentă de orice contract de transport, drepturile şi obligaţiile părţilor nu ar putea fi exercitate doar în baza clauzelor cuprinse în acestea; de altfel, instanţa a reţinut că un conosament reprezintă un document care face dovada unui contract de transport şi a preluării sau încărcării mărfurilor de către cărăuş, prin care cărăuşul se obligă să livreze mărfurile contra prezentării acestui document – altfel spus, doar în lipsa unui contract de transport, conosamentul ţine loc de contract de transport şi trebuie să cuprindă toate menţiunile necesare (ceea ce nu este cazul de faţă); în cazul în care există un contract de transport, conosamentul se referă la respectivul contract, încheiat de emitentul conosamentului.

Nu în ultimul rând s-a reţinut că în cererea de chemare în judecată reclamanta-pârâtă arată că singurul contract de navlosire care poate fi folosit împreună cu conosamentele este cel încheiat între CR SA E și ZA Ltd.

B (nr.1/19.08.2022), recunoscând implicit faptul că aceste conosamente nu pot fi utilizate în lipsa unui contract de transport, care să cuprindă drepturile şi obligaţiile părţilor.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul a constatat că reclamantei-pârâte (care îşi întemeiază pretenţiile pe cele două conosamente) îi sunt opozabile prevederile contractului de transport nr.2/19.08.2022, relativ la obligaţiile care îi incumbă.

Pentru motivele mai sus menţionate instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei-pârâte în sensul că aceasta este un terţ faţă de contractul de transport nr.2/19.08.2022.

În cauză s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei despre condiţiile generale de transport mărfuri în trafic internaţional pe Dunăre din 23.09.1989, încheiată la Siofok-Ungaria (care a înlocuit Convenţia referitoare la condiţiile generale privind transportul mărfurilor pe Dunăre încheiată la Bratislava la 26 septembrie 1955), aşa cum se menţionează în toate contractele de transport (termenii şi condiţiile nespecificate în CBN vor fi conform Acordului de la Bratislava, ultima ediţie).

Instanţa a reţinut că, faţă de acordul părţilor (în sensul aplicării Convenţiei de la Siofok), această convenţie urmează a se aplica cu prioritate, dispoziţiile Codului civil având un caracter subsidiar.

Instanţa a respins susţinerea reclamantei-pârâte din notele scrise, în sensul că în prezenta cauză nu se aplică Convenţia Siofok.

Aşa cum s-a reţinut mai sus în cauză sunt aplicabile dispoziţiile contractului de transport nr.2/19.08.2022 încheiat între SC DV SRL G şi SC F SRL B, care face trimitere expresă la această convenţie.

De altfel şi în celelalte contracte de transport, încheiate între CR SA E și ZA Ltd.

B respectiv între ZA Ltd.

B şi SC DV SRL G, se menţionează tot această convenţie.

Mai mult decât atât, chiar prin cererea de chemare în judecată reclamanta-pârâtă arată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile acestei convenţii.

Conform art.13 alin.12 din Convenţia de la Siofok „Primitorul/navlositorul poartă răspunderea în faţa cărăuşului pentru staţionarea (fără motiv) a navei, cauzată de neprimirea la timp a mărfii în conformitate cu condiţiile punctului 11, al art. 8”.

Faţă de dispoziţiile art.13 alin.12, instanţa a reţinut că reclamanta-pârâtă, în calitate de primitor (destinatar) al mărfii (posesoare a conosamentelor andosate) este răspunzătoare în faţa pârâtei-reclamante pentru staţionarea, fără motiv, în portul C, ulterior datei de 6.09.2022 când reclamanta a emis avizul „Gata de Operare”.

Astfel, la data de 6.09.2022 pârâta-reclamantă a emis avizul „Gata de Operare”.

În acest aviz se menţionează că nava AG3 din convoiul de barje 986 + 6848 a ajuns în portul C în data de 6.09.2022, 12,00 şi este gata, din toate privinţele, să înceapă descărcarea încărcăturii sale.

Nu este menţionată o interdicţie de descărcare pentru plata navlului sau a contrastaliilor.

În aceste condiţii reclamanta-pârâtă avea o posibilitate reală să solicite descărcarea încărcăturii începând cu data de 6.09.2022.

Instanţa a constatat că reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada că ar fi solicitat descărcarea la data respectivă.

Abia la data de 26.09.2022 reclamanta-pârâtă a făcut dovada că s-ar fi interesat de situaţia bunurilor transportate de către pârâta-reclamantă.

La această data însă, se menţionează că ambele convoaie au interdicţie la descărcare din cauza neefectuării plăţii pentru contrastalii.

Mai mult decât atât, chiar reclamata-pârâtă recunoaşte că abia la data de 12.10.2022 a solicitat descărcarea în portul C.

S-a reţinut că, conduita culpabilă a reclamatei-pârâte rezultă şi din cele menţionate în cererea de chemare în judecată „Se probează faptul că nava SN, în care trebuia încărcată marfa din cele două barje, marfă reținută abuziv de către pârâta SC F SRL, a avut perioada de încărcare între 12.10.2022-17.10.2022 în Portul C, la dana 126 și că, în lipsa mărfii din cele două barje, respectiva cantitate de marfa a trebuit înlocuită”.

Altfel sunt confirmate indirect susţinerile pârâtei-reclamante care a arătat că datorită condiţiilor actuale de tranzit din portul C, reclamanta-pârâtă nu a avut posibilitatea de a descărca marfa într-un depozit din portul C, aşteptând să mute marfa direct pe nava SN care a avut perioada de încărcare începând cu data de 12.10.2022.

În aceste condiţii instanţa a reţinut că începând cu data de 6.09.2022 reclamanta-pârâtă a avut o posibilitate reală să solicite descărcarea (descărcare, care conform actelor de la dosar nu a fost condiţionată de plata navlului sau a contrastaliilor).

Abia la data de 26.09.2022 reclamanta-pârâtă a făcut dovada că s-ar fi interesat de situaţia bunurilor transportate de către pârâta-reclamantă, dată la care ambele convoaie aveau interdicţie la descărcare din cauza neefectuării plăţii contrastaliilor.

Instanţa a constatat conduita culpabilă a reclamantei-pârâte care în perioada 6.09.2022-26.09.2022 nu a înţeles să înceapă descărcarea încărcăturii, precum şi conduita pârâtei-reclamante care, în mod legal, la data de 26.09.2022, a înţeles să refuze descărcarea din cauza neefectuării plăţii contrastaliilor.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul a constatat că reclamanta-pârâtă este obligată să achite contravaloarea contrastaliilor din portul C în sumă totală de 525.589,95 lei.

Instanţa a avut în vedere o valoare a contrastaliilor în sumă de 3000 Euro pe zi (aşa cum este menţionat în contractul încheiat între SC DV SRL G şi SC F SRL B), iar nu de 2500 Euro pe zi (aşa cum este menţionat în contractul încheiat între CR SA E și ZA Ltd.

B) întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, reclamantei-pârâte îi sunt opozabile prevederile contractului de transport nr.2/19.08.2022, relativ la obligaţiile care îi incumbă.

Instanţa nu a avut în vedere însă o durată a contrastaliilor de 55 de zile (până la data de 1.11.2022), aşa cum a solicitat pârâta-reclamantă SC F SRL (sau de 69,5 zile, până la data de 15.11.2022, aşa cum s-a menţionat în precizările la acţiune).

Astfel, deşi aceasta a susţinut că barjele au staţionat în portul C până în luna noiembrie 2022, a făcut doar dovada faptului că acestea au staţionat până la data de 5.10.2022.

Totuși, având în vedere faptul că din actele depuse de către reclamanta-pârâtă rezultă că barjele erau staționate în portul C la data de 12.10.2022, instanţa a avut în vedere la calculul contrastaliilor perioada 7.09.2022 (1/2 zi), 8.09.2022-12.10.2022 (35 zile).

Faptul că nava şi barjele nu au rămas în portul C până la data de 1.11.2022 rezultă şi din alte acte depuse la dosar (fila 109, vol.I – la data de 28.10.2022 pârâta-reclamantă menţionează că, convoiul a sosit în portul B; fila 101 vol.I - la data de 25.10.2022, CAR U LLC emite o scrisoare de protest în care se menţionează că, comandantul navei AG3 a dispus plecarea navei în portul B; fila 243 vol.I - factura nr.564/24.10.2022 emisă de SC F SRL reprezentând contravaloare serviciu transport pe relaţia C-B).

Astfel, s-a apreciat că, contrastaliile vor fi în sumă totală de 525.589,95 lei după următorul calcul: 7.09.2022-15.09.2022 – 125.595,15 lei, factura fiscală 535/19.09.2022, fila 239 dosar vol.I; 16.09.2022-20.09.2022 - 74.155,5 lei, factura fiscală 545/28.09.2022, fila 240 dosar vol.I; 21.09.2022-29.09.2022 – 133.288,2 lei, factura fiscală 553/28.09.2022, fila 241 dosar vol.I; 29.09.2022-10.10.2022 – 163.003,5 lei, factura fiscală 555/28.09.2022, fila 242 dosar vol.I; 11.10.2022-12.10.2022 - 29.547,6 lei, două zile din totalul de 11 zile, factura fiscală 561/21.10.2022, fila 242 dosar vol.I.; total 525.589,95 lei.

Instanţa a obligat-o pe reclamanta-pârâtă să plătească contravaloarea contrastaliilor (diferenţă) încărcare din portul C în valoare de 42.734,51 lei.

Astfel, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, întârzierea în portul C pentru perioada 26.08-29.08.2023 s-a datorat faptei expeditorului (CAR U LLC), iar nu a navlositorului (SC DV SRL G) – încărcare, aşteptare certificat fito.

Totuşi, având în vedere faptul că cele două conosamente (nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022 și nr. 2308/3 datat K, Ucraina) au fost emise la data de 26.08.2022 respectiv 28.08.2022, iar instanţa a reţinut că reclamantei-pârâte îi sunt opozabile prevederile contractului de transport nr.2/19.08.2022, relativ la obligaţiile care îi incumbă deoarece îşi întemeiază pretenţiile pe cele două conosamente, instanţa nu a avut în vedere timpul de întârziere anterior datei de 26.08.2022 (2.03 ore, fila 225 dosar).

În aceste condiţii, contrastaliile din portul de încărcare C au fost în sumă de 10.680 Euro (3000 x 3,56 zile), respectiv 51.570,51 lei (Euro = 4,8287, fila 228 dosar), din care se scade suma de 8836 lei achitată (fila 218 dosar vol.I).

Aşa cum s-a menţionat mai sus, prin andosarea conosamentelor reclamanta-pârâtă a dobândit toate drepturile şi obligaţiile care derivă din acestea, inclusiv obligația privind plata contrastaliilor datorate din culpa expeditorului - CAR U LLC.

S-a apreciat că scrisoarea de garanţie emisă de către reclamanta-pârâtă nu are relevanţă în cauză, relativ la culpa reclamantei.

Astfel, reclamanta-pârâtă a fost de acord să depună în favoarea pârâtei-reclamante o garanţie bancară de 250.000 Euro, cu condiţia livrării mărfurilor în portul C.

În mod rezonabil pârâta-reclamantă a refuzat această propunere având în vedere că la acel moment marfa era transportată în portul B, iar reclamanta-pârâtă a condiţionat emiterea garanţiei bancare de livrarea mărfurilor în portul C (pârâta-reclamantă fiind de acord cu predarea mărfurilor în portul B pentru a evita o situaţie asemănătoare).

Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a reţinut culpa reclamantei-pârâte întrucât: datorită comportamentului acesteia marfa nu a fost descărcată începând cu data de 6.09.2022, dată la care pârâta-reclamantă a emis avizul „Gata de Operare”, nefiind menţionată o interdicţie de descărcare pentru plata navlului sau a contrastaliilor; la data de 26.09.2022 când reclamanta-pârâtă a făcut dovada că s-ar fi interesat de situaţia bunurilor transportate, în mod legal pârâta-reclamantă a emis o interdicţie la descărcare din cauza neefectuării plăţii pentru contrastalii (pentru 19,5 zile); ulterior întrucât nu a avut posibilitatea de a descărca marfa într-un depozit din portul C (susţinere necontestată de către reclamanta-pârâtă şi apreciată drept verosimilă de către instanţă în condiţiile actuale de tranzit grâne care există în portul C), pârâta-reclamantă a deplasat marfa, în mod legal, în portul B, pentru a o depozita; ulterior acestei date, reclamanta-pârâtă a condiţionat emiterea unei scrisori de garanţie bancară de livrarea mărfurilor în portul C, solicitare refuzată în mod legal de către pârâta-reclamantă, pentru a evita o situaţie asemănătoare (relativ la staţionarea în portul C).

Având în vedere cele reţinute mai sus şi faţă de dispoziţiile art.13 alin. 4-7 din Convenţia de la Siofok, pârâta-reclamantă SC F SRL a transportat marfa la portul B pentru a o depozita în contul şi pe riscul expeditorului/navlositorului întrucât nu a avut posibilitatea de a descărca marfa într-un depozit din portul C.

În consecinţă, instanţa a obligat-o pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 459.459,95 lei cu titlu de contravaloare transport fluvial pe ruta C-B.

Instanţa a avut în vedere suma menţionată în precizările depuse la dosar de către pârâta-reclamantă, aşa cum rezultă din factura fiscală nr. 564/24.10.2022.

Cererile pârâtei-reclamante privind plata sumei de 117.560,10 lei cu titlu de cheltuieli legale şi a sumei de 49395 reprezentând imposibilitate efectuare voiaj, au fost respinse de către instanţă.

Astfel, pârâta-reclamanta nu a făcut dovada efectuării „cheltuielilor legale”, dacă acestea au legătura cu fapta reclamantei-pârâte sau cu prezentul litigiu – în susţinerea acestei cereri fiind depusă doar factura fiscală nr.555/10.10.2022.

În ceea ce priveşte suma de 49395 reprezentând imposibilitate efectuare voiaj, instanţa a reţinut că pârâta-reclamantă a solicitat plata contrastaliilor în portul C, iar contrastaliile au drept scop acoperirea prejudiciului suferit de către cărăuş ca urmare a staţionării navei într-un port.

În aceste condiţii pârâta-reclamantă nu poate solicita plata contrastaliilor în portul C şi plata prejudiciului suferit ca urmare a neefectuării unui voiaj cu respectiva navă, motiv pentru care instanţa a respins această cerere.

Mai mult decât atât s-a reţinut că se solicită plata prejudiciului suferit ca urmare a neefectuării unui voiaj în baza unei facturi emise la data de 10.10.2022 în condiţiile în care pârâta-reclamanta a susţinut că până la data de 1.11.2022 nava ar fi staţionat în portul C (solicitând plata contrastaliilor până la data de 1.11.2022).

Art.18 din Convenţia de la Siofok prevede: „Cărăuşul dispune de dreptul de ipotecă asupra mărfii, în asigurarea (conform condiţiilor prezentei convenţii) plăţilor ce-i revin din navlu şi avaria comună, taxe suplimentare, amenzi, etc., în concordanţă cu legislaţia în vigoare, din ţara de exercitare a dreptului la ipotecă.”

Faţă de dispoziţiile art.18 din Convenţia de la Siofok şi art.2346 Cod civil, având în vedere că la data de 10.10.2022 pârâta-reclamantă a înscris acest drept (contractul de transport) în Registrul Naţional de Publicitate Imobiliară, Tribunalul a constatat că dreptul de ipotecă asupra mărfii născut în favoarea pârâtei-reclamante SC F SRL este opozabil tuturor (inclusiv reclamantei-pârâte SC CI R SRL).

Astfel, pârâta-reclamantă SC F SRL are un drept de ipotecă asupra mărfii, opozabil reclamantei-pârâte, pentru plata navlului şi a contrastaliilor (taxe suplimentare).

Tribunalul a reţinut că reclamanta-pârâtă nu poate fi obligată însă să plătească diferenţa de navlu şi penalităţile de întârziere navlu pretinse de către pârâta-reclamantă SC F SRL.

Astfel, drepturile şi obligaţiile reclamantei-pârâte s-au născut în baza celor două conosamente, aceasta fiind obligată să plătească doar despăgubirile cauzate din fapta sa culpabilă sau a expeditorului (CAR U LLC) – art.13 din Convenţia Siofok.

Reclamanta-pârâtă nu poate fi obligată să plătească navlul care rezultă din contractul de transport nr.2/19.08.2022 (încheiat între DV SRL G şi pârâta SC F SRL B) întrucât în conosamente nu se menţionează că navlul va fi plătit de către destinatar.

În aceste condiţii, chiar dacă contractul de transport nr.2/19.08.2022 este opozabil reclamantei-pârâte, în sensul că drepturile şi obligaţiile părţilor (SC CI R SRL şi SC F SRL) care derivă din cele două conosamente se raportează la acest contract care este menţionat în conosamente, totuşi acest contract nu dă naştere la drepturi şi obligaţii suplimentare în sarcina reclamantei-pârâte, în sensul de a fi obligată la plata navlului care trebuie achitat de către navlositorul SC DV SRL.

Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a respins susţinerea pârâtei în sensul că navlositorul și destinatarul mărfii sunt ținuți în mod solidar să achite navlul.

Astfel, navlul se plăteşte de către destinatar (care nu este parte în contractul de navlosire) doar în situaţia în care este menţionat acest lucru în conosamente, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art.1978 Cod civil care reprezintă norma generală în materie (în situaţia în care nu se prevede altfel prin contract sau legea specială).

Susţinerile reclamantei-pârâte în sensul că nu i se poate opune contractul de transport nr.2/19.08.2022 (încheiat între SC DV SRL G şi pârâta SC F SRL B) deoarece este un terţ faţă de acesta au fost respinse de către instanţă pentru motivele arătate mai sus.

Mai mult decât atât, într-o interpretare contrară, o persoană ar avea posibilitatea de a încheia mai multe contracte succesive, ca în situaţia de faţă, iar cărăuşul efectiv nu ar putea pretinde plata sumelor care i se datorează decât de la persoana cu care a încheiat contractul de navlosire.

Această interpretare nu a fost primită deoarece dreptul de ipotecă al cărăuşului asupra mărfii pentru plata navlului şi a contrastaliilor este de esenţa comerţului maritim şi fluvial, neputând fi eludat prin încheierea unor contracte succesive (de tip „suveică”).

Având în vedere culpa reclamantei-pârâte reţinută mai sus, instanţa a respins cererile acesteia privind obligarea pârâtei la plata sumei de 152.334 Euro cu titlu de prejudiciu cauzat reclamantei de către pârâtă ca urmare a nepredării mărfii şi devierii transportului de la portul C la portul B.

Întrucât nepredarea mărfii şi devierea transportului de la portul C la portul B sunt o consecinţă a comportamentului culpabil al reclamantei-pârâte care, deşi avea o posibilitate reală, nu a înţeles să descarce marfa transportată de către pârâta-reclamantă, s-a apreciat că reclamanta-pârâtă nu poate pretinde eventualele daune cauzate de nepredarea mărfii şi devierea transportului.

De asemenea, având în vedere cele reținute mai sus relativ la dreptul de ipotecă al pârâtei-reclamante asupra mărfii, opozabil reclamantei, pentru plata navlului şi a contrastaliilor, instanța a respins și cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâtei SC F SRL să îi predea marfa transportată cu barjele 986 si 6848, potrivit contractului de transport conţinut şi probat prin conosamentele nr. 2308/2 datat K, Ucraina, 26.08.20022 şi nr. 2308/3 datat K, Ucraina, 28.08.2022, în prezent depozitată în contul şi pe riscul reclamantei-pârâte SC CI R SRL în magazia aparţinând acesteia.

Instanţa a reţinut că, deşi reclamanta-pârâtă nu poate fi obligată să plătească contravaloarea navlului, pentru a intra în posesia bunurilor, aceasta poate să îl plătească de bună-voie, având posibilitatea de a solicita această sumă de la persoanele care aveau obligaţia legală de a-l plăti pârâtei-reclamante.

Având în vedere că cererea reconvenţională urmează a fi admisă în parte, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de către reclamanta-pârâtă SC CI R SRL.

De asemenea, având în vedere că cererea principală urmează a fost respinsă, iar cererea reconvenţională a fost admisă în parte, instanţa a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC DV SRL în interesul pârâtei-reclamante SC F SRL B.

În baza art.453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pe reclamanta-pârâtă SC CI R SRL să plătească pârâtei-reclamante SC F SRL B suma de 13.882,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în prezentul dosar, în măsura pretenţiilor admise (taxă judiciară de timbru).

3.

Împotriva încheierii din 6.09.2023, dar şi împotriva sentinţei civile nr. 120/Fciv/22.09.2023 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2206/113/2022 a promovat apel principal pârâta CI R SRL B.

Reclamanta F SRL a formulat apel incident împotriva sentinţei civile nr. 120/Fciv/22.09.2023 pronunțată de Tribunalul Brăila.

3.1.

Prin apelul său, CI R SRL a solicitat admiterea căii de atac împotriva încheierii de ședință din 06.09.2023, să se constate, potrivit art. 64 alin. (4) Cod procedură civilă prin raportare la art. 74 alin. (2) Cod procedură civilă, desființată de drept sentința civilă nr. 120/Fciv/2023 din 22.09.2023 a Tribunalului Brăila şi, pe cale de consecință, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare; să se admită apelul împotriva sentinței civile nr. 120/Fciv/2023 din 22.09.2023, să se modifice în tot hotărârea apelată, şi, rejudecând fondul, să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost modificata la 01.03.2023 şi precizată la 03.05.2023 ca fondată, precum şi să se respingă cererea reconvențională, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului apel conform art. 453 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:

Cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia încheierii de ședință din 06.09.2023 a arătat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, prin aceea că s-a avut în vedere instituţia cererii de chemare în garanţie potrivit dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă (art.60: „ Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubire”), iar nu potrivit dispozițiilor în vigoare ale acestuia, în speţă, art.72, potrivit căruia „Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.”

Astfel, potrivit Noului Cod de procedură civilă, o terță persoană poate fi chemată în garanție dacă partea interesată ar putea să se îndrepte împotriva acesteia cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri, condiție care, în cazul de faţă, este îndeplinită câtă vreme CI ..., în calitate de proprietari ai mărfii ilegal indisponibilizate de către cărăuș are deschisă calea unei acțiuni in despăgubiri separate împotriva cocontractantului vânzătorului CIF C al mărfii.

S-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că cererea de chemare în garanţie este inadmisibilă câtă vreme obiectul acesteia nu presupune o prejudecare a fondului cererii principale, cum ar fi în situaţia unei ordonanţe președințiale.

De asemenea, cererea de chemare în garanţie ar fi admisibilă şi sub aspectul că apelanta CI R este în drept să solicite, în cazul respingerii acțiunii sale în daune-interese faţă de F, în temeiul art. 1357 Cod civil suportarea acestora de către chematul în garanție, ZA, dată fiind inter poziția acestuia din urmă în raporturile juridice multiple ale cazului întrucât atragerea ZA în cauza pendinte: aparține uneia dintre părțile litigante, respectiv CI R având calitatea de reclamantă; s-a făcut în legătură cu un proces civil aflat în faza judecății în primă instanţă, are ca fundament interesul C de a fi despăgubită de către terțul chemat în garanție în situația în care acțiunea sa în daune împotriva F va fi respinsă; are în vedere inclusiv legătura strânsă care există între cererea principală şi cererea de chemare în garanție, precum şi posibilitatea evitării, pe această cale, a pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii.

Prin urmare, solicită apelanta să se constate că cererea de chemare în garanție este admisibilă în principiu, şi, în temeiul art. 64 alin. (4) Cod proc. civ. prin raportare la art. 74 alin. (2) Cod proc. civ., să se constate desființată de drept sentința civilă nr. 120/Fciv/2023 din 22.09.2023 şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brăila, ca instanță în faţa căreia s-a formulat cererea de chemare în garanție.

Cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia sentinței civile nr. 120/Fciv/2023 din 22.09.2023 a Tribunalului Brăila s-au arătat următoarele:

Admiterea cererii reconvenționale formulată de F este netemeinică şi nelegală.

Astfel, prima instanță a calificat neunitar cele trei CBN ca fiind fie contracte de navlosire, fie contracte de transport, deși acestea sunt prin natura lor diferite, şi sunt interpretate eronat fără a se avea în vedere voinţa concordantă a părţilor.

S-a arătat că în cauză, DV în relația contractuală cu F nu se poziționează în nici fel faţă de marfa menționată în CBN ca expeditor, încărcător sau primitor, nu se află în nicio relație cu marfa, nu are interes, iar contractul cu F este, în pofida aparenţei termenilor folosiți, un contract de închiriere de barje - locatio rei, chiar daca prețul închirierii este exprimat pe tonă (60 Euro/tonă) pentru că tonajul mărfii este asociat capacității maxime de transport, permisa de normele de clasă, a barjelor în cauză.

In mod identic, CBN între DV şi ZA este un contract de închiriere de barje locatio rei - la un preț mai mare (67 Euro/tonă), ambele societăți neavând un drept sau interes la facerea contractului asupra mărfii, fie ca expeditor, fie ca încărcător sau primitor.

In ceea ce privește CBN între Z si CR, lucrurile stau diferit întrucât CR este proprietarul mărfii şi vânzătorul CIF C a acesteia, contractul fiind în esența sa un contract de servicii de transport - locatio operis, la un preț de 79 Euro/tonă.

S-a arătat că toate trei CBN au două dispoziții care relevă când şi cum a intervenit încălcarea şi cine a încălcat contractul pe temeiul căruia s-a obligat, şi anume: în timpul transportului fluvial se va folosi întotdeauna scrisoarea de trăsură fluvială a cărăușului şi, termenii şi condițiile nestipulate în CBN vor fi potrivit Acordului de la Bratislava ultima ediție.

Scrisoarea de trăsură fluvială a cărăușului prevăzută expres în CBN, forma şi conținutul acesteia, cu prevederi esențiale, este reglementată în Anexa I a Convenției Siofok, astfel că prima instanță era ținută, pe de o parte, să analizeze raportul juridic litigios plecând de la această anexă, de la prevederile Convenției Siofok şi de la cele ale Codului Comercial român cu care aceasta se completează ca urmare a dispozițiilor art. 18 din Convenție, iar pe de altă parte, să constate că F s-a aflat de la bun început în încălcarea obligației asumate, neemițând o scrisoare de trăsură fluvială conform Convenției Siofok, ci un conosament maritim.

S-a arătat că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CI R, soluția fiind una eliptică, motivând respingerea cererii întrucât a admis cererea reconvențională.

Instanța de fond a interpretat greșit contractele, a ignorat conținutul contractului invocat de F ca izvor al obligației de plată a sumei solicitate prin cererea reconvențională (CBN nr. 2/19.08.2022), respectiv că subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății pe cale reconvențională este exclusiv societatea DV și nicidecum apelanta, care este un terț față de acest contract.

De altfel, așa cum a arătat și la judecata în fond, acesta a fost și motivul pentru care toate notificările F, transmise în perioada pre litigioasă și aflate la dosarul primei instanței ca probe depuse de ambele părți sunt adresate exclusiv societății DV SRL, privesc exclusiv pretențiile F față de DV SRL în legătură cu contractul dintre acestea, respectiv CBN nr. 2/19.08.2022.

Față de toate acestea, a solicitat instanței de control judiciar să constate ca netemeinică și nelegală hotărârea primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a CI R.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de F s-a arătat că prima instanță în mod greșit a admis pretențiile acesteia cu privire la plata contrastaliilor, folosind un raționament și o bază de calcul greșite.

Astfel, s-a reținut că, potrivit actelor depuse la dosar, nava AG3 a avut o perioadă de întârziere (contrastalii) de 3,66 zile pe care le-a calculat conform clauzei „după intrarea în contrastalii tot timpul va fi considerat în contrastalii”, clauză existentă în toate contractele de transport depuse la dosar.

Or, clauza „once on demurrage always on demurrage”/„după intrarea in contrastalii, tot timpul va fi considerat în contrastalii”, se aplică dacă părțile nu dispun în mod expres altfel, diferențiat pe porturi, în raport de perioada de stalii la portul de încărcare, în raport de norma/rata de încărcare, și respectiv la portul de descărcare în raport de norma/rata de descărcare, și nu cumulativ.

Cu alte cuvinte, dacă se depășește perioada de stalii, timpul care se scurge la fiecare port contează ca „demurrage” (contrastalii) fără a fi suspendat de zilele exceptate cum sunt zilele de sâmbătă, duminică sau de sărbători legale.

Fiind vorba de excepții, temeinicia cererii este supusă unei stricte probațiuni a perioadelor care contează ca timp de stalii sau contrastalii sau ca perioade exceptate, care nu contează și nu dau dreptul la indemnizarea cărăușului.

Instanța a acordat contrastalii pe bază de facturi și nu pe baza de „time sheet”, „demurrage calculation” (calcul de contrastalii) în care sunt precizate pe zile și ore timpul care contează împreună cu timpul, zilele, orele, exceptate de la contare, deși, raportat la contractul pe care instanță l-a îmbrățișat în mod cu totul nejustificat (CBN nr. 2/19.08.2022 încheiat între F şi DV), avea de cercetat modul de aplicare clauzei „SSHEX”- şi anume „Sâmbătă, Duminică, Sărbătorile Exceptate”, atât la portul de încărcare, cât și la portul de descărcare, fapt care însă nu s-a petrecut, raționamentul și decizia instanței nebazându-se pe probe.

Facturile în materia contrastaliilor nu dovedesc nimic.

Cuantumul contrastaliilor se dovedește cu „calcul de contrastalii”/laytime sau demurrage calculation în care se relevă începutul staliilor, data terminării staliilor, data începerii curgerii constrastaliilor, zilele de sâmbătă, duminică și sărbătorile exceptate (SSHEX).

Prin urmare, pretențiile de contrastalii nu sunt dovedite in cauza, baza și raționamentul de calcul al instanței de fond sunt greșite, sentința astfel pronunțată fiind netemeinică şi nelegală.

S-a arătat că prima instanță a statuat dreptul de retenție sui generis al F pentru plata contrastaliilor, deși acesta a fost exercitat în afara legii sau a convenției dintre părți.

De asemenea, prin hotărârea pronunțată, Tribunalul Brăila s-a întemeiat în mod greșit, cu ocazia admiterii pretențiilor F, pe existenţa unei „interdicții de descărcare”: faptul că la data de 26.09.2022 ambele convoaie aveau interdicție de descărcare din cauza neefectuării plății pentru contrastalii nu reprezintă un abuz din partea pârâtei reclamante.

Astfel, având în vedere că la data de 6.09.2022 a fost emis avizul „Gata de Operare”, iar până la data de 26.09.2022 pârâta-reclamantă nu a fost contactată de către reclamanta-pârâtă în vederea descărcării cantității de 1870,08 tone grâu, în mod rezonabil aceasta a condiționat descărcarea mărfii de plata contrastaliilor.

In ceea ce privește instituția ipotecii pe care instanța o foloseste cu referire la Conventia Siofok pentru a-şi motiva soluţia pronunţată în cauză s-a arătat că ipoteca în general, şi ipoteca cărăuşului fluvial/maritim în special, nu este echivalentă cu indisponibilizarea fizică a bunului transportat prin refuzul de a descărca, nu dă dreptul cărăușului de a institui o „interdicție de descărcare”, exercitarea drepturilor conferite acestuia făcându-se în alte modalități.

S-a arătat că art.18 din Conventia Siofok reglementează dreptul de ipotecă exclusiv pentru plățile datorate cărăușului din navlu (nu şi contrastalii) şi avarie comună, în concordanţă cu legislația în vigoare, din ţara de exercitare a dreptului la ipotecă.

Ori, art. 590 Cod comercial stipulează, de asemenea, în mod neechivoc că dreptul de retenție nu poate fi exercitat decât cu privire la navlu.

Faţă de toate acestea, instanta de control judiciar urmează să constate: pe de o parte că, în realitate, „interdictia de descărcare” de care s-a prevalat F şi pe care s-a întemeiat întregul raţionament al instanței de fond, nu este altceva decât un refuz de executare a obligatiei de a preda marfa, la fel ca şi devierea convoiului de la C - portul convenit pentru descărcare, la B, iar pe de altă parte, că hotărârea instanței de fond de statuare a existenţei unui drept de retenție în contradictoriu cu proprietarul mărfurilor reținute pentru plata de contrastalii şi obligarea acestuia din urmă la plata lor, a fost pronunțată în lipsa existenţei unui temei legal sau convențional.

De asemenea, s-a arătat că prima instanţă a retinut în mod gresit că nu s-a făcut dovada solicitării descărcări mărfii anterior datei de 26.09.2022.

Astfel, dacă NOR/avizul de punere a navei la dispoziție pentru încărcare sau descărcare nu este refuzat, înseamnă că acesta este acceptat.

Doar refuzul trebuie să fie expres, acceptarea putând fi tacită sub rezerva transmiterii efective de către cărăuș a avizului.

Astfel, odată primit avizul de punere la dispoziție a navei/barjelor, timpul curge în defavoarea primitorilor. Aceștia nu au de făcut cereri de descărcare, ci doar să programeze descărcarea la o dană liberă.

De asemenea, s-a arătat că prima instanţă în mod greşit a validat ca legală modificarea unilaterală a contractului de către F prin decizia de a devia convoiul odată sosit şi avizat cu NOR de la portul de destinatie C la B, câtă vreme nu sunt incidente dispozițiile art. 563 Cod comercial. „In caz de blocus al portului de destinație sau alt caz fortuit sau de forță majoră, care ar împiedica intrarea vasului în acel port, căpitanul, dacă nu are ordine sau dacă ordinele primite nu se pot executa, este dator să lucreze în cel mai bun mod pentru apărarea intereselor încărcătorului, ori intrând in alt port vecin, ori întorcându-se în portul de unde a plecat”, art. 567 Cod comercial „Căpitanul va preda la locul de destinație mărfurile celui care-i va prezenta poliţa de încărcare, oricare ar fi numărul ei dacă nu i s-a notificat vreo opozițiune”, art.12 din Convenția Siofok: „Cărăușul este obligat să asigure livrarea la timp şi în siguranță a mărfii din portul de expediție în portul de destinație”.

Situațiile în care Convenția Siofok îi permite cărăușului să devieze nava în alt port/să modifice contractul de transport sunt excepționale, impun rigoare şi au ca finalitate predarea mărfii primitorilor, iar nu „interzicerea la descărcare” a acestora.

In același timp, contractul de navlosire maritimă standard BIMCO şi anume Gencon 94, prin clauza 3 dă dreptul navei, ca într-o situație excepțională, să devieze în timpul voiajului de la portul de încărcare spre portul de descărcare, iar nu după ajungerea în portul de destinație, pentru a acorda asistenţă altor nave sau a salva viata şi/sau bunuri sau alte cauze justificate, dar, în orice caz, nu permite ca nava să nu ajungă în portul de destinație sau, după ce a ajuns în portul de destinație, să plece în alt port, sub niciun motiv.

Plecarea din portul de descărcare în alt port, indiferent de motiv, înseamnă modificarea unilaterală a contractului, ceea ce nu este permis în nici o lege sau jurisdicție şi este sancționată sever.

Prin urmare, drepturile reale ale cărăușului, fie dreptul de retenție, fie dreptul de ipotecă, nu pot fi exercitate decât în portul de destinație si nu în alt port, ales propriei voințe a cărăușului, fără acordul navlositorilor/primitorilor mărfii, după cum instanța nu poate statua drepturi în afara legii pe motiv ca „așa a vrut cărăușul”.

S-a arătat că în mod greșit a reţinut instanța de fond că SC F SRL a transportat marfa la portul B pentru a o depozita în contul și pe riscul expeditorului/navlositorului câtă vreme descărcarea mărfii şi depozitarea nu s-a făcut ca urmare a actiunii F, ci ca urmare a demersului/ demersurilor judiciare ale CI R.

Totodată, suma de 459.459,95 lei cu titlu de contravaloare transport fluvial pe ruta C - B nu este datorată, faţă de caracterul ilegal al măsurii unilaterale dispuse de F în această privință, în încălcarea propriilor obligații.

A mai arătat apelanta că prima instanță a calificat în mod gresit convențiile încheiate de părțile in litigiu.

Astfel, conosamentele emise sunt conosamente maritime, emise la ordin, andosate în alb, moment în care conosamentele devin un titlu la purtător, transferul proprietății mărfii făcându-se prin simpla tradiție a conosamentului original altei persoane.

Incorporarea termenilor şi conditiilor unui anume contract de navlosire în conosament trebuie să fie expresă, manifestă şi făcută în așa mod încât orice posesor al conosamentului la purtător să aibă toate posibilitățile de a cunoaște care sunt obligațiile cărăușului emitent al conosamentului şi care sunt drepturile părților.

Instanța nu a avut în vedere că în cauză este vorba de conosamente la purtător, că CBN nr. 2/19.08.2022 încheiat între F şi DV este un contract de închiriere de mijloace de transport/ barje - locatio rei, de care părțile au luat cunoștință numai în faza litigioasă, impropriu prin natura sa unui contract de servicii de transport — locatio operis, şi nu a avut în vedere sub nicio formă termenii şi condițiile scrise ale conosamentului.

S-a arătat că în situația transferului dreptului de proprietate asupra mărfii prin tradiția unui conosament la purtător, standardizat, identificat şi care este vectorul unui contract de navlosire standardizat, identificat cu nume Gencon 94 unui tert, dar în care nu este menționat un anume contract de navlosire sau nu este menționat niciun contract de navlosire, nici detentorul conosamentului, oricare ar fi el, şi nici cărăușul care are obligația de a-i preda marfa, nu pot pretinde că s-ar aplica un alt contract de navlosire în afara Gencon 94 dată fiind legătura intrinsecă dintre cele două instrumente de comerț şi instituțiile juridice care le guvernează.

Constatarea instanței că celor două conosamente li se aplică termenii şi condițiile din contractul cărăușului (respectiv CBN nr. 2/19.08.2022 încheiat între DV şi F) este complet eronată, DV neavând nicio legătură cu marfa, niciun interes în legătură cu aceasta, nefiind expeditor, încărcător, primitor sau un detentor al conosamentului.

Raționamentul instanței de fond în sensul în care conosamentul ține loc de contract de transport doar în situația în care între armator și navlositor nu s-a încheiat un contract de transport, este unul eronat.

Conosamentul este contractul de transport ori de câte ori detentorul nu este însuși navlositorul, ci un terț, ori tocmai aceasta este si situația dedusa judecății, CI R fiind un terț de contractul CBN nr. 2/19.08.2022 încheiat între DV și F, care nu produce efecte faţă de CI R SRL.

Concluzionând, conosamentul şi contractul de navlosire coexistă, funcțiile lor variind în raport de poziția pe care o are detentorul conosamentului faţă de contractul de navlosire: dacă deținătorul conosamentului este una şi aceeași persoană cu navlositorul, atunci prevalează contractul de navlosire, conosamentul fiind o recipisă; dacă însă conosamentul este deținut de o altă persoană şi nu de navlositor, atunci conosamentul este contractul de transport.

Faţă de toate acestea, s-a solicitat a se înlătura prevalenţa gresit recunoscută de Tribunalul Brăila a CBN nr. 2/19.08.2022 încheiat între DV şi F.

Pentru toate motivele arătate s-a solicitat admiterea apelului împotriva încheierii de ședință din 06.09.2023, să se constate potrivit art. 64 alin. (4) Cod proc. civ. prin raportare la art. 74 alin. (2) Cod proc. civ., desființată de drept sentința civila nr. 120/Fciv/2023 din 22.09.2023 şi, pe cale de consecință, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brăila, ca instanță în faţa căreia s-a formulat cererea de chemare în garanție, să se admită apelul împotriva sentinței civile nr. 120/Fciv/2023 din 22.09.2023, să se modifice în tot hotărârea apelată, şi, rejudecând fondul să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost modificată la 01.03.2023 şi precizată la 03.05.2023 ca fondată, să se respingă cererea reconvențională, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate apelantei cu soluționarea prezentului apel conform art. 453 Cod procedura civilă.

3.2.

S.C.

F SRL a formulat întâmpinare şi apel incident, solicitând respingerea apelului principal formulat de reclamanta apelanta CI R SRL, admiterea apelului incident şi obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată din apel pentru următoarele motive:

Faţă de apelul formulat împotriva încheierii din 06.09.2023 pentru nelegala soluționare a cererii de chemare în garanție arată că acesta este nefondat, motivat de aceea că apelanta, în fapt, a formulat o cerere accesorie de chemare în judecată pentru ipoteza în care acțiunea sa în pretenții împotriva F ar fi respinsă şi nu pentru ipoteza admiterii cererii reconvenționale şi a căderii în pretenții a acesteia.

S-a arătat că elementul caracteristic şi esențial al cererii de chemare în garanție îl constituie existența unei legături de dependență şi subordonare între cererea principală şi cererea de chemare în garanție, soluția primei cereri influențând soluția cererii de chemare în garanție în mod esențial în sensul că aceasta ar fi admisibilă doar în măsura căderii în pretenții.

În ceea ce privește apelul formulat împotriva sentinței apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele motive:

Apelanta nu a făcut o motivare a apelului în sensul prevăzut de lege, ci a făcut o trimitere la considerentele care vizează netemeincia şi nelegalitatea admiterii cererii reconvenţionale.

S-a arătat că, prin cererea modificatoare, apelanta a solicitat obligarea intimatei reconveniente la plata sumei de 114 110 euro reprezentând prejudiciu ocazionat prin nepredarea mărfii şi a devierii transportului din Portul C în portul B.

Cum corect a reținut instanta de fond şi cum rezultă chiar din înscrisurile depuse de reclamantă în anexa 20, până la data de 05.10.2022, aceasta nu avea posibilitatea descărcării barjelor.

De altfel, apelanta nu a făcut vreo dovadă a unei culpe în privința cărăușului care, deși şi-a îndeplinit obligațiile rezultate din conosamente şi CBN s-a văzut în situația în care nu şi-a încasat navlul în întregime şi, de asemenea, s-a găsit într-un caz de împiedicare a predării mărfii şi neplata contrastaliilor, asa cum sunt ele prevăzute în Convenția de la Siofok.

Așadar, în calitatea sa de destinatar al mărfii şi giratar al conosamentului andosat reclamanta este ținută întocmai de obligațiile pe care încărcătorul navei şi navlositorul acesteia, C, R, prin intermediarii ZA şi DV şi le-au asumat prin CBN 2/19-08-2022.

S-a arătat că plata indicată de către reclamantă pe care ar fi făcut-o navlositorul CR SA în contul ZA (brokerul/intermediarul acestui transport) în baza unei facturi de transport emisă de către ZA către CI R SRL, nu poate să îi elibereze pe aceștia de obligația plății navlului către cărăuş, iar în prezenta cauza a existat un singur cărăuş emitent al conosamentelor şi semnatar al unui contract de transport, şi anume pârâta F SRL.

Aceasta este îndreptățită să primească, potrivit contractului de transport, atât navlul în termenii si condițiile negociate, cât şi contrastaliile şi alte daune suportate ca urmare a efectuării acestui transport, iar navlositorul şi destinatarul mărfii sunt ținuți în mod solidar să achite aceste sume așa cum prevede şi art.1980 alin. (1) Cod Civil.

S-a arătat că în mod corect instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei-pârâte în sensul că aceasta este un terț faţă de contractul de transport nr.2/19.08.2024, având în vedere că, contractul de navlosire este întotdeauna anterior încheierii documentelor de transport (conosamentelor), aceasta, în principal, pentru că funcția tradițională a conosamentului este aceea de a prezenta cantitatea exactă şi condiția aparentă a mărfurilor la momentul preluării acestora de către cărăuş.

O a doua funcție, la fel de importantă, este aceea de a atesta existenţa unui contract de transport, în mod particular în cauza de faţă conosamentele nr. 2308/2 din 26.08.20022 şi nr.083 din 28.08.2022 fac referire în mod direct la faptul că prețul şi termenii transportului sunt menționați în contractul de navlosire.

S-a arătat că, conosamentul, ca document de transport, este emis de cărăuș, nu de navlositor sau încărcător şi, cu atât mai puțin de destinatar, iar reclamanta, în calitate de giratar al conosamentelor andosate are aceleași obligații pe care şi le-a asumat încărcătorul sau expeditorul mărfii la care conosamentul face referire.

Deşi reclamanta a arătat că DV, ca şi ZA ar fi terți desăvârșiți, din înscrisuri şi corespondentele dintre părti rezultă, în mod evident, că cele două societăți au actionat în numele şi pe seama grupului COFCO intermediind în numele şi pe seama acestora transportul celor 1800 tone grâu.

Faţă de apelul privitor la admiterea cererii reconvenţionale apreciază că şi acesta este nefondat.

Astfel, apelanta a arătat că instanța a făcut o calificare neunitară a celor 3 CBN încheiate succesiv, fără însă a lămuri care este consecința presupusei calificări şi cum s-a realizat aceasta.

In mod temeinic, instanța a reţinut că apelanta nu este terț faţă de CBN 2/19.08.2022 întrucât, pe de o parte chiar aceasta arată că singurul contract de navlosire, care poate fi folosit împreună cu conosamentele, este cel încheiat între CR SA E și ZA Ltd.

B (nr. 1/19.08.2022), recunoscând implicit faptul că aceste conosamente nu pot fi utilizate în lipsa unui contract de transport, care să cuprindă drepturile şi obligațiile părților; în al doilea rând are calitatea de destinatar al mărfii (primitor) care a fost transportată de către pârâta-reclamantă, cele două conosamente nr. 2308/2 şi nr. 2308/3 fiind andosate.

Astfel, prin andosarea celor două conosamente, CAR U LLC a transmis reclamantei-pârâte SC CI R SRL toate drepturile și obligațiile care decurg din contractul de transport.

R S-a arătat că reclamanta-pârâtă SC CI R SRL nu este parte în contractul de navlosire nr.1/19.08.2022 (încheiat între CR SA E, în calitate de navlositor și ZA Ltd.

B, în calitate de cărăus), situație în care dreptul său asupra bunurilor care au fost transportate de către pârâta reclamantă a luat naştere în baza celor două conosamente.

In ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile conosamentelor emise de F SRL şi celor 3 CBN instanța în mod legal a arătat că acestea se supun regulilor statuate de Convenția despre condițiile generale de transport mărfuri în trafic internațional pe Dunăre din 23.09.1989 încheiată la Siofok-Ungaria.

Instanța a reținut că, față de acordul părților, în sensul aplicării Convenției de la Siofok, această convenție va avea prioritate, dispozițiile Codului civil având un caracter subsidiar.

În ceea ce priveşte dreptul intimatei reconveniente asupra mărfii şi dreptul acesteia de a refuza descărcarea mărfii, s-a arătat că aceste drepturi izvorăsc din prevederile legale aplicabile garanțiilor reale mobiliare şi nu cele care rezultă dintr-o simplă deținere a unui bun şi care includ printre altele, dreptul de retenție.

Ca atare, transportatorul unui bun se bucură de un drept de garanție real şi, mai mult, cărăușul într-un contract de transport naval se bucură de un drept de ipotecă asupra mărfii transportate până la executarea obligațiilor ce izvorăsc din plata navlului, taxe suplimentare amenzi sau alte cheltuieli ce derivă din transport.

S-a precizat că, deşi apelanta a arătat că avizul NOR nu trebuie acceptat, ci doar refuzat, aceasta nu a făcut dovada unui refuz şi nici dovada faptului că a programat descărcarea la o dană liberă anterior datei de 26-09-2023, dată la care se acumulaseră constrastalii substanțiale, fapt ce a determinat refuzul F de a descărca marfa.

În ceea ce privește decizia de a descărca marfa în portul B, s-a arătat că art.13 alin.(6) şi urm. din Conventia de la Siofok permite cărăuşului o asemenea decizie, respectiv până la primirea plăţii, acesta poate reţine marfa pe navă sau o poate depozita în magazie.

Faţă de aceste motive a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Cu privire la apelul incident, a precizat că prin cererea reconvențională a solicitat obligarea la plata contrastaliilor aferente întårzierii din portul C pentru perioada 07.09.2022 - 15.11.2022, iar instanţa de fond a acordat contrastalii doar pentru perioada 7.09.2022 (1/2 zi), 8.09.2022 -12.10.2022 (35 zile).

Ori, prin înscrisurile depuse la dosar, a dovedit că data la care convoiul a părăsit portul C cu destinaţia portul B este 22.10.2022, sens în care a solicitat obligarea CI R SRL la plata suplimentară a sumei de 27 000 euro contravaloarea a încă 9 zile de întârziere respectiv pentru perioada 7.09.2022 (1/2 zi). 8.09.2022-22.10.2022 (44zile).

3.3.

Prin întâmpinarea formulată, intimata ZA LTD, a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta apelanta CI R SRL B şi menținerea ca temeinică şi legală a încheierii de sedinţă din data de 06.09.2023 pronunțată de Tribunalul Brăila, în sensul respingerii, în principiu, a cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, precum şi obligarea apelantei reclamante la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În ce priveşte apelul declarat împotriva încheierii din 06.09.2024, a subliniat intimata că este inadmisibilă cererea de chemare în garantie formulată de reclamantă împotriva unei terte persoane în scopul de a-şi valorifica pretențiile în raport cu aceasta, pentru situația în care i s-ar respinge solicitările formulate în contradictoriu cu pârâta; chemarea în garanție reprezintă acea cerere de intervenție forțată prin care una dintre părțile litigante solicită introducerea în proces a unui terț împotriva căruia ar putea formula acțiune separată în garanție sau în despăgubiri, pretinzând soluționarea acesteia în litigiu.

S-a arătat că un element caracteristic al cererii de chemare în garanție îl constituie existenţa unei legături de dependenţă şi subordonare între cererea principală şi cererea de chemare în garantie, soluţia primei cereri influențând soluția cererii de chemare în garanție în sensul că în măsura în care ar interveni o respingere a acțiunii principale, realitatea juridică nu suferă nicio modificare ca efect al hotărârii pronunțate.

Cererea de chemare in garantie se formulează in situația in care partea care cade in pretenții ar avea posibilitatea sa solicite despăgubiri de la o alta persoana pentru dreptul pe care l-a pierdut, respectiv pentru obligația ce a fost stabilita in sarcina sa prin hotărâre judecătorească, sau in cazul drepturilor reale sau de creanță garantate legal sau convențional, poate sa solicite chemarea in garanție.

Pentru aceste motive a solicitat respingerea apelului si menținerea dispozițiilor instanței de fond, respectiv de respingere, in principiu, a cererii de chemare in garanție ca inadmisibila

3.4. Prin întâmpinarea la apelul incident, CI R SRL, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

S-a arătat că pretinsele contrastalii suplimentare datorate în sumă totală de 27.000 euro, respectiv contravaloarea a încă 9 zile de întârziere, nu sunt însoțite de „time sheet”, demurrage calculation” (calcul contrastalii) în care să fie precizate pe zile şi ore timpul care contează împreună cu timpul, zilele, orele exceptate de la contare în condițiile în care, astfel cum a arătat şi prin apelul principal formulat în cauză, inclusiv prin raportare la contractul în mod greșit îmbrățișat de instanța de fond (CBN nr. 2/19.08.2022 încheiat între F şi DV) şi pe care se întemeiază şi apelul incident, F SRL era datoare să justifice modul de aplicare al clauzei SSHEX” (Sâmbăta, Duminica, Sărbătorile exceptate”) la perioada suplimentaraă de contrastalii solicitată prin apelul incident.

Prin urmare, contrar celor solicitate de F SRL prin apelul incident, contrastaliile nu se calculează pe zile calendaristice, zilele de sâmbătă, duminică, sărbători, zilele cu ploaie care împiedică încărcarea sau descărcarea cerealelor, nu contează, acestea se deduc; totodată, documentele depuse în probațiunea apelului incident sunt insuficiente, fiind necesar a se atașa apelului incident permisul de plecare al convoiului eliberat de către Căpitănia Portului C.

A solicitat a se reţine că celelalte pretentii solicitate pe cale reconventionala de către F SRL, respinse de instanța de fond şi necontestate prin apelul incident, au intrat în puterea lucrului judecat.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea apelului principal, astfel cum a fost formulat şi respingerea apelului incident ca nefondat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata în apel, conform art. 453 Cod procedură civilă.

4. Analiza instanţei.

Analizând hotărârea atacată în limita criticilor formulate prin motivele de apel şi raportat la probatoriile existente la dosar, precum şi în temeiul dispoziţiilor art. 466 şi următoarele C.pr.civ., Curtea constată următoarele:

A. Apelul reclamantei CI R SRL împotriva încheierii din 6.09.2023

Prin încheierea apelată, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în

garanție formulată de reclamanta CI R SRL împotriva ZA LTD B, B.

S-a reținut, în esență, că o astfel de cerere poate fi formulată în situația în care partea care ar cădea în pretenții ar avea posibilitatea să solicite despăgubiri de la o altă persoană, pentru obligația stabilită în sarcina sa prin hotărâre judecătorească.

Or, în prezenta cauză, reclamantul a solicitat ca, în cazul respingerii pretențiilor sale formulate prin acțiunea principală, chemata în garanție să fie obligată să le suporte, ceea ce determină transformarea chematului în garanție în pârât.

Reclamanta-apelantă a susținut că dispozițiile art.72 C.pr.civ. îi permit formularea unei cereri de chemare în garanție și a criticat soluția instanței din perspectiva faptului că o astfel de cerere este inadmisibilă doar atunci când este formulată în litigii care nu presupun o prejudecare a fondului.

A mai susținut și faptul că, în temeiul art.1357 C.civ. referitor la răspunderea civilă delictuală, este în drept să solicite suportarea daunelor-interese la care ar putea fi obligat către F SRL, de către ZA LTD, fiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii sale.

Instanța de apel reține că pentru o corectă soluționare a cauzei se impune, în prealabil, lămurirea corectă a raporturilor juridice dintre părți în funcție de contractele încheiate și efectele juridice pe care acestea le produc, precum și în funcție de cererile formulate în cauză și probele administrate.

Potrivit art.72 alin.1 C.pr.civ., partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

Față de formularea textului de lege, se reține că reclamantul are posibilitatea legală de a formula cerere de chemare în garanție în prezenta cauză în două modalități: fie în calitate de pârât în cererea reconvențională formulată de F SRL, fie în calitate de reclamant, în ipoteza că propria cerere de chemare în judecată ar fi respinsă.

Din susținerile reclamantei-apelante CI R SRL rezultă cu evidență faptul că cererea de chemare în garanție a societății ZA LTD B nu a fost formulată în calitate de pârât în cererea reconvențională formulată de F SRL, ci în calitate de reclamant, pentru ipoteza respingerii cererii sale de chemare în judecată.

Analizând cererea reclamantei din această perspectivă, instanța reține că pentru admiterea ei în principiu este necesar ca reclamanta să facă dovada existenței unui raport juridic între CI R SRL și chemata în garanție ZA LTD B deoarece, așa cum rezultă din interpretarea art.71 alin.1 C.pr.civ., soluția dată cererii de chemare în garanție depinde de soluția dată cererii principale.

În consecință, o condiție de admisibilitate a unei astfel de cereri se referă la existența unei legături suficiente între cererea principală (în speță cererea de chemare în judecată formulată de CI R SRL) și cererea de chemare în garanție, în sensul unei legături de dependență și subordonare între cele două cereri, astfel încât soluția cererii principale să poată influența soluția dată cererii de chemare în garanție.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, instanța de apel reține că reclamanta CI R SRL nu a făcut dovada existenței unui raport juridic între ea și societatea chemată în garanție.

Astfel, pentru stabilirea corectă a situație de fapt, este esențial rolul altor două societăți implicate în tranzacțiile succesive ce au avut loc, societăți care nu sunt părți în prezenta cauză.

Între CR SA, cu sediul în E și ZA LTD B - B s-a încheiat la data de 19.08.2022 un contract de navlosire pe călătorie (voyage charter party), prin care părțile s-au înțeles ca ZA LTD să transporte 1800 tone metrice de grâu vrac din portul de încărcare C (Ucraina), în portul de descărcare C (R), pentru prețul de 79 euro/tonă.

Potrivit contractului, cheltuielile navei sunt în contul transportatorului, iar cele pentru mărfuri și transport sunt în contul navlositorului CR A.

Așadar, potrivit contractului, CR SA are obligația plății transportului.

Cu privire la obligația de plată a transportului, ZA LTD a emis factura nr.76/19.09.2022, însă nu către CR SA, ci către CI R SRL.

Reclamanta nu a oferit nicio explicație cu privire la condițiile și împrejurările în care s-a născut obligația de paltă a navlului (transportului) și nici nu a administrat probe în acest sens.

Concomitent, nu au fost produse dovezi care să ateste că obligația de plată a navlului a fost îndeplinită de CR SA, potrivit clauzei contractului de navlosire.

Singura dovadă a efectuării unei plăți rezultă din swift-ul de la fila 88 vol.1 - dosar fond, potrivit căruia CR SA - E a plătit către CAR U LLC suma de 252.954 USD, la data de 28.08.2022.

Neavând nave proprii, ZA LTD a încheiat, la rândul său, în aceeași zi, contractul de navlosire nr.1/19.08.2022 cu DV SRL.

La rândul său, aceasta din urmă a încheiat cu F SRL contractul de navlosire nr.2/19.08.2022, F SRL fiind cel care, în final, a încărcat nava la C și a transportat-o inițial la C, apoi la B.

Având în vedere succesiunea actelor încheiate, pot fi identificate următoarele raporturi juridice:

- între CR SA - E și CAR U LLC, probabil de vânzare-cumpărare cereale,

- între CR SA-E și ZA LTD B, contract de navlosire, pentru transportul acestor cereale de la C la C,

-între ZA LTD B și DV SRL, contract de navlosire, pentru transportul acelorași cereale de la C la C,

-între DV SRL și F SRL, alt contract de navlosire, pentru transportul acelorași cereale de la C la C.

Se remarcă atât faptul că reclamanta CI R SRL nu este parte în niciunul dintre aceste raporturi juridice de natură contractuală, cât și faptul că între reclamanta CI R SRL și pârâta F SRL nu există, în mod evident raporturi juridice contractuale.

Prin cererea de chemare în judecată precizată și modificată la data de 1.03.2023, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 114.110,87 euro, reprezentând prejudiciu ocazionat ca urmare a nepredării mărfurilor și devierii transportului de la portul de descărcare la un alt port, ceea ce a dus la executarea neconformă a contractelor sale de export și de navlosire, la deprecierea mărfii și la pierderea garanției vamale.

Totodată însă, în ceea ce privește motivele cererii de chemare în judecată și temeiul de drept al acesteia, cererea inițială nu a fost precizată.

În consecință, ea se întemeiază pe dispozițiile de drept comun ale Codului civil referitoare la contractul de transport, susținându-se, concomitent, neexecutarea unei obligații contractuale din partea pârâtei F SRL.

Or, așa cum s-a arătat anterior, o relație contractuală între cele două societăți nu poate fi reținută în cauză.

Pe de altă parte, regula generală aplicabilă în cauză, astfel cum a susținut și reclamanta, este aceea că proprietarul conosamentelor este și proprietarul mărfii, ipoteză ce legitimează atât calitatea procesuală activă pentru formularea cererii de chemare în judecată, cât și calitatea procesual pasivă în cererea reconvențională formulată de pârâtă și, implicit, posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție admisibilă în principiu.

Prin natura lui, conosamentul este un titlu de credit circulabil. El atestă proprietatea asupra mărfii și permite destinatarului să o preia la destinație sau să dispună de ea prin gir sau în altă modalitate.

Cele două conosamente de care se prevalează reclamanta nu o indică drept destinatar al mărfii, ele fiind emise „la ordin”, ceea ce lasă posibilitatea transmiterii lui către un terț pe perioada efectuării transportului.

Acest tip de conosament este emis la ordinul unei anumite persoane care îl va gira (andosa) unei alte persoane.

Prin gir, această persoană devine proprietar al documentelor și deținător de drept al mărfii, deși nu a intrat încă în posesia sa.

La fel ca și în cazul cambiilor, deținătorul conosamentului obținut prin gir devine obține și drepturile enunțate în cuprinsul acestuia.

Pentru ca posesorul conosamentului să-și poată valorifica drepturile, el trebuie să se legitimeze printr-un șir neîntrerupt de giruri.

Or, în cauza de față, deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a apreciat în mod greșit că reclamanta a făcut dovada obținerii conosamentelor prin gir.

Scrisoarea de autorizare a andosării conosamentelor emisă de CIR U LLC nu face, prin ea înseși, dovada transmiterii conosamentelor către reclamantă.

Dimpotrivă, reclamanta este autorizată să andoseze originalele pentru și în numele CIR U LLC.

Cât timp conosamentele depuse în copie la dosar nu poartă mențiunea andosării lor în favoarea reclamantei, aceasta nu a probat în niciun fel calitatea de proprietar al documentelor și a mărfii, deși a susținut-o în mod constant.

Operațiunea efectivă de andosare constă în menționarea persoanei beneficiare pe titlu, de obicei pe verso, iar proba este esențială întrucât andosarea poate fi și condiționată, restrictivă sau prin procură, situații în care girantul nu dobândește întotdeauna sau în orice condiții proprietatea conosamentelor și a mărfii.

În concluzie, instanța de apel reține că în lipsa conosamentelor andosate în favoarea sa ori a menționării calității sale de destinatar al mărfii în conosamente, reclamanta nu a produs dovezi esențiale referitoare la calitatea sa de proprietar al actelor și a mărfii și, în consecință, nu a dovedit existența unor raporturi juridice – de natură contractuală sau delictuală - care să îi permită să se îndrepte cu o cerere de chemare de chemare în garanție împotriva ZA LTD, acesta din urmă având exclusiv raporturi juridice cu CR SA – E și DV SRL, rezultate din contractele de navlosire.

În mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție,

acest instrument procesual nefiind reglementat ca o formă de modificare/completare a cererii de chemare în judecată prin voinţa reclamantului și neavând scopul de a face posibilă atragerea în proces a unui nou pârât, ci, în principiu, de a crea un nou raport juridic de drept procesual între titularul cererii de intervenţie forţată şi cel chemat în garanţie.

Admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanţie presupune să se stabilească existenţa unei legături de dependenţă şi subordonare între acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie şi să se verifice dacă, în raport cu natura litigiului dintre părţile iniţiale, ar fi admisibil ca partea care pierde procesul să se îndrepte împotriva terţului.

Prin această verificare, instanţa stabileşte în aceeaşi etapă procesuală a admiterii în principiu calitatea procesuală a terţului chemat în garanţie.

Or, având în vedere aspectele anterior expuse, terțul ZA LTD, deși ar fi fost în măsură să clarifice anumite aspecte importante ale speței, nu ar putea avea nicio calitate într-o eventuală cerere în garanție sau în despăgubiri formulată de reclamantă.

Instanța de fond a pronunțat soluția corectă din punct de vedere procedural în această ipoteză, respectiv aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție.

Inadmisibilitatea la care face referire apelanta, în sensul imposibilității formulării unei cereri în cadrul unor anumite categorii de litigii, nu a fost avută în vedere de către instanța de fond și nici nu are legătură cu prezenta cauză, acest argument urmând a fi înlăturat.

B. Apelul reclamantei CIR SRL împotriva sentinței nr.120/22.09.2023

Apelanta a criticat soluționarea greșită a cererii reconvenționale formulate de F SRL, ca

urmare a calificării neunitare a celor trei CBN și a greșitei respingeri a excepției lipsei calității sale procesual pasive.

A mai susținut și faptul că prima instanță a folosit o bază și un raționament de calcul greșite și că a statuat dreptul de retenție sui generis al pârâtei pentru plata contrastaliilor, deși acesta a fost exercitat în afara legii sau a convenției părților.

Verificând cu prioritate soluția dată excepției lipsei calității procesual pasive a CI R SRL în cererea reconvențională formulată de F SRL, instanța constată că apelul este întemeiat.

Calitatea procesual pasivă a CI R SRL a fost justificată prin aceea că prin andosarea celor două conosamente, reclamanta-pârâtă e titulara tuturor drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractul de transport, aceste înscrisuri fiind, totodată, temeiul pretențiilor sale.

Raționamentul în baza căruia prima instanță a apreciat că reclamantei-pârâtei îi sunt opozabile prevederile contractului de transport nr.2/19.08.2022 și, prin urmare, aceasta are calitate procesuală, este corect sub rezerva îndeplinirii unei singure condiții: aceea de a face dovada că este proprietarul de drept al conosamentelor și al mărfii.

Pentru aceleași considerente reținute în analizarea apelului formulat împotriva încheierii din 6.09.2023, instanța apreciază că, deși a susținut că cele două conosamente i-au fost transmise prin andosare, reclamanta-pârâtă nu a administrat nicio probă în acest sens, conosamentele depuse la dosar neavând nicio mențiune în acest sens.

Pe de altă parte, reclamanta-pârâtă nu a făcut nici dovada plății mărfii.

Singura dovadă de plată ce se regăsește printre înscrisurile depuse este cea din 28.08.2022, efectuată de CR SA către CAR U LLC.

Astfel, argumentul esențial și de necontestat care a determinat soluția de respingere a excepției și de admitere în parte a pretențiilor solicitate prin cererea reconvențională urmează a fi înlăturat întrucât, în lipsa dovezii calității de proprietar, reclamanta nu are niciun raport juridic cu F SRL și, prin urmare, nici calitate procesual pasivă în cererea acesteia de obligare a sa la plata diferenței de navlu și a contrastaliilor.

Instanța mai remarcă și faptul că, deși s-a făcut vorbire despre o plată parțială a navlului, părțile nu au administrat probe în acest sens nici în fața instanței de fond, nici în calea de atac.

Întrucât nu s-a făcut dovada identității dintre părțile litigiului și cele din raportul juridic dedus judecății, în temeiul art.36 C.pr.civ., instanța apreciază întemeiată excepția și o va admite.

Admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a CI R SRL în cererea reconvențională formulate de F SRL face inutilă analizarea celorlalte motive de apel și a fondului cererii.

În temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și, în rejudecare, va respinge cererea reconvențională pentru lipsa calității procesual pasive a CI R SRL.

Soluția dată cererii reconvenționale influențează însă, în mod direct, soluția cererii de intervenție accesorie formulată de DV SRL în interesul pârâtei F SRL.

Potrivit art.67 alin.2 C.pr.civ., terțul DV SRL are o poziție subordonată părții pentru care intervine în proces.

Întrucât cererea reconvențională formulată de partea în sprijinul căreia a intervenit a fost respinsă, iar apărările formulate de terțul intervenient nu au fost eficiente, cererea de intervenție accesorie urmează a fi respinsă ca nefondată.

Apelul incident formulat de F SRL împotriva sent.civ.nr.102/2023

Apelul incident se referă la neacordarea integrală a contrastaliilor, fiind respinse cele

solicitate pentru 9 zile de întârziere, respectiv pentru 7.09.2022 și 8.09.2022-22.10.2022.

Considerentele anterior expuse în analiza apelurilor reclamantei rămân valabile și nu vor mai fi reluate.

Ele determină și modul de soluționare a apelului incident în sensul că, în măsura în care între părți nu se poate reține existența unor raporturi juridice în baza probatoriului administrat, iar fondul cererii nu mai face obiectul analizei instanței, apelul incident este, în mod evident, nefondat, urmând a fi respins în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ.

Văzând și disp.art.451 și urm.C.pr.civ., va obliga intimata F SRL să plătească apelantei CI R SRL suma de 18.114,52 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, constând în taxa de timbru.

(decizie rezumată de judecător Sorina LUCHIAN)